Paternitate. Stabilire. Tagada

Paternitate. Stabilire. Tagada.

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată la data de 07.03.2008, reclamanta D.F.M. a chemat în judecată pe pârâtul T.I.A., solicitând instanţei ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate că pârâtul este tatăl minorei D.A.G.L.; să se încuviinţeze ca în viitor minora să poarte numele pârâtului; să fie obligat pârâtul la plata lunară a unei pensii de întreţinere pentru minoră.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că l-a cunoscut pe pârât, la data de 29.12.2006, şi au devenit prieteni, iar, la scurt timp, a întreţinut, în mod repetat, raporturi sexuale cu pârâtul, atât la domiciliul acestuia, cât şi la domiciliul părinţilor săi, din comuna Radova, pe o perioadă de aproximativ patru luni, iar, când şi-a dat seama că este însărcinată, i-a adus la cunoştinţă pârâtului această situaţie, dar el nu a recunoscut că este tatăl copilului. Precizează că a continuat să se întâlnească cu pârâtul şi să întreţină cu acesta raporturi sexuale, până în luna iulie 2007, când sarcina era deja evoluată în luna a şasea, iar, în toată această perioadă, în care a fost prietenă cu pârâtul, nu a întreţinut relaţii de prietenie cu un alt bărbat, şi nici după despărţirea în fapt de acesta.

În dovedirea cererii, solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi martori.

La termenul de judecată din data de 24.04.2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivând că este adevărat că a cunoscut-o pe reclamantă, la sfârşitul lunii decembrie 2006, şi, până în luna iulie 2007, a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, care i-a spus, în luna aprilie 2007, că este însărcinată, dar nu a crezut, deoarece auzise de la diverşi tineri, din comuna Radovanu, că reclamanta ar întreţine raporturi sexuale şi cu alţi bărbaţi din comună, în timpul săptămânii, când nu se întâlneau. Menţionează că se întâlnea cu reclamanta la sfârşitul săptămânii, respectiv sâmbăta, iar duminica, după-amiază, se întorcea acasă, deoarece lucra la o firmă cu sediul în com. Popeşti-Leordeni, jud. Ilfov, unde locuia în timpul săptămânii.

În dovedirea cererii, solicită proba cu interogatoriu şi martori.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 115-118 C.pr.civ.

Procedând la judecarea cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor, declaraţiile martorilor D.G. şi I.V., referat de anchetă socială, raport de expertiză medico-legală privind cercetarea paternităţii.

La dosarul cauzei, au fost depuse în copie următoarele acte: cărţi identitate reclamantă şi pârât, certificate de naştere.

La interogatoriu, pârâtul a recunoscut că, în perioada decembrie 2006 – iulie 2007, a avut o relaţie cu reclamanta, cu care a întreţinut raporturi sexuale, atât la domiciliul acesteia, cât şi la domiciliul pârâtului, însă nu a recunoscut că minora D.A.G.L. este fiica sa şi a precizat că nu este de acord ca aceasta să-i poarte numele.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că pentru minora D.A.G.L. nu s-a stabilit decât filiaţia faţă de mamă, respectiv faţă de reclamantă, paternitatea nefiind stabilită.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv răspunsurile pârâtului la interogatoriu cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi concluziile raport de expertiză medico-legală privind cercetarea paternităţii, instanţa a reţinut că părţile au avut o relaţie, în perioada decembrie 2006 – iulie 2007, în care au întreţinut raporturi sexuale, fiind posibil ca pârâtul să fie tatăl minorei D.A.G.L.

Astfel, având în vedere data naşterii minorei, s-a constatat că perioada în care a avut loc relaţia dintre părţi, intervalul decembrie 2006 – iulie 2007, include perioada pentru care se prezumă concepţia, potrivit art. 61 C.fam., respectiv timpul cuprins între a trei sute şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului.

De asemenea, din coroborarea declaraţiilor martorilor D.G. şi I.V., reiese că pârâtul o vizita, săptămânal, pe reclamantă la domiciliu şi aceasta mergea, deseori, la locuinţa pârâtului, pârâtul recunoscând că a întreţinut relaţii intime cu reclamanta, însă nu s-a dovedit că reclamanta a avut, în această perioadă, ce se prezumă a fi timpul legal al concepţiei minorei, raporturi sexuale cu alt bărbat.

Mai mult, din concluziile raport de expertiză medico-legală privind cercetarea paternităţii, s-a reţinut că, din examinările serologice rezultă că tatăl minorei poate fi pârâtul, în limita sistemelor serologice efectuate.

Din întreg materialul probator, instanţa a reţinut că s-a dovedit că pârâtul este tatăl minorei D.A.G.L., fiica reclamantei, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 56 C.fam.

Conform art. 64 C.fam., copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele părintelui faţă de care s-a stabilit filiaţia, iar, în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.

Analizând cauza prin prisma acestor dispoziţii legale şi având în vedere interesul minorei în a stabili relaţii fireşti cu fiecare dintre părinţii săi, instanţa a apreciat că se impune ca minora să poarte numele tatălui, faţă de care s-a stabilit filiaţia prin prezenta hotărâre.

Referitor la obligaţia de întreţinere solicitată de reclamantă în favoarea minorei, s-a reţinut că aceasta este o obligaţie legală ce constă în asigurarea mijloacelor materiale necesare creşterii, educării şi pregătirii profesionale a copilului, obligaţie ce revine ambilor părinţi.

Cuantumul obligaţiei de întreţinere datorată de părinte copiilor minori se stabileşte de instanţă, potrivit art. 94 alin. 3 C.fam., orientându-se spre plafonul maxim de o pătrime din venitul realizat de pârât, când se datorează pentru un copil, în speţa de faţă se are în vedere că pârâtul are un venit net lunar de 520 lei, aşa cum a învederat la interogatoriu.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat ca întemeiată acţiunea şi a admis-o. În consecinţă, instanţa a constatat că pârâtul T.I.A. este tatăl minorei A.G.L., fiica reclamantei D.F.M.; a încuviinţat ca minora să poarte numele pârâtului, respectiv „T.”; şi a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 130 lei lunar, reprezentând obligaţie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei.

Având în vedere că, prin încheierea pronunţată la data de 11.09.2008, instanţa a acordat ajutor public judiciar constând în plata onorariului pentru asistenţă prin avocat, în sumă de 500 lei, şi plata sumei de 145 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru expertiza medico-legale, potrivit art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, instanţa a obligat pârâtul către stat la plata sumei de 645 lei, reprezentând cuantumul ajutorului public judiciar acordat reclamantei.

În baza art. 274 C.pr.civ., instanţa a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 115 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, şi a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

1

Domenii speta

Spete similare