Plangere Contraventionala

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GHERLA

JUDEŢUL CLUJ

DOSAR NR. 1275/211/2008

SENTINŢA  CIVILĂ  Nr. 64/2009

Şedinţa publică de la 14 Ianuarie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :

GREFIER :

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile formulată de contestatorul S.A.C., împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUD. CLUJ, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru contestatorul lipsă, d-na av. O. D., în substituirea d-nei av. L. D. cu împuternicire avocaţială la dosar la fila 21, lipsă fiind intimatul. Nu se prezintă martorul C. V. şi martorul G.G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa decade pe contestator din proba testimonială cu martorul Ghiocel George, întrucât nu a depus la dosarul cauzei adresa acestuia pentru a putea fi citat, aşa cum i s-a pus în vedere şi nici nu l-a prezentat în instanţă.

Reprezentanta contestatorului arată că renunţă la proba testimonială cu martorul C. V. şi arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în prezenta cauză.

Conform prevederilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că este pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă părţii prezente cuvântul pe fond.

Reprezentanta contestatorului solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă, anularea procesului verbal de contravenţie şi a măsurilor complementare reţinute prin procesul verbal de contravenţie, fără cheltuieli de judecată. 

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 01.02.2008 sub nr. 1275/211/2008, petentul S.A.C. a contestat procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3122849 întocmit la data de 19.01.2008 de Postul de Poliţie Iclod.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că agentul constatator nu a avut dreptate deoarece nu a depăşit linia continuă pe DN1C din direcţia Cluj spre Dej în acea zi, nu a fost oprit regulamentar de către agentul de poliţie şi nu i s-a prezentat nicio dovadă şi niciun martor.

Petentul învederează că a refuzat să semneze procesul-verbal şi a arătat că nu este de acord cu cele menţionate de către poliţist, însă, cu toate acestea, în momentul în care a primit procesul-verbal acasă prin poştă, în acesta era trecut un martor pe care nu îl cunoaşte şi care nu a fost prezent când a fost oprit de către agentul constatator.

Mai arată petentul că în maşina sa se mai aflau soţia acestuia, S. R. şi numitul G. G..

În drept, petentul nu şi-a întemeiat acţiunea pe nici un temei legal.

În probaţiune i-a fost ataşat cererii de chemare în judecată, în xerocopie, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCA nr. 3122849 întocmit la data de 19.01.2008 de Postul de Poliţie Iclod ( fila 4).

Conform dispoziţiilor art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 cererile în materie de contravenţii sunt scutite de taxă judiciară de timbru.

La data de 03.04.2008, prin serviciul Registratură al instanţei, s-a depus la dosarul cauzei de către intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj întâmpinare prin care aceasta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a solicitat instanţei respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ca fiind temeinic şi legal încheiat.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în ceea ce priveşte excepţia invocată, având în vedere că fapta săvârşită de petent a fost constatată pe raza localităţii Iclod şi dispoziţiile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, instanţa competentă nu este Judecătoria Cluj-Napoca, ci Judecătoria Gherla.

Sub aspectul legalităţii, intimata a arătat că procesul-verbal contestat conţine toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimata a învederat că agentul constatator a respectat dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancţiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, la modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, la scopul urmărit, precum şi la circumstanţele personale ale contravenientului.

Totodată intimata a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 189 C.proc.civ. şi că de opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialităţii şi al nemijlocirii probelor în procesul civil.

A mai arătat intimata că procesul-verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovadă până la proba contrară, potrivit Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 197/2003 şi nr. 259/2007, iar petiţionarul, prin susţinerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reţinute prin actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei, astfel că măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată şi procesul-verbal contestat este temeinic şi legal încheiat.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 C.proc.civ.

În probaţiune, intimata a solicitat audierea martorului semnatar al procesului-verbal.

La termenul din data de 04.04.2008 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa judecării plângerii contravenţionale formulate de către petentul T. D. către Judecătoria Gherla, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub acelaşi număr la data de 02.06.2008.

În cauză a fost încuviinţată, considerându-se pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării, proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul G. G., a cărui adresă însă nu a fost precizată de către contestator, astfel că acesta a fost decăzut din proba încuviinţată, precum şi proba testimonială cu martorul semnatar al procesului-verbal, care a fost citat în mod repetat şi chiar s-a dispus aducerea acestuia cu mandat, însă faţă de neprezentarea acestuia s-a procedat potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 la judecarea cauzei.

Totodată, sub aspect probatoriu, a fost respinsă proba testimonială cu martora S. R., soţia cotestatorului, în raport de împrejurarea că intimatul s-a opus prin întâmpinare audierii în calitate de martor a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 189 C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Instanţa constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluţioneze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravenţională fiind săvârşită în circumscripţia sa teritorială, respectiv pe DN1C Iclod şi că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001.

În fapt, prin procesul-verbal seria PCA nr. 3122849 întocmit la data de 19.01.2008 de Postul de Poliţie Iclod (f. 4), petentul S.A.C. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei şi măsura complementară a reţinerii permisului de conducere pentru faptul că, în data de 19.01.2008, ora 14,30, conducând autoturismului marca Peugeot, cu  nr. de înmatriculare  …., pe DN1C în direcţia Cluj-Napoca spre Dej, a efectuat manevra de depăşire încălcând marcajul longitudinal continuu, fapta fiind încadrată juridic ca fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. i din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Procesul-verbal sus-menţionat nu a fost semnat de contravenient, însă a fost semnat de martorul asistent C. V. şi conţine obiecţiunile petentului în sensul că nu este de acord.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia legală de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Ca act administrativ, procesul-verbal  de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de  o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată  prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condiţiile art. 1169 C.civ., petentului. Aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenţiei încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale şi cuprinzând menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând conţinutul procesului-verbal sub aspectul legalităţii întocmirii acestuia, instanţa constată că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancţiunea nulităţii, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Totodată instanţa observă că petentul nu a contestat sub aspectul legalităţii procesul-verbal de contravenţie.

Cu toate acestea, instanţa, având în vedere specificul faptei contravenţionale pentru care a fost sancţionat petentul, respectiv aceea de a încălca marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, constată că în procesul-verbal de contravenţie nu a fost individualizată zona în care s-a efectuat manevra de depăşire, menţionându-se generic ca loc al comiterii contravenţiei localitatea Iclod.

Astfel, în drept prezumtiva faptă este prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia “constituie contravenţie şi se sancţionează [...] e) nerespectarea regulilor privind depăşirea.”  Potrivit art. 120  din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002 ”se interzice depăşirea vehiculelor:... i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere”.

Faţă de împrejurarea că, pe raza unei localităţi, marcajul longitudinal continuu poate alterna cu un marcaj longitudinal discontinuu, precum şi având în vedere faptul că este de notorietate că între localităţile Cluj-Napoca şi Gherla, drumul naţional DN1C a fost reabilitat şi lărgit, fapt ce ar putea permite unui conducător auto să efectueze o manevră de trecere pe lângă un alt vehicul fără a încălca marcajul longitudinal continuu, instanţa constată că era esenţială precizarea locului săvârşirii contravenţiei, în sensul menţionării numărului imobilului în dreptul căruia s-a săvârşit sau a bornei kilometrice în dreptul căruia s-a comis ori a unui alt mod de individualizare, în absenţa acestei menţiuni instanţa fiind în imposibilitate de a verifica dacă acel punct al efectuării manevrei în cauză se află în zona de acţiune, precis delimitată, a marcajului rutier longitudinal continuu.

Art. 16 din O.G. nr. 2/2001, care prevede obligativitatea indicării locului în care a fost săvârşită fapta, este o normă imperativă, astfel că încălcarea acesteia atrage sancţiunea nulităţii procesului-verbal de contravenţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C.proc.civ., aplicabile şi în această materie potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea nulităţii intervenind numai dacă nelegalitatea a produs contestatorului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului atacat.

Instanţa constată că, în absenţa precizării locului săvârşirii contravenţiei, este în imposibilitate de a verifica dacă acel punct al efectuării manevrei în cauză se află în zona de acţiune, precis delimitată, a marcajului longitudinal continuu ce interzice depăşirea şi că, prin neindividualizarea zonei în care s-a efectuat manevra de depăşire, menţionându-se generic ca loc al comiterii contravenţiei localitatea Iclod, dreptul la un proces echitabil al petentului, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost restrâns până în punctul în care accesul la justiţie s-a găsit atins în esenţa lui.

Instanţa reţine, din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenţiei este acela al garantării unor drepturi concrete şi efective, şi nu al unora teoretice sau iluzorii (hotărârea  Artico c. Italiei, din 13 mai 1980) şi că dreptul de acces la justiţie nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci acesta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obţine o decizie a instanţei sesizate (hotărârea Kutiæ c. Croaţia din 1 martie 2002), instanţă care trebuie să se bucure de jurisdicţie deplină, în sensul că această instanţă trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât şi cele de drept ale cauzei (hotărârea Koskinas c. Greciei din 20 iunie 2002) şi care să poată stabili ea însăşi starea de fapt (hotărârea Peltier c. Franţei din 21 mai 2002). O instanţă care este ţinută de interpretarea dată de către un organ administrativ unei chestiuni de fapt (hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept  (hotărârea Chevrol c. Franţie din 13 februarie 2003) deduse judecăţii nu va fi considerată ca având jurisdicţie deplină.

În ceea ce priveşte condiţia de a se declara nul actul care produce o vătămare numai dacă această vătămare nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal atacat prevăzută de art. 105 alin. 2 C.proc.civ., instanţa constată că nu există o modalitate alternativă de înlăturare a vătămării produse contestatorului prin neindicarea locului comiterii faptei, întrucât instanţa se află în imposibilitatea de a stabili, în urma administrării unui probatoriu specific, situaţia de fapt şi de a aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal atacat, imposibilitate care aduce astfel atingere însuşi dreptului de acces la instanţă al petentului.

Constatând existenţa unei cauze de nelegalitate care prin ea însăşi atrage nulitatea absolută a actului sancţionator, instanţa va omite examinarea procesului-verbal contestat din punct de vedere al temeiniciei celor reţinute în cuprinsul său.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională formulată de către petent, să anuleze procesul-verbal seria PCA nr. 3122849 întocmit la data de 19.01.2008 de Postul de Poliţie Iclod, să exonereze petentul de plata amenzii aplicate prin acesta în cuantum de 250 lei şi să dispună restituirea către contestator a carnetului de conducere ce a fost reţinut cu titlu de sancţiune complementară prin procesul verbal de contravenţie anulat.

Totodată, având în vedere că nu a fost formulată vreo cerere expresă în acest sens, astfel cum prevede art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul S.A.C., domiciliat în ….., formulată împotriva procesului-verbal seria PCA nr. 3122849 întocmit la data de 19.01.2008 de Postul de Poliţie Iclod, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. Traian, nr. 27, judeţ Cluj, şi în consecinţă:

Anulează procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 3122849 întocmit la data de 19.01.2008 de Postul de Poliţie Iclod, exonerează petentul de plata amenzii contravenţionale aplicate în cuantum de 250 lei şi dispune restituirea către contestator a permisului de conducere ce a fost reţinut cu titlu de sancţiune complementară prin procesul verbal de contravenţie anulat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunţată în şedinţă  publică, azi, 14.01.2009.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare