Măsuri preventive-Liberare sub control judiciar

ÎNCHEIERE – PENAL din 20.05.2011 (Domeniul măsuri preventive-Liberare sub control judiciar)

 Pe rol soluţionarea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul R. D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de dl av. C. F.

 Procedura legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

 Instanţa procedează la verificarea cererii de liberare sub control judiciar formulată de avocatul ales al inculpatului, constată că aceasta nu corespunde cu disp. art. 1606 al.2 în sensul cunoaşterii dispoziţiilor legale privind revocarea cazurilor de liberări provizorii, motiv pentru care avocatul inculpatului face această menţiune pe cerere şi, totodată, având în vedere că cererea a fost semnată de avocatul ales, în temeiul art. 1607 al. 2 C.p.p., inculpatul precizează că îşi însuşeşte cererea formulată de avocatul său, motiv pentru care semnează cererea alături de acesta.

 Instanţa pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

 Avocatul din oficiu al inculpatului precizează că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare sub control judiciar.

 Reprezentatul parchetului  apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare sub control judiciar.

 Instanţa, în temeiul art. 1608 al. 1 C.p.p., constată îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii.

 Avocatul inculpatului solicită proba cu acte în circumstanţiere în ce priveşte persoana inculpatului şi familia acestuia, respectiv referat de anchetă socială pe care-l depune la dosar.

 Reprezentatul parchetului nu se opune probei cu acte în circumstanţiere solicitată de avocatul inculpatului.

 Instanţa admite proba cu acte în circumstanţiere solicitată de avocatul inculpatului, apreciind-o necesară şi utilă cauzei.

 Instanţa procedează la audierea inculpatului, declaraţia dată fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

 Avocatul inculpatului şi reprezentatul parchetului, precizează că nu mai au probe de formulat în cauză, solicitând judecarea cauzei pe fond.

 Instanţa, având în vedere că nu mai sunt probe de formulat sau excepţii de ridicat, apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

 Avocatul inculpatului solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar pentru următoarele motive: pentru considerente de ordine legală şi faţă de persona inculpatului. Precizează că dispoziţiile în materie sunt permisibile, dar rămâne la aprecierea instanţei să verifice dacă inculpatul, prin lăsarea sa în libertate este în măsură să săvârşească o nouă infracţiune, care se exclude, întrucât se va fixa un program, ore de prezentare la organele de urmărire penală, fiindu-i cunoscuţi paşii în comună, apreciază că nu există un astfel de risc. Precizează că nu poate să zădărnicească aflarea adevărului sau să influenţeze părţile vătămate şi martorii. Solicită să fie îndepărtat acest aspect întrucât părţile vătămate, martorii şi inculpaţii au dat declaraţii în cauză. Precizează că infracţiunea de lovire este supusă împăcării şi luarea legăturii cu partea vătămată legea o permite şi nu ar constitui o influenţare a părţii vătămate, iar pentru infracţiunea de furt există o îndoială, nu există indicii, nu sunt date în cauză, declaraţia unui om matur care să-l indice pe inculpat că ar fi pătruns în locuinţa părţii vătămate, este vorba doar de declaraţia unui martor. Lucru cert este că s-au bătut cu toţii în curtea părţii vătămate, au dat unul în altul. Cât poate să fie de pervers un om să profite de această situaţie şi să pătrundă în casă. Apreciază că poliţistul a adăugat această faptă de furt pentru a da posibilitatea arestării. Solicită să se analizeze probele de la dosar şi să se observe că pentru infracţiunea de furt nu are cum să influenţeze martorii întrucât probele s-au administrat. Cât priveşte alterarea probelor şi a mijloacelor de probe, precizează că acest lucru nu este posibil. Pe situaţia de fapt probele sunt la dosar, rămâne la aprecierea instanţei în ce priveşte derularea faptei. Nu se susţine că nu a intrat în curte, dar a avut un alt scop. Când s-au retras părţile vătămate de la poartă, este firesc că au intrat în curte să se bată, să se răzbune. Nu există o intenţie decât circumstanţială în ce priveşte pătrunderea fără drept în curtea părţii vătămate. Cât priveşte probele, acestea sunt în posesia organelor de poliţie. Apreciază că nu se poate argumenta respingerea cererii de liberare provizorie cu motivele de la luarea măsurii arestării preventive. Solicită să se aibă în vedere persoana inculpatului, situaţia de fapt şi atitudinea inculpatului în cursul urmăririi penale. Provine dintr-o familie înstărită, educată, peste media la ţară a omului de rând, sunt oameni respectaţi în comună. Mediul care l-a atras lasă de dorit, dar arestarea preventivă l-a trezit la realitate şi trebuie să-şi schimbe atitudinea. Pentru toate aceste considerente solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

 Reprezentatul parchetului solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât  inculpatul a dat dovadă de persistenţă, au participat mai multe persoane generând o stare de temeri pentru cetăţeni, există temeri că inculpatul va săvârşi alte infracţiuni şi va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului se menţin. Pentru aceste motive nu poate fi pus în libertate şi apreciază că cerere formulată de inculpat este neîntemeiată.

 Avocatul ales al inculpatului precizează că reprezentatul parchetului a susţinut în respingerea cererii de liberare, criteriile de la arestare preventivă, să se analizeze acest aspect, având în vedere că s-a precizat că acestea nu sunt motive de respingere a cererii.

 Inculpatul, regretă sincer cele întâmplate, precizează că doar a intervenit să-l scape pe M. C. de loviturile părţii vătămate şi rudele acesteia.

I N S T A N Ţ A

Asupra cererii penale de faţă:

La data de 19.05.2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 839/249, cererea formulată de inculpatul R. D., în prezent arestat în arestul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Călăraşi, prin care a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 al. 1 C.pr.p.

 Instanţa a dispus ataşarea dosarului penal nr. 780/249/2011.

 În şedinţa publică din 18.05.2011, având în vedere că cererea a fost semnată de apărătorul ales, în temeiul art. 1607 al. 2 C.p.p., inculpatul a precizat că îşi însuşeşte cererea formulată de avocatul său, semnând-o.

 De asemenea, constatând că cererea nu cuprinde menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, a dispus completarea acesteia şi cu această menţiune, în conformitate cu prevederile art. 1607 al. 1 C.p.p.

În aceeaşi şedinţă, în temeiul art. 1608 al. 1 C.p.p., instanţa a constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii.

 În faţa instanţei, inculpatul a dorit să dea declaraţie, precizând că-şi menţine integral declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, că nu a intrat nici un moment în curtea părţii vătămate, nici în locuinţa acesteia, nu a sustras nicio sumă de bani, nu au avuta asupra lor obiecte contondente, ci au fost luaţi la bătaie de fratele părţii vătămate.

 Examinând lucrările din dosarul de urmărire penală 426/P/2011 instanţa reţine că prin rezoluţiile din 05.05.2011, orele 13,50, 14,30, 15,20, 15,45, 16,00 date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară în dosarul nr. 426/P/2011, s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii: M. C., R. Ş. şi R. D., pentru faptul că, în data de 02.05.2011 în jurul orelor 2030 inculpaţii M. C., R. D. şi R. Ş. au pătruns fără drept in curtea locuinţei părţii vătămate D. V. din satul Sănduliţa, com. Săruleşti, jud. Călăraşi şi inculpaţii M. C. şi R. D. i-au aplicat mai multe lovituri cu o rangă în zona capului părţii vătămate, R. D. lovind-o şi pe partea vătămată D. Ş., pătrunzând apoi în interiorul locuinţei părţii vătămate D. V. şi dintr-un şifonier i-a sustras suma de 850 euro, profitând de faptul că nu se aflau alte persoane prin curte; cu aceeaşi ocazie inculpaţii M. C., R. D. şi R.Ş., folosindu-se de o rangă de fier şi o bâtă din lemn ce le-au avut asupra lor, le-au agresat pe părţile vătămate D. Ş. şi D. N., inculpatul M. C. agitând totodată un topor cu care i-a ameninţat pe cei prezenţi, precum şi pentru faptul că, în data de 02.05.2011, R. D. a condus pe drumurile publice de pe raza com. Săruleşti autoturismul Dacia 1310 cu nr. CL-31-NIC în condiţiile în care drept de a conduce îi fusese suspendat, fapte ce constituie infracţiunile de „lovire sau alte violenţe” prev. şi ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. (4 fapte), „violare de domiciliu” prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 C.pen., „conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat” prev. şi ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002R, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. pedepsite cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, de la 3 ani la 10 ani închisoare, de la 1 an la 12 ani închisoare, de la 6 luni la 3 ani.

 Se mai reţine că prin Ordonanţa nr. 426/P/2011 din 06.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuiţi pentru infracţiunile sus arătate, iar prin Ordonanţa de reţinere din 06.05.2011 emisă de organele de cercetare penală ale Poliţiei Fundulea s-a luat faţă de cei trei inculpaţi măsura reţinerii pe 24 de ore, începând cu data de 06.05.2011.

 Prin încheierea de şedinţă din data de 06.05.2011 a Judecătoriei Lehliu Gară pronunţată în dosarul nr. 780/249/2011, definitivă prin încheierea nr. 61/R/12.05.2011 a Tribunalului Călăraşi, s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţi, printre care şi inculpatul R. D. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 22.03.2011 ora 15,20 până la data de 19.04.2011 ora 15,20.

 La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului R. D. s-a reţinut că există indicii că în seara zilei de 02.05.2011 şi în ziua de 02.05.2011, a săvârşit infracţiunile prev. de art. 180 al. 1 C.p. (4 fapte), art. 192 al. 2 C.p., art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, iar pentru infracţiunile săvârşite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în acel stadiu al procesului penal, existau probe certe care să justifice existenţa unui pericol concret pe care lăsarea în liberate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică.

 În privinţa infracţiunii de „furt” prev. de art. 208 al. 1 C.p. reţinută în sarcina inculpatului R. D., instanţa a constatat, contrar susţinerii parchetului, că nu există indicii temeinice care să îndreptăţească presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit această infracţiune, întrucât nu există nici o dovadă cu privire la existenţa sumei de 850 de euro în şifonierul lui D. V., iar la faţa locului deşi a venit şi agentul de poliţie O. M., iar inculpaţii au fost duşi la sediul postului de poliţie pentru audieri, asupra inculpatului R. D. nu s-a efectuat nici o percheziţie corporală şi nu s-a găsit asupra lui nici o sumă de bani.

 În plus astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului de la fila 119 d.u.p., deşi la momentul efectuării cercetării s-a consemnat că D. Ş. a relatat că fiul său minor D. M. A. în vârstă de 12 ani l-a văzut pe R. D. intrând în casă, constatând că din şifonier i-a fost furată suma de 850 euro ţinută într-o cutie de ness, organele de cercetare penală nu au prelevat urme de pe şifonier, ori cutia de ness indicată, astfel că susţinerile martorului minor, singurul de altfel care a indicat această împrejurare sunt nesusţinute de alte probe care să ducă la concluzia că există motive verosimile de a crede că inculpatul este autorul furtului de bani.

 S-a apreciat că săvârşirea unor astfel de fapte are un puternic impact în rândul locuitorilor din satul Săruleşti, care îşi văd ameninţate bunurile şi domiciliul. În aprecierea acestei din urmă condiţii, instanţa a reţinut natura şi gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi – prin care se aduce atingere celor mai importante relaţii sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cea referitoare la inviolabilitatea domiciliului şi regulile privind circulaţia pe drumurile publice, modalitatea concretă în care se reţine aceasta au fost comise (de trei persoane împreună, prin violenţe exercitate asupra mai multor părţi vătămate, manifestându-se sfidător faţă de organele de poliţie, folosind obiecte contondente şi tăietor-înţepătoare), urmarea produsă (prejudiciul şi leziunile produse părţilor vătămate), rezonanţa socială negativă pe care o are acest gen de fapte, precum şi sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societăţii civile lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârşirea unor asemenea fapte, împrejurări care, coroborate cu alte date personale ale inculpaţilor, sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflaţi în libertate, aceştia prezintă un risc ridicat de comitere şi a altor fapte antisociale.

 De asemenea, s-a reţinut că, deşi inculpatul este lipsit de antecedente penale, săvârşirea repetată a unor fapte penale, la intervale scurte de timp, modalitatea săvârşirii acestora, mijloacele folosite, denotă o persoană periculoasă, comportarea lui ridicând semne de întrebare asupra disponibilităţii acestuia de a conştientiza pe deplin urmările unui comportament antisocial, raportat atât la valorile comunităţii din care fac parte, cât şi la propria persoană, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare şi respect al normelor legale iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii.

În plus activitatea infracţională săvârşită anterior de către inculpat dovedeşte că acesta a manifestat ignoranţă faţă de legea penală persistând în săvârşirea de infracţiuni, iar scopul sancţiunilor administrative aplicate prin ordonanţele parchetului astfel cum au fost evidenţiate în fişa de cazier (aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere fără permis, distrugere şi ameninţare – Ordonanţele 434/15.03.2010, 1764/13.12.2010, 1815/31.03.2010)  nu a fost atins, acesta fiind predispus la săvârşirea de infracţiuni, a se vedea în acest sens referatul Parchetului de la fila 181 şi urm. d.u.p., aspecte ce relevă permanentul conflict al inculpatului cu legea penală.

 Faţă de aceste considerente instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C.p.p. şi există cazurile prevăzute de art. 148 lit. “f” C.p.p.

 Analizând cererea formulată de inculpat raportată la actele şi lucrările din dosarul de urmărire penală, instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată.

 Potrivit art. 160? C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanţa de judecată atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, când sunt îndeplinite condiţiile prev. în art. 160? al.1 şi 2 C.p.p.

 Rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale că instanţa nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prev. în art. 160? al.1 şi 2 C.p.p., (acestea constituind condiţii de admisibilitate în principiu) admiterea în fond a cererii rămânând la aprecierea instanţei.

 Din perspectiva condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de liberare sub control judiciar, susmenţionate, se reţine că liberarea se poate dispune în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

 Astfel, este îndeplinită şi condiţia limitei pedepsei închisorii prev. de art. 1602 al. 1 Cod proc.civ., pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului nedepăşind 18 ani.

 Alin. 2 al art. 160? C.p.p. prevede condiţii negative, liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordată când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

 În speţă, instanţa apreciază că deşi sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 160? al.1 şi 2 C.p.p. privind admisibilitatea în principiu a cererii, liberarea provizorie nu este justificată şi oportună.

 Aşa cum s-a menţionat, arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus având în vedere săvârşirea a şase infracţiuni (patru prev. de art. 180 al. 1 C.p., una de art. 192 al. 2 C.p.p. şi una prev. de art. 86 al. 2 Cp.).

Însă, aşa cum s-a reţinut în considerentele încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, având în vedere înscrisurile la dosar, deşi inculpatul este lipsit de antecedente penale, săvârşirea repetată a unor fapte penale, la intervale scurte de timp, modalitatea săvârşirii acestora, mijloacele folosite, denotă o persoană periculoasă, fiind în lucru alt dosar ce-l vizează, ceea ce duce la concluzia că inculpatul este predispus la săvârşirea de infracţiuni, fapt ce denotă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, de unde rezultă că este predispus la săvârşirea unor fapte penale, situaţie faţă de care se apreciază că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni. Tocmai această predispoziţie la săvârşirea unor fapte penale conduce la concluzia că prin lăsarea în libertate inculpatul ar comite alte fapte.

 Faţă de această situaţie este greu de presupus că în cazul în care va fi pus în libertate inculpatul nu va avea acelaşi comportament.

 A fost invocată situaţia familială a inculpatului, faptul că acesta provine dintr-o familie organizată, cu un comportament deosebit, fiind modele pentru comunitate, nu justifică admiterea cererii întrucât această situaţie preexista înainte de săvârşirea infracţiunilor, împrejurare ce nu l-a împiedicat pe inculpat să săvârşească faptele, intrând într-un anturaj care nu-i face cinste. Tocmai aceste aspecte trebuie avute în vedere, uşurinţa cu care a aderat la acest grup, cu care a fost de acord să se deplaseze la locuinţa părţilor vătămate pentru le cere socoteală părţilor vătămate în legătură cu anumite afirmaţii făcute de acestea, ora la care s-au dus – 20,30.

Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susţinerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.

 La acest moment procesual, ţinând seama că inculpatul este arestat preventiv din data de 07.05.2011, că acesta a recunoscut parţial săvârşirea faptelor, dar urmărirea penală nu este terminată, instanţa apreciază că durata măsurii arestării preventive nu a depăşit o durată rezonabilă, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor. Aşadar, după trecerea perioadei, pe care inculpatul a petrecut-o în arest, se mai poate susţine că inculpatul prezintă pericol concret asupra opiniei publice faţă de fapta săvârşită, existând riscul repetării săvârşirii de infracţiuni.

 Cât priveşte rezonabilitatea arestării preventive, este indiscutabil că, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (D., 27 august 1992, Tomasi c/G.), „unul din factorii pertinenţi, care legitimează o lungă detenţie preventivă îl reprezintă existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârşirea unei infracţiuni grave”.

 De asemenea, în raport de aceleaşi exigenţe, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că durata rezonabilă nu se apreciază in abstracto, ci raportat la complexitatea cauzei, dar şi la conduita autorităţilor şi părţilor. Ori cauza este de o complexitate mărită, în ilicitul penal fiind implicate mai multe persoane, inculpaţi în aceeaşi cauză.

 În sfârşit, instanţa constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menţinută şi prin raportare la exigenţele art.5 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente şi suficiente a o justifica şi nu contravine dispoziţiilor legale în materie.

Existenţa şi suficienţa acestor motive, instanţa le-a examinat în ansamblul circumstanţelor particulare ale cauzei şi prin raportare la prevederile art. 136 C.p.p.

S-a invocat de către apărătorul inculpatului permanenta confuzie între instituţia arestării preventive şi cea a liberării provizorii. Este adevărat că cele două instituţii au o finalitate diferită, numai că pericolul la care se face referire în privinţa arestării preventive se regăseşte şi printre condiţiile prev. de art. 1602 al. 2 C.p.p., condiţii care sunt alternative, respectiv în prima condiţie – aceea că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni, făcându-se deci referire la persoana inculpatului, la periculozitatea acestuia.

 Faţă de toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 1608a C.p.p., instanţa apreciază neîntemeiată cererea inculpatului, urmând a o respinge ca atare

 Cum cererea a fost respinsă, în baza art. 192 al. 2 C.p.p., urmează a obliga inculpatul la plata sumei de 30 lei - reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

  PENTRU ACESTE MOTIVE

D I S P U N E

 Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. D., în prezent arestat în arestul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Călăraşi.

 În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpatul la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.05.2011.

1

Domenii speta

Spete similare