Drept civil. Uzucapiune-Succesiune. Art. 1846 Cod Civil

Constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune se face în patrimoniul celor doi soţi, chiar dacă au divorţat, dacă cei doi erau căsăstoriţi atat la data începerii posesiei cat şi la împlinirea teremenului uzucapiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantul X a chemat în judecată pe pârâţii B, C; D ; E solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că imobilele casă de locuit, au fost proprietatea codevalmasa a defunctului Ysi a fostei sotii a acestuia, parata B, construite pe un teren in suprafata de 912 mp, drept dobandit in temeiul uzucapiunii de 30 de ani, să se constate că imobilul teren arabil în suprafaţă de 1000 mp a fost proprietatea devalmasa a defunctului X si a fostei sotii a acestuia, parata B drept dobandit in temeiul uzucapiunii de 30 de ani, sa se constate deschisa succesiunea defunctului Y, sa se stabileasca calitatea de moştenitori şi masei succesorale, sa se constate precris dreptul la optiune succesorala al paratelor C şi D sa i se atribuie întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.

Parata Cs-a prezentat în instanţă aratand că nu are nicio pretenţie deoarece a plecat din casa părintească de cand s-a căsătorit si de atunci nu s-a mai ocupat de acel imobil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din memoriul justificativ depus la dosar rezultă că imobilul constructie este realizata in anul 1963, cu o suprafata construita de 92,80 mp iar terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 912 m.p..

Tot în memoriu justificativ se face vorbire de un teren în suprafaţă de 1000 mp.– str.Bacalim Marius, la Est –Trandafir Gigi, la Sud –strada Horia şi la Vest- Trandafir Leanca.

Din procesele verbale pentru identificarea imobillelor rezulta ca au fost identificate imobilele si nu exista litigiu cu privire la intinderea suprafetei si la vecinatati.

Faţă de aspectele contradictorii din adresele Primăriei Municipiului s-a revenit cu adresă la această instituţie care a răspuns prin adresa arătand că în ceea ce priveşte proprietăţile numiţilor G şi D sunt proprietăţi disticte.

Din declaraţiile martorului rezultă că defunctul a primit de la mama lui două suprafeţe de teren, iar pe una din suprafeţe a construit o casă. Pe terenul făss clădire reclamantul a cultivat zarzavaturi.Paratele C şi D nu au mai locuit în casă după ce s-au măritat şi nici nu au muncit terenul din camp.Reclamantul stă în curte cu mama lui.

Martorul a arătat că l-a cunoscut pe defunctul din anul 1967 şi de atunci acesta deţine casa şi terenul. Peste drum de casa reclamantul mai deţine şi un teren în suprafaţă de 1000 mp pe care nu se află construit nimic. Tatăl reclamantului şi acesta s-au ocupat de cultivarea terenului de 1000 mp. Nu au existat litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor. Paratele C şi D  nu au mai locuit în casă după ce s-au măritat şi nu cunosşte dacă acestea s-au ocupat de terenul din camp.

Avand in vedere ca posesia imobilelor a inceput inainte de data intrarii in vigoare a noului cod civil si fata de dispizitiile art.82 din Legea nr.71/2011 in speta de fata se aplica dispozitiile Codului civil in vigoare la data inceperii posesiei.

Potrivit art.1846 Cod civil „orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru.”

Conform art.1847 Cod civil, „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.”

Conform art.1890 Cod civil „toate acţiunile, atât reale, cât şi personale pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile şi pentru care n-a fixat un termen de prescripţie, se vor prescrie în 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.”

Posesia neîntreruptă a unui bun în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin intervenirea uzucapiunii, operând astfel transferul proprietăţii în beneficiul unui posesor neproprietar  şi în lipsa exprimării unui consimţământ de către adevăratul proprietar.

Uzucapiunea apare ca o adevărată sancţiune împotriva adevăratului proprietar faţă de pasivitatea sa îndelungată, astfel că desesizarea de bun permite formarea aparenţei de proprietate în favoarea posesorului actual.

In cauza, în ceea ce priveşte imobilul casă de locuit şi terenul in suprafata de 912 mp, din coroborarea datelor inscrise in memoriul justificativ, a declaratiilor martorului si fata de adresa depusă de Primăria rezulta ca defunctul Trandafir Ştefan a început posesia asupra imobilului în anul 1963, anul construcţiei casei, pana la data decesului acestuia, respectiv 2003 fiind îndeplinit termenul uzucapiunii de 30 de ani. De asemenea, în ceea ce priveşte acest imobil, defunctul Trandafir Ştefan a posedat imobilele împreună cu parata B, cu care era căsăstorit din anul 1962. Faţă de faptul că sentinţa prin care s-a pronunţat divorţul de cei doi a rfămas irevocabilă la data de 19.05.1995, s-a împlinit posesia şi în ceaea ce o priveşte pe parata B asupra imobilulul casă de locuit şi terenul in suprafata de 912 mp. Faţă de faptul că cei doi erau căsăstoriţi atat la data începerii posesiei cat şi la împlinirea teremenului, constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune se face în patrimoniul celor doi.

În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1000 mp, instanţa apreciază că cererea privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este neîntemeiată.

Uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil, tot timpul fixat de lege.

Posesia, ca si conditie esentiala a uzucapiunii, este definită ca fiind stăpinirea de fapt a unui bun, in astfel de conditii incat, din punct de vedere al conduite posesorului, apara ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-si produde efectele prevazute de lege este necesara nu numai existenta elementelor sale constitutive, ci si intrunirea anumitor calitati de natura sa o caracterizeze ca fiind o posesie utila.

În conceptia Codului Civil roman, posesia presupune existenta a doua elemente:un element material si un element intentional.

Elementul material al posesiei presupune stapanirea materiala a bunului, concretizata in diverse acte ale omului si, de regula, presupune un contact direct cu bunul.

Elementul intentional presupune vointa de a stapani bunul pentru sine, de a se comporta ca adevarat proprietar sau titular al unui drept real cu privire la bunul pe care il are in posesie.

Pe cale de consecinţă, posesia înseamnă a face dovada existentei celor doua elemente care o caracterizeaza.

Elementul intenţional este mai greu de dovedit, datorita caracterului sau psihologic, motiv pentru care prin lege, acesta se prezuma relativ ori de cate ori o persoana are detinerea materiala a bunului.

Regula este inscrisa in art.1854 Cod civil,  potrivit căruia “ Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

Tot o prezumtie relativa este instituita si de art.1855 Cod civil, potrivit cu care „Când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie.”

Conform art.1847 Cod civil, „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”.

Din interpretarea, per a contrario a dispozitiilor art.1847 din Codul civil, se pot desprinde viciile posesiei, a caror incidenta ar impiedica intervertirea uzucapiunii, si anume:discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul.

Posesia este echivocă ori de cate ori exista îndoială asupra titlului sub care sunt săvârşite actele de folosinţă ale posesorului.

Instanţa consideră că exista îndoială asupra titlului cu care a savarsit actele de folosinta asupra imobilului în suprafaţă de 1000 mp

Instanţa apreciază că există un dubiu cu privire la deţinătorul terenului în suprafaţă de 1000 mp, cererea pentru constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în ceea ce priveşte această suprafaţă, va fi respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, această suprafaţă nu va fi reţinută în masa succesorală a bunurilor rămase de pe urma defunctului.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la data de 05.01.2013

Domenii speta

Spete similare