Depasire viteza legala. Mijloace de constatare a contraventiei. Sarcina probei

Sentinţă civilă 1540 din 11.09.2007


SENTINŢA CIVILĂ NR. 1540/C DIN DATA DE 11.09.2007

Depăşire viteză legală. Mijloace de constatare a contravenţiei. Sarcina probei.

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 982/254/2007 din data de 25.04.2007  petentul B. V. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 19.03.2007 de I.P.J. Constanţa – Serviciul Poliţiei Rutiere Constanţa-DN 39.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în dimineaţa zilei de 19.03.2007 se deplasa cu autovehiculul pe D.N. 39 şi în timp ce maşina era programată pe pilot automat şi se deplasa cu o viteză de 120 km/oră a fost detectat de aparatul radar, potrivit procesului-verbal de contravenţie contestat,  cu o viteză de 157 km/oră.

Petentul a arătat că înţelege să conteste funcţionarea corectă a aparatului radar având în vedere diferenţa mare între viteza indicată de computerul de bord şi viteza înregistrată de aparatul radar şi a solicitat reanalizarea casetei martor cu înregistrarea aferentă.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din OG nr. 2/2001.

Plângerea a fost depusă la organul constatator, unde a fost  înregistrată şi înaintată instanţei spre soluţionare instanţei.

Adresei de înaintare a plângerii la instanţă i-au fost anexate raportul întocmit de agentul constatator cu privire la întocmirea procesului-verbal de contravenţie contestat şi două planşe fotografice cu imagini înregistrate de aparatul radar la data de 19.03.2007.

Organul constatator, deşi legal citat,  nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru combaterea plângerii contravenţionale formulate de către petent.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanţa, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, a încuviinţat-o.

Din analiza materialului probator administrat în cauză instanţa, în vederea soluţionării plângerii, a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Prin procesul-verbal de contravenţie contestat petentul a fost sancţionat cu avertisment şi i-a fost reţinut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În sarcina petentului s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 constând în aceea că  la data de 19.03.2007 a condus pe DN 39 un autoturism şi a fost depistat şi înregistrat de aparatul radar cu viteza de 157 km/oră.

Organul constatator a depus la dosarul cauzei două planşe  fotografice cu imagini înregistrate de aparatul radar la data de 19.03.2007 dar care sunt neclare şi nu permit vizualizarea şi identificarea numărului de înmatriculare şi nici măcar a mărcii de autovehicul care a fost depistat şi înregistrat de aparatul radar deplasându-se cu o viteză de 157 km/oră.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea plângerii formulate de petent.

În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „ nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Faţă de dispoziţiile  legale anterior citate, care permit dovedirea  faptei reţinute în sarcina petentului, respectiv depăşirea limitei legale a vitezei de deplasare, doar prin intermediul planşei fotografice care atestă imaginea înregistrată de aparatul radar omologat şi verificat metrologic care individualizează autoturismul condus de petent şi viteza de deplasare a acestuia şi având în vedere împrejurarea că  organul constatator nu  a pus la dispoziţia instanţei acest mijloc de probă ci două planşe  fotografice cu imagini înregistrate de aparatul radar dar care sunt neclare şi nu permit vizualizarea şi identificarea numărului de înmatriculare şi nici măcar a mărcii de autovehicul care a fost depistat şi înregistrat de aparatul radar deplasându-se cu o viteză de 157 km/oră, instanţa a apreciat că plângerea formulată de petent este întemeiată şi a admis-o.

Pe cale de consecinţă instanţa a dispus  anularea procesului-verbal de contravenţie contestat.

Potrivit art. 219 alin. 2  din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002,  restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

   Faţă de aceste dispoziţii legale instanţa a dispus şi restituirea către petent a  permisului de conducere reţinut în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Văzând dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă instanţa a luat  act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.