Art. 278 Cod Procedura penal

Dosar nr. 1640/223/2009 art.2781 Cod procedură penală

Operator de date cu caracter personal nr.5696

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI, JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA PENALĂ nr. 119

Şedinţa publică din 1 iunie 2009

PREŞEDINTE : D.P., judecător

GREFIER : S.D. S

Ministerul Public -  Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, reprezentat prin procuror C-E B

Pe rol este soluţionarea plângerii formulată de petentul C.G., împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.248/P/2008, în contradictoriu cu intimatul F.I..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns petentul şi intimatul.Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care :

Apărătorul intimatului, invocă excepţia inadmisibilităţii plângerii  formulate de petent întrucât aceasta a fost formulată împotriva rezoluţiei prim procurorului din data de 20 martie 2009 şi nu împotriva ordonanţei procurorului nr.248/P/2008. Solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii plângerii pentru că, potrivit dispoziţiilor art.2781 Cod procedură penală, se poate ataca rezoluţia sau ordonanţa procurorului şi niciodată rezoluţia prim procurorului.

Instanţa pune în discuţia părţilor prezente excepţia inadmisibilităţii plângerii invocată de intimatul F.I. prin apărătorul său.

Apărătorul petentului, solicită respingerea excepţiei invocate de apărătorul intimatului ca fiind neîntemeiată, atâta timp cât legea nu face  diferenţă între plângerea formulată împotriva soluţiei dată de procuror şi prim procuror.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea excepţiei invocate de apărătorul intimatului ca neîntemeiată, neexistând până în prezent o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în acest sens.

Instanţa respinge excepţia inadmisibilităţii plângerii invocată de intimat întrucât, din conţinutul plângerii formulate de petent rezultă că aceasta este formulată împotriva ordonanţei procurorului şi nu a rezoluţiei prim procurorului.

Apărătorul petentului, arată că nu are alte cereri de formulat sau alte înscrisuri de depus la dosar.

Apărătorul intimatului, arată că nu are alte cereri de formulat sau alte înscrisuri de depus la dosar.

Reprezentantul Parchetului arată că nu are alte cereri de formulat.

Instanţa constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei procurorului aşa cum a solicitat în plângere, motivele fiind expuse pe larg acolo, fără cheltuieli judiciare.

Apărătorul intimatului, având cuvântul, arată că plângerea nu poate fi soluţionată decât într-unul din cazurile prevăzute de art.2781 alin.8 lit.a, b sau c Cod procedură penală astfel că, invocă excepţia de inadmisibilitate a plângerii faţă de solicitarea petentului de a se dispune scoaterea de sub urmărire penală în baza art.11 alin.1 lit.b raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală. Consideră că soluţia procurorului este legală şi temeinică astfel că solicită respingerea plângerii formulate de petent, menţinerea rezoluţiei procurorului şi obligarea petentului la cheltuieli judiciare.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate de petent, menţinerea rezoluţiei procurorului ca fiind legală şi temeinică şi obligarea petentului la cheltuieli judiciare faţă de stat.

I N S T A N Ţ A

Deliberând constată următoarele:

La data de 9 martie 2009 s-a înregistrat plângerea formulată de petentul C.G., împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.248/P/2008, în contradictoriu cu intimatul F.I., prin care solicită să se dispună scoaterea sa de sub urmărire penală în baza art.249 Cod procedură penală, raportat la art.11 alin.1 lit.b şi art.10 lit.a Cod procedură penală pentru infracţiunea prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, deoarece fapta nu există şi, ca o consecinţă, înlăturarea măsurii aplicării sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei. De asemenea, solicită înlăturarea obligării sale la lata cheltuielilor judiciare în sumă de 41 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii petentul arată că organul de urmărire penală care a instrumentat dosarul şi care a pronunţat soluţia s-a aflat într-o vădită eroare cu privire la problema de drept ce i-a fost înfăţişată, existând clar diferenţe între „declaraţie” şi „cererea de chemare în judecată” sau „cererea de exercitare a unei căi de atac”.

Că, a fost învinuit de faptul că prin cererea de repunere în termenul de a formula acţiunea în anulare prev. de O.G. nr.5/2001 ar fi afirmat că nu i s-a comunicat sentinţa civilă nr.2622 din 16 noiembrie 2004 iar semnătura de pe comunicarea existentă nu i-ar aparţine.

Având în vedere dispoziţiile art.292 Cod penal, când lucrul asupra căruia s-a efectuat falsificarea nu are însuşirea de a servi ca probă, nu ne aflăm în cazul unei infracţiuni de fals, iar o simplă cerere de chemare în judecată ori de repunere în termen nu reprezintă un mijloc de probă al celor susţinute în motivarea ei.

Consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, iar soluţia dată de procuror aduce o atingere principiului liberului acces la justiţie. Sancţiunea oricărei persoane prin cererea sa adresată justiţiei nu poate fi făcută decât în modul expres determinat de lege, respectiv prin respingerea cererii sale, astfel că nu se poate dispune de către procuror amendarea reclamantului care pierde procesul pentru cele susţinute în cererea sa şi, cu atât mai mult nu poate fi sancţionat reclamantul care câştigă procesul definitiv şi irevocabil, pentru presupusele falsuri, aduc atingere puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească.

În cauză a fost ataşat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.248/P/2008.

În cuvântul dat pe fondul cauzei apărătorul intimatului a invocat excepţia inadmisibilităţii plângerii deoarece instanţa nu poate schimba temeiul juridic al achitării aşa cum a solicitat petentul.

Cu privire la această excepţie, instanţa urmează să o respingă având în vedere Decizia Î.C.C.J. nr.44 din 13 octombrie 2008 prin care s-a decis că, în cazul plângerii formulate în baza art.2781 Cod procedură penală de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă, ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art.2781 alin.8 lit.b Cod procedură penală.

Din actele depuse la dosar instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.248/P/2008 din 16 februarie 2009 s-a dispus, în baza art.249, art.11 pct.1 lit.b şi art.10 lit.b1 Cod procedură penală, art.90 şi 92 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art.292 alin.1 Cod penal şi aplicarea unei sancţiuni administrative, amendă în sumă de 500 lei.

Totodată, în baza art.249 Cod procedură penală raportat la art.11 alin.1 lit.b şi art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.215 alin.1 Cod penal.

S-a reţinut că la data de 20 februarie 2008 intimatul F.I. a formulat plângere penală împotriva petentului C.G. care, în calitate de administrator al CMM, în motivarea cererii de repunere în termenul de a formula cererea în anulare prevăzută de O.G. nr.5/2001, împotriva sentinţei civile nr.2622 din 16 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr.3594/2004, a afirmat că nu i s-a comunicat sentinţa civilă iar semnătura indescifrabilă de pe comunicarea existentă la dosar nu-i aparţine. De asemenea, a declarat în aceeaşi cerere că numitul T.M., delegat de către CMM să încheie o tranzacţie cu creditoarea F.A., nu avea acest drept, nefiind împuternicit să semneze acest act.

Se mai reţine că prin sentinţa civilă nr.2306 din 29 septembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani a fost admisă cererea de repunere pe rol formulată în numele CMM de către C.G., a fost anulată ordonanţa pronunţată în dosarul nr.3594/2004 iar pe fond a fost respinsă cererea formulată de F.A., hotărârea rămânând definitivă prin decizia civilă nr.48 din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

În urma expertizei tehnico – ştiinţifice efectuată a reieşit că semnătura de la poziţia „semnătura primitorului” de pe înscrisul numit comunicare a fost executată de C.G., iar impresiunea de ştampilă de la aceeaşi poziţie a fost executată cu ştampila societăţii.

În consecinţă, apreciindu-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art.292 alin.1 Cod penal, a fost adoptată soluţia de mai sus.

Potrivit art.292 alin.1 Cod penal, constituie infracţiunea de fals în declaraţii „declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art.145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe”.

O cerinţă esenţială pentru îndeplinirea elementului material al laturii obiective al infracţiunii de fals în declaraţii este ca declaraţia să fie aptă, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească pentru producerea consecinţei juridice preconizate de făptuitor.

Cererea de chemare în judecată nu numai că nu are caracterul unei „declaraţii” în sensul art.292 Cod penal, dar nu este nici aptă prin ea însăşi să producă anumite consecinţe juridice urmărite de făptuitor.

Astfel, cererea de chemare în judecată este un act procedural care îmbracă acţiunea civilă prin care se declanşează procesul civil. Aceasta are rolul de a învesti instanţa şi de a fixa cadrul procesual în care se va desfăşura judecata şi nu poate produce consecinţe juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele de fapt invocate prin cerere.

În cauza de faţă instanţa constată că s-au efectuat cercetări faţă de petentul C. G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii ca urmare a celor menţionate în cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr.2598/2005 al Judecătoriei Drăgăşani.

Faţă de cele ce preced instanţa constată că în mod nelegal s-a reţinut în sarcina petentului C.G. săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cererea de chemare în judecată neconstituind o declaraţie în sensul art.292 Cod penal, ci un act procedural de învestire a instanţei.

În consecinţă, în temeiul art.2781 alin.8 lit.b Cod procedură penală urmează să fie admisă plângerea formulată de petent şi modificată în parte ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.248/P/2008 din 16 februarie 2009 în sensul că va fi schimbat temeiul de drept al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului C.G. pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art.292 alin.1 Cod penal, din art.10 lit. b1 Cod procedură penală coroborat cu art.90 şi 92 Cod penal în art.10 lit.d Cod procedură penală.

Va fi înlăturată obligarea petentului la plata sumei de 500 lei amendă administrativă şi a sumei de 41 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge excepţia inadmisibilităţii plângerii invocată de intimatul F.I..

În baza art.2781 alin.8 lit.b Cod procedură penală.

Admite plângerea formulată de petentul C.G., în contradictoriu cu intimatul F.I..

Modifică în parte ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.248/P/2008 din 16 februarie 2009 în sensul că schimbă temeiul de drept al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art.292 alin.1 Cod penal, din art.10 lit. b1 Cod procedură penală coroborat cu art.90 şi 92 Cod penal în art.10 lit.d Cod procedură penală.

Înlătură obligarea petentului la plata sumei de 500 lei amendă administrativă şi a sumei de 41 lei cheltuieli judiciare.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare faţă de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru intimat şi de la comunicare pentru petent.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 iunie 2009 la sediul Judecătoriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

01.07.2009

Red./Tehnored. P.D.

2 ex.

2

Domenii speta

Spete similare