Plângere la Legea nr. 53/2003. Legea nr. 53/2003 nu sancţionează inexistenţa contractului individual de muncă, ci sancţionează angajatorul care primeşte la muncă persoane pentru care contractul nu este încheiat în formă scrisă, potrivit art. 16 alin....

Sentinţă civilă 1533 din 05.10.2007


Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti sub nr. 1664/232/2007, petenta S.C. Mirada S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Munca Dâmbovita, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria AB nr. 08073 din data de 18.06.2007.

În motivare petenta arata ca prin procesul verbal atacat a fost sanctionata pentru ca în urma controlului efectuat la data de 14.06.2007 la punctul de lucru din com. Corbii Mari, Autostrada Bucuresti – Pitesti, km. 56, au fost depistate 3 persoane pentru care nu erau încheiate contracte individuale de munca în forma scrisa, considerându-se ca au fost încalcate dispozitiile art. 16 din Legea nr. 53/2003. Mai arata petenta în continuare ca alin. 2 din acelasi articol de lege prevede ca în situatia în care contractul individual de munca nu este încheiat în forma scrisa, sanctiunea este aceea ca se prezuma a fi încheiat pe o durata nedeterminata, partile putând face dovada prevederilor contractuale prin orice mijloc de proba.

Instanta a retinut ca prin plângere, petenta nu contesta inexistenta contractelor individuale de munca în forma scrisa pentru cele 3 persoane.

Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor, în forma scrisa, iar obligatia de încheiere a contractului individual de munca în forma scrisa revine angajatorului. În baza aceluiasi text de lege, angajatorul persoana juridica are obligatia de a încheia, în forma scrisa, contractul individual de munca anterior începerii raporturilor de munca. Nerespectarea de catre angajator a acestei dispozitii legale constituie contraventie, conform art. 276 alin. 1, lit. e, care se sanctioneaza cu amenda de la 1500 lei la 2000 lei pentru fiecare persoana identificata. Conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, în situatia în care contractul individual de munca nu a fost încheiat în forma scrisa, se prezuma ca a fost încheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba

Asadar, forma scrisa a contractului individual de munca nu reprezinta o conditie ad validitatem sau ad probationem a conventiei dintre angajat si angajator, ci respectarea acestei forme constituie o obligatie a angajatorului, necesara, printre altele, pentru urmarirea îndeplinirii celorlalte obligatii ale acestuia în calitate de angajator. De aceea neîncheierea contractului în forma scrisa nu are nicio consecinta în ceea ce îl priveste pe angajat, legea instituind chiar prezumtia ca, în aceasta situatie, contractul a fost încheiat pe o durata nedeterminata.

Astfel, dispozitiile art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 nu sanctioneaza inexistenta contractului individual de munca, ci sanctioneaza angajatorul care primeste la munca persoane pentru care contractul nu este încheiat în forma scrisa, potrivit art. 16 alin. 1 din acelasi act normativ. În aceste conditii, este evident ca norma care instituie în sarcina angajatorului obligatia încheierii contractului de munca în forma scrisa, este o norma imperativa.

Invocarea unui pretins termen de încercare în care s-ar fi aflat persoanele depistate fara contract de munca în forma scrisa, nu poate fi retinuta ca motiv de anulare a procesului verbal atacat. Acesta deoarece, conform art. 31 alin. 1 din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba. Din acest text de lege rezulta clar ca  perioada de proba se stabileste de comun acord de catre angajator si salariat si este una din clauzele contractului individual de munca, care, asa cum impune art. 16 alin. 1 din Codul muncii, trebuie încheiat în forma scrisa, anterior începerii raporturilor de munca, obligatie ce revine angajatorului.

În ceea ce priveste contractul individual de munca al numitei I. M. înregistrat la ITM Dâmbovita la 20.04.2005 depus în copie la dosar de catre petenta, este de retinut faptul ca acesta a încetat la data de 01.03.2007, asa cum rezulta chiar din depozitia sa, audiata ca martor în prezenta cauza, un nou contract în forma scrisa fiind încheiat la data de 01.09.2007, astfel ca la data controlului, respectiv 14.06.2007, când aceasta a fost primita de petenta la munca, nu erau respectate dispozitiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii.

Instanta a constatat ca prezumtia de temeinicie de care se bucura în temeiul legii procesul verbal atacat, nu a fost înlaturata de probele administrate în cauza,  iar fapta  petentei care la data de 14.06.2007 a primit la munca pe numitele C. E., P. I. si I.M., pentru care nu erau încheiate contracte individuale de munca în forma scrisa, constituie contraventie potrivit art. 276 alin. 1 lit. e Codul muncii.

Solutia a fost mentinuta in caile de atac.