Ordonanţă preşedinţială

R O M A N I A

JUDECATORIA  ÎNTORSURA BUZAULUI

JUDEŢUL COVASNA

DOSAR NR.(…)

SENTINŢA CIVILĂ NR.295

Şedinţa publica din data de 11.04.2013

Completul compus din:

Preşedinte : (…)– judecător

Grefier : (…)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanta pârâtă reconvenţional (...)  şi pârâtul reclamant reconvenţional (...), având ca obiect „Ordonanţă preşedinţială”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Concluziile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din 10.04.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru  data de 11.04.2013

Ca urmare a deliberării, instanţa a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECATORIA,

I. Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, sub nr.(...) la data de 205.03.2013 s-a înregistrat cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de  reclamanta (...) cu domiciliul (…), judeţul (…) în contradictoriu cu pârâtul  (...) cu domiciliul în (…), judeţul (…), prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună următoarele:

1. Să se stabilească la mama reclamantă , domiciliul minorelor (...) născută la data de (...) şi (...) născută la (...) până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ ce se găseşte înregistrată pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, sub nr.(...).

2.  Să fie obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată, în caz de opunere.

 În fapt, arată reclamanta că  a încheiat căsătoria cu pârâtul la data de 06.09.2003  iar din relaţia de căsătorie au rezultat minorelor (...) născută la data de (...) şi (...) născută la (...).

Susţine reclamanta că datorită comportamentului pârâtului pe fondul consumului de alcool, când devenea agresiv fizic, situaţie ce persistă de mulţi ani,  în cursul lunii septembrie 2012 a părăsit domiciliul, cele două minore au rămas la domiciliul comun, fiindu-i interzis de către pârât de a le lua cu ea,  iar după câtva timp a reluat convieţuirea cu pârâtul, însă situaţia în familie nu s-a schimbat. În ceea ce priveşte cele două minore rezultate din relaţia de căsătorie, se arată că minora (...), s-a născut cu malformaţii congenitale, remediabile în timp,  este încadrată ca persoană cu handicap accentuat şi are nevoie de îngrijire şi supraveghere specială, motiv pentru care este în supravegherea sa, fiind şi remunerată pentru acest motiv.

Mai arată reclamanta, că starea de agresivitate a pârâtului faţă de ea, nu s-a schimbat, motiv pentru care în cursul anului 2013, din nou a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, însă de această dată pârâtul i-a permis să ia şi cele două minore, stabilindu-şi astfel  domiciliul împreună cu cei doi copii minori la părinţii săi.

Astfel, la data de 14.02.2013, când împreună cu pârâtul se întorceau din municipiul Sfântu Gheorghe, unde s-au prezentat cu minora (...) la un control medical, pârâtul fiind nemulţumit de acţiunea de divorţ ce a formulat-o, a ameninţat-o că dacă nu-şi revizuieşte atitudinea faţă de el şi nu se întoarce la domiciliul comun îi taie gâtul, iar la momentul când au ajuns în comuna (...), i-a solicitat că doreşte să ducă minora la domiciliul său. Susţine reclamanta că datorită ameninţărilor, nu s-a opus iar ulterior deşi i-a solicitat pârâtului să aducă minora (...) la domiciliul său, deoarece se găseşte sub supravegherea sa, s-a opus, fiind ameninţată din nou cu moartea dacă îndrăzneşte să meargă să ia minora de la domiciliul, fără  însă ca pârâtul să aibă în vedere că minora (...) este supusă unei atenţii deosebite din partea medicilor iar răspunderea îi aparţinea în mod deosebit.

Reclamanta susţine că din luna februarie 2013, datorită ameninţărilor pârâtului, nu a mai văzut minora (...), iar minora (...), datorită faptului că a asistat la desele agresiuni fizice ale pârâtului faţă de  mama sa, este traumatizată, refuză contactul cu tatăl său şi îi este frică de acesta.

De asemenea reclamanta arată că pârâtul a ameninţat-ă că dacă mai insistă pentru ca minora (...) să aibă domiciliul la ea, o va lua cu forţa şi pe minora (...), iar acesta profită de vârsta fragedă a minorei (...) – 2 ani şi jumătate -  şi de imposibilitatea acesteia  de a-şi exprima voinţa, motiv pentru care a formulat şi plângere penală ce a adresat-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului cât şi o sesizare către Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna.

În drept, se invocă dispoziţiile art.919, art.996, asrt.998 alin.2 N.C.C.

Alăturat cererii, s-a anexat în fotocopie: plângerea penală, sesizarea adresată D.G.A.S.P.C. Covasna, , notificare, Hotărârea nr. (...) emisă de Comisia, acte medicale privind minora (...), certificate de naştere minore. (f..10-27)

 II. Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie, pârâtul a depus la termenul de judecată din 20.03.2013  întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

La acelaşi termen de judecată pârâtul a depus şi cerere reconvenţională (f.31-33)  prin care a solicitat ca instanţei prin hotărârea ce va pronunţa să dispună următoarele:

1. Să se stabilească la tată, domiciliul minorelor (...) născută la data de (...) şi (...) născută la (...) iar exercitarea autorităţii părinteşti să se facă de ambii părinţi,  până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ ce se găseşte înregistrată pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, sub nr.(...).

2.  Să se stabilească obligaţia legală de întreţinere a minorelor de către pârâta reconvenţional, în raportul de veniturile sale.

3. Să fie obligată pârâta reconvenţional la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, susţine reclamantul reconvenţional ca fiind neadevărat că a avut un comportament violent în familie pe fondul consumului de băuturi alcoolice, acest lucru nefiindu-i permis deoarece până în anul 2007 a avut calitatea de jandarm, iar neînţelegerile în familie au fost generate de preocuparea sa de a-i da minorei (...)  tratamentul prescris de medici. Astfel pârâta avea un comportament neadecvat, manifestând nemulţumiri ori de câte ori urmărea respectarea tratamentului, el fiind şi cel care se ocupa de pregătirea şcolară a minorei (...), de pachetul cu mâncare pentru şcoală al acesteia, pârâta nepreocupându-se de acestea.

Susţine reclamantul că minora (...), datorită problemelor medicale, trebuie examinată permanent de către medici, el fiind cel care s-a preocupat de această problemă cât şi de acordarea tratamentului prescris. Astfel, de când este despărţit în fapt de pârâtă, el a fost cel care a prezentat minora la controlului medical la unul din spitalele din Tg.Mureş şi de asemenea a fost internat cu minora la un spital din Bucureşti, deoarece pârâta la data de 05.03.2013, a refuzat să o însoţească pe minoră, deşi aceasta  are nevoie de o atenţie sporită, el fiind cel care i-a oferit protecţie, iar pârâta a fost de acord ca minora să fie îngrijită de tată.

Se mai arată  că nu corespunde adevărului că şi-a agresat soţia verbal, aceasta fiind cea care a creat o stare tensionată în familie, iar în luna septembrie 2012 nu a provocat vreun scandal, ci pârâta a plecat fără voia sa în Suedia, lăsând minorele fără vreun sprijin. Divergenţele au persistat iar  la data de 11.01.2013, pârâta  a părăsit domiciliul comun împreună cu minorele, iar  datorită conduitei superficiale minora (...) s-a îmbolnăvit fiind necesar a fi internată în spital.

De asemenea la data de 15.01.2013 când trebuia să prezinte minora (...) la Comisia medicală, pârâta a refuzat să se prezinte cu aceasta iar la data de 14.02.2013, când s-au prezentat la Sfântu Gheorghe, pentru efectuarea unei evaluări a stării de sănătate a minorei, aceasta a dorit să rămână cu tatăl ei, iar pârâta a fost de acord.

În ceea ce priveşte pe minora (...), susţine reclamantul reconvenţional, că nu corespunde adevărului că este terorizată de comportamentul său, este profund ataşată de tată, iar pârâta este cea care nu îi permite minorei să-şi viziteze tatăl.

Concluzionând, susţine reclamantul reconvenţional că pârâta reconvenţional nu s-a preocupat de creşterea şi educarea celor două minore, el fiind cel care s-a preocupat ,aceasta având o viaţă dezorganizată.

În drept se invocă dispoziţiile art.400 NCC, art.205 N.C.P.C., art.919, art.996 N.C.P.C.

Alăturat cererii, reclamantul reconvenţional a ataşat acte medicale privind minora (...),  rezoluţia dată la 18.01.2012 în dosar nr.(...) de Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, adeverinţa nr.(...) emisă de Primăria comunei (...), planşe foto,  contract de comodat. (f.36-71)

 III. Sub aspect probator, în temeiul art.167 C.pr.civilă, s-a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba testimonială cu martora (...) iar pentru pârât, proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba testimonială cu martorii (...) şi (...). (f.10-27, 36-71, 100-124)

Din oficiu s-a dispus efectuarea unor anchete psihosociale privind situaţia celor doi minori, concluziile fiind consemnată în anchetele psihosociale depuse de Autorităţile Tutelare de pe lângă Primăria comunei (...) (f.96)

IV. Potrivit dispoziţiilor art.264 Noul Cod civil, s-a procedat la audierea minorei (...).(f.129)

V. Atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională, sunt legal timbrate în temeiul art.3 lit.b Legii nr.146/1997, potrivit chitanţelor şi timbrelor judiciare depuse la f.6-7, 33-34..

VI. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Reclamanta (...) şi pârâtul (...), au încheiat căsătoria la data de 06.09.2003, fiind înregistrată în registrul stării civile al Primăriei comunei (...), sub nr. (...), iar din această relaţie, au rezultat minorele (...) născută la (...)  şi (...) născută la data de (...). (f.24-26)

La data de 28.01.2013, reclamanta (...), a depus şi s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, sub nr.(...),  cererea privind desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul (...). (f.9)

Cert este că, între cei doi soţi există o stare tensionată pe fondul neînţelegerilor ce au avut ca finalitate promovarea acţiunii de divorţ de către reclamanta (...), iar de la data despărţirii în fapt, aceste neînţelegeri s-au acutizat, situaţia de faţă reprezentând  un caz clasic, când leziunile cauzate de divorţ, sunt răzbunate prin intermediul copilului, iar acest comportament al părinţilor nu poate fi benefic pentru copil ci chiar contrar intereselor acestuia.

 Astfel, cum rezultă din conţinutul anchetei psihosociale întocmite de Primăria comunei (...), judeţul Covasna, cât şi potrivit împrejurărilor indicate de reclamantă în conţinutul cererii introductive, situaţie necontestată de pârât, cei doi soţi s-au despărţit în fapt în cursul lunii ianuarie 2013, când reclamanta împreună cu cele două minore (...) şi (...), au părăsit domiciliul comun din comuna (...)  şi s-au stabilit la domiciliul părinţilor reclamantei în comuna (…) ,judeţul (…).

În ceea ce priveşte pe minora (...), aceasta are vârsta de 9 ani, este elevă în cadrul Şcolii generale din comuna (...) şi nu are probleme de sănătate, însă minora (...), în vârstă de 2 ani şi jumătate, de la data naşterii are probleme de sănătate în speciale locomotor, fiind încadrată potrivit certificatului de încadrare în gard de handicap nr. (…) emis de Comisia pentru protecţia Copilului Covasna, cu grad de handicap accentuat cu recomandări prevăzute în planul de recuperare cuprins în anexă, iar reclamanta mamă a beneficiat de drepturile prevăzute de îngrijirea acestor categorii de minori. (f.20,45)

Judecătoria va reţine astfel cum rezultă din conţinutul interogatoriilor administrate părţilor, coroborate cu înscrisurile anexate la f.10-12, că după despărţirea părţilor în fapt şi mai exact de pe data de 14.02.2013, minora (...) în vârstă de 2 ani şi jumătate nu mai are domiciliul la mama reclamantă împreună cu sora sa (...),  aceasta locuind împreună cu tatăl pârât şi bunicii paterni la domiciliul tatălui.

Cursul evenimentelor privitor la situaţia celor două minore rezultate din relaţia de căsătorie a părţilor, a avut următorul parcurs: după despărţirea în fapt şi datorită problemelor grave de sănătate ale minorei în vârstă de 2 ani şi jumătate (...), cei doi soţi, împreună s-au prezentat la câteva dintre investigaţiile medicale la care trebuia prezentată minora, însă, reclamanta (...), a susţinut că în toată această perioadă, pârâtul a insistat în remedierea relaţiei de căsătorie, ea s-a opus vehement, ceea ce a determinat pe pârât de a-i adresa ameninţări, în situaţia în care nu-şi revizuieşte comportamentul şi nu se întoarce acasă.

Astfel, aşa cum a declarat martora (...) – mama reclamantei – în după amaiaza zilei de 13.02.2013, pârâtul (...) a solicitat reclamantei să lase minora (...) la domiciliul său, urmând ca în dimineaţa zilei de 14.02.2013, să meargă împreună cu minora la un control medical în municipiul Sfântu Gheorghe. Reclamanta (...), nu a refuzat solicitarea pârâtului, astfel minora a fost dusă la domiciliul pârâtului, iar în dimineaţa zilei de 14.02.2013, cei doi soţi împreună cu minora s-au prezentat la controlul medical.

La întoarcere spre domiciliu, fiind în autoturism, reclamanta a susţinut că pârâtul din nou a insistat pentru a se relua relaţia de căsătoriei, aceasta a refuzat categoric motiv pentru care, în  momentul în care au ajuns în comuna (...), pârâtul i-a spus reclamantei că minora (...), va merge la domiciliul său, nu al reclamantei, motiv pentru care aceasta a coborât din maşină, iar pârâtul a plecat împreună cu minora.

Pârâtul (...), a indicat o cu totul altă variantă, susţinând că minora (...), în vârstă de 2 ani şi jumătate a fost întrebată cu cine doreşte să locuiască, iar aceasta a spus că doreşte cu tatăl ei.

Starea de fapt prezentată de reclamanta (...) cât şi varianta indicată de pârâtul (...), privitor la discuţia din maşină nu a putut fi dovedită cu probe directe, însă, martora (...), a arătat că în data de 14.02.2013, reclamanta a venit la domiciliu plângând spunându-i că pârâtul  nu i-a mai permis să aducă minora la domiciliu. (f.115)

 Judecătoria mai reţine că datorită problemelor medicale ale minorei (...), reclamantei (...), prin decizia emisă de AJVPS Covasna la data de 12.02.2013 i s-a aprobat reluarea indemnizaţiei pentru creşterea minorei (...).(f.27), însă ca urmare a demersurilor efectuate de pârâtul (...) după ce minora (...) a revenit la data de 14.02.2013 la domiciliul său  – împrejurare recunoscută de acesta – prin decizia emisă la 12.03.2013 de AJVPS Covasna , începând cu data de 15.02.2013 reclamantei i s-a suspendat acest drept, motivat că minora (...), nu mai locuieşte cu aceasta (f.74)

Urmare acestor demersuri efectuate de pârât, reclamanta (...), a fost nevoită a-şi relua activitatea în cadrul  Spitalului de Obstetrică Ginecologie „Dr.Ioan Aurel Sbârcea”  din municipiul Braşov, cu care  s-a găsit în raporturi de muncă anterior de a fi în concediu de îngrijire a copilului cu handicap, în prezent având calitatea de îngrijitoare în cadrul acestei instituţii medicale. (f.120) Despre faptul că minora (...) este la tată, pârâtul a sesizat şi această instituţie medicală cu care reclamanta se găseşte în raporturi de  muncă.(f.121)

La data de 25.02.2013, reclamanta a formulat o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a pârâtului pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare şi rele tratamente aplicate minorului şi de asemenea a sesizat privitor la situaţie minorei (...), minor cu grad de handicap accentuat, Direcţia generală de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului Covasna.(f.12)

Cert este că, de la data de 14.02.2013, reclamanta (...), nu mai are legături personale cu minora (...) – doar telefonic – aceasta susţinând că datorită temerii insuflate de pârât atât pe perioada cât au convieţuit – multiple agresiuni fizice – cât şi datorită ameninţărilor ce i le adresează , chiar şi telefonic – situaţie confirmată de martora (...) – îi este frică de pârât şi de aceea nu s-a prezentat la domiciliul acestuia să-şi vadă minora.

După cum rezultă din conţinutul interogatoriilor administrate părţilor, coroborate cu depoziţia martorei (...), după aproximativ 2 luni de la momentul stabilirii domiciliului minorei la pârât, respectiv la data de 02.04.2013, reclamanta (...), a intrat în contact cu minora (...), ce se găsea împreună cu un copil minor în parcul din centrul comunei (...). Împrejurarea că minora se găseşte în parcul comunei i-a fost adus la cunoştinţă reclamantei de minora (...)-.Astfel, reclamanta împreună cu minora (…) au mers în parc unde se găsea (...), însă imediat a venit şi pârâtul (...).

Reclamanta a susţinut că pârâtul (...), a intrat în conflict cu minora (...), acuzându-o că nu îl vizitează, după care acesta a luat minora (...) ce era în braţele reclamantei, minora a început să plângă, reclamanta a insistat să o liniştească pe minoră, însă pârâtul din nou a ameninţat-o că o va lovi, dacă nu lase minora în pace.

Nici aceste împrejurări nu au putut fi dovedite de reclamantă, prin probe directe, însă , fiind audiată în cameră de consiliu minora (…)în vârstă de 9 ani , aceasta a confirmat starea de fapt indicată de reclamantă. Cert este că din nou între părţi s-a iscat o discuţie contradictorie legată de minora (...).

Concluzionând, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri,  rezultă că relaţia dintre cei doi soţi a întâmpinat încă din toamna anului 2012 dificultăţi, la dosar s-a depus şi un certificat medico legal nr. (…) eliberat la 11.09.2012 eliberat de Serviciul de Medicină legală Covasna din care rezultă că reclamanta în luna septembrie 2012 a prezentat leziuni traumatice ca urmare a unor loviri şi de asemenea mai rezultă că urmare a unei plângeri penale formulate de aceasta, organele de urmărire penală  în dosar nr.(...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, au stabilit că în data de 02.09.2012 cât şi la 09.09.2012, pe fondul consumului de alcool, pârâtul a agresat fizic pe reclamantă, fiindu-i produse leziuni traumatice constatate prin certificat medico-legal, însă cei doi soţi s-au împăcat.

În apărarea sa, privitor la comportamentul său vis-a-vis de reclamantă şi cele două minore, cât şi dovedirea împrejurărilor susţinute în conţinutul cererii reconvenţionale, pârâtul (...) a solicitat administrarea de probe testimoniale, însă martorele (...) şi (…), cunoscut anumite împrejurări ce le-au fost aduse la cunoştinţă de către pârât sau unii membrii ai familiei pârâtului, niciuna dintre acestea neputând oferii instanţei date şi indicii clare referitor la situaţie celor două minore şi comportamentul părţilor în calitate de părinţi, în perioada de la despărţirea în fapt.(f.117-118)

Se poate constata că martorii audiaţi au exprimat poziţii lacunare în legătură cu aspecte legate de situaţia minorelor, neputând să aducă lămuriri suplimentare instanţei de judecată şi fiind evident totodată, că nu cunosc această informaţie la un nivel de detaliu.

VII.  În raport de această situaţie de fapt, reclamanta (...), a formulat prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat a se stabilii domiciliul celor două  minore la mamă, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ.

 Sub aspectul admisibilităţii prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine că potrivit art. 919 N.C.P.C. instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Prin prezenta cerere, reclamanta a indicat ca temei legal, dispoziţiile art.996 N.C.C. care prevăd că instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Judecătoria urmează a analiza aparenţa dreptului reclamantei (...), doar în raport cu probatoriul administrat vis-a-vis de împrejurările dovedite privind situaţia minorelor după despărţirea în fapt a părţilor, celelalte aspecte legate de agresiuni fizice şi neînţelegerile părţilor urmând a fi analizate, doar în cadrul acţiunii de divorţ, unde instanţa va dispune şi cu privire la cele două minore.

În ceea ce priveşte caracterul vremelnic al acţiunilor promovate de reclamanta (...) şi pârâtul (...),  instanţa reţine, că de altfel în materie de ocrotire a minorilor, nicio măsură nu are caracter definitiv, ea poate fi modificată ori de câte ori se constată că împrejurările care au justificat-o au încetat să mai existe.

Ocrotirea minorilor reprezintă una dintre principalele instituţii ale dreptului civil, instanţa urmând a nu pierde din vedere  că interesul copilului minor, reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lui. - art.263 Noul Cod civil.

În speţă, aşa cum reclamanta (…) şi-a motivat în fapt cererea, cât şi raportat la probele administrate în cauză, aşa cum s-a expus starea de fapt la pct.VI instanţa constată ca fiind îndeplinită condiţia urgenţei în luarea măsurii  solicitate.

Urgenţa poate fi determinată, de pildă, de evitarea unui pericol iminent, în care se află dezvoltarea fizică sau morală a minorilor datorită purtării abuzive, imorale sau unor neglijenţe ale părinţilor.

În speţă,  s-a făcut dovada urgenţei pentru luarea măsurii de a  se stabili domiciliul celor două minore la mamă, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ, având în vedere starea de sănătate a minorei (...), care este un copil cu grad de handicap accentuat,  prezenţa mamei în aceste momente este absolut necesară, iar  această prezenţă  este împiedicată de către pârât, care deşi a susţinut că nu a refuzat existenţa legăturii dintre mamă şi copil, totuşi în decurs de două luni nu a luat nicio măsură în interesul minorei (...), de a fi alături şi de mama sa.

De asemenea, urgenţa se impune şi datorită modalităţii în care pârâtul a înţeles să preia minora de la domiciliul mamei şi a întregului său comportament ulterior, când  urmare a sesizărilor efectuate la AJOVPS Covasna, a privat-o pe reclamantă de dreptul  ce-l dobândise de a se îngriji de minora (...), persoană încadrată cu grad de handicap şi implicit obligând-o să reia relaţia de muncă în care se găsea anterior naşterii minorei.

Mai mult de atât, susţinerile pârâtului că a preluat minora la domiciliul său, deoarece reclamanta nu se îngrijea de aceasta, nu au fost dovedite, rezultă cu certitudine comportamentul agresiv moral  al pârâtului – ameninţări privitor la situaţia celor două minore, dacă reclamanta nu înţelege să se întoarcă la domiciliu -  în acest mod împiedicând-o pe reclamantă de a însoţi minora (...) la instituţiile medicale unde era necesar, respectiv la Târgu Mureş şi ulterior Bucureşti, unde pârâtul a fost internat împreună cu minora. Este de observat astfel cum reclamanta a indicat la pct.3 din interogatoriu, că în cursul lunii martie 2013 când minora (...), urma a fi prezentată la Spitalul din Bucureşti, a luat legătura cu pârâtul, urmând ca ea să meargă la Bucureşti cu microbuzul şi să se interneze cu minora, însă pârâtul a refuzat - situaţie necontestată de acesta -.

Judecătoria reţine că prin tot acest comportament, pârâtul (...) nu a avut în vedere prioritar interesul minorelor, ci a încercat prin orice mijloace de a-şi produce probe, în încercarea de a dovedii că reclamanta acţionează contrar intereselor celor doi copii rezultaţi din relaţia de căsătoriei.

 De asemenea, urgenţa stabilirii domiciliului minorei (...) la mama reclamantă, se impune, deoarece acest minor, este profund afectat de situaţia familiei sale, care a fost prezentă nu o singură dată ci de nenumărate ori la agresiunile fizice ale tatălui săvârşite asupra mamei, în perioada când cei doi soţi convieţuiau.( a se vedea poziţia minorei audiată în cameră de consiliu f.129). Deşi are vârsta de 9 ani, minora (...) este marcată profund de situaţia familiei şi a susţinut că-şi iubeşte ambii părinţi, despărţirea de sora sa (...) o afectează, însă a văzut de multe ori când tatăl o lovea pe mama sa şi îi este frică de tată. A precizat minora că şi-ar dorii alături toată familia, însă nu astfel cum a fost până acum, în sensul că tatăl venea sub influenţa băuturilor alcoolice şi o lovea pe mama sa. Minora este afectată şi de influenţa bunicilor paterni, care atunci când merge să-şi viziteze tatăl şi sora, aduc critici şi acuze la adresa mamei sale, cum că aceasta nu făcea nimic şi este vinovată de destrămarea familiei.

Judecătoria reţine potrivit art.236 Noul Cod civil că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

De asemenea potrivit  art. 31 din Legea  nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „ Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.”, iar „ exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său”.

Însă în speţă, este clar dovedit că situaţia de faţă reprezentând  un caz clasic, când leziunile cauzate de divorţ, sunt răzbunate prin intermediul copilului, iar acest comportament al pârâtului (...) nu poate fi benefic pentru cele două minore ci chiar contrar intereselor acestora, la acest moment.

Ori de câte ori interesele minorilor se află în primejdie datorită neînţelegerilor dintre părinţi cu privire la stabilirea domiciliului acestora, instanţa nu are numai dreptul, ci este chiar obligată să intervină urgent în vederea ocrotirii intereselor lor şi pentru a hotărî la care dintre părinţi să locuiască.

Luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al celor două minore, în temeiul art.919 N.C.P.C. raportat la art. 400 Noul Cod civil va stabili domiciliul acestora la mama reclamantă (...), până la soluţionarea irevocabilă a cererii de desfacere a căsătoriei.

VIII. Pentru motivele anterior expuse, se vor respinge petitele cererii reconvenţionale formulată de reclamantul-reconvenţional (...), prin care s-a solicitat a se stabilii domiciliul celor două minore la tată şi drept consecinţă şi obligaţia legală a mamei la  obligarea la plata pensiei de întreţinere.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti faţă de cele două minore, instanţa reţine că, potrivit prevederilor Noului Cod civil, autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situaţie de excepţie şi trebuie să fie temeinic motivată.

Potrivit art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Despărţirea părinţilor şi stabilirea locuinţei minorului la unul dintre aceştia nu trebuie să afecteze exerciţiul autorităţii părinteşti comune. Ambii părinţi trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor şi să ia împreună deciziile importante legate de creşterea şi evoluţia acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistenţa medicală, întreţinere şi educaţie.

Autoritatea părintească comună, în cazul părinţilor despărţiţi reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor şi de garantare atât a prezenţei mamei cât şi a tatălui în viaţa copilului, independent de faptul că aceştia nu mai convieţuiesc.

Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de despărţire a părinţilor, custodia comună asigurând dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi.

Doar pe cale de excepţie, în cazuri întemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte. Instanţa a reţinut că în speţă nu s-a făcut dovada existenţei unor motive intemeiate care să creeze convingerea acesteia că autoritatea părintească trebuie să fie acordată doar unuia dintre parinti. Stabilirea autorităţii părinteşti exclusive nu apare ca întemeiată cu atât mai mult cu cât este vorba despre soluţionarea unei cereri pe calea ordonanţei preşedinţiale, cale în care instanţa nu poate face verificări de fond, ci poate doar să examineze aparenţa dreptului.

Or, potrivit Codului civil, prezumţia legală este aceea a autorităţii părinteşti comune, iar această măsură are caracter temporar, aprecierea instanţei bazându-se pe probele sumare administrate în această procedură marcată de celeritate.

Astfel, în speţă în baza art.916 N.C.P.C. raportat la art. 397 Noul Cod civil, va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă de ambii părinţi până la soluţionarea cererii de desfacere a căsătoriei.

IX. În ceea ce priveşte  cheltuielile de judecată, deşi reclamanta a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă obligarea pârâtului la plata acestora, cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, a renunţat la acest petit, urmând a se lua act de această poziţie a reclamantei (...).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta (...) cu domiciliul în (…) în contradictoriu cu pârâtul  (...) cu domiciliul în (…) şi drept consecinţă,

Stabileşte domiciliul minorelor (...) şi (...) la domiciliul reclamantei, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de desfacere a căsătoriei ce face obiectul Dosarului nr. (…) ce se găseşte  pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional (...) şi drept consecinţă:

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorele (...) şi (...) să se facă de ambii părinţi până la soluţionarea irevocabilă a cererii de desfacere a căsătoriei ce face obiectul Dosarului nr. (…) ce se găseşte  pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului.

Respinge celelalte petite ale cererii reconvenţionale ca neîntemeiate.

Ia act că reclamanta a renunţat la petitul prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Întorsura Buzăului.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 11.04.2013.

 PREŞEDINTE  GREFIER

(…) (…)

Reactat.Jud. (…)

Tehnored. (…).

11.04.2013/ 2 ex

Domenii speta

Spete similare