Competenta materiala

 Competenţă materială

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul Municipiul Giurgiu prin Primar a chemat în judecată pe pârâta., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 26549 lei reprezentând contravaloare redevenţe şi majorări de întârziere.

Deliberând asupra excepţiei de faţă, din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei instanţa reţine următoarele:

Sub un prim aspect instanţa constată cererea admisibilă constatând că reclamanta a îndeplinit procedura obligatorie prealabilă a concilierii directe anterior promovării prezentei cereri în pretenţii la instanţa de judecată astfel cum rezultă din invitaţiile la conciliere emise dovezilor de comunicare ale acestora.

 Cu privire la excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu instanţa reţine că la data de 03.10.2005 între reclamantul Municipiul Giurgiu prin Primar şi pârâtă s-a încheiat contractul de concesiune pe o durată de 49 de ani având ca obiect transmiterea spre administrare rentabilă pe timp determinat în schimbul unei redevenţe a unui teren în suprafaţă de 43,32 mp. suprafaţă construită şi spaţiu comercial situat în Piaţa Centrală.

Contractul de concesiune este un act asimilat actului administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin 1 lit. c teza a II a din Legea 554/2004 – legea contenciosului administrativ, potrivit dispoziţiilor exprese din dispoziţia legală citată potrivit cu care în înţelesul acestei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: c) sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Prin urmare, atât calitatea părţii reclamante Municipiul Giurgiu de persoană de drept public cât şi natura contractului de concesiune a cărui executare se solicită în prezenta cauză prin obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei solicitate reprezentând redevenţe şi majorări de întârziere, datorate în executarea contractului administrativ ce se derulează între păţi, supune prezentul litigiu dispoziţiilor Legii 544/2004, lege ce reglementează  atât subiectele de sesizare a instanţei, care, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 8 din Legea nr. 544/2004  pot fi Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale,   şi prin art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 544/2004  potrivit cu care autoritate publică este orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; cât şi instanţa competentă să soluţioneze astfel de litigii.

    Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, … dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit f din Legea 544/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;

 Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 554/2004 instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

 În egală măsură, potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006 din 28/06/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică  soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (2) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.

 În raport de aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. d din C.pr.civ., privind competenţa tribunalelor de a soluţiona în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în baza art. 158 C.pr.civ., coroborând aceste dispoziţii legale cu dispoziţiile art. 159 alin. 2 C.pr.civ. potrivit cărora necompetenţa este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei alte instanţe de alt grad, cu privire la competenta materială de soluţionare a cauzelor, competenţă pe care părţile nu o pot înlătura, fiind de ordine publică, în baza art. 158 alin. 1 C.pr.civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Giurgiu şi, în consecinţă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Domenii speta

Spete similare