Plângere formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată conform disp. art. 2781 C.Pr.Pen.

Sentinţă penală 28 din 28.02.2011


Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.49/259/2011, în baza dfisp.art.2781 C.pr.penală, persoana vătămată SCM U. M., a solicitat instanţei cenzurarea Rezoluţiei emise la data de 30.11.2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, în dosarul penal nr.899/P/2009, prin  care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita J. E., motivând că această soluţie este nelegală.

A arătat petenta, persoană vătămată că din conţinutul rezoluţiei invocate rezultă că Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a fost sesizat cu trei plângeri penale la date diferite şi pentru fapte diferite, împotriva numitei J. E., prima plângere fiind depusă la data de 10.09.2009 şi viza infracţiunea prev. de art.248 Cod penal .

Mai arată petenta că existenţa faptei se baza pe împrejurarea esenţială că la data de 12.08.2008 AGA a ales o altă conducere, iar intimata care avea calitatea de fostă preşedinte a SCM U.M., a refuzat să predea noii conduceri actele, însemnele şi spaţiile societăţii pentru ca aceasta să îşi poată desfăşura activitatea.

A doua faptă, susţine intimata, face obiectul plângerii penale din data de 08.02.2010 şi viza comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, astfel cum sunt definite în art.290 şi 291 Cod penal, precizându-se că vinovăţia intimatei ar fi constat în rescrierea procesului-verbal al AGA din data de 12.08.2009, proces verbal pe care aceasta l-a folosit în instanţă, fiind urmat de consecinţe juridice.

Cea de-a treia plângere înregistrată la data de 19.02.2010, petenta susţine că viza comiterea infracţiunii prevăzute de art.290 şi 215 alin.2 Cod penal, întrucât intimata, deşi nu mai avea calitatea de preşedinte, totuşi a emis o adresă în numele SCM U. M., către BCR – Sucursala Mizil, prin care solicita blocarea conturilor societăţii.

În continuare intimata  a arătat că aceste critici vizează atât aspecte de ordin procedural, cât şi aspecte de drept substanţial, de reţinut fiind împrejurarea esenţială că modul de sesizare al organului de urmărire penală se face prin plângere, aşa cum este reglementată de art.222 C.pr.pen.

Intimata a  susţinut  că pentru a ajunge la o soluţie legală, era necesară efectuarea unor acte premergătoare, situaţie în care era necesar să se facă referire la conţinutul acestor acte, deoarece soluţia de neîncepere a urmăririi penale reprezintă excepţia de la soluţia dată în procesul penal şi numai în măsura în care se începe urmărirea penală se poate vorbi de proces penal şi de efectuarea actelor de procedură specifice procesului penal.

A mai susţinut intimata că o altă critică de încălcare a procedurii rezidă şi din împrejurarea că, pentru faptele cele mai evidente, care aveau trăsături esenţiale ale infracţiunilor respectiv fals in înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, vizează faptul că procurorul nu face nici o demonstraţie a incidenţei dispoziţiilor art.10, lit.d C.pr.pen., ori, obligaţia principală a procurorului era să demonstreze care sunt acele elemente sau care este elementul constitutiv al infracţiunii care lipseşte faptelor vizate.

În continuare intimata  a arătat că prin noţiunea de „rezoluţie motivată” apreciază că legiuitorul a înţeles ca acela ce instrumentează un astfel de act de procedură trebuie să şi motiveze în fapt şi în drept soluţia de neîncepere a urmăririi penale, iar verificând conţinutul rezoluţiei atacate, se poate constata că în cele 3 pagini ale sale, motivarea în fapt şi în drept lipseşte cu desăvârşire.Intimata a  considerat că au fost încălcate dispoziţiile legale privind lipsa analizei conţinutului constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 Cod penal, din cele trei plângeri formulate, plângerea din data de 08.02.2010 vizând aceste dispoziţii legale, respectiv art. 290 şi 291  Cod penal.

A susţinut intimata că în esenţă s-a susţinut că s-au încălcat dispoziţiile legale privind instrumentarea unui proces verbal care conservă desfăşurarea unei şedinţe AGA, iar potrivit legii, în cadrul unei Adunări Generale a Asociaţilor, a unei societăţi ca a cea a intimatei, se alege un secretariat privind conservarea şi redactarea unui proces-verbal privind desfăşurarea lucrărilor acesteia. S-a  mai arătat de către intimată că Procesul-verbal, după ce este încheiat, este supus semnării şi obligatoriu devine un act scris al societăţii şi nimeni nu are dreptul ca în afara AGA să instrumenteze un alt înscris intitulat tot proces-verbal, iar fapta unei persoane de a întocmi prin contrafacerea scrierii, un înscris, care prin conţinutul său este apt să producă consecinţe juridice, în scopul de a produce consecinţe juridice prin folosire, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

Folosirea unui asemenea înscris, a  susţinut  intimata, cunoscând că este fals, în vederea producerii consecinţelor juridice, constituie infracţiunea de uz de fals şi de aceea, motivarea şi susţinerea procurorului de caz că realizarea conţinutului infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată, implică atât falsificarea înscrisului, cât şi folosirea acestuia şi deci în această ipoteză infracţiunea de uz de fals nu mai subzistă.

În continuare intimata  a susţinut că demonstraţia făcută după această teorie falsă, începând cu alineatul 3 de la pagina 3 este una neprofesionistă, iar infracţiunea de fals nu vizează alterarea adevărului, sub nici o formă, ea realizându-se prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui, a înscrisului, în orice mod.

Ca atare, specifică infracţiunii de fals material este acţiunea folosită de autor, care se poate materializa prin contrafacerea înscrierii sau subscrierii, cu alte cuvinte fapta se poate comite prin instrumentarea sa de o altă persoană, decât cea abilitată de lege. Or, este evident că prin acţiunea sa de a întocmi prin propria scriere, a unui act ce a fost scris de o persoană autorizată, comite actul specific laturii obiective şi anume contrafacerea înscrierii şi tot specific laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este şi folosirea sa în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În opinia sa, intimata a  susţinut că prin întocmirea unui nou proces verbal fictiv al AGA din data de 12.08.2009 se comite infracţiunea de fals prin forma contrafacerii înscrierii, fiind evident că prin omisiunile pe care le conţine faţă de cel real, se realizează şi elementul său material, iar scopul întocmirii este acela de a-1 folosi în vederea anulării hotărârii AGA.

Intimata a suţinut că în cauză sunt suficiente date cu privire la comiterea celor două infracţiuni şi astfel se impunea începerea urmăririi penale.

Falsă  a considerat intimata, este şi susţinerea potrivit căreia „din probele administrate în cauză...” cu părere de rău trebuie să arate că probele sunt specifice procesului penal, care în cauza de faţă nu a început şi dacă nu se poate face diferenţa între valoarea probanta a unor acte premergătoare şi probe, atunci nu ne mai surprind astfel de soluţii.

O altă critica susţinută de intimată vizează susţinerea ca organele de urmărire penală nu pot legitimiza acţiunile părţilor, care se judecă pe cale civilă, ci instanţa de judecată este singura care se poate pronunţa cu privire la legalitatea AGA ordinare din data de 12.08.2009.

O asemenea abordare intimata susţine că este greşită, întrucât ea nu a solicitat niciodată organelor de urmărire penală să stabilească dacă AGA din 12.08.2009 a fost sau nu legal constituită, ci a solicitat să constate că deşi din partea sa a fost respectată legea cu privire la consemnarea şi conservarea procesului verbal de şedinţă, nu acelaşi lucru se poate spune de intimată, care fără nici un suport legal întocmeşte, un alt proces verbal, folosind propriul scris în vederea anulării hotărârii AGA şi că o instanţă civilă nu are competenţa să stabilească dacă un act este sau nu fals, decât în mod excepţional şi anume atunci când din punct de vedere penal, răspunderea penală este prescrisă, din cunoştinţele sale, penalul ţine în loc civilului şi nu invers.

In final, intimata  a arătat că, o ultimă critică vizează soluţia dată pentru fapta descrisă în plângerea din 23.02.2010. Potrivit susţinerii procurorului de caz, fapta viza acţiunea de întocmire a unei adrese către BCR în vederea blocării conturilor societăţii şi s-a susţinut că în această situaţie ar fi incidente dispoziţiile art. 290 şi 215 alin 2 Cod penal.

Potrivit art. 222 alin 2 C.pr.pen. plângerea ca mijloc de sesizare, trebuie să cuprindă descrierea faptei nu şi indicarea infracţiunii. Numai organul de urmărire penală, după ce verifică conţinutul plângerii poate să încadreze sau nu faptele descrise.

În cauză s-a administrat proba cu acte, respectiv actele şi lucrările dosarului nr.899/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, iar în etapa aflării pe rolul Judecătoriei Mizil, actele reprezentate de Decizia nr.../.... pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Sentinţa nr..../........ a Tribunalului Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, Decizia nr...../....., pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Sentinţa civilă nr....../......... a Judecătoriei Mizil, actul intitulat „Proces-verbal al Adunării Generale Ordinare din data de 25.03.2010”, Certificat de înregistrare menţiuni emis la data de 08.04.2010, Rezoluţia nr....../........, a Directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, copia Monitorului Oficial nr.10/20.04.2010, Certificatul constatator cu numărul de ieşire 59030/21.06.2010, Decizia nr...../......... şi cererea adresată de numitele J. E.şi M. A., înregistrată sub nr.122/18.08.2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  a reţinut , în fapt, următoarele :

În urma analizei riguroase a conţinutului celor 3 plângeri formulate de petenta persoană vătămată SCM U. M., instanţa a reţinut  următoarele:

La data de 10.09.2009, petenta persoană vătămată SCM U.M., prin reprezentanţii săi legali de la acea dată, preşedintele P. N. G. şi membrii Consiliului de Administraţie B. G., I. M., N. M. şi C. V., au formulat plângere împotriva făptuitoarei J.E., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal, motivându-se că deşi la data de 12.08.2009 Adunarea Generală Ordinară a SCM U. M. a aprobat noua conducere a societăţii în structura nouă menţionată, făptuitoarea J. E., fostă preşedinte a societăţii, refuză să predea gestiunea, fapt pentru care cauzează grave prejudicii societăţii.

În cadrul aceleiaşi plângeri s-a arătat faptul că autorii plângerii au menţionat că deşi în mai multe rânduri s-au deplasat la sediul societăţii, făptuitoarea J.E. i-au împiedicat să-şi exercite atribuţiile ce le reveneau în virtutea împuternicirii pe care o primiseră din partea membrilor cooperatori.

Prin cea de-a doua plângere formulată la data de 08.02.2010, petenta persoană vătămată SCM U. M., prin reprezentanţii săi legali, au formulat împotriva aceleiaşi persoane acuzaţia de comitere a infracţiunilor prev. de art.290 şi  291 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.

În cea de-a doua plângere, s-a arătat faptul că făptuitoarea a întocmit personal un alt proces-verbal care diferă deci de cel încheiat oficial în şedinţa de la data de 12.08.2010 şi pe care l-a folosit în instanţă pentru atacarea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori.

De asemenea, printr-o a treia plângere, aceeaşi petentă a formulat la data de 23.02.2010, plângere prin care a solicitat efectuarea cercetării penale faţă de numita J. E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de disp.art.290 alin.1 Cod penal şi de înşelăciune prev. de disp.art.215 alin.2 Cod penal.

În motivarea celei de-a treia plângeri, petenta SCM U. M. a arătat că la data de 19.02.2010, numita J. E. a întocmit o adresă pe care a adresat-o Băncii Comerciale Române – Sucursala Mizil, pe care a semnat-o în calitate de preşedinte, prin folosirea unei ştampile false şi prin care a solicitat blocarea conturilor societăţii cooperatiste.

S-a mai precizat faptul că adresei emise i s-a atribuit un număr fictiv şi faptul că numitei J. E., deşi nu mai este salariata societăţii, fiindu-i încetate raporturile de muncă prin Decizia nr.6/23.10.2009, a mai semnat documente, cauzând astfel prejudicii de natură economică, administrativă şi juridică.

Instanţa va reţine faptul că potrivit susţinerii din Rezoluţia emisă la data de 30.11.2010, plângerile formulate au fost conexate, în baza disp.art.34 lit.d C.pr.pen., făcând în final obiectul Dosarului nr.899/P/2009.

Prin rezoluţia pronunţată la data de 30.11.2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil în Dosarul nr.899/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita J. E., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art.248, 290 şi 291 Cod penal, în baza fdisp.art.10 lit.d C.pr.pen. (faptelor le lipseşte un element constitutiv) şi prev. de art.215 Cod penal, în baza art.10 lit.a C.pr.pen. (fapta nu există).

În urma analizei coroborate a datelor care rezultă din întreg probatoriul, cu acte administrate în cauză, cu susţinerile părţilor, precum şi cu motivarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale expuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, în cadrul Rezoluţiei pronunţate la data de 30.11.2010 în Dosarul nr.899/P/2009, instanţa urmează să aprecieze că plângerea este admisibilă sub aspectul sesizării Parchetului cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, pentru celelalte infracţiuni, respectiv cele prev. de art.248 Cod penal, 291 Cod penal şi 215 Cod penal, prin rezoluţia indicată dispunându-se în mod corect neînceperea urmăririi penale.

Astfel, instanţa va avea în vedere faptul unanim acceptat de doctrina în materie în sensul că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal, fapta de contrafacere a unui înscris sub semnătură privată, deci care emană de la o persoană particulară, care conţine o manifestare expresă a voinţei autorului în sensul schimbării conţinutului unui act de asemenea gen şi care este realizată pentru a produce efecte juridice în împrejurări care autorului falsului foloseşte în fapt, înscrisul falsificat.

În speţa de faţă, contrafacerea realizată de către făptuitoarea  J. E. a avut loc în mod real în modalitatea în care a întocmit în mod distinct şi parţial cu un alt conţinut, un alt proces verbal decât cel întocmit la data de 12.08.2009, în cadrul Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori a SCM U. M., proces verbal de care a uzat, respectiv de care s-a folosit ca act de probaţiune în cadrul Dosarului nr.4194/105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti – având ca obiect soluţionarea apelului formulat de către SCM U. M. – împotriva Sentinţei nr..../..... Tribunalului Prahova.

De altfel şi în Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, respectiv la paragraful 2, paragrafele 9 şi 10 se arată pe de o parte că „În faţa instanţelor, J. E. a prezentat un alt proces-verbal întocmit personal în registrul de şedinţă”, iar pe de altă parte „Acest act reflectă în cea mai mare parte modul de desfăşurare a şedinţei, cu mici excepţii, care nu afectează rezultatul alegerilor, a numitului P. G. N., în funcţia de preşedinte” -, această din urmă motivare nefiind însă îmbrăţişată de către instanţă, având în vedere prevederile Legii nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei cu privire la legalitatea hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a membrilor cooperatori luate în conformitate cu prevederile actului constitutiv al societăţii cooperatiste meşteşugăreşti.

În fapt, deşi la data de 12.08.2009 a fost aprobată în unanimitate propunerea ca, Comisia de secretariat să fie reprezentată de către numita N. M., care de altfel, aşa cum era legal şi statutar a şi întocmit procesul verbal al şedinţei, aşa cum a fost probat ca fiind procesul verbal consemnat pe foi volante şi depus în copie la filele 17-21 ale dosarului penal nr.899/P/2009, ulterior sub presiunea unei ameninţări aceeaşi persoană semnează Procesul-verbal depus la filele 29-31 ale aceluiaşi dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, aşa cum rezultă din declaraţia sa, depusă la filele 118-121 ale dosarului menţionat şi din care rezultă în mod neechivoc conduita de autorat instigare şi ameninţare exercitată de numita J. E.

Aceeaşi conduită, va reţine instanţa, rezultă şi din declaraţia numitei M. A. depusă la filele 112-113 ale dosarului indicat, declaraţie dată la data de 13.05.2010.

În ceea ce priveşte efectul juridic pe care îl putea produce contrafacerea sau întocmirea ulterioară a unul alt proces-verbal, altul decât cel real întocmit într-un cadru public, al Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori ai SCM Unirea Mizil, de la data de 12.08.2009. instanţa va aprecia că acesta era cel scontat de făptuitoare, în sensul ca deşi preşedintele şedinţei, numitul P. A, invitat din partea UJCM Prahova, a prezentat Adunării Generale modalitatea şi tehnica de votare, în procesul-verbal contrafăcut s-a consemnat textual „fără a lămuri cooperatorii cu votarea” şi împotriva realităţii.

De asemenea, în urma noului vot realizat urmare a balotajului ivit în urma obţinerii aceluiaşi număr de voturi, respectiv 8, de către numita J. E. şi de numitul P. N. G., instanţa va reţine că noul preşedinte al SCM U. M., rezultat în urma votului secret final a fost declarat numitul P. N. G. -, moment de la care acesta a preluat conducerea lucrărilor şedinţei.

De la acest moment, numitul P. N. G., în calitate de preşedinte ales a trecut la următorul punct al ordinii de zi aprobate, respectiv „alegerea membrilor Consiliului de Administraţie”, fapt pentru care a solicitat introducerea pe listele de candidaturi a numiţilor I. M., B. G, N. M. şi C. V -, persoane cu privire la care a fost exprimat votul secret.

Urmare a acestei operaţii de votare, aşa cum rezultă din Procesul-verbal real întocmit la data de 12.08.2009, aceştia au fost aleşi ca membri ai Consiliului de Administraţie pentru o perioadă de 4 ani -, fiind revocate din funcţia de preşedinte al acestui consiliu şi respectiv din cea de membru, numitele J. E. şi M. A.

În pofida acestei situaţii reale probate în mod indubitabil prin procesul-verbal  întocmit la data de 12.09.2009 şi întărit ca mijloc de probă prin declaraţiile numitelor N. M. şi M. A., deja exprese, numita J.E. a consemnat în procesul verbal întocmit de aceasta, inserează textual faptul că „Domnul P. N. G. îşi numeşte verbal noii membri ai Consiliului de Administraţie fără a se alege să fie trecuţi de către membrii cooperatori, numiţii : I. M., N. M., B. G. şi C. V.”.

Deşi în procesul verbalo real al şedinţei Adunării Generale de la data de 12.08.2009 nu s-a consemnat faptul că numitele J.E. şi M. A., ca şi „ceilalţi cinci” au votat împotrivă, în procesul-verbal întocmit de făptuitoarea J. E. se face această menţiune, fapt care induce îndoieli asupra numărului de voturi exprimate împotriva în cazul alegerii a 3 membri ai Consiliului de Administraţie.

Rezultă în concluzie atât intenţia de a săvârşi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (latura subiectivă), dar şi latura materială prevăzută de legiuitor pentru a exista această infracţiune.

O altă modalitate a săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, dar în forma tentativei, a constituit-o activitatea făptuitoarei J. E., exercitată la data de 19.02.2010, dată la care Hotărârea Adunării Generale a membrilor SCM U. M., adoptată la data de 12.08.2009 era încă în vigoare, în sensul emiterii unei adrese către Banca Comercială Română – Agenţia Mizil, pe care a semnat-o personal şi a ştampilat-o, prin care solicita în calitate de preşedinte al SCM U. M., blocarea conturilor societăţii, deşi nu mai avea la acea dată calitatea de preşedinte, iar acţiunea privind anularea Hotărârii AGA de la data de 12.08.2010, nu fusese încă soluţionată -, aceasta fiind soluţionată abia la data de 19 mai 2010 prin Sentinţa nr...../19 mai 2010 (Dosarul nr......../105/2009 al Tribunalului Prahova) -, faptă care a fost aptă să producă consecinţe juridice.

Având în vedere toate aceste ultime considerente, instanţa  a mai reţinut şi punctul de vedere al doctrinei în materie, care a statuat faptul că tentativa la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată există ca formă a infracţiunii, dat fiind specificul laturii sale obiective, atunci când a început executarea acţiunii de folosire a înscrisului falsificat de către autorul falsului, chiar dacă acţiunea a rămas fără rezultat din cauze independente de voinţa făptuitorului, în speţă nedispunându-se blocarea conturilor SCM U. M.

În virtutea acestor consideraţii, în baza disp.art.2781 alin.8 lit.b C.pr.pen., instanţa a admis plângerea cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, în cele două forme evidenţiate mai sus.

Ca urmare, în virtutea aceluiaşi temei legal, instanţa a desfiinţat Rezoluţia nr.899/30.11.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale cu privire la fapta prev. de art.290 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu menţiunile făcute anterior.