Plângeri contravenţionale. Criterii în funcţie de care se poate aprecia asupra oportunităţii înlocuirii de către instanţă a sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Plângeri contravenţionale. Criterii în funcţie de care se poate aprecia asupra oportunităţii înlocuirii de către instanţă a sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Prin sentinţa civilă nr. 539 pronunţată în data de 18.03.2010, Judecătoria Găeşti a respins plângerea contravenţională formulată de petenta ME, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la data de 10.01.2010, petenta ME i-a adresat numitei DT cuvinte şi expresii jignitoare de natură să lezeze demnitatea acesteia, prin urmare faptele petentei constituie contravenţiile prevăzute de art. 2 pct. 1 şi pct. 26 raportat la art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii si liniştii publice.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că, din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, din declaraţiile martorilor date în faţa organelor de poliţie, reiese faptul că între petenta ME şi numita DT, precum şi între familiile acestora, există o stare conflictuală mai veche.

Acest aspect rezultă şi din raportul agentului constatator, în care se menţionează că la data de 23.01.2010 şi numita DT a fost sancţionată contravenţional de organele de poliţie, cu amenda în cuantum de 400 lei.

În consecinţă, instanţa a apreciat că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator în procesul verbal contestat corespunde realităţii şi că în cauză s-a dovedit săvârşirea de către petentă, cu vinovăţie, a faptelor pentru care a fost sancţionată.

În ceea ce priveşte sancţiunea, instanţa a considerat că aceasta a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând minimul prevăzut de lege. Săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 şi art. 2 pct. 26 este sancţionată conform art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 cu amenda de la 200 lei la 1000 lei. Astfel, pentru ambele fapte, agentul constatator a aplicat minimul prevăzut de lege.

Analizând  gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, instanţa a apreciat că sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, aceasta putând atrage atenţia contravenientei şi putând-o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate. Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa a apreciat că numai prin executarea sancţiunii amenzii de către petentă, aceasta va înţelege gravitatea faptelor săvârşite şi va adopta pe viitor un comportament adecvat şi civilizat.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs petenta ME, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar Tribunalul Dâmboviţa, prin decizia nr. 636 din data de 16 iunie 2010, a admis recursul, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte plângerea şi a înlocuit sancţiunea amenzii cu cea a avertismentului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a apreciat că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 şi alin. 5 din OG nr. 2/2001, care arată că sancţiunile contravenţionale sunt amenda şi avertismentul, dar şi că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în cauză se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Instanţa de recurs a considerat că această concluzie se desprinde din analiza împrejurărilor săvârşirii contravenţiei, dar şi din examinarea circumstanţelor personale ale petentei, care nu realizează venituri. De asemenea, tribunalul a apreciat că prevenirea se poate face şi prin atragerea atenţiei petentei asupra pericolului social al faptei, însoţită de recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

Faţă de toate aceste argumente, Tribunalul Dâmboviţa a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte plângerea şi a înlocuit sancţiunea amenzii cu cea a avertismentului.

Domenii speta

Spete similare