Pretenţii

SENTINŢA CIVILĂ NR. 726/23.08.2011 (Pretenţii)

Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenţii, acţiune formulat? de reclamatul I. M., împotriva pârâtei SC P. SRL.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 16.08.2011, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentinţă. La acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de azi- 23.08.2011, când a hotărât următoarele:

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţ?, constat?:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.777/249/06.05.2011 reclamantul I. M., a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata arendei pentru perioada 2006-2010, a penalităţilor de întârziere aferente arendei, în cunatum de 0,1% pe zi de întârziere, iar în subsidiar, a dobânzii legale. A solicitat totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată că este moştenitor al lui D. N. conform certificatului de legatar cu titlu universal depus la dosar şi încă din timpul vieţii autorului său a fost mandat de acesta să-l reprezinte la toate organele şi instituţiile pentru toate drepturile şi obligaţiile, cunoscând în amănunt modalitataea de lucru a pârâtei în calitate de arendaş.

Menţionează totodată că deţine o suprafaţa de 5,55 ha de teren, dobândită de autorul său prin moştenire de la P. Z., diferenţa de 44,5 ha fiind moştenită legal de încă 12 persoane, iar întreaga suprafată a fost dată în arendă la pârâtă. Reclamantul mai arată că deşi pârâta a folosit terenul, autorul său nu a beneficiat de arenda pe perioada 2006-2010

Reclamantul precizează totodată că nu exista contract încheiat cu pârâta începând cu anul 2007 întrucât, deşi autorul sau l-a semnat, pârâta l-a depus în sertar şi prin urmare nu a făcut demersuri nici în vederea înscrierii lui la Primăria com. N. B. Totuşi, arata reclamantul, pârâta a continuat sa cultive terenul, inclusiv in anul 2010, împrejurarea ce este dovedita prin aceea că a primit în anul 2010 sprijin financiar de la APIA Lehliu din fonduri europene şi naţionale pentru suprafaţa totala de 50 ha, iar în anul 2011 s-a reuşit schimbarea arendaşului, fiind încheiat contract de arendare, înregistrat la Primăria N. B.,cu P. G.

Reclamantul perzintă în detaliu modalitatae de calcul  a arendei şi penalitătilor, arătând totodată că sentinţa civila nr.1302/18.12.2008, pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară vizeaza drepturile eferente anului 2005.

In privinţa prescripţiei reclamantul menţionează că nu s-a scurs timpul, intervenind întreuperea acesteia ca urmare a pronunţării sentinţei anterior menţionate.

Reclamantul precizează de asemenea că, litigiul fiind de natură comercială, a iniţiat concilierea prealabila de 2 ori, prima la 17.01.2011 şi a doua la 15.03.2011 fiind primite şi remise în 20.01.2011 şi respectiv 21.03.2011, dovezile fiind anexate la cerere.

În cuprinsul cererii sunt invocate următoarele dispoziţii legale: Legea 16/1994,  Legii 381/2002, OUG 65/2006, HG 636/2007.

Prin înscrisurile intitulate „memoriu suplimentar” depus la dosar la 26.05.2011 şi „scrisoare pentru arendaş”depus la 02.06.2011, comunicate pârâtei, reclamantul şi-a precizat cauza juridică a cererii invocând îmbogăţirea fără just temei şi a analizat condiţiile de admisibilitatea ale acestui tip de acţiuni

La termenul din data de 05.07.2011, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecata.

În motivare s-a arătat că pe parcursul anilor 2006-2010 pârâta a derulat raporturi juridice cu autorul reclamantului privind arendarea unei suprafeţe de teren agricol de 5,5 ha. Daca pentru anul agricol 2005-2006, raporturile juridice s-au derulat în temeiul contractului nr. 112/2001, ulterior, pe parcursul anilor agricoli 2007-2010, operaţiunea de arendare s-a derulat în baza unei intelegeri verbale a părţilor.

Pârâta menţionează totodată că a achitat autorului reclamantului pe parcursul anilor 2006-2010, suma totala de 6.941,4 lei, dupa cum urmează: 1.400 lei la 21.12.2007 prin mandat postal, 1.261,85 lei  la  28.12.2007 conform borderou arenda; 2.074 lei la 28.11.2008 conform extras de cont, 2.084 lei la 17.11.2008 confrom extras de cont. În consecinţă, arată pârâta, suma de bani care este datorată în prezent cu titlu de arendă aferentă suprafeţei de 5,5 ha este de 175,6 lei, reprezentând suma de bani care se cuvine arendatorului pentru ultimul an de arenda respectiv 2009-2010.

Pârâta menţionează totodată că nu a achitat până  la această dată suma restanta, întrucat, pe de o parte, nu exista nici o dispoziţie contractuala care sa stabilească scadenta obligaţiei de plata a arendei pentru anul agricol 2009-2010, iar, pe de alta parte, nu a fost pusă în întarziere (in conformitate cu textul art. 1079 C. civ.) până la data formulării acţiunii în pretenţii cu privire la plata sumei de bani restante.In aceste condiţii, apreciază pârâta, datorează reclamantului cel mult contravaloarea dobânzii legale calculată pentru suma de 175,6 lei, conform OG nr. 9/2000, pentru perioada cuprinsă între data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată şi data achitării acesteia.

In drept se invocă dispoziţiile art. 118 C. pr. civ., ale Legii nr. 16/1994.

În cauza instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri, în  cadrul căreia s-au depus la dosar, în copie, următoarele:  certificat de legatar cu titlu universal nr.92/18.05.2010; contract de arendare nr.112/23.10..2001; sentinţa civilă nr.49/20.10.2006 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară; confirmări de primire inscrisuri de catre pârâtă din 20.01.2011,21.03.2011 şi din 16.08.07; confirmare de primire pentru autor reclamant din 13.08.2007; sentinţa comercială nr.49 din 20.10.2006 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară; sentinţa civilă nr.606/11.09.2007 pronunţată Judecătoria Lehliu-Gară;contractul de arendare înregistrat la Primăria com.N. B. sub  nr.75/11.04.2011 ; contractele de arendare nr.113 şi 114 din 23.10.2001  şi nr.19 din 10.08.2001;tabel nominal cu contractele de arendare ale moştenitorilor defunctului P. C.; tabel sume acordate de pârâtă reprezentând arenda pe perioada 2006- 2010; extras de cont din 03.12.2008; somaţia nr.124 din 23.10.2008 şi confirmarea primirii somaţiei, procesul verbal de cheltuieli din 23.10.2008 emise de BEJ O. C.; adresa nr.216/28.10.2008 emisă de SC P. către BEJ O. C.; chitanţa din data de 21.12.2007 şi confirmarea de primire  semnată de D. N. emise de Oficiul Poştal L.-G.; somaţia nr.124 din 03.11.2008 şi confirmarea primirii somaţiei,adresa nr.124/08/07.11.2008 către BCR SA de înfiinţare a popririi,  procesul verbal de cheltuieli din 07.11.2008 emise de BEJ O. C.; extras de cont din data de 18.11.2008.

De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri s-a solicitat Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Călăraşi să comunice preţul mediu al grâului pe piţa locală pentru anii 2007-2010, relaţiile fiind înaintate la data de 28.07.2011.

Totodată instanţa a dispus ataşarea dosarului nr.1833/249/2008 al Judecătoriei Lehliu-Gară.

La termenul din 16.08.2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la :  capătul de cerere privind plata arendei pe anul 2006, capătul de cerere privind penalităţile de întârziere  referitoare la arenda anului 2006, capătul de cerere privind plata arendei anului 2007. La acelaşi teremen instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material  la acţiune cu privire la cererea subsidiară de stabilire  a dobânzii legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2006.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind plata arendei pe anul 2006, instanţa urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Exista identitate de parţi, obiect şi cauză între cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 295/249/2007 (soluţionata pe fond, în sensul admiterii în parte a cererii, prin sentinţa civilă nr.606/11.09.20007, devenită irevocabilă prin nerecurare) şi capătul din prezenta cerere anterrior menţionat, astfel cum prevăd dispoziţiile art.1201 C.civ raportae la art.166 C.pr.civ..

Astfel în ceea ce priveşte parţile, calitatea de reclamant a aparţinut în cauza nr. 295/249/2007 lui D. N., iar in prezenta cauză aparţine legatarului cu titlu universal al acestuia- I. M., care este din punct de vedere juridic continuatorul personalitătii autorului lui, efectele hotararii judecatoresti producându-se şi fată de succesorul cu titlu universal întrucât acesta preia drepturile subiective şi obligaţiile autorului său, cu excepţia celor strict persoanle. Calitatea de pârât aparţine în ambele cauze SC P. SRL..

Sub aspectul obiectului se reţine din considerentele sentinţei civile nr.606/11.09.20007, ca instanţa a fost investita la acea data cu o cerere având ca obiect plata arendei aferente anului 2006 (iar nu aferente anului 2005 cum susţine reclamantul), capatul din prezenta cerere ce este supus analizei având acelaşi obiect.

În fine, în ceea ce priveşte cauza juridica, ambele cereri sunt întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, in condiţiile inexistenţei unui contract de arendare valabil încheiat.

In mod similar instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind penalităţile de întârziere  referitoare la arenda anului 2006 şi capătul de cerere privind plata arendei anului 2007, reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 633/10.07.2008 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară s-a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de D. N. împotriva SC P. SRL, sentinţa devenind irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 739/R/2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.

Între cauza care a făcut obiectul dosarului  nr. 687/249/2008 in care s-a pronunţat sentinţa mai sus amintită şi cele doua capete de cerere cu privire la care s-a invocat excepţia exista identitate de parţi, obiect şi cauză în sensul dispoziţiilor art.1201 C.civ raportate la art.166 C.pr.civ..  .

Astfel, în ceea ce priveşte părţile calitatea de reclamant a aparţinut în cauza nr. 687/249/2008 lui D. N., iar in prezenta cauză aparţine legatarului cu titlu universal al acestuia- I. M., care este din punct de vedere juridic continuatorul personalitătii autorului lui, efectele hotararii judecatoresti producându-se şi fată de succesorul cu titlu universal întrucât acesta preia drepturile subiective şi obligaţiile autorului său, cu excepţia celor strict personale. Calitatea de pârât aparţine în ambele cauze SC P. SRL.

Sub aspectul obiectului se reţine din considerentele sentinţei civile nr. 633/10.07.2008, ca instanţa a fost investita la acea data cu o cerere având ca obiect plata sumei de 702 lei, reprezentând penalităti de intârziere pentru suma datorata cu titlu de arendă pentru anul 2006  şi 1355 lei reprezentând contravaloare arenda aferentă anului 2007, capetele din prezenta cerere ce sunt supus analizei având acelaşi obiect.

În fine, în ceea ce priveşte cauza juridica, ambele cereri sunt întemeiate pe raspundere contractuală şi îmbogăţirea fără justă cauză, in condiţiile inexistenţei unui contract de arendare valabil încheiat.

Instanţa va admite totodată excepţia prescripţiei dreptului material  la acţiune cu privire la cererea subsidiară de stabilire  a dobânzii legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2006, pentru perioada anterioara datei de 03.05.2008.

Instanţa reţine ca prin sentinţa civilă nr.606/11.09.2007, pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, devenită irevocabilă prin nerecurare, pârâta a fost obligată la plata către autorul reclamantului a sumei de 1.400 lei, reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul acesteia în detrimentul autorului reclamantului (ca urmare a exploatarii terenului agricol apartinând autorului reclamantului în anul 2006).Creanţa a devenit exigibila la data ramanerii irevocabile a sentinţei anterior menţionate, fiind executata parţial de bună voie, iar parţial prin executare silită.

Cu privire la aceasta sumă autorul reclamantului a solicitat stabilirea de penalităţi de întârziere prin cererea ce a facut obiectul dosarului nr.687/249/2008, fiind respinse pe fond prin sentinţa civilă nr. 633/10.07.2008 (devenită irevocabilă prin respingerea recursului)..Cererea privind acordarea de dobânzii legale la această sumă a fost pentru prima oara formulata in dosarul de fata, având caracterul unei solicitări subsidiare.

În acest sens instanţa reţine că dobânda legală pe care o poate solicita reclamantul are natura juridică a unor daune interese moratorii (corespunzând dobânzii penalizatoare, astfel cum este denumită in OG nr.9/2000, respectiv dobânda datorata pentru neîndeplinirea obligaţiei la scadenţă) şi in consecinţă a unor  prestaţii succesive, iar dreptul la acţiune cu privire la stabilirea fiecăreia dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescrpiţie deosebită (potrivt art.12 din D nr.167/1958), termenul de prescripţie fiind cel de 3 ani, prevăzut de art.3, alin.1 din D167/1958

Cum prezenta cerere a fost depusă la poştă la 03.05.2011, orice solicitare de stabilire dobânzi pentru perioada anterioara datei de 03.05.2008 este prescrisă.

Contrar susţinerilor reclamantului, instanţa apreciază că aşa numita întrerupere a prescripţiei cu privire la debitul principal, invocată de reclamant, nu a afectat (in sensul întreruperii) prescripţiei cu privire la pretenţiile accesorii pentru următoarele considerente: prin sentinţa civilă nr.606/11.09.2007 s-a definitivat efectul întreruptiv de prescripţie produs prin introducerea cererii (ce făcut obiectul dosarului nr. 295/249/2007) al dreptului de a cere despăgubiri pentru exploatarea terenului in anul 2006. La data rămânerii irevocabile a sentinţei anterior menţionate a inceput să curgă termenul de prescripţiei al dreptului de a cere executarea silita a sumei (debitul principal) cuprins in dispozitivul acesteia.. Întreruperea prescripţiei dreptului de a cere executarea silita a debitului principal a intervenit ca urmare a plătilor parţiale efectuate de pârâta, având valoarea unor recunoaşteri ale datoriei, precum si prin formularea cererii de executare silita.

Intrucât dobânda legala nu a fost solicitata pâna la momentul pronunţarii hotararii judecatoresti (cand prescriptie dreptului de a cere despăgubiri pentru exploatarea terenului in anul 2006 -deci de stabilire a debitului principal- a ramas fara obiect, fiind inlocuita de prescriptia dreptului de a cere executare silita a acestuia) nu se mai aplică principiul accesorium sequitur principale, de la data ramănerii irevocabile a sentintei mentionate incepând să curgă două prescripţii de natură distincta: prescriptia dreptului de a cere executare silita a debitului principal şi prescripţia dreptului de a se stabili  accesorii reprezentând dobânzi legale.

Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarele:

Potrivit certificatului de legatar cu titlu universal nr.92/18.05.2010 emis de BN P, reclamantul este moştenitorul testamentar al lui D. N., în masa succesorală fiind inclusă cota din dreptul de proprietate asupra terenului de 50 de ha, dobândit de defunct prin moştenire de la P. Z.

La data de 23.10.2001 între autorul reclamantului în calitate de arendator şi pârât? în calitate de arendaş s-a încheiat contractul de arendare nr.112 având ca obiect exploatarea terenului agricol în suprafaţ? de 5,5 ha, deţinut de reclamant în baza adeverinţei de proprietate nr.45/30.11.2001. Contractul a fost încheiat pe un termen de 5 ani, începând cu 23.10.2001 şi pân? la 31.12.2006 (vizând expoatarea terenului in anii 2001-2006).

Ulterior expirării termenului contractual anterior menţionat, între autorul reclamantului şi pârâtă nu s-a încheiat un alt contract de arendare, împrejurare ce rezultă din susţinerile reclamantului, confirmate de pârâtă prin întâmpinare. Totuşi, pârâta a continuat să exploateze în fapt terenul aparţinînd autorului reclamantului şi dobândit de reclamant prin efectul succesiunii testamentare, până in anul 2010 inclusiv, imprejurare ce rezultă din susţinerile reclamantului, confirmate de pârâtă atât prin intampinare, cât şi personal de avocatul acesteia, la solicitarea instanţei (lamuririle fiind consemnate în încheierea de şedinţă din 05.07.2010) Ambele împrejurări anterior reţinute, având valoarea unor fapte necontestate, nu au mai fost supuse probaţiunii.

Întrucât, potrivit art.6 alin.4 din Lg nr.16/1994 sunt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local, în lipsa indeplinirii acestor condiţii de validitate, convenţia părţilor este lovită de nulitate absolută şi prin urmare nu se poate angaja r?spunderea contractuală a pârâtei, contractul neputând servi drept temei al unei astfel de acţiuni(reclamantul făcând referire pe parcursul cererii şi la contractul incheiat, astfel ca instanţa anlizează şi raspunderea contractuala drept una dintre cauzele juridice ale cererii)

Instanţa constat? însa pe de o parte c? terenul ce aparţine în present reclamantului a fost exploatat în fapt de pârât? in cursul anilor 2008-2010 (pentru anii 2006 -2007 fiind reţinuta autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte obligatia principala), cu consecinţa m?ririi patrimoniului acesteia f?ră temei legitim, pe de alt? parte c? reclamantul a invocat ca temei subsidiar îmbog?ţirea f?r? just? cauz?. În consecinţă urmeaz? a analiza dac? sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în restituire întemeiate pe faptul juridic licit al îmbog?ţirii f?r? just? cauz?.

În acest sens instanţa reţine c? exist? o marire a patrimoniului pârâtei decurgând din exploatarea terenului agricol aparţinând reclamantului, concomitent cu micşorarea patrimoniului reclamantului, cele dou? fiind efectul unei cauze unice. Întrucât contractul în temeiul c?ruia terenul a fost predat pârâtei nu este valabil încheiat, nu exist? un temei legitim care să justifice marirea patrimoniului pârâtei. În plus se constat? absenţa oric?rui alt mijloc juridic pentru recuperarea de c?tre reclamant a pierderii suferite, fiind îndeplinit? condiţia privind caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe îmbogaţirea f?r? just? cauz? (de in rem verso).

Rezult? aşadar c? sunt îndeplinite atât condiţiile materiale, cât şi cele juridice ale acţiunii în restituire întemeiate pe faptul juridic licit al îmbog?ţirii f?r? just? cauz?. Ca urmare pârâta are obligaţia de restituire faţa de reclamant, aceast? obligaţie fiind dublu limitat?: pe de o parte de valoarea cu care s-a m?rit patrimoniul acesteia, pe de altă parte de m?sura în care s-a diminuat patrimoniul reclamantului.

Pentru a determina intinderea obligaţiei de restituire instanţa s-a raportat la voinţa p?rţilor, exprimat? cu ocazia încheierii contractului de arendare din 2001. Deşi nevalabil, acesta las? s? transpar? o evaluare f?cuta de p?rţi cu privire la contravaloarea lipsei de folosinţa a terenului şi eventualele beneficii pe care le-ar putea obţine reclamantul (autorul reclamantului) de pe terenul agricol respective (având în vedere vârsta înaintat? a acestuia şi imposibilitatea exploat?rii prin forţe proprii).

De altfel sub acest aspect poziţiile părţilor sunt concordante. Astfel in modalitatea de calcul dezvoltată de reclamant in cerere, raportarea se face la cantitatea de grâu a carei contravaloare a fost prevăzută cu titlu de arendă în contractul din 2001. La fel pârâta, in tabelul anexat intâmpinarii, se raportează la dispoziţiile din contractul anterior, valabil încheiat, sub aspectul tipului de cereale şi cantităţii.

În consecinţa instanţa a avut în vedere valoarea arendei stipulate în contractul nevalabil încheiat, respective c/val a 800 kg de grâu/ha x 5,5 ha. Raportare s-a f?cut la preţul mediu al grâului pe piaţa locală valabil pentru anul 2008-2010, comunicat de Direcţia pentru Agricultur? şi Dezvoltare Rural? C?l?raşi, potrivit adresei nr. 1967/22.07.2011 ori la preţul solicitat de reclamant, în cazul în care acesta era mai mic decît cel indicat de DADR (întrucât, potrivit principiului disponibilităţii, instanţa nu poate acorda mai mult decât se cere).

În ceea ce priveşte preţurile reţinte de pârâtă în întâmpinre, situate in toate cazurile sub valorile solicitate de reclamant sau communicate de DADR, deşi la solicitarea instanţei apărătorul pârâtei a precizat ca aceste preţuri au fost obţinute de către pârâtă din vânzarea grâului în anii respective (imprejurari ce ar fi avut relevanta intrucat obligatia de restituire este condiţionata de masura creşterii effective a patrimoniului pârâtei) şi i s-a pus în vedere să depună dovezi în acest sens, respective facturi, pârâta nu şi-a probat apărările (potrivit art.1169 C.civ.)

Astfel pentru anul 2008 reclamantul a indicat un preţ de 0,5 lei, în timp ce DADR a comunicat un preţ de 0,58 lei, astfel că instanţa s-a raportat la prima  valoare. Pentru anul 2009 reclamantul a indicat un preţ de 0,5 lei, în timp ce DADR a comunicat un preţ de 0,46 lei, astfel că instanţa s-a raportat la cea de-a doua valoare. Pentru anul 2010 reclamantul a indicat un preţ de 0,5 lei, în timp ce DADR a comunicat un preţ de 0,60 lei, astfel că instanţa s-a raportat la prima  valoare.

 Prin urmare instanţa va avea in vedere următoarele sume la care se limitează obligaţia de restituire a pârâtei : 2.200 lei ( 800 kg/ha x 5,5 ha x 0,5 lei/kg), reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2008; 2.024 lei ( 800 kg/ha x 5,5 ha x 0,46 lei/kg), reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2009; 2.200 lei( 800 kg/ha x 5,5 ha x 0,5 lei/kg), reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2010.

În ceea ce priveşte apărările pârâtei privind efectuarea de plăţi în contul acestor sume, instanţa le consideră neîntemeiate pentru următoarele considerente: suma de 1400 lei (în realitate 1383,4 lei), platita prin mandat poştal, viza titlul executoriu – sentinţa civilă nr. nr.606/11.09.2007  (reprezentând valoarea cu care s-a marit patrimoniul pârâtei ca urmare a exploatarii terenului in anul 2006)si prin urmare nu poate constitui o plată în contul „arendei” din 2007, cum susţine pârâta; borderoul de arenda la care face referire pârâta din care ar reieşi achitarea la 28.12.2007 a sumei de 1261,85 lei nu a fost depus la dosar, deşi sarcina probei revenea pârâtei sub acest aspect; sumele de 2084 lei şi 2074 lei indicate în extrasul de cont din 03.12.2008 vizează dosarul de executare nr. 124/2008 al BEJ O. C., potrivit menţiunilor din acelaşi extras şi nu constituie plăţi în contul „arendei” din 2008 şi 2009, astfel cum susţine pârâta.

În consecinţă instanţa va admite în parte cererea si va obliga pârâta la plata către reclamant sumelor anterior reţinute..

În ceea ce priveşte pretenţiile accesorii instanţa reţine faptul că în privinţa penalităţilor de întârziere referitoare la arenda aferenta anului 2006 s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, iar cu privire la capătul de cerere subsidiar de stabilire a dobânzilor legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2006, pentru perioada anterioara datei de 03.05.2008, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu.

În ceea ce  privind stabilirea de dobânzi legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2006, pentru perioada ulterioara datei de 03.05.2008, instanţa reţine următoarele: suma constituind debitul principal a fost stabilită prin sentinţa civilă nr nr.606/11.09.2007, dobândind caracterul de creanţă certă şi lichidă la data pronunţării sentinţei anterior menţionate, iar de creanţa exigibilă la momentul devenirii irevocabile a sentinţei; în contul acestei sume s-a efectuat de către pârâtă de bună-voie o plata parţiala de 1383,4 la data de 28.12.2007 prin mandat poştal (fila 83 dosar), astfel cum reiese si din sentinţa civilă nrnr.1302/18.12.2008, ramânând un rest de plata de 201,6 lei ;  astfel cum reiese din extrasul de cont depus de pârâtă (fila 77) diferenţa de 201,6 lei, împreună cu cheltuielile de executare efectuate in dosarul de executare nr. nr. 124/2008 al BEJ O. C. au fost reţinute prin poprire, din conturile pârâtei la data de 28.11.2008.

Totodată instanţa mai reţine, astfel cum a menţionat şi anterior că dobânda legală pe care o poate solicita reclamantul are natura juridică a unor daune interese moratorii (corespunzând dobânzii penalizatoare, astfel cum este denumită in OG nr.9/2000 în vigoare la momentul stabilirii debitului principal, respectiv dobânda datorata pentru neîndeplinirea obligaţiei la scadenţă) şi reprezintă evaluarea legală a prejudiciului încercat de reclamant (autorul sau)ca urmare întârzierii pârâtei în executarea obligaţiei de plată a debitului principal, creditorul nefiind ţinut să justifice vreo pagubă , potrivit art.1088 C civ.

Prin urmare sume asupra careia se datorează dobânzi este de numai 201,6  lei, pentru perioada 03.05.2008 (cu 3 ani anterior formularii cererii de chemare în judecată) şi 28.11.2008 (data plăţii efective)

În ceea ce priveşte penalitaţile de întârziere calculate la suma reprezentând arenda aferenta anului 2007 şi  capătul de cerere subsidiar de stabilire a dobânzilor legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2007, instanţa urmează a le respinge ca neîntemeiate. Astfel instanţa constată că nu există un debit principal reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2007, instanţa respingând pe fond cererea de stabilire a acestei valori prin sentinţa civilă nr. 633/10.07.2008.

În ceea ce priveşte solicitarea de stabilire penalitaţilor de întârziere calculate la suma reprezentând „arenda” aferenta anilor 2008-2010, instanţa reţine că in lipsa unui contract de arendare valabil încheiat, astfel cum s-a reţinut anterior, clauza penala ce era inclusă in acel contract nu poate produce nici un efect, fiind şi ea lovită de nulitate absolută.

Prin urmare, in lipsa unei evaluări convenţionale a prejudiciului produs prin executarea cu întârziere a unei obligaţii de plată a unei sume de bani, se aplica dispoziţiile art.1088 C.civ., daunele interese moratorii fiind egale cu dobânda legala în raporturile civile.

În ceea ce priveşte perioada pentru care se poate acorda dobânda moratorie (penalizatoare), instanţa nu poate avea in vedere perioada anterioara pronunţării hotărării judecatoresti întrucât inaintea acestei date reclamantul nu avea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ea fiind determintată prin prezenta sentinţă.Prin urmare dobânzile vor fi calculate la sumele constituind valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, in anii 2008-2010, de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Sub aspectul tehnicii juridice, având în vederea dispoziţia de admitere în parte a cererii, a obligării pârâtei la plata sumelor reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul in anii 2008-2010 şi a dobânzilor, instanţa a apreciat că nu se mai impune menţionarea explicita a respingerii penalitaţilor aferente acestor ani..

Dobânda legală vizată va fi cea prev. de art.3 alin.3 din OG nr.9/2001 pentru perioada 26.08.2011-31.08.2011, urmând ca începând cu data intrarii in vigoarea a OG nr.13/2011 să se aplice dispoziţiile acestui act normativ.

Totodată în temeiul art. 274 C.pr.civ va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată - reprezentând taxa judiciara de timbre, timbre judiciar, în proporţia admiterii cererii (36,55 %).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capetele de cerere privind plata arendei aferente anului 2006, a penalităţilor de întârziere referitoare la arenda aferenta anului 2006 şi privind plata arendei aferente anului 2007, invocată din oficiu.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la capătul de cerere subsidiar de stabilire a dobânzilor legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2006, pentru perioada anterioara datei de 03.05.2008, invocată din oficiu.

Admite în parte cererea,. astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul I. M., împotriva pârâtei S.C.P.  SRL.

Obligă pârâta la plata către reclamant a următoarelor sume :

- 2.200 lei, reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2008, precum şi dobânda legală în raporturile civile aferenta sumei de 2200 lei, calculată de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective

- 2.024 lei, reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2009, precum şi dobânda legală în raporturile civile aferenta sumei de 2024 lei, calculată de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective

- 2.200 lei, reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantului, fără just temei, ca urmare a exploatării terenului aparţinând reclamantului în cursul anului 2010, precum şi dobânda legală în raporturile civile aferenta sumei de 2200 lei, calculată de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective

- dobânda legală în raporturile civile aferenta sumei de 201,6 lei, calculată între data de 03.05.2008 şi 28.11.2008

Respinge capetele de cerere privind plata arendei aferente anului 2006, a penalităţilor de întârziere referitoare la arenda aferenta anului 2006 şi privind plata arendei aferente anului 2007, ca urmare a intervenirii autorităţii de lucru judecat..

Respinge capătul de cerere subsidiar de stabilire a dobânzilor legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2006, pentru perioada anterioara datei de 03.05.2008, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului material la acţiune..

Respinge ca nefondate capatul de cerere privind obligarea  pârâtei la plata penalităţilor de întârziere referitoare la arenda aferenta anului 2007 şi  capătul de cerere subsidiar de stabilire a dobânzilor legale la suma reprezentând arenda aferentă anului 2007

Obligă pârâta să plătească  reclamantului suma de 428 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi- 23.08.2011.

Domenii speta

Spete similare