Reziliere contract

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect „reziliere contract de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere”, formulată de reclamantul P.N., în contradictoriu cu pârâta C.A.

Concluziile dezbaterilor pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea şedinţei de judecată din 6 mai 2011, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a se da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru data de 13 mai 2011.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2995/227/2010, reclamantul P.N.a chemat în judecată pe pârâta C.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere autentificat sub nr. 3420/29.12.2008, încheiat între el, reclamantul, în calitate de vânzător şi pârâtă, în calitate de cumpărătoare. Totodată, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere autentificat sub nr. 3420/29.12.2008 a vândut pârâtei cu rezerva dreptului de uzufruct viager în folosul său şi cu obligaţia de întreţinere în sarcina pârâtei, mai multe imobile proprietatea sa constând în: suprafaţa totală de 2167 mp teren curţi-construcţii şi arabil, situată în intravilanul satului Rîşca; o casă de locuit şi 3 anexe gospodăreşti.

Motivul care l-a determinat să încheie un astfel de contract a fost faptul că este în vârstă de 86 ani, bolnav, suferă de mai multe afecţiuni (ateromatoză aortică şi cerebrală, anevrism de aortă ascendentă, insuficienţă cronică cerebrală, tulburări asteno-depresive şi altele), este singur şi are nevoie de o persoană care să-l întreţină, să-l ajute să se deplaseze, întrucât singur reuşeşte acest lucru foarte greu.

Astfel, în anul 2008 a dat un anunţ într-un ziar, căutând o persoană cu vârsta până în 65 ani, în putere şi fără vicii, pentru a-l ajuta. La data de 01.09.2008, a primit o scrisoare de la pârâtă, ulterior a primit mai multe scrisori, a discutat în mai multe rânduri telefonic, ocazie cu care pârâta i-a solicitat să-i trimită suma de 100 lei pentru transport, motivând că nu are bani, astfel că la data de 05.12.2008 s-a deplasat la domiciliul său.

La început, pârâta s-a arătat binevoitoare, s-a străduit să facă curăţenie în gospodărie, mâncare, iar după cca. o săptămână i-a solicitat să meargă împreună la notariat, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, spunându-i că dacă nu va încheia contractul, ea va pleca. Întrucât îi era teamă că va rămâne din nou singur, a acceptat să meargă la notariat. Menţionează că toate cheltuielile ocazionate de perfectarea contractului, precum şi cheltuielile efectuate cu intabularea imobilelor le-a suportat în totalitate, întrucât pârâta nu avea niciun ban.

Deşi în contractul a cărui reziliere o solicită este stipulat că ar fi primit de la pârâtă suma de 7.500 lei, în realitate nu a primit nimic. Pârâta nu avea de unde să-i dea o astfel de sumă, întrucât nu are posibilităţi materiale, beneficiază de o pensie de aproximativ 300 lei lunar, iar alte surse de venit nu are. Mai mult, la data semnării contractului, el nu a citit în prealabil conţinutul acestuia, ci după o săptămână, dându-şi seama de greşeala pe care a  făcut-o.

După câteva zile de la data încheierii contractului, pârâta şi-a schimbat radical atitudinea faţă de el, în sensul că a început să-i vorbească răstit, să-i atribuie cuvinte jignitoare, i-a interzis să-i mai adreseze vreun cuvânt, pe motiv că o enervează, i-a interzis să se uite la televizor, iar noaptea se trezea şi făcea zgomot intenţionat pentru a-l supăra, în sensul că trântea uşile, farfurii, tigăi, iar în momentul când i-a atras atenţia, aceasta a ţipat la el, spunându-i că-i va da cu ceva în cap.

Datorită afecţiunilor pe care le are, i s-a prescris să ţină regim alimentar, iar pârâta, cu toate că ştia acest lucru, prepara mâncarea foarte sărată şi condimentată, cu prăjeli, şi, de asemenea, când i-a atras atenţia şi asupra acestui fapt, a fost indiferentă, răspunzându-i urât.

Deşi ştia că are nevoie permanent de cineva care să stea cu el, pârâta pleca la interval de două săptămâni la R., unde stătea câte 4-5 zile, după ce îşi însuşea pensia lui lunară, lăsându-l fără bani şi mâncare. I-a făcut observaţie şi cu privire la acest lucru, însă pârâta începea din nou să-i vorbească urât, de genul „nu te teme, că nu mori”, lăsându-i o listă cu numere de telefon ale rudelor ei, la care să o caute dacă i se întâmplă ceva.

Menţionează că pârâta l-a minţit tot timpul. La momentul când a făcut cunoştinţă cu aceasta, i-a spus că este perfect sănătoasă şi aptă de muncă, iar ulterior încheierii contractului, a aflat că a suferit mai multe intervenţii chirurgicale şi nu avea voie să facă efort, iar pe acest motiv nu-l ajuta să se deplaseze.

A trăit alături de pârâtă un adevărat calvar, aceasta îl agresa verbal zilnic, îl teroriza psihic, nu îi dădea mâncare la timp, nu îi făcea mâncare de regim, nu îi aducea nici măcar un pahar cu apă de câte ori îi cerea, îl ţinea în frig, nu făcea foc deşi era iarnă, spunându-i că speră să moară cât mai repede, să scape de el.

De la data încheierii contractului a cărui reziliere o solicită, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere pe care şi-a asumat-o, motiv pentru care a fost nevoit să formuleze acţiune de reziliere a contractului intervenit între ei, însă, prin sentinţa civilă nr. 2375/24.11.2009 rămasă definitivă prin decizia nr. 816/18.05.2010 această acţiune a fost respinsă, deşi a dovedit faptul că pârâta nu l-a întreţinut.

De la momentul când a introdus acţiunea iniţială de reziliere a contractului, mai exact din toamna anului 2009, pârâta a plecat de la domiciliul lui, iar de atunci nu a mai revenit şi nu s-a mai interesat de soarta lui.

Consideră că, deşi i-a fost respinsă acţiunea iniţială, obligaţia de întreţinere a pârâtei asumată prin contract nu a încetat, iar faţă de împrejurarea ulterioară rămânerii definitive a sentinţei sus-menţionate, ce constă în faptul că pârâta nu şi-a mai îndeplinit în niciun fel obligaţia de a-l întreţine, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1019-1921 Cod civil.

Pentru dovedirea acţiunii depune la dosar înscrisuri şi solicită proba cu martori.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta înţelege să invoce, în primul rând, inadmisibilitatea acţiunii, pe motiv că sancţiunea neexecutării obligaţiilor derivate dintr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere este rezoluţiunea actului juridic şi nu reziliere. Rezilierea este specifică contractelor cu executare succesivă, în condiţiile în care succesivitatea în executare caracterizează prestaţiile ambelor părţi, şi nu doar a uneia dintre ele. În contractul atacat, numai prestaţia întreţinătorului are caracter succesiv, în timp ce prestaţia întreţinutului are caracter imediat.

În al doilea rând, întrucât anterior, prin sentinţele civile nr. 988/26.04.2010 şi nr. 2375/24.11.2009 ale Judecătoriei F., rămase irevocabile, susţinerea reclamantului, că ea nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale, a fost infirmată de instanţă, apreciază că este incidentă, în speţă, instituţia autorităţii de lucru judecat, sub aspectul efectului pozitiv, de prezumţie absolută care asigură imutabilitatea constatărilor jurisdicţionale. Mai exact, statuările din aceste sentinţe bucurându-se de prezumţia absolută a puterii lucrului judecat, consacrată de art. 1200 pct. 4 Cod civil, nemaiputând fi combătute în prezenta cauză.

Pentru a se reţine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu se impunea a se reţine tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), aceasta privind doar modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Pe fondul cauzei, în situaţia în care instanţa nu va reţine cele invocate, pârâta menţionează că, într-adevăr, a încheiat cu reclamantul un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere, autentificat sub nr. 3420/29.12.2008 la B.N.P. D.A. şi R.A.

Prin acest contract ea s-a angajat să-l întreţină pe reclamant pe tot timpul vieţii sale, să-i asigure cele necesare traiului, procurându-i hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte, lenjerie de corp şi de pat, medicamente, să-l  îngrijească în caz de boală, să-i ofere combustibil necesar încălzirii locuinţei la o temperatură de minim 20oC, iar la moartea acestuia să-1 înmormânteze după obiceiul locului.

Învederează instanţei că obligaţiile contractuale şi le-a îndeplinit întrutotul până la acest moment. Relatările reclamantului sunt simple susţineri. Ea, pârâta, i-a asigurat cele necesare traiului, reclamantul fiind cel care avea perioade când refuza categoric ajutorul său. Ea a fost cea care îi făcea curăţenie, mâncare şi cumpărături zilnic, i-a spălat hainele, i-a îngrijit gospodăria, i-a plătit impozitul.

Nu de puţine ori, reclamantul a încercat să abuzeze sexual de ea. De fiecare dată după ce a cerut ajutorul autorităţilor, el îi promitea şi dădea semne că se linişteşte din acest punct de vedere. Insă, această potolire a reclamantului nu dura decât câteva zile, după care o lua de la capăt. I-a explicat în nenumărate rânduri, că rolul ei în casa lui este să-l întreţină şi nu pentru a-i satisface poftele intime. L-a îndrumat în acest sens să-şi găsească o parteneră de viaţă cu care să-şi unească destinele, aspect cu care ea va fi de acord, urmând să-şi îndeplinească în continuare obligaţiile contractuale.

Fiecare discuţie legat de acest subiect se finaliza cu alungarea ei din casă, indiferent că era zi sau noapte, ger cumplit sau cald, ea rămânând pe dinafară până dimineaţa, reclamantul încuind uşa pe dinăuntru.

Din anul 2009, reclamatul a alungat-o definitiv din casă şi din curte, din cauza faptului că şi-a adus alte femei cu care trăieşte în concubinaj. După ce a dormit câteva luni pe la vecini şi cunoscuţi, cu toate că în fiecare dimineaţă revenea la reclamant pentru a-1 îngriji aşa cum se cuvine, a fost nevoită să se întoarcă la azilul de bătrâni din R. Din anul 2009 şi până în prezent a venit de nenumărate ori la domiciliul reclamantului, săptămânal, încărcată de fiecare dată cu alimente, mâncare gătită şi haine de schimb, însă de fiecare dată reclamantul o scotea afară din curte şi arunca cu sacoşele după ea pe stradă. Conform spuselor vecinilor, pe la care trecea de fiecare dată înainte de a intra în curtea reclamantului, acesta a ajuns până într-acolo în a pregăti o sacoşă falsă cu diverse resturi, pentru a o determina să-i fie frică de el, să nu-1 mai viziteze. Cu toate acestea, ea a continuat să se preocupe de îngrijirea lui, însă toate încercările sale au fost eşuate.

Constată că toată această ură înverşunată împotriva ei se datorează influenţelor concubinelor. Susţine acest lucru, deoarece reclamantul a fost foarte mulţumit de prestaţia sa, de foarte multe ori primind din partea acestuia  aprecieri că este o femeie gospodină şi curată. Mai mult decât atât, înainte de încheierea actului de vânzare-cumpărare a lucrat pentru reclamant în gospodăria acestuia timp de două luni, în probă, fără a fi plătită. Numai ca urmare a acestui fapt s-au autentificat actele.

Din punctul său de vedere, este oricând disponibilă să-şi continue exercitarea obligaţiilor faţă de reclamant, fiind de acord să revină în orice moment dacă acesta îi va permite accesul în curte şi în casă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1020 Cod civil, rezoluţiunea este o sancţiune care intervine în situaţia în care una din părţile contractante nu-şi îndeplineşte culpabil obligaţiile contractuale.

În calitate de debitoare a obligaţiei de întreţinere a asigurat în mod permanent reclamantului îngrijirea în condiţiile convenite prin contract, procurându-i alimente, îmbrăcăminte, lemne de foc şi toate cele necesare traiului, a achitat facturi de utilităţi.

Împotriva sa, reclamantul a mai promovat o acţiune de rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare, care a făcut obiectul dosarului nr. 612/227/2009 al Judecătoriei F., acţiune ce a fost respinsă. În sentinţa pronunţată, rămasă definitivă, s-a reţinut faptul că ea, pârâta, şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar imposibilitatea actuală de a presta întreţinere este datorată culpei exclusive a reclamantului, care refuză. Depoziţiile martorelor audiate în dosarul de mai sus atestă faptul că reclamantul este un mare amator de compania doamnelor, aducând după plecarea ei nenumărate femei în casă.

Văzând că nu a avut succes cu acţiunea în rezoluţiune contract, a mai promovat o acţiune având ca obiect anulare act pentru cauză imorală, ce a format obiectul dosarului nr. 2065/227/2009 şi care, de asemenea, a fost respinsă. Din probe a reieşit, dimpotrivă, că reclamantul este cel care urmărea atingerea altor scopuri. Referitor la cauza ilicită invocată, în ceea ce o priveşte, nu a bănuit nicio clipă care sunt adevăratele gânduri şi intenţii ale reclamantului până în luna februarie 2009 când, în imobilul casă, ce formează obiectul litigiului, a găsit o serie de reviste din conţinutul cărora a extras anunţurile pe care acesta le dădea la rubrica matrimoniale în diverse publicaţii. De aici a tras concluzia că, în ciuda vârstei pe care o afişează şi a bolilor pe care le invocă, reclamantul este într-o continuă căutare de partenere de viaţă, şi nu de o persoană care să-1 îngrijească doar.

Depune la dosar înscrisuri şi solicită proba cu martori şi ataşarea spre consultare a dosarelor nr. 2065/227/2009 şi nr. 612/227/2009 ale Judecătoriei F.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi a obligaţiei de întreţinere autentificat sub nr. 3420/29 dec. 2008 de Societatea Civilă Profesională - Notari Publici Asociaţi D.N.A. şi R.A.A.-F., reclamantul a înstrăinat pârâtei imobilul proprietatea sa, compus din suprafaţa de 2167 mp teren împreună cu casa de locuit  şi anexele gospodăreşti, situate în com. R. jud. S., cu păstrarea dreptului de uzufruct viager în folosul acestuia, cumpărătoarea obligându-se să-l întreţină în natură pe vânzător pe tot timpul vieţii sale, asigurându-i cele necesare traiului, procurându-i hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, lenjerie de pat şi de corp, medicamente, îngrijindu-l în caz de boală, oferindu-i combustibilul necesar încălzirii locuinţei, iar la moartea sa să-l înmormânteze după obiceiul locului.

De asemenea, în contract părţile au stabilit că în caz de nerespectare a obligaţiei de întreţinere, vânzătorul are posibilitatea de a alege fie transformarea obligaţiei de întreţinere în natură într-o sumă de bani, plătibilă lunar, fie rezilierea prezentului contract în condiţiile unui pact comisoriu de grad III, situaţie în care cumpărătoarea nu va primi suma de bani achitată cu titlu de preţ şi nici întreţinerea acordată până la data respectivă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosar coroborate cu declaraţiile martorilor propuşi de ambele părţi, după încheierea acestui contract pârâta s-a mutat în locuinţa reclamantului, deşi acesta îşi rezervase dreptul de uzufruct viager, potrivit căruia, cumpărătoarea în calitate de nud-proprietară avea obligaţia de a se abţine de la orice acţiune de natură a-l împiedica pe uzufructuar în exercitarea prerogativelor sale, în special cele referitoare la posesia şi folosinţa efectivă a imobilelor.

Având în vedere aceste clauze ale contractului, apărarea pârâtei cum că în anul 2009 a fost alungată din locuinţa reclamantului şi din acest motiv nu i-a mai putut acorda întreţinere permanentă nu are nicio relevanţă, cât timp aceasta a cunoscut faptul că înţelegerea lor viza dreptul vânzătorului la folosinţa bunului înstrăinat pe tot timpul vieţii, ea, în calitate de nud proprietar trebuind să-i respecte aceste drept.

Pentru că reclamantul nu a fost mulţumit de prestaţiile pârâtei, a promovat pe rolul instanţei de judecată acţiuni în rezoluţiunea acestui contract, precum şi în constatarea nulităţii contractului, motivat de existenţa unei cauze ilicite, cereri ce i-au fost respinse, prin sentinţa civilă nr. 2375/2009 a Judecătoriei F. stabilindu-se că reclamantul nu a dovedit în concret ce obligaţii nu şi-a respectat pârâta, iar prin sentinţa civilă nr. 988/2010 a acestei instanţe considerându-se că nu s-a făcut dovada unei cauze ilicite imputabilă pârâtei şi nici nu a fost dovedit viciul de consimţământ al dolului invocat de reclamant.

După rămânerea definitivă a acestor hotărâri, pârâta a venit din ce în ce mai rar pe la reclamant, neacordându-i întreţinerea la care s-a obligat, deşi acesta a fost în nevoie, fiind de vârstă înaintată, de peste 85 de ani, suferind de diferite boli, având nevoie să stea chiar şi internat în spital.

Astfel, martorii C.M. şi H.I. arată că reclamantul nu se poate întreţine singur, având nevoie de îngrijire, cel ce îl ajută uneori la treburile gospodăreşti, din milă, fiind unul dintre martori ce este vecin cu acesta.

Totodată, din declaraţiile martorilor reiese că pârâta locuieşte în prezent în loc. R., având grijă de copiii martorului C.C., venind foarte rar pe la locuinţa reclamantului.

Deşi acest martor susţine că pârâta l-ar fi vizitat pe reclamant de câte două ori pe săptămână, ulterior, în aceeaşi declaraţie acesta arată că vizitele pe care le făcea nu erau săptămânale, aspect confirmat şi de cealaltă martoră propusă de pârâtă, L.V., ce arată că din martie 2009, când pârâta a plecat de la casa reclamantului, l-a mai vizitat pe acesta doar de 3-4 ori, deşi acesta are nevoie să fie îngrijit de cineva.

Că reclamantul este în nevoie şi că nu primeşte un asemenea sprijin din partea pârâtei rezultă şi din ancheta socială întocmită de Autoritatea Tutelară a com. R., în care se specifică faptul că acesta este singur, în prezent nu are nicio rudă dispusă să-l ajute, fiind nevoit să se orienteze spre Căminul de Bătrâni de la M-rea B. pentru că vârsta înaintată şi bolile de care suferă acesta îl pun în pericol, necesitând supraveghere şi ajutor permanent din partea altei persoane.

A susţinut pârâta că ea este dispusă să-i acorde acest ajutor, însă este refuzată de reclamant, acesta comportându-se urât cu ea.

Aceste apărări nu pot fi primite de instanţă, fiind susţinute doar de declaraţiile martorului C.C., care a fost de două ori în loc. R. o dată pentru a o lua pe pârâtă acasă la Roman şi altă dată la termenul de judecată, când a fost audiat de instanţă în această cauză, acesta mergând împreună cu pârâta după cealaltă martoră propusă de aceasta, astfel că situaţia pe care acesta o prezintă este una subiectivă, văzută din perspectiva relatărilor făcute de pârâtă.

Dacă pârâta ar fi fost cu adevărat interesată să-şi respecte obligaţiile asumate prin contract, faţă de reclamant, aceasta ar fi putut măcar să se intereseze de el la Spitalul F., atunci când a fost internat, aici neavând cum să se mai izbească de opoziţia lui de a-i acorda îngrijire, or, aşa cum rezultă din interogatoriul acesteia (f. 65), pârâta îl consideră sănătos, la vârsta aceasta înaintată, apreciază că este apt să se îngrijească singur şi are suficiente venituri ca să-şi procure singur alimentele şi să-şi achiziţioneze lemnele de foc necesare încălzirii locuinţei.

Or, aşa cum rezultă din clauzele contractului stabilite de comun acord, pârâta s-a obligat să-i asigure alimente, să-l îngrijească în caz de boală, să-i ofere combustibilul necesar încălzirii locuinţei, indiferent dacă reclamantul ar avea venituri, ca să şi le procure singur.

Din toate aceste considerente, instanţa constată că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul sus-menţionat, nu a acordat întreţinerea de care are nevoie reclamantul, astfel că acţiunea de faţă este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa rezilierii contractului autentificat sub nr. 3240/2008.

Cât priveşte excepţiile invocate de pârâtă, prin întâmpinare, şi puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din 22.03.2011, instanţa urmează a le respinge.

Astfel, se invocă inadmisibilitatea acţiunii în rezilierea contractului, pe motiv că sancţiunea neexecutării obligaţiilor derivând dintr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere este rezoluţiunea şi nu rezilierea, or, din însăşi conţinutul contractului încheiat de părţi, acestea au statuat asupra posibilităţii vânzătorului, în caz de neexecutare a obligaţiei asumată, fie transformarea acesteia într-o prestaţie lunară în natură, plătibilă în bani, fie rezilierea contractului, şi cum potrivit art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa consideră că acţiunea de faţă, aşa cum a fost formulată, este admisibilă, urmând a respinge această excepţie.

Nici excepţia autorităţii de lucru judecat nu este dată, întrucât prezenta cerere a fost întemeiată pe o altă cauză, ce a survenit după rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti de care s-a amintit mai sus, instanţa reţinând în motivarea acestei soluţii faptul că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de întreţinere asumată prin contract, mai ales în ultima perioadă de timp, când, o dată cu înaintarea în vârstă, reclamantul are şi o mai mare nevoie de aceasta.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţiile, va admite acţiunea, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ. pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a autorităţii de lucru judecat.

Admite acţiunea având ca obiect „reziliere contract de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere”, formulată de reclamantul P.N. în contradictoriu cu pârâta C.A.

Dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere autentificat sub nr. 3240/29 dec. 2008 de Societatea Civilă Profesională – Notari Publici Asociaţi D.N.A. şi R.A.A.-F. 

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 928 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 13 mai 2011.

Domenii speta

Spete similare