Prelungirea arestarii

DOSAR PENAL NR.65/254/2012

R O M A N I A

JUDECĂTORIA MANGALIA

ÎNCHEIERE NR. 3

ŞEDINŢA CAMEREI DE CONSILIU  DIN DATA DE 11.01.2012

PREŞEDINTE  : LDL - JUDECĂTOR

GREFIER :  SF

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN PROCUROR  PD DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LINGA JUDECATORIA  -

Pe rol se află soluţionarea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul IGV, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. 1 C.pen. şi favorizarea infractorului, faptă prevăzută şi pedepsită de art.264 C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.b C.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de Consiliu a răspuns inculpatul aflat în stare de arest preventiv în Arestul I.P.J.Constanţa, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat BAF, in baza împuternicirii avocaţiale  seria AV nr.72/11.01.2012.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă.

Instanţa  a procedat  la verificarea, din oficiu, a regularităţii actului de sesizare şi, constatând că este legal sesizată prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 10.01.2012, în conformitate cu disp. art. 155-156 C.pr.pen., a  trecut la judecarea cauzei.

De asemena, instaanţa a  verificat identitatea inculpatului potrivit actelor din dosar şi a constat că este fiul lui A  şi L, născut la data de  în mun. M -,  CNP . 

In baza art. 6 şi 171 C.pr.pen. instanţa a  adus la cunoştinţă inculpatului dreptul de a-şi angaja apărător ales.

Inculpatul  a învederat că înţelege să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu de către instanţă.

Instanţa  a întrebat reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul din oficiu al inculpatului dacă au de formulat cereri prealabile sau excepţii de invocat, aceştia arătând că nu au cereri de formulat sau excepţii de invocat.

 Faţă de disp. art. 159, C. pr. pen.,  instanţa a pus  în discuţia părţilor  propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului  -, pentru o perioadă de 24 de zile.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului arătând că motivele pentru care se solicită prelungirea acestei măsuri subzistă şi in prezent, inculpatul prezentând un grad de pericol  real şi concret pentru ordinea publică, având în vedere că cercetările nu au fost finalizate; a solicitat admiterea propunerii Parchetului şi prelungirea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă şi impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului pentru aflarea adevărului  şi finalizarea cercetărilor in condiţii optime; a apreciat că sunt întrunite disp. art. 155 C.pr.pen. şi a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de  24 de zile.

Apărătorul inculpatului  a solicitat instanţei respingerea propunerii privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, arătând că  acesta se află la primul conflict cu legea penală, are locuinţă stabilă, a avut un loc de muncă şi că acesta a relatat aspectele legate de fapte aşa cum le-a perceput şi atât cât a văzut la faţa locului; a arătat că nu există certitudinea că se face vinovat de faptele pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, respectiv, infracţiunea de favorizare a infractorului şi mărturie mincinoasă.

Av. -  a mai arătat că inculpatul nu este o persoană implicată în săvârşirea vreunei infracţiuni şi are doar calitatea de martor, iar dacă în cauză se va proba  vinovăţia inculpatului, instanţa va stabili o pedeapsă în concordanţă cu gravitatea faptei; a arătat, de asemenea, că lăsarea inculpatului in libertate  nu va periclita procesul aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost audiat.

Pe cale de consecinţă, apărătorul inculpatului  a solicitat respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de  24 de zile.

Instanţa  a acordat ultimul cuvânt inculpatului. 

Inculpatul  a solicitat respingerea propunerii formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi cercetarea sa în libertate; a  precizat că nu are nicio legătură  directă cu persoanele care sunt cercetate în cauză.

Instanţa a  declarat închise dezbaterile şi  a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Asupra cererii de faţă, constată:

Prin referatul înregistrat pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 65/254/2012 din data de 10.01.2012, Parchetul  de pe lângă Tribunalul Constanţa a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 155 şi urm. C.p.p., prelungirea pe o durată de 24 de zile - cu începere de la data de 14.01.2012 si până la 06.02.2012 - a măsurii arestării preventive a inculpatului IGV, fiul lui A si L, născut la data de  - în mun. M, domiciliat în mun. -CNP  - , cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 C.pen. si favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.b C.pen.

În motivarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, s-a arătat că, prin rezoluţia din data de 03.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus începerea urmăririi penale fată de învinuit sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă si favorizarea infractorului, constând în aceea că, la data de 03.01.2012, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, acesta a făcut declaraţii neadevărate în cauză cu scopul de a îngreuna urmărirea penală efectuată faţă de inculpaţii  - în dosarul nr.2095/P/2011, cu precizarea că aceştia din urmă sunt cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.180 alin.2 C. pen  si art.321 alin.1 C.pen., constând în agresarea părţii vătămate P pe plaja din oraşul  la data de 09.08.2011, împrejurare prin care a fost tulburată liniştea si ordinea publică si a fost provocat scandal public.

Prin ordonanţa nr.2095/P/2011/03.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor menţionate mai sus.

Prin ordonanţa din data de 03.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus reţinerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, începând cu aceeaşi dată.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a arătat că săvârşirea infracţiunilor, de către inculpat, rezultă din întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv,  declaraţii martori, declaraţii părţi vătămate, interceptări si înregistrări telefonice, procese verbale de recunoaştere din planşe foto, declaraţii inculpaţi, etc.; în acest sens, s-a reţinut că între inculpaţii  - există relatii de rudenie, iar în jurul lor s-a cristalizat o asociere formată din coinculpaţii - , membrii acesteia săvârşind împreună infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze.

Din asociere fac parte si numitii  - care au săvârşit la rândul lor alte infracţiuni cu violenţă, cu acelaşi mod de operare, respectiv în public si prin folosire de arme albe; de altfel, aceştia din urmă se află, în present, în Arestul I.P.J. Constanta, după ce au agresat fizic mai multe persoane în cadrul unui conflict strad, inculpatului AD reţinându-i-se în sarcină săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat după ce a aplicat o lovitură cu un corp contondent, în regiunea capului, unui copil în vârstă de 12 ani.

În aceste condiţii, inculpaţii - , aflaţi în clubul V din staţiunea - , au agresat-o în noaptea de 28.05.2011 pe partea vătămată TAF.

Actele de agresiune au provocat o puternică reacţie în rândul asistenţei aflate în discotecă, mare parte a clienţilor părăsind în grabă si speriaţi localul; la dosar există declaraţiile unor martori care au afirmat că o persoană de sex feminin si-a pierdut cunoştinţa în urma incidentului, iar un angajat al clubului care îi cunoştea pe inculpaţi ca persoane violente si predispuse la scandal, le-a atras atenţia să nu provoace incidente; de asemenea, mai mulţi martori au relatat că au resimţit stări de indignare si temere ca urmare a manifestărilor violente ale inculpaţilor,.

Drept urmare, două părţi vătămate au depus plângere împotriva inculpaţilor, fiind audiate în cauză împreună cu mai mulţi martori; aceste amănunte au ajuns la cunoştinţa inculpaţilor, care au început să exercite asupra părţilor vătămate si a martorilor din cauză violenţe fizice si verbale cu scopul de a le face să îşi retragă plângerile ori să îşi modifice declaraţiile, pentru a evita tragerea la răspundere penală a participanţilor la scandal.

Astfel, încă din data de 28.05.2011, imediat după conflictul din club, părţile vătămate, martorii si membrii familiilor acestora au început să fie vizitati de către inculpaţi si asociaţi ai acestora; aceste personae au acţionat întotdeauna în grup şi s-au manifestat violent, exercitând ameninţări, acte de agresiune, dar si de distrugere.

Astfel de incidente violente au avut loc în data de 28.05.2011 si, respective, 29.05.2011, când au fost vizaţi -, ultimul dintre ei fiind agresat si în cadrul conflictului din clubul V, iar la data de 29.05.2011 a fost ameninţat si TVB, fratele părţii vătămate TFA.

Cu acest prilej, inculpaţii TDR, DV, AD, MA, OIC, LCB si MF, înarmaţi cu bâte si răngi metalice, s-au deplasat în apropierea locuinţei fraţilor A si s-au manifestat violent în spaţiul public, tulburând  ordinea si liniştea publică si provocând scandal public.

La data de 10.06.2011, TVB a fost ameninţat, iar autoturismului său i-au fost provocate distrugeri de către numiţii ME, AI si alţi participanţi rămaşi necunoscuţi, care au acţionat la instigarea inculpatului IR; asemenea ameninţări si distrugeri a suferit si partea vătămată ACD, la data de 27.06.2011, deşi autorii acestor infracţiuni, ME si AG, nu au fost încă inculpaţi în prezenta cauză.

La data de 26.06.2011, ME si AN au exercitat ameninţări asupra numitului RR, care a  fost martor la incidentul din clubul V, după ce în ziua precedentă DDA fusese agresat si lipsit de libertate de către ME si AG, întrucât a refuzat să îi atragă într-o cursă în afara oraşului pe RR si PAG. 

La data de 09.08.2011, în timp ce se afla pe plaja din oraşul , martorul PAG care asistase la incidentul din clubul V a fost agresat de către  - La acest incident a participat si învinuitul MR, care i-a reproşat părţii vătămate că a dat declaraţii în dosarul privind scandalul din clubul V; şi în acest caz, violenţele exercitate în mijlocul unei asistenţe numeroase de pe o plajă aglomerată au provocat o stare de tulburare a ordinii  si linistii publice.

Cu ocazia audierii, în calitate de martor, a inculpatului IGV, acesta- ca si inculpata II - a dat declaraţii neadevărate cu privire la incidentul petrecut la data de 09.08.2011 pe plaja oraşului -.

Caracterul mincinos al declaraţiilor inculpatului IGV rezultă nu doar din declaraţiile celorlalţi martori si părţi vătămate audiate până în present, ci si din convorbirea telefonică purtată de inculpaţii TDR si II în cadrul căreia cel dintâi îi cere secundei să declare că între ei exista o relaţie amoroasă si că lovirea părţii vătămate PAG a fost provocată de avansurile făcute de acesta inculpatei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a apreciat că temeiurile care au determinat privarea iniţială de libertate a inculpatului subzistă si în present, potrivit art.155 alin.1 C.proc.pen., iar în ce priveşte cazul prevăzut de art. 10 lit. f C.pr.pen., s-a remarcat uşurinţa cu care inculpatul a înţeles să facă declaraţii neadevărate în faţa organelor de urmărire penală, deşi acesta a fost martor ocular al incidentului; în aceste condiţii, declaraţia sa ar fi fost nu doar utilă, ci si extrem de importantă în justa soluţionare a cauzei.

Lipsa de respect manifestată de inculpat fată de înfăptuirea justiţiei penale poate constitui un model pentru ceilalţi martori care trebuie audiaţi în continuare, cu atât mai mult cu cât, până în acest moment, instanţa a stabilit cu autoritate de lucru de judecat că în cauză există indicii în sensul că ceilalţi opt inculpaţi arestaţi încearcă să împiedice aflarea adevărului prin influenţarea martorilor.

Lipsa unei reacţii ferme din partea organelor judiciare poate încuraja comportamente similare si din partea celorlalţi martori care urmează a fi audiaţi în cauză, existând riscul de a compromite justa soluţionare a cauzei.

Mai mult, nu se poate face abstracţie nici de împrejurarea că inculpatul a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă într-un dosar cu o miză deosebită, larg mediatizat, având ca obiect activitatea infracţională a unei grupări infracţionale care a afectat întreaga comunitate din oraşul  - .

În plus, inculpatul a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă cu scopul de a uşura situaţia mai multor inculpaţi aflaţi deja în arest, cercetaţi pentru infracţiuni extrem de grave.

În aceste condiţii, fapta inculpatului riscă nu doar să împiedice aflarea adevărului în cauză, ci si să provoace punerea în libertate a coinculpaţilor privaţi de libertate, iar, în final, să împiedice tragerea la răspundere penală a acestora.

Un asemenea efect nu doar că ar arunca în derizoriu hotărârile mai multor instanţe, dar ar avea un puternic efect si asupra comunităţii locale din M care ar rămâne din nou neprotejată în fata grupării infracţionale, temporar eliminată din societate prin măsura preventivă luată deja în cauză.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a conchis că, în cauză, în vederea aflării adevărului si pentru justa soluţionare a acesteia, se impune efectuarea în continuare a următoarelor acte de urmărire penală:

- audierea martorilor MR, FL, RCS, SAG, GR, TV, MD, GM, DA, PG, AA;

- efectuarea de verificări la SNUAU 112;

- identificarea si audierea martorilor indicaţi cu prenumele/pseudonimele E, B, B, S si D;

- obţinerea relaţiilor privind compararea dactiloscopică a urmelor papilare ridicate;

- audierea părţii vătămate PAG, astfel încât, în cauză, prelungirea măsurii arestării preventive este nu doar întemeiată, menţinându-se temeiurile care au justificat iniţial privarea de libertate a inculpaţilor, ci si necesară si proporţională, în raport atât de scopurile urmărite prin luarea măsurii, cât si de actele de urmărire penală care au fost efectuate si care urmează a se efectua.

În drept, au fost invocate disp. art. 155 şi urm . din Codul de procedură  penală raportat la art. 10 lit. f din Codul de procedură penală.

A fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 2095//P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Din analiza actelor şi lucrărilor din dosarul de urmărire penală, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul IGV este cercetat în dosarul nr. 2095/P/2011 al Parchetului  de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin.1 C.pen. si favorizarea infractorului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 264 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.b C.pen.

Prin rezoluţia din data de 03.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat, reţinându-se în sarcina sa că,  în calitate de martor, a făcut declaraţii mincinoase în cauza ce formează obiectul dosarului menţionat mai sus, cu scopul de a îngreuna urmărirea penală efectuată faţă de inculpaţii  - cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 C. pen  si art. 321 alin. 1 C.pen..

Prin ordonanţa nr.2095/P/2011/03.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul IGV sub aspectul săvârşirii infracţiunilor menţionate mai sus.

Prin ordonanţa din data de 03.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus reţinerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, începând cu aceeaşi dată.

La data de 04.01.2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a solicitat Judecătoriei Mangalia , în temeiul dispoziţiilor art. 149 ind. 1 C. pr. pen. raportat la art. 148 lit. f C. pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului IGV pentru o perioadă de 29  de zile, începând cu  data de  04.01.2012 până la data de  01.02.2012 .

Prin încheierea pronunţată la data de 04.01.2012 în dosarul nr. 23/254/2012, Judecătoria Mangalia a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa privind arestarea preventivă a inculpatului IGV, pentru o perioadă de 10 zile  începând cu  data de  04.01.2012 până la data de  13.01.2012 inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că, în cauză, există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat; de asemenea, instanţa a avut în vedere pericolul social al faptelor săvâr?ite, necesitatea  împiedicării  inculpatului de a săvârşi noi  fapte  prevăzute  de  legea  penală ori zădărnicirea aflării adevărului în faza de urmărire penală, dar şi necesitatea restabilirii  stării  de  siguranţă  şi  securitate, precum şi a încrederii publicului în ce priveşte reacţia promptă a organelor judiciare şi înfăptuirea actului de justiţie.

În esenţă, instanţa a apreciat că măsura arestării inculpatului pentru o perioadă de numai 10 zile este proporţională cu gravitatea faptelor pentru care acesta este cercetat, fiind suficientă pentru finalizarea cercetărilor în ce îl priveşte pe inculpatul IGV.

Împotriva acestei soluţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa nu a formulat recurs.

Prin cererea formulată sub nr. 2095/P/2011/10.01.2012 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 65/254/2012 din data de 10.01.2012, Parchetul  de pe lângă Tribunalul Constanţa a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 155 şi urm. C.p.p., prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului IGV pentru o perioadă de 24 de zile, începând cu data de 14.01.2012 si până la data de 06.02.2012.

În expunerea de motive care ar justifica prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 24 de zile,  Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a arătat următoarele:

- cu prilejul audierii în calitate de martor în dosarul nr. 2095/P/2011, asemeni inculpatei II, inculpatul IGV a dat declaraţii mincinoase cu privire la incidentul petrecut la data de 09.08.2011 pe plaja din -;

- caracterul mincinos al declaraţiilor inculpatului IGV rezultă din declaraţiile celorlalţi martori si părţi vătămate audiate până în present şi se coroborează cu  convorbirea telefonică purtată de inculpaţii  - în cadrul căreia inculpatul TDR îi cere inculpatei  II să declare că între ei există o relaţie amoroasă si că lovirea părţii vătămate PAG a fost provocată de avansurile făcute de acesta din urmă inculpatei II;

- temeiurile care au determinat privarea iniţială de libertate a inculpatului subzistă si în prezent, potrivit art.155 alin.1 C.proc.pen., iar în ce priveşte cazul prevăzut de art. 10 lit. f C.pr.pen., s-a remarcat uşurinţa cu care inculpatul a înţeles să facă declaraţii neadevărate în faţa organelor de urmărire penală, deşi acesta a fost martor ocular al incidentului;

- lipsa de respect manifestată de inculpat fată de înfăptuirea justiţiei penale poate constitui un model pentru ceilalţi martori care trebuie audiaţi în continuare, cu atât mai mult cu cât, până în acest moment, instanţa a stabilit cu autoritate de lucru de judecat că, în cauză, există indicii în sensul că ceilalţi opt inculpaţi arestaţi încearcă să împiedice aflarea adevărului prin influenţarea martorilor;

- lipsa unei reacţii ferme din partea organelor judiciare poate încuraja comportamente similare si din partea celorlalţi martori care urmează a fi audiaţi în cauză, existând riscul de a compromite justa soluţionare a cauzei.;

- nu se poate face abstracţie nici de împrejurarea că inculpatul a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă într-un dosar cu o miză deosebită, larg mediatizat, având ca obiect activitatea infracţională a unei grupări infracţionale care a afectat întreaga comunitate din oraşul  -;

- inculpatul a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă cu scopul de a uşura situaţia mai multor inculpaţi aflaţi deja în arest, cercetaţi pentru infracţiuni extrem de grave;

- în aceste condiţii, fapta inculpatului riscă nu doar să împiedice aflarea adevărului în cauză, ci si să provoace punerea în libertate a coinculpaţilor privaţi de libertate, iar, în final, să împiedice tragerea la răspundere penală a acestora;

- un asemenea efect nu doar că ar arunca în derizoriu hotărârile mai multor instanţe, dar ar avea un puternic efect si asupra comunităţii locale din  -, care ar rămâne din nou neprotejată în fata grupării infracţionale, temporar eliminată din societate prin măsura preventivă luată deja în cauză.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a conchis că, în cauză, în vederea aflării adevărului si pentru justa soluţionare a acesteia, se impune efectuarea în continuare a următoarelor acte de urmărire penală:

- audierea martorilor ,

- efectuarea de verificări la SNUAU 112;

- identificarea si audierea martorilor indicaţi cu prenumele/pseudonimele  - ;

- obţinerea relaţiilor privind compararea dactiloscopică a urmelor papilare ridicate;

- audierea părţii vătămate PAG, astfel încât, în cauză, prelungirea măsurii arestării preventive este nu doar întemeiată, menţinându-se temeiurile care au justificat iniţial privarea de libertate a inculpaţilor, ci si necesară si proporţională, în raport atât de scopurile urmărite prin luarea măsurii, cât si de actele de urmărire penală care au fost efectuate si care urmează a se efectua.

Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul IGV, prin prisma motivelor invocate, instanţa reţine următoarele:

În referire strictă la motivele care ar justifica prelungirea arestării preventive a inculpatului, instanţa reţine :

- atitudinea inculpatului IGV - în calitate de martor - faţă de înfăptuirea justiţiei penale este, într-adevăr, similară cu atitudinea inculpatei II, dar ambii au fost sancţionaţi prin luarea măsurii arestării preventive şi, indiferent de perioada în care acestia au fost privaţi de libertate, instanţa apreciază că, în raport de persoana inculpaţilor, de natura infracţiunilor comise şi de faptul că aceştia se află la primul conflict cu legea penală, cei doi inculpaţi au conştientizat gravitatea faptelor pentru care sunt trimişi în judecată;

- este o simplă supoziţie că inculpatul poate constitui un model pentru ceilalţi martori care trebuie audiaţi în continuare, după cum ceilalţi opt inculpaţi arestaţi în cauză nu sunt şi nu pot constitui un model pentru societate;

- faţă de percepţia subiectivă pe care o are o persoană faţă de un eveniment în care nu a fost implicat personal, nu se poate concluziona - în această fază a procesului penal - că declaraţiile inculpatului au un evident caracter mincinos;

- “uşurinţa” cu care inculpatul a făcut declaraţii mincinoase în faţa organelor de urmărire penală rezidă într-o multitudine de factori (percepţia personală, gradul de instruire, teama cultivată de alte persoane sau, dimpotrivă, indiferenţa faţă de un eveniment în care nu a fost implicat personal), a căror acţiune asupra percepţiei inculpatului trebuie analizată în mod temeinic;

- comportamentul inculpatului nu poate fi generalizat, în condiţiile în care - aşa cum s-a arătat mai sus - acesta nu este un model pentru ceilalţi aproximativ 15 martori care urmează a fi audiaţi în cursul urmării penale, după cum ceilalţi opt inculpaţi din cauză nu sunt un model pentru societate, iar organele judiciare au avut deja o reacţie fermă faţă de acest tip de comportament antisocial, cu titlu de exemplu, care în mod cert descurajează comportamente similare;

- declaraţiile inculpatului nu sunt esenţiale în soluţionarea dosarului, ci se coroborează cu alte depoziţii şi probe care, în ansamblul lor, formează convingerea intimă a magistratului în legătură cu persoanele şi faptele inculpaţilor, astfel încât doar declaraţiile inculpatului IGV nu pot conduce la “punerea în libertate a coinculpaţilor privaţi de libertate” şi, într-un final, la “împiedicarea tragerii la răspundere penală a acestora”.

Mai mult, administrarea celorlalte probe în cursul cercetării penale, cu scopul desluşirii tuturor aspectelor ce compun latura obiectivă şi, deopotrivă, latura subiectivă a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi ceilalţi inculpaţi, nu justifică privarea de libertate a martorului IGV, fiind fără dubiu că o asemenea atitudine a societăţii faţă de genul de infracţiuni pentru care este cercetat inculpatul, nu face decât să augmenteze şi să diversifice comportamentul antisocial.

În acest sens, instanţa reţine că martorul IGV a fost audiat în cauză, iar în virtutea prezumţiei care guvernează procesul penal, respectiv, prezumţia de nevinovăţie (art. 5 ind. 2 C.pr.pen.), acesta urmează să răspundă pentru faptele care au justificat punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta, după  coroborarea tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Având în vedere şi argumentul că instanţele de judecată au apreciat inoportună menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpata II  martoră în acelaşi dosar, cercetată pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, respectiv mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, instanţa apreciază că, pentru egalitate de tratament în procesul penal, se impune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul IGV şi  înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, urmând a se stabili în sarcina inculpatului o serie de obligaţii.

Instanţa apreciază că această măsură este de natură a reeduca inculpatul şi a-l determina să conştientizeze rapid şi eficient consecinţele faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză.

Pe de altă parte, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel încât şansele acestuia de reintegrare în societate cresc proporţional cu încrederea pe care aceasta o acordă persoanelor aflate la primul conflict de acest gen.

Din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală, rezultă că scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reţinută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Pe de altă parte, instanţa constată că  arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă de către instanţă prin raportare la pericolul social al faptelor reţinute în sarcina acestuia, dar mai ales al celorlalţi inculpaţi, pericol care a fost apreciat în mod global, cu referire la ansamblul de infracţiuni comise de aceştia în perioada 28.05.2011-09.08.2011.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că scopul arestării preventive dispuse faţă de inculpat, respectiv asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, poate fi atins şi prin stabilirea unei măsuri neprivative de libertate, dar restrictivă de drepturi şi libertăţi şi care, prin seria de obligaţii ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului şi prin posibilitatea revocării ei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni sau încălcării obligaţiilor fixate, asigură garanţiile respectării acestora şi a realizării finalităţii avute în vedere de legiuitor.

Susţinerile procurorului în sensul că, în raport de gravitatea faptelor şi temeiurile de fapt şi de drept pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, se impune prelungirea măsurii arestării preventive, nu pot fi primite.

Astfel, în absenţa unor criterii legale care ar trebui să stea la baza propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, instanţa trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat inculpatul, cât şi la datele care circumstanţiază persoana acestuia.

De asemenea, judecătorul trebuie să aprecieze în funcţie de datele concrete din dosar dacă temeiurile iniţiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta şi antecedente penale ale acestuia.

Astfel, gravitatea unei acuzaţii nu este prin sine însăşi un motiv pertinent şi suficient pentru a justifica privarea de libertate, decât dacă se bazează pe date concrete, de natură să demonstreze că eliberarea persoanei deţinute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publică, iar după trecerea unei perioade de timp de la data luării măsurii respective, detenţia provizorie nu mai poate fi menţinută exclusiv în considerarea naturii infracţiunilor şi a impactului lor asupra ordinii publice.

De asemenea, reacţia opiniei publice nu poate să justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menţinută în stare de arest până la pronunţarea unei hotărâri pe fond de către instanţa de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.

În acest sens este jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Calmanovici şi Tarău), în care Curtea a opinat că, în esenţă, continuarea detenţiei nu se mai justifică într-o speţă decât dacă anumite indicii concrete relevă a veritabilă cerinţă de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii de respectare a libertăţii individuale stabilite la art. 5 din Convenţie, iar, în cauză, nu au fost prezentate fapte concrete şi nu au fost furnizate probe şi  motive relevante şi suficiente care să înlăture dreptul inculpatului de a beneficia de măsuri alternative arestării.

Potrivit art. 155 alin. 1 din Codul de procedură penală, arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun, în continuare, privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Analizând propunerea formulată de Parchetul  de pe lângă Tribunalul Constanţa  prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, raportat la actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază că aceasta este  neîntemeiată, întrucât , în cauză, temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului IGV nu mai impun privarea sa de libertate şi nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Pe cale de consecinţă,  instanţa va respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului IGV, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin.1 C.pen. si favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.b C.pen.

Apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 139, alin. 1 C.pr.pen. şi având în vedere disp. art. 145 Cod.proc.pen. , instanţa va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul IGV, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul -, jud. -, fără încuviinţarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată.

Faţă de disp. art. 145 alin. 11 Cod pr.pen., instanţa va stabili în sarcina inculpatului, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea,  următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliţia municipiului - desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie  sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fară încuviinţarea instanţei;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În raport de disp. art. 145 alin. 3 Cod pr.pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor încălcării cu rea-credinţă a măsurii dispuse şi a obligaţiilor stabilite.

De asemenea, se va face aplicarea dispoziţiilor art.145 alin.21 Cod pr.pen., dispunându-se, în acelaşi timp, punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 1/04.01.2012, emis de Judecătoria Mangalia, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 159 alin. 11 Cod pr. pen., măsura dispusă de instanţă va fi comunicată administraţiei locului de deţinere.

În baza art. 189 Cod pr. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat  -, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. 3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului IGV, fiul lui A si L , născut la data de  - în mun.  , domiciliat în mun.  CNP , cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin.1 C.pen. si favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.b C.pen.

In baza art.139 alin.l Cod pr.pen. rap. la art. 145 Cod.proc.pen. ,

Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul IGV, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul  , jud. , fără încuviinţarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată.

In baza art. 145 alin. 11 Cod pr.pen.,

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliţia municipiului  desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie  sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fară încuviinţarea instanţei;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. 3 Cod pr.pen. privind consecinţa încălcării cu rea-credinţă a măsurii dispuse şi a obligaţiilor stabilite.

Face aplicarea dispoziţiilor art.145 alin.21 Cod pr.pen.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 1/04.01.2012, emis de Judecătoria Mangalia, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 159 alin. 11 Cod pr. pen.,

Comunică măsura dispusă de instanţă administraţiei locului de deţinere.

În baza art. 189 Cod pr. pen.,

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat -, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. 3 Cod pr. pen.,

Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de  24 de ore de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.

Cercetată în Camera de Consiliu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.01.2012.

PREŞEDINTE GREFIER

LDL SF

Red./tehnored. jud. LDL

Data redactării:11.01.2012, ex.3

Domenii speta

Spete similare