Anulare act

Prin decizia nr. 1228/04 martie 2009 , Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Drocan Rodica Ecaterina împotriva sentintei civile nr. 142/02.06.2008 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si Contencios Administrativ si Fiscal , a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre competenta solutionare la Judecatoria Mizil, decizia fiind irevocabila.

În considerentele deciziei s-a constatat ca recursul este întemeiat întrucât , în raport de cele doua capete de cerere formulate de reclamanta , respectiv, constatarea lipsei de valabilitate a titlului statului  asupra imobilului situat în Mizil, strada Spicului, jud.Prahova  (compus din casa , anexe gospodaresti si teren în suprafata de 3.597 m.p.) , titlu reprezentat de procesul verbal din 22.03.1953 emis în baza H.C.M. 308/1953 nepublicata si lipsita de efecte juridice, act administrativ prin care tatal sau a fost deposedat abuziv de imobil , încalcându-se astfel dreptul de proprietate si respectiv, constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2418/25.01.2000 , cu privire la terenul proprietatea sa mentionat, emis de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Apelor , în favoarea S.C. TOHANI SA, prin sentinta civila atacata instanta a calificat gresit actiunea ca fiind o actiune în contencios administrativ , în principal reclamanta tinzând la revendicarea unei suprafete de teren ca urmare a lipsei de valabilitate a titlului statului - procesul verbal din 22.03.1953 emis în baza HCM 308/1953 , în temeiul art.1 pct.1 c.pr.civ. o astfel de actiune fiind de competenta judecatoriei ca instanta de drept comun, aceasta având posibilitatea sa disjunga unele capete de cerere , în  masura în care nu sunt de competenta sa , dar pastrând spre judecare actiunea principala.

Primindu-se dosarul cauzei , acesta a fost înregistrat sub nr. 1245/259/2009 , fixându-se termen de judecata , pentru când s-a dispus citarea partilor.

În cursul judecarii cauzei , la data de 27.10.2009 , reclamanta a formulat o cerere precizatoare si completatoare a actiunii introductive (filele 24 - 29) , anexând 5 înscrisuri , prin care a solicitat sa se dispuna obligarea pârâtelor sa îi lase în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat în Mizil, strada Spicului, jud.Prahova , compus din casa , anexe gospodaresti  si teren în suprafata de 3.597 m.p. (revendicare prin comparare de titluri) si la cheltuieli de judecata.

În motivarea în drept si în fapt a acestei cereri, reclamanta a precizat ca imobilul constituit din casa cu destinatia de locuinta , anexe gospodaresti si curtea în suprafata de 3597 m.p. , toate dispuse pe un teren de 10 ha (5 ha arabil si 5 ha vie) situat în Mizil, strada Spicului, jud.Prahova, a fost proprietatea tatalui sau Paraschivescu Nicolae ca veteran al primului razboi mondial si ca în anul 1953 , în baza HCM nr. 308/1953 , imobilul a fost confiscat de stat , conform procesului verbal din 22.03.1953 , la data aplicarii actului mentionat fiind deposedati si de gospodarie, respectiv casa de locuit curte si anexe , desi HCM se referea doar la terenuri.

A mai precizat reclamanta ca , prin reorganizari administrative succesive , imobilul în cauza a ajuns în administrarea S.C. TOHANI SA în anul 1987 , pentru ca în anul 1991 în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament , pentru suprafata de 10,287 ha , cerere pe care a facut-o în calitate de mostenitoare a tatalui defunct , i s-a eliberat adeverinta nr. 4078/16.10.1991 , prin care i s-au atribuit 9,5 ha din cele peste 10 ha initiale , respectiv 5 ha vie pe un alt amplasament, pe raza comunei Gura Vadului, jud.Prahova în natura si 4,50 ha teren în actiuni.

Reclamanta a mentionat ca imobilul - cladiri si teren - ce constituiau gospodaria familiei si care au fost preluate în baza aceluiasi act normativ , desi acesta nu dispunea decât asupra terenurilor , nu i-au fost atribuite.

Reclamanta a solicitat , ca urmare a nulitatii, respectiv a lipsei de valabilitate atât a titlului statului asupra imobilului revendicat , ctt si a titlului subsecvent al pârâtelor S.C. VEGET PROD SA , prin lichidatorul sau judiciar S.C. ELRAD SRL si S.C. TOHANI SA , sa fie obligate acestea sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie imobilul revendicat.

A sustinut reclamanta ca si doctrina si practica judiciara, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene  Drepturilor Omului , niciodata nu a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat , desi Statul român , prin manevre abuzive si frauduloase , un non proprietar a înstrainat imobilul sau pârâtilor , care nu pot invoca buna credinta , în conditiile în care atât Comisia de aplicare a Legii 18/1991, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 , cât si societatile respective , cu confirmare de primire si sub semnatura , au fost avertizate asupra demersurilor de recuperare ale imobilelor.

Reclamanta a solicitat  , ca în urma compararii titlurilor de proprietate , sa se constate ca titlul sau este singurul care provine de la adevaratul proprietar , ca este mai vechi , transcris anterior titlului pârâtilor si în consecinta , preferabil , iar din probele din dosar rezulta ca pârâta S.C. ELRAD SRL nici macar nu si-a mai îndeplinit obligatia de supraveghere si conservare a imobilului , care datorita eforturilor si vandalizarilor succesive, a ajuns o ruina.

În drept, reclamanta si-a întemeiat actiunea pe disp.art. 480 si urm. c.civ. , solicitând ca probe , înscrisuri , interogatorii , expertize imobiliare si orice alte probe se vor dovedi utile si concludente , cererea fiind depusa si comunicata celorlalti pârâti, cu 5 înscrisuri anexe la aceasta (2 fotografii color si 3 notificari în xerocopie - notificarea nr. 139/24.01.2005 catre S.C. ELRAD SRL Ploiesti , notificarea nr. 404/19.06.2006 catre S.C. ELRAD SRL Ploiesti si notificarea din 07.08.2009 catre aceiasi societate).

Anterior acestei cereri , desi sarcina probei revenea reclamantei conf. art. 1169 c.civ. la 29.09.2009 - fila 14, pârâta S.C. VEGET PROD SA prin lichidator IPURL Petcu Viorica , având în vedere considerentele deciziei de casare , înscrisurile depuse la dosar de reclamanta si sustinerile Consiliului Local Mizil prin întâmpinare, a solicitat sa se puna în vedere reclamantei sa depuna la dosar o serie de înscrisuri relevante în cauza (T.P. nr. 6/25.08.2003 si procesul verbal de punere în posesie pentru terenul respectiv  si relatii daca acesta a fost modificat , hotarârea Comisiei Locale Mizil de aplicare a Legii nr. 18/1991 , hotarârea Comisiei Judetene Prahova prin care a fost validata hotarârea Comisiei Locale Mizil si daca ulterior emiterii T.P. nr. 6/2003 au intervenit modificari privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei si a se depune actele respective la dosar , ca fiind importante si relevante în solutionarea cauzei) si în acest sens  reclamanta a anexat la cererea completatoare si precizatoare , înscrisurile mentionate anterior.

La data de 26.01.2010  (fila 69 si urm.) , Ministerul Finantelor Publice, ANAF - D.G.F.P.Prahova  a depus la dosar concluzii scrise , prin care a solicita respingerea ca inadmisibila a actiunii.

În acest sens, acest pârât a aratat ca practic,  prin cererea formulata reclamanta urmareste revendicarea imobilului situat în Mizil, strada Spicului, jud.Prahova ce a fost expropriat anterior anului 1989 , respectiv , repararea unor eventuale abuzuri ale vechiului regim , dar reglementarea si solutionarea unor astfel de cereri este prevazuta de Legea nr. 10/2001, care este lege speciala în materie , petenta nemaiputând uza de prevederile dreptului comun, astfel cum se proceda anterior aparitiei acestei legi.

Pârâtul aratat a precizat ca, odata cu intrarea în vigoare a legii speciale s-a suprimat practic , conform decizie nr. 2217/09.03.2007 a I.C.C.J. Sectia civila si de proprietate intelectuala , actiunea de drept comun în cazul ineficacitatii actelor de preluare si fara a se diminua accesul la justitie , s-a perfectionat sistemul reparator  prin norme speciale supuse controlului judecatoresc si mai mult , întrucât ulterior Legii  nr. 10/2001 nu a fost o practica unitara privind admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunilor întemeiate pe dispozitiile dreptului comun, Sectiile Unite ale I.C.C.J. , prin decizia nr. 33/09.06.2008 au transat categoric aceasta problema , stabilind ca acestea sunt inadmisibile , concursul dintre legea speciala si legea generala rezolvând-se în favoarea legii speciale , hotarârea fiind obligatorie conform art. 329 alin. 3 c.pr.civ.

Având în vedere prev. art. 156 c.pr.civ. , instanta a amânat pronuntarea la 26 martie 2010 , când si pârâta  S.C. VEGET PROD SRL prin lichidator judiciar a depus la dosar concluzii scrise , solicitând , fata de obiectul actiunii precizate si completate a reclamantei - revendicare în baza art. 480 c.civ. prin comparare de titluri - anularea actiunii ca insuficient timbrata , întrucât în opinia sa , este o actiune patrimoniala care se timbreaza si în situatia în care se apreciaza ca problema anticipata a timbrajului a fost rezolvata, aceiasi pârâta a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila , având în vedere decizia precitata a I.C.C.J. privind admisibilitatea acestui tip de actiuni si în subsidiar , respingerea actiunii ca neîntemeiata.

În acest sens, lichidatorul judiciar al S.C. VEGET PROD SA a aratat ca imobilul revendicat - teren si constructii , a fost preluat de stat în baza HCM 308/1953 , iar restituirea unor astfel de imobile  a fost reglementata prin modificarile si completarile aduse la Legea nr. 18/1991 , prin Legea nr. 169/1997 , prevazându-se în art. 39 din lege  modalitatea de restituire a terenurilor preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949 , dar si a altor acte normative de expropriere , între care se înscrise si HCM 308/1953 , prin care terenul si constructia aflate pe acestea au trecut în proprietatea statului de la autorul Paraschivescu Nicolae , iar reclamanta nu a uzat de aceasta prevedere speciala , desi legea permitea acest lucru.

Cu privire la caracterizarea titlului , lichidatorul judiciar a sustinut ca titlul  sau provine de la adevaratul proprietar, respectiv Statul român, preluarea fiind facuta cu titlu valabil în acest sens existând autoritate de lucru judecat , cu privire la valabilitatea titlului statului  , instantele de judecata pronuntându-se irevocabil prin decizia nr. 612/06 martie 1996 a Tribunalului Prahova, irevocabila prin respingerea recursului prind decizia nr. 2438/1996 a Curtii de Apel Ploiesti, prin care s-a retinut ca nu a fost vorba de o preluare fara titlu din partea statului, a imobilului în litigiu.

În ce priveste titlul reclamantei, acelasi lichidator judiciar a solicitat sa se retina ca acesta este mai slab caracterizat si nu poate fi preferabil titlului sau , întrucât reclamanta se contrazice prin afirmatiile facute , deoarece celelalte terenuri pentru care a obtinut restituirea , au fost preluate de catre stat în baza aceluiasi act normativ , iar în prezent sustine ca pentru aceasta diferenta de teren , autorii sai nu au pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, procesul verbal de preluare în baza HCM nr. 308/1953 fiind un act administrativ de gestiune încheiat de Statul român ulterior preluarii imobilului de la fostul proprietar în exercitarea dreptului sau de administrare al bunurilor ce alcatuiau proprietatea de stat si nu este un act de autoritate prin care a fost preluat imobilul de la fostul proprietar si din acest punct de vedere actiunea reclamantei este neîntemeiata.

Având în vedere disp.art. 137 c.pr.civ. , instanta a constatat , în primul rând, faptul ca problema timbrajului actiunii, ca exceptie, a fost rezolvata anterior , prin încheierea din 20.11.2009 , prin respingerea exceptiei , neformulându-se expres nici o cerere legala de recuzare a instantei si nici de abtinere , cauza în primul ciclu procesual fiind solutionata pe exceptie si nu pe fondul acesteia.

Cu privire la admisibilitatea actiunii, acest aspect este de asemenea rezolvat definitiv si irevocabil , rezultând fara echivoc din decizia nr. 1228/04.03.2009 a I.C.C.J. , asa cum s-a aratat anterior, astfel încât a respins exceptia invocata, ca neîntemeiata.

Pe fondul cauzei , având în vedere sustinerile , precizarile si completarile actiunii în revendicare întemeiate pe art. 480 c.civ. , prin comparare de titluri , precum si sustinerile celorlalte parti , de respingere a actiunii ca neîntemeiata , instanta a constatat ca actiunea , astfel cum a fost precizata si completata , este neîntemeiata , urmând ca pe cale de consecinta, sa o respinga.

În acest sens, instanta a retinut ca în cauza , potrivit disp.art. 480 c.civ.  si al celorlalte temeiuri legale invocate de reclamanta (art. 4 lit. a din HG nr. 834/1991 , art. 6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 si art. III din  Legea nr. 169/1997) , proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut , însa în limitele determinate de lege , iar actiunea în revendicare imobiliara , este o actiune reala , petitorie , ca mijloc de aparare a dreptului de proprietate , pus la îndemâna proprietarului neposesor pentru recuperarea bunului sau imobil de la posesorul neproprietar.

Pentru temeinicia si legalitatea actiunii în revendicare imobiliara, în mod obligatoriu, reclamanta trebuia sa indice elementele de identificare ale imobilului revendicat , respectiv, componenta , adresa, laturile , vecinatatile, calitatea si titlul pe care se întemeiaza aceasta calitate , faptul ca pârâtii sau pârâtul ocupa imobilul revendicat si nu are un titlu de proprietate sau titlul detinut de acestia nu este preferabil celui al reclamantei (în sensul ca emana de la un tert , nu de la reclamantul însusi si data titlului este anterioara posesie pârâtilor /pârâtului), iar daca ambele parti au titluri care provin de la autori diferiti, de ce dreptul autorului reclamantei este preferabil în raport cu dreptul autorului pârâtului (ca autorul reclamantei  a fost adevaratul proprietar , spre deosebire de autorul pârâtelor , care nu a avut aceasta calitate).

Prin prisma acestor considerente, din probele administrate în cauza a rezultat ca reclamanta , în calitate de mostenitoare a tatalui sau Paraschivescu Nicolae , a solicitat sa fie obligati pârâtii sa-i lase în deplina proprietate si posesie un imobil constituit din casa cu destinatia de locuinta, anexe gospodaresti si curtea în suprafata de 3597 m.p., situata în Mizil, strada Spicului, jud.Prahova  toate dispuse pe un teren de 10 ha (5 ha arabil si 5 ha vie) , care a fost proprietatea tatalui sau , ca veteran al primului razboi mondial si care a fost confiscat în anul 1953 , conform HCM  308/1953 si procesului verbal din 22.03.1953 , la acea data fiind deposedati si de gospodarie.

Din titlul definitiv de proprietate din august 1921 , din actul de vânzare din 12.11.1934 si din T.P. nr. 1450/06.11.1937 rezulta ca Paraschivescu Nicolae a avut în proprietate o suprafata totala de 10,2870 ha în comuna Mizil , la acea data, jud.Buzau , iar din adresa nr. 226/07 mai 1991 a Arhivelor Statului, jud.Prahova, rezulta ca Paraschivescu Nicolae a posedat suprafata de 10 ha vie  în perioada 1947 - 1952 , ce a fost cedata conform HCM 308/1953 , fiind detinuta de Centrul scolar Agricol la data de 07.03.1956 , reclamanta sustinând ca imobilul este identificat prin schita de plan întocmita - extrajudiciar - de expert topo Brumusila Marian (filele 16 - 17) .

Din certificatul de mostenitor nr. 1485/10.09.1992 eliberat de Notariatul de Stat sector 1 Bucuresti si certificatul de mostenitor nr. 17/11.02.2002 eliberat de B.N.P. Asociati Miu si Molcut Bucuresti, rezulta ca reclamanta este unica mostenitoare a parintilor sai defuncti , iar de pe urma defunctei mame Paraschivescu Eleonora decedata la 22.11.1999 a mostenit printre alte bunuri si un teren de 5 ha vie conform T.P. nr. 87192/04.06.2001 pe raza orasului Mizil , în T.79, P.3430/3/13, jud.Prahova.

Conform T.P.nr. 201781/07.02.2008, reclamantei în calitate de mostenitoare a defunctului Paraschivescu Nicolae i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren arabil extravilan în T.15, P.249/1/1 - 3,9328 ha si în T.19, P.283/62 - 1,0672 ha , pe raza orasului Mizil, jud.Prahova.

Din procesul verbal din 22.03.1953 , ca act administrativ de gestiune , asa cum corect s-a aratat si cu privire la a carei valabilitate instantele s-au pronuntat irevocabil (decizia nr. 612/06.03.1996 a Tribunalului Prahova , irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Ploiesti , prin decizia nr. 2438/1996) , rezulta ca s-a predat spre folosinta si cultivare Scolii Medii Tehnice Agricole Mizil suprafata de 10 ha , fosta proprietate Paraschivescu Nicolae , pe care se aflau cladiri si inventar viticol , reclamanta sustinând ca sunt cele din fotografiile depuse la dosar.

Din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M07 nr. 2418/25.01.2000 , a rezultat ca S.C. TOHANI SA din comuna Gura Vadului, jud.Prahova avea în proprietate exclusiva 423.032 m.p. , conform documentatiei de stabilire si evaluarea terenurilor înregistrata sub nr.  281/25.06.1997 la O.G.C.G. al judetului Prahova , societate ulterior divizata, pârâta S.C. VEGET PROD SA preluând o parte a  patrimoniului acesteia , dupa care ulterior si aceasta societate a trecut la procedura falimentului, conform încheierii din 10.11.2004 a Tribunalului Prahova - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ în dosarul  nr.  95/2004.

Din actele si lucrarile dosarului, a rezultat cu certitudine ca imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza HCM nr. 308/1953 ca act administrativ de autoritate , procesul verbal din 22.03.1953 fiind un act de gestiune în baza actului de autoritate , imobil care a fost atribuit în proprietate S.C.TOHANI SA în conditiile HG nr. 834/1991 si în baza caruia a fost emis certificatul de atestare seria M07 nr. 2418, iar ulterior , în urma divizarii acestei societati a trecut în patrimoniul S.C. VEGET PROD SA , actul fiind valabil potrivit art.  46 alin.1 din Legea nr. 10/2001, nefiind încalcate dispozitiile legale la data emiterii , certificatul fiind un titlu mai bine caracterizat , fata de înscrisurile invocate ca titluri de proprietate de catre reclamanta , acestea fiind titluri vechi , cu mari incertitudini cu privire la existenta certa si indubitabila a drepturilor de proprietate revendicate (vecinatati, marimea laturilor, adresa si amplasamentul imobilului, marimea terenului, respectiv suprafata exacta , etc).

Fata de cele aratate, constatând ca actiunea reclamantei este neîntemeiata, pe cale de consecinta instanta a respins-o, respingând si exceptia inadmisibilitatii actiunii, asa cum s-a mentionat anterior.

Domenii speta

Spete similare