Fara titlu

Dosar nr. 1223/257/2008

R O M Â N I A

JUDECATORIA MEDIAS

SECTIE GENERALA

SENTINTACIVILA Nr. 2220

Sedinta publica de la 22 Octombrie 2008

Prin actiunea înregistrata la Judecatoria Medias în data de 9.04.2008 sub nr. 1223/257/2008, reclamantul H. N. a chemat în judecata pe pârâtul C. I., solicitând instantei sa constate ca prin conventia încheiata cu pârâtul la data de 8.11.2005 a dobândit un drept de uzufruct viager asupra imobilului casa si teren, înscris în C.F. … Dumbraveni nr. top 218/7 – 219/7.

În motivarea actiunii, legal timbrata, reclamantul a aratat ca imobilul a fost în proprietatea sa si a fostei sotii B. M.. Dupa divort si partajul de bunuri comune, imobilul i-a fost atribuit de catre instanta, cu obligatia de a plati sulta. Pentru ca nu avea bani a facut o conventie cu pârâtul care s-a oferit sa-i împrumute banii în schimbul garantarii cu imobilul pentru care datora sulta.

La putin timp dupa aceea pârâtul l-a notificat sa se prezinte la notar în vederea încheierii actului autentic de vânzare-cumparare a nudei proprietati. Ulterior în instanta, Judecatoria Medias a pronuntat o hotarâre care tine loc de act autentic, dispunând întabularea în cartea funciara a dreptului de proprietate.  Prin prezenta actiune reclamantul doreste sa i se recunoasca dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, asa cum reiese din conventia încheiata.

Pârâtul reprezentat de avocat ales a solicitat respingerea actiunii aratând ca s-a înteles cu reclamantul pentru vânzarea integrala a imobilului, a platit banii si a obtinut hotarâre judecatoreasca prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate. De asemenea, arata ca acele clauze din conventie referitoare la dreptul de uzufruct viager, plata cheltuielilor de spitalizare sau deces au fost adaugate de reclamant ulterior semnarii conventiei, în cele câteva minute cât a ramas singur în camera cu ambele exemplare din document.

Instanta, în scopul aflarii adevarului a dispus din oficiu administrarea probei testimoniale, fiind esential de lamurit care a fost exact vointa partilor la momentul contractarii. Asadar s-a dispus audierea martorilor S. E. si M. I., semnatari ai conventiei.

În cauza s-a luat interogatoriul pârâtului si s-au depus acte.

Din probatoriul administrat instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul H. N. a divortat de sotia sa B. M. si cu prilejul împartirii bunurilor dobândite în timpul casatoriei, instanta i-a atribuit imobilul compus din casa si teren de 720 m.p. situat în Dumbraveni strada Digului, înscris în C.f. … Dumbraveni. A fost obligat la plata sultei de 267.832.250 lei vechi catre fosta sotie conform cotei sale de 50 % din imobil.

Pentru ca nu avea suma de bani necesara platii sultei, reclamantul a solicitat ajutorul numitului C. I. si la data de 7.11.2005 acesta s-a obligat sa împrumute pe H. N. cu suma de 150.000.000 lei vechi, banii urmând a fi restituiti pâna la 7.04.2006. Partile au convenit ca împrumutul sa fie garantat (girat, conform formularii din act) cu imobilul dobândit în urma partajului. Aceasta conventie a fost rupta dupa întocmire si reconstituita de reclamant (fila 58). Actul a fost prezentat de instanta pârâtului, care initial a precizat ca este fals, apoi ca i-ar fi fost furat din casa si în sfârsit ca de fapt, nu-si mai aminteste daca a semnat sau nu (fila 39, practicau încheierii). Documentul depus la fila 58 si reconstituit a fost comparat de instanta sub aspectul scrisului si mai ales a semnaturilor cu cel de la fila 9, similitudinea fiind evidenta.

Dupa cum a precizat partile au rupt în data de 8.11.2005 acest înscris pentru ca s-au înteles sa modifice clauzele contractuale. Astfel, C. I. urma sa plateasca sulta integrala de 267.832.250 lei, iar H. N. se obliga în schimb sa-i vânda, pentru acesti bani dreptul de proprietate a imobilului, cu pastrarea pentru sine a dreptului de uzufruct viager, aspecte retinute în conventia scrisa. Aceasta a fost semnata de parti si de doi martori (S. E. si M. I.), întocmirea ei propriu-zisa nefiind contestata în cauza.

În baza acestei conventii, pârâtul a notificat pe reclamant în vederea încheierii în forma autentica a contractului de vânzare-cumparare. În replica reclamantul a solicitat în instanta constatarea nulitatii conventiei, iar prin cerere reconventionala în acel dosar (62/2006 al Judecatoriei Medias), pârâtul a solicitat pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic, ca nuda proprietate (fila 13 dosar 62/2006). Instanta a respins actiunea si a admis cererea reconventionala, consfintind dreptul de proprietate al pârâtului asupra întregului imobil si nu doar asupra nudei proprietati asa cum s-a solicitat. Trebuie spus ca în acel dosar, cererea reconventionala a fost facuta prin avocat care, prin pregatirea sa juridica are cunostinta despre diferenta dintre proprietate si nuda proprietate. Acest din urma termen presupune ca proprietatea este grevata de un drept real de uzufruct în favoarea unui tert. Aspectul este important în cauza de fata pentru ca da nastere unei prezumtii si anume, C. I. recunostea vânzatorului H. N., dreptul de uzufruct prevazut în conventie.

În cauza de fata pârâtul contesta acest drept, afirmând ca partile nu au facut o întelegere în acest sens iar actul a fost completat ulterior de reclamant, profitând de neatentia cumparatorului.

În concret, pârâtul a precizat ca s-a completat de reclamant titulatura actului „Conventie de împrumut” si frazele: „pe timpul vietii mele uzufruct viager”.

,,În caz de spitalizare sau deces va suporta toate cheltuielile.

Acest imobil nu se va înstraina sau vinde decât cu consimtamântul meu”.

La o prima privire (fila 9 si fila 24 dosar 62/2006) se poate observa ca frazele sunt în interiorul textului fiind precedate si urmate de alte clauze care nu au fost contestate de parti. De asemenea, distanta dintre rânduri este perfect egala pe tot cuprinsul actului, scrisul este acelasi (si apartine reclamantului, fapt necontestat), la fel ca si obiectul de scriere folosit. Presupunând ca frazele au fost introduse fraudulos de H. N. la câteva minute de la semnarea actului de parti si martori, profitând de faptul ca a ramas singur în camera, înseamna ca în forma originala, conventia cuprindea 10 rânduri (fara titlu), dupa care era lasat un spatiu liber, si apoi au fost scrise ultimele 4 rânduri. Contractul ar fi fost semnat în aceasta forma de toti cei prezenti si se ridica întrebarea fireasca de ce a fost lasat un spatiu atât de mare chiar în mijlocul textului. Lipsa unui raspuns plauzibil, de bun simt, demonstreaza, de fapt, ca acel spatiu nu a existat niciodata, conventia a fost scrisa integral în prezenta partilor care s-au înteles sa dezmembreze dreptul de proprietate, urmând ca vânzatorului sa-i ramâna folosinta locuintei pâna la deces. Instanta nu s-a bazat exclusiv pe acest argument pentru a trage concluzia aratata. Astfel, exista prezumtia derivata din modul de redactare a cererii reconventionale din dosarul 62/2006, actul de împrumut din 7.11.2005 care demonstreaza intentia reclamantului de a gasi banii pentru achitarea sultei fostei sotii. De asemenea, relevanta este somatia adresata de pârât reclamantului la data de 4.03.2008 (fila 51), semnata de acesta si al carei continut a fost recunoscut în instanta. În acest act, în mod surprinzator, pârâtul recunoaste ca H. N. detine dreptul de uzufruct viager asupra imobilului si cere acestuia ca în termen de trei zile sa scoata din imobil celelalte persoane care locuiesc acolo C. R., R. M., H. A. si C.. Ultima fraza este de asemenea, relevanta.

„Daca nu aveti suma cuvenita si doresti sa renunti la uzufruct viager, vii sa ne întelegem”.

Mai mult decât atât, exista si alte aspecte legate de depozitiile martorilor din dosar care întaresc ideea validitatii clauzei privind uzufructul viager. Astfel, S. E. si M. I. au dat declaratii atât în dosarul 62/2006 cât si în prezenta cauza, precizarile lor fiind contradictorii si determinând instanta sa sesizeze Parchetul de pe lânga Judecatoria Medias privitor la comiterea infractiunii de marturie mincinoasa. La 24.03.2006, ambii martori, prezenti la întocmirea contractului, au declarat ca partile s-au înteles ca vânzatorul sa ramâna în imobil pâna la deces. În cauza de fata, au declarat contrariul si anume ca nici un moment nu a fost vorba despre o astfel de întelegere. De asemenea, au spus ca la momentul semnarii nu erau scrise atât de multe rânduri în cuprinsul actului. Este evident ca într-una din cele doua depozitii martorii denatureaza partial si în mod voit adevarul.  Coroborând toate celelalte probe din dosar instanta si-a format convingerea ca martorii au mintit în cauza de fata (care are ca obiect tocmai recunoasterea uzufructului viager), încercând sa induca în eroare instanta asupra unei clauze esentiale din cuprinsul actului. Aceasta concluzie este întarita de urmatoarea inadvertenta:

M. I. a declarat în cauza de fata (fila 44) ca actul semnat de el, cel de la fila 9, nu era scris în totalitate în josul paginii, fiind câteva rânduri libere pâna la semnaturi. Acolo presupune martorul ca s-ar fi completat actul de catre reclamant în mod fraudulos. Mai departe afirma în mod sustinut existenta clauzei ca banii obtinuti din vânzare erau destinati fostei sotii si urmau sa fie depusi la banca în contul acesteia.

Instanta a insistat intentionat asupra acestui aspect si martorul a fost foarte sigur pe raspuns. Daca privim însa actul de la fila 9, observam ca aceasta clauza a fost inserata chiar la finalul actului, imediat deasupra semnaturilor si, astfel, devine evident ca martorul a mintit afirmând ca între semnaturi si textul propriu-zis ar fi fost un spatiu liber. Nu putea exista acest spatiu tocmai pentru ca el contine chiar clauza pe care o recunoaste fara dubiu.

Prin urmare, martorul a demonstrat ca a dat declaratii pro-cauza, iar adevarul este cel pe care l-a învederat în dosarul 62/2006.

Situatia de fapt privita în ansamblu a relevat o ultima prezumtie cu o forta probanta deosebita:

H. N. a dobândit în timpul casatoriei sale cu B. M. un imobil. În procesul de partaj ce a urmat divortului (dosar 2026/2004) imobilul a fost evaluat prin expertiza la 520 milioane lei vechi. Instanta l-a atribuit lui H. N. si l-a obligat la plata sulta de 260 milioane lei vechi catre fosta sotie conform cotei sale de 50 %. Noul proprietar vinde imobilul catre C. I. pentru pretul de 267.832.250 lei vechi, exact valoarea sultei si a cheltuielilor de judecata din procesul de partaj. Pretul contractului este necontestat de parti, si, de altfel, în aceeasi zi cumparatorul a depus banii în contul fostei sotii a vânzatorului. Presupunând ca vânzarea a privit întreg imobilul, fara existenta vreunei clauze de uzufruct, înseamna ca din partajul cu fosta sotie si implicit dreptul sau la jumatate din casa, H. N. nu s-a ales cu nimic. Desi i-a fost atribuita casa, a vândut-o unui tert cu jumatate din valoare si întreg pretul obtinut l-a platit sotiei ca sulta, fiind nevoit bineînteles sa elibereze imobilul în mâinile noului proprietar.

Absurditatea unei asemenea presupuneri naste prezumtia ca vânzatorul a avut atâta luciditate încât sa-si pastreze macar folosinta imobilului pâna la sfârsitul vietii. Daca citim cuprinsul conventiei, acest lucru s-a si întâmplat, fiind evidenta întelegerea dintre parti asupra clauzei esentiale a recunoasterii pentru reclamant a dreptului de uzufruct viager.

Stabilind existenta clauzei este evident ca fiind vorba despre un drept real, conventia ar fi trebuit încheiata în forma autentica. Daca admitem însa ca însasi vânzarea poate fi recunoscuta de instanta (fapt care s-a si întâmplat prin sentinta civila 1499/2006 a Judecatoriei Medias), a carei hotarâre tine loc de act autentic, atunci si dreptul de uzufruct, ca drept real ar trebui sa se bucure de aceeasi recunoastere.

Codul civil român stabileste în materia contractelor un principiu esential si anume vointa exprimata de parti într-o conventie are putere de lege între acestea, iar daca actul nu îndeplineste conditiile de forma cerute de lege, este rolul instantei de a suplini aceste lipsuri, respectând raportul juridic nascut din act.

În prezenta cauza, partile au încheiat un act sub semnatura privata, ce are puterea unei promisiuni de vânzare-cumparare a nudei proprietati a unui imobil, conditionat de pastrarea de catre vânzator a dreptului de uzufruct viager asupra acestuia.

Fata de toate acestea instanta va admite actiunea si va da eficienta clauzelor contractuale, constatând existenta unui drept de uzufruct al reclamantului asupra imobilului vândut.

De asemenea, va dispune întabularea acestui drept în cartea funciara.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila va obliga pe pârât catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariul aparatorului ales si taxa de timbru.

Domenii speta

Spete similare