Fond Funciar. Tardivitatea introducerii plângerii

Împrejurarea că reclamanta a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate G. comunicarea hotărârii din 09.09.2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. în anul 2014, nu duce la concluzia că aceasta nu avea cunoştinţă despre acest înscris având în vedere pe de-o parte faptul că hotărârea menţionată i-a fost comunicată potrivit celor menţionate anterior iar pe de altă parte faptul că reclamanta locuieşte în satul V. M. ,unde este situat terenul în litigiu iar hotărârea amintită prin care s-a soluţionat contestaţia ei a fost pronunţată în urmă cu 12 ani .

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gurahonţ  sub numărul 406, din data de 12.05.2014,  reclamanta N. I. , a  solicitat în contradictoriu cu pârâtele :Comisia Locala Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privata Asupra Terenurilor G şi  Instituţia Prefectului - Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor A.  ca  prin  hotărâre  judecătorească  să  se dispună  repunerea reclamantei  în  termenul de a formula plângere împotriva Hotărârii nr.873/09.09.2002 a  intimatei nr.2 deoarece aceasta a recepţionat-o abia la data de 11.04.2014,  nefiindu-i  comunicată  anterior.

Totodată, a solicitat să  se  dispună  anularea Hotărârii nr…./09.09.2002 a pârâtei nr.2 şi reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei pentru întreaga suprafaţă de 64665 mp ,înscrisă în CF….,  nr. topo…..; înscrierea reclamantei  în Anexa nr.39 la Regulamentul  aprobat  prin  HG  nr.  890/2005,  cu  modificările şi completările ulterioare, cu suprafaţa în litigiu.

În  motivarea  cererii,  scutită de plata  taxei  judiciare  de  timbru  conform  art.  42 din  Legea  nr.1/2000 , petenta  a  arătat  că , în fapt ,  prin hotărârea contestată  a  fost respinsă cererea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de păşune  menţionată mai sus pentru motivul că nu face dovada dreptului de proprietate.

A considerat soluţia pârâtei nr.2 ca netemeinică, rezultată dintr-o superficială evaluare a înscrisurilor  prin  care  şi-a  susţinut  pretenţiile , pârâta  necoroborând  semnificaţia înscrisurilor şi nevalorificându-le în sensul în care acestea, împreună ,impuneau concluzia că este  persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.

Drepturile sale  sunt dovedite prin cumularea următoarelor probe: contractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei în litigiu, datând din anul 1950 care deşi este criticabil prin faptul că nu conţine şi  identificarea  topografică a bunului imobil cumpărat, reprezintă un început de probă scrisă şi trebuie coroborat cu menţiunile din  registrul  agricol  al  anilor  1950-1952,  care ,  la gospodăria  tatălui  său  cuprind  şi  suprafaţa  de  păşune  solicitată; înscrierile din CF, care confirmă că vânzătorul era proprietar al imobilului ce a făcut obiectul convenţiei; declaraţiile de martori , proba fiind stipulată în mod expres ca admisibilă în materie prin textul legilor de reparaţie.

În ceea ce priveşte chestiunea repunerii în termenul de a formula plângere,  solicitarea  nu-i  creează  decât un beneficiu aparent, în condiţiile în care lipsa comunicării actului atacat şi împiedicarea sa de a formula plângere constituie un fapt care o prejudiciază, restrângându-i posibilităţile de a-şi dovedi drepturile datorită deceselor succesive,în perioada 2002-2014, a  tuturor martorilor care au depus declaraţii în pârâtei nr. 1.

Reclamanta a  invocat  în  drept  prevederile Legii  nr. 18/1991,  Legii  nr. 1/2000 şi  legea  nr. 247/2005.

În  probaţiune  a  solicitat  probele  cu  înscrisuri  şi  cu  martori.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în temeiul dispoziţiilor art. 4 raportat la dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în  perioada regimului comunist în România,  a  formulat cerere de suspendare a judecării cauzei prin care solicită să  se dispună suspendarea judecării acţiunii civile , până la întocmirea situaţiei centralizatoare a terenurilor la nivel local , conform art. 7 alin. 1 din Lege. nr. 165/2013

Pârâta  a invocat  în  drept  dispoziţiile art.  205  Cod  procedură  civilă  şi  dispoziţiile art. 7 alin. 1, art. 4 din Legea nr. 165/2013.

Pârâta Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată a Comunei G. a  formulat întâmpinare prin care a arătat că se opune acţiunii formulată  de reclamantă pentru recunoaşterea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,4665 ha, constând în teren agricol pe raza comunei G. , pe vechiul amplasament din CF nr… nr….., deoarece proprietatea revendicată nu este dovedită ca fiind a antecesorului acesteia.

De asemenea , a invocat excepţia de tardivitate raportat la momentul comunicării de către Comisia Judeţeană de fond funciar a Hotărâri nr…../09.09.2002, obligaţia comunicării acesteia fiind a secretariatului Comisiei  judeţene  aşa  cum rezultă  din art.3 a hotărârii de respingere a contestaţiei petente

În fapt, arătă că raportat la dovezile depuse la dosarul de retrocedare depus de petentă în baza Legii nr.169/1997 şi soluţionat în baza Legii nr. l /2000 , comisia locală a hotărât respingerea cererii de retrocedare ca fiind nesusţinută cu dovada dreptului material a faptului că antecesorul acesteia numitul R.S., tatăl ei , ar fi deţinut această suprafaţă în proprietate înainte de a fi preluată proprietatea de Statul Român.

Prin adresa nr…. /23.03.1998 i s-a comunicat reclamantei că pentru soluţionare să depună în completare alte acte doveditoare a proprietăţii deţinute respectiv: act de proprietate autentic; schiţă a terenului pe care-l solicită potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată şi dovadă din registru agricol din anul 1950 cu suprafaţa deţinută revendicată.

 La solicitarea expresă a acestor acte , reclamanta nu a depus nici un document în plus faţă de celelalte depuse anterior, cu excepţia unei declaraţii a unui martor.

Având în vedere documentele pe care le-a anexat la cerere, respectiv actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, declaraţii de martori, respectiv acte de stare civilă , comisia locală luând în discuţie cererea la care a mai fost depusă şi o sesizare făcută de cetăţenii din localitate prin care aproape toţi locuitorii arată că reclamanta nu a cumpărat terenul revendicat, ci un alt teren prin contractul sub semnătură privată, comisia locală a respins cererea de retrocedare împotriva hotărârii comisiei locale . Reclamanta a făcut contestaţie, pe care a înaintat-o spre soluţionare Comisiei Judeţene.

În urma analizei contestaţiei , pârâta Comisia Judeţeană a respins-o prin Hotărârea nr…. /09.09.2002, această hotărâre fiind comunicată atât intimatei cât şi reclamantei de secretariatul tehnic al comisiei judeţene.

Cu toate că reclamanta avea obligaţia de a depune plângere la instanţa în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta susţine că nu a primit hotărârea iar această pârâtă le-a comunicat-o din arhiva comisiei locale, aşa cum rezultă prin adresa depusă în probatoriu de  către  reclamantă, comisia locală nefăcând o altă comunicare decât cea prin adresa nr……/11.04.2014.

Pârâta  a  invocat  în drept, Legea nr.18/1991 republicată, Legea nr.1/2000, Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, Cod procedură civilă.

Solicită judecarea cauzei şi în lipsă conform prevederilor Codului de procedură civilă.

În  probaţiune a  solicitat  proba  cu  înscrisuri.

Ulterior , pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţului A. a depus la dosar un înscris intitulat ”întâmpinare”, pe care în baza art. 201 al.1 din noul Cod de procedură civilă ,instanţa l-a calificat note de şedinţă ,prin  care a invocat ,în temeiul dispoziţiilor art. 246 şi următoarele din Codul de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, excepţia tardivităţii formulării plângerii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii formulate de către reclamantă

În susţinerea excepţiei invocate,  a învederat  că, termenul

de introducere a plângerii împotriva hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar A. este de 30 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, momentul de la care curge termenul fiind acela al comunicării hotărârii.

Din Adresa nr. /23.03.1998 emisă de către Comisia locală de fond funciar Gurahonţ rezultă că, reclamantei i s-a adus la cunoştinţă că pentru soluţionare să depună în completare alte acte doveditoare a proprietăţii deţinute, precum şi calea de atac care poate fi exercitată.

Reclamanta a confirmat primirea acestei adrese sub semnătură, la data de 23.03.1998 , astfel cum rezultă din scriptul intitulat ,,Am primit  comunicarea "

Urmare a acestui fapt, reclamanta a depus contestaţie la Comisia Judeţeană A., contestaţie care a fost respinsă prin Hotărârea nr. …./09.09.2002, hotărâre comunicată atât Comisiei locale de fond funciar G cât şi petentei prin grija secretariatului tehnic al comisiei judeţene la data de 09.09.2002.

Întrucât plângerea petentei a fost depusă la Registratura instanţei de judecată la data de 14.05.2014, cu depăşirea vădită a termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, învederează instanţei că natura juridică a termenului de 30 de zile este aceea a unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancţiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, apreciază fondată excepţia invocată şi  solicită  admiterea excepţiei şi pe cale de consecinţă, respingerea plângerii reclamantei ca tardiv formulată.

Analizând fondul pretenţiei deduse judecăţii, consideră plângerea exercitată de către reclamantă, ca fiind nelegală şi nefondată, pentru următoarele considerente.

Reclamanta îşi întemeiază pretenţiile pe declaraţiile olografe date de martori.

Cu privire la proba testimonială reglementată prin dispoziţiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005,  dovada proprietăţii terenului în litigiu se va face prin declaraţii de martori, cu condiţia ca martorii să fie proprietari vecini sau moştenitori ai acestora pe toate laturile terenului iar dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se va face cu actele de proprietate şi nu cu simple declaraţii date în faţa comisiei locale de fond funciar sau în faţa notarului.

Având în vedere cele enunţate anterior, consideră că nu sunt îndeplinite în cauza dedusă judecăţii condiţiile impuse de dispoziţiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000 şi pe cale de consecinţă, declaraţiile olografe depuse la dosarul de fond funciar nu au forţă probantă în dovedirea proprietăţii terenului litigios.

Faţă  de starea de  fapt  reţinută prin  coroborarea  înscrisurilor  depuse ,  ţinând seama de  dispoziţiile legale invocate, consideră că plângerea formulată este nelegală şi nefondată, motiv pentru care  solicită să  se dispună  respingerea acesteia şi pe cale de consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărârii nr. …./2002 a Comisiei judeţene de fond funciar Arad.

În drept, pârâta  a invocat  dispoziţiile art. 205 şi art. 36 coroborat cu art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991 ,cu completările şi modificările ulterioare.

Instanţa a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii pentru următoarele considerente :

Prin cererea înregistrată sub nr. …/28.01.1998  reclamanta  a solicitat pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate G. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de  2,44 ha teren agricol, în calitate de moştenitoare după  tatăl său.

Pentru dovedirea cererii , reclamanta a depus la dosar contract de vânzare –cumpărare  a unui teren , fără identificarea acestuia prin număr topografic  şi declaraţiile a trei martori  .

Pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate G. i-a solicitat reclamantei să depună la dosarul administrativ : CF ,schiţă teren pentru identificare şi registrul agricol. Reclamanta nu s-a conformat cererii amintite.

Printr-un memoriu  semnat de către mai mulţi locuitori aceştia au arătat că terenul solicitat de către reclamantă nu a aparţinut tatălui reclamantei .

Prin Hotărârea nr. …/2000 , pârâta Comisia locală a respins această cerere, pe motiv că petenta nu a făcut dovada proprietăţii .

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri .

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A., prin Hotărârea nr. …/09.09.2002 , a respins contestaţia acesteia , întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei solicitate .

La data de 12.09.2002 , pârâta menţionată a comunicat reclamantei Hotărârea nr. …/09.09.2002 ,fapt ce reiese din înscrisul de la dosar.

În baza art. 248 din noul Cod de procedură civilă ” instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă, în totul dau în parte administrarea de probe ori,după caz,cercetarea în fond a cauzei „.

Potrivit art. 53 alin. 2 din. Lg. 18/1991 „(1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Împrejurarea că reclamanta a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate G. comunicarea hotărârii din  anul 2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. la data de 11.04.2014, nu duce la concluzia că aceasta nu avea cunoştinţă despre acest înscris având în vedere pe de-o parte faptul că hotărârea menţionată i-a fost comunicată potrivit celor menţionate anterior iar pe de altă parte faptul că reclamanta locuieşte în satul V. M. ,unde este situat terenul în litigiu iar hotărârea amintită prin care s-a soluţionat contestaţia ei a fost pronunţată în urmă cu 12 ani .

De asemenea, instanţa a mai constatat că reclamanta nici măcar nu a făcut la comisia locală o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în care să invoce cartea funciară  indicată în cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 53 din Lg. 18/1991 şi art. 27 pct. 7 din HG 890/2005, instanţa a admis această excepţie şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca tardiv formulată.

În baza art. 451-453 din noul  Cod procedură civilă instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare