Înlocuirea amenzii penale cu închisoarea. Sesizare admisă, motivat de intenţia directă a persoanei condamnate de a nu plăti amenda penală, deşi dispunea de venituri în acest sens

Prin sentinţa penală nr. 3908 din 22.12.2014 a Judecătoriei Iaşi s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 586 Cod procedură penală raportat la art. 631 din Codul penal din 1968, art. 14 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, admite sesizarea formulată de judecătorul delegat din cadrul Compartimentului Executări Penale al Judecătoriei Iaşi privind înlocuirea pedepsei amenzii penale, în cuantum de 800 lei, ce a fost aplicată condamnatului C., prin sentinţa penală nr. 2558 din 26.09.2011, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 16747/245/2011, menţinută şi rămasă definitivă prin  decizia penală nr. 133 din 13.03.2012 a Tribunalului Iaşi (pedeapsa amenzii penale fiind ulterior eşalonată prin sentinţa penală nr. 1120 din 15.04.2013 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la data de 27.04.2013, în 16 rate lunare a câte 50 lei/fiecare) cu pedeapsa închisorii.

Conform art. 14 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 631 din Codul penal din 1968 şi art. 61 alin. 4 lit. b Cod penal înlocuieşte pedeapsa amenzii penale, aplicată pentru comiterea unei infracţiuni de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1968, cu pedeapsa de 140 (o sută patruzeci) zile închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Aplică condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a şi lit. b din Codul penal din 1968, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1968.”

În motivare, s-au arătat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2558/26.09.2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi  rămasă  definitivă prin decizia penală nr. 133 din 13.03.2012 a Tribunalului Iaşi, s-a aplicat condamnatului C. pedeapsa amenzii penale în cuantum de 800 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 76 lit. e, ipoteza I, teza a II-a Cod penal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, condamnatul avea obligaţia depunerii recipisei de plată integrală a amenzii la instanţa de executare în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 631 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa  închisorii în cazul sustragerii  cu rea-credinţă de la executarea amenzii penale aplicate.

Prin sentinţa penală nr. 1120 din 15.04.2013 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 26750/245/2012, în baza art. 4491 Cod procedură penală şi art. 631 Cod penal s-a respins sesizarea judecătorului delegat la Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Iaşi privind înlocuirea cu închisoarea a pedepsei de 800 lei amendă penală aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr.2558/26.09.2011 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr.133/13.03.2012 a Tribunalului Iaşi şi, în baza art.425 alin.2 Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de condamnatdispunându-se eşalonarea plăţii amenzii penale în cuantumde 800 lei amendă penală aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr.2558/26.09.2011 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr.133/13.03.2012 a Tribunalului Iaşi, dosar nr.16747/245/2010 al Judecătoriei Iaşi, în 16 rate lunare a 50 de lei fiecare.

S-a pus în vedere condamnatului prevederile art.425 alin.3 Cod procedură penală referitoare la consecinţele neplăţii uneia din ratele stabilite.

Deşi a solicitat şi a obţinut eşalonarea plăţii amenzii penale, până la momentul soluţionării prezentei cauze petentul nu a achitat amenda penală la plata căreia a fost obligat sau o parte din ratele scadente.

Mai mult, astfel cum s-a menţionat anterior, atitudinea procesuală a petentului, menţinută şi după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, a fost în sensul refuzului categoric de a achita amenda la plata căreia a fost condamnat, menţionând expres că „nu va achita amenda penală până nu i se va face dreptate, chiar dacă această împrejurare presupune înlocuirea pedepsei amenzii penale cu închisoarea”.

Conform anchetei sociale întocmite de Comuna Ciurea - Compartimentul de Asistenţă Socială, coroborat cu adresa nr. 4966/27.11.2014 a comunei Ciurea, rezultă că petentul deţine împreună cu soţia următoarele bunuri: o casă, în suprafaţă de 60 m.p., un teren intravilan-construcţii, în suprafaţă de 1800 m. p., teren extravilan arabil, în suprafaţă de 3300 m.p., teren intravilan arabil, în suprafaţă de 2594 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare având nr. 816 din 12.07.2010. De asemenea, petentul este agricultor, ocupându-se şi de creşterea animalelor, având în gospodărie şase bovine, trei cabaline şi cinci păsări şi are patru copii, toţi majori, trei dintre aceştia lucrând în străinătate şi unul în mun. Iaşi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14  alin. 1 lit. a din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii,  se face după cum urmează: dacă amenda a fost definitiv aplicată anterior intrării în vigoare a Codului penal, înlocuirea se face în baza art. 631 din Codul penal din 1969, fără ca durata pedepsei închisorii să poată depăşi maximul zilelor amendă determinat potrivit art. 61 alin. 4 din Codul penal pentru fapta care a atras condamnarea.

Or, conform art. 631 din Codul penal din 1969, „dacă cel condamnat se sustrage, cu rea-credinţă de la executarea pedepsei amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, ţinând cont de partea din amendă care a fost achitată””

În raport de situaţia de fapt anterior prezentată, instanţa consideră că reaua-credinţă a persoanei condamnate în neplata amenzii penale este evidentă, rezultând din coroborarea următoarelor împrejurări: petentul are posibilităţi materiale suficiente pentru a achita amenda penală la care a fost condamnat; acesta a beneficiat şi de beneficiul eşalonării plăţii amenzii penale, dar nu a achitat niciuna din ratele scadente; a cunoscut obiectul prezentei sesizări şi i s-au explicat consecinţele neplăţii amenzii penale, dar a refuzat categoric că se conformeze dispoziţiilor sentinţei de condamnare.

În plus, se poate reţine că nu există nici un alt impediment de ordin substanţial pentru înlocuirea amenzii penale cu închisoarea, întrucât sentinţa penală de condamnare a petentului a rămas definitivă la data de 13.03.2012, prin decizia penală nr. 133/2012 a Tribunalului Iaşi; în conformitate cu prevederile ambelor coduri penale, termenul de prescripţie al executării pedepsei amenzii este de trei ani şi, chiar dacă nu ar fi incident nici un caz de întrerupere a executării pedepsei (aspect ce nu a fost verificat), termenul de prescripţie al executării acestei pedepse se împlineşte la 12.03.2015.

Domenii speta

Spete similare