Despăgubiri solicitate asiguratorului

Sentinţă civilă 1564 din 31.10.2014


Constată că prin acţiunea civilă în pretenţii înregistrată  sub acest număr de dosar la data de 27 septembrie 2013 reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâţii societatea comercială „ A.-R. A. „ S.A. şi Y. S. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună următoarele:

-obligarea pârâţilor la plata sumei de 78.117, 47  lei reprezentând

despăgubire , pentru recuperarea prejudiciului adus autoturismului proprietatea reclamantului;

-obligarea la plata dobânzii legale  aferente  sumei de 78.117,47 lei,

calculată cu începere de la  data  achitării sumei de bani respectiv 16 august 2013 şi  până la stingerea debitului;

-obligarea la plata sumei de 239,70 lei reprezentând  eliberarea devizului de

reparaţie de către reprezentanţa  zonală a BMW – societatea comercială ,, C. C.’’ S. ;

-obligarea  la plata sumei de 2356 lei reprezentând preţul remorcării maşinii

avariate pe platformă;

-obligarea la plata sumei de 7500 lei reprezentând lipsa de folosinţă a

autoturismului pentru perioada 1 februarie 2013-15 august 2013, interval de timp în care reclamantul a închiriat un autoturism cu suma  1000 lei lunar;

-obligarea la plata cheltuielilor  de judecată.

În expunerea de motive a acţiunii introductive de instanţă reclamantul arată,

în esenţă următoarele:

-autoturismul proprietatea sa a fost avariat la data de 23 ianuarie 2013 din

culpa  exclusivă a pârâtei Y. S.  C. , care a produs un accident rutier;

-culpa accidentului a aparţinut exclusiv pârâtei , care a avea asigurarea

RCA încheiată cu pârâta societatea comercială ,,A. A. –R. ’’S.A. , care a şi avizat deschiderea dosarului  de daună cu seria SB-nr. - ;

-la cererea reclamantului societatea comercială ,,C. C.’’ a întocmit

un deviz  de reparaţii pentru suma de 79408,77 lei , însă asiguratoarea pârâtă nu a dispus efectuarea plăţii în termenul legal deşi reclamantul a completat integral şi la timp dosarul  de daună cu toate actele necesare;

-asiguratoarea şi-a încălcat astfel obligaţiile prevăzute de Legea nr.136/1995

dar şi pe cele din Ordinul nr.14/2011, neprezentându-se nici la concilierea iniţiată de reclamant şi neachitând  nici un ban din despăgubirea datorată;

-pentru a obţine o evaluare corectă şi realistă a prejudiciului , reclamantul a

transportat autoturismul avariat la reprezentanţa BMW din S. , iar costul acestei operaţiuni a fost de 2356 lei şi pârâţii trebuie să-l achite;

-reclamantul a fost nevoit  să închirieze un autoturism pe perioada reparaţiilor, plătind  1000 lei lunar, iar suma totală de 7500 lei achitată trebuie recuperată de la pârâte;

-devizul întocmit de o firmă specializată , pentru evaluarea pagubei, se

cifrează la suma de 239,70 lei şi – de asemenea – trebuie suportat de pârâte.

Acţiunea s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art.1357 şi urm., 1371, 2223-2226 din Codul civil ; art.276 din Codul de procedură civilă ; Legea nr.136/1995 şi Ordinul nr.14/2011.

Ulterior, la data de 13 iunie 2014 reclamantul a mai făcut o precizare a temeiului juridic pentru fiecare capăt de cerere; a depus actele de identitate respectiv certificatul de înmatriculare ale autoturismului din litigiu, ca şi o fotografie a acestuia înainte de evenimentul rutier ce l-a avariat ( fila 267 şi următoarele dosar); copii de pe actele din dosarul de daună.

Reclamantul a timbrat acţiunea cu suma de 2862 lei conform chitanţei fila 11 dosar.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus următoarele înscrisuri : copie act identitate ; facturi şi chitanţe; deviz reparaţii; copii de pe actele autoturismului avariat; acte  de constatare efectuate de inspectorul de daune; comandă de reparaţii întocmită de societatea comercială ,,C. C.’’ S.; acte doveditoare privind realizarea concilierii prealabile; copie cerere  despăgubire eliberată de asigurator ( fila 47 dosar).

La data de 30 septembrie 2013, în procedura de verificare şi regularizare  a cererii  instanţa a solicitat reclamantului mai multe relaţii, la care acesta a răspuns prin depunerea la dosar a cererii intitulată ,,Precizare a petitelor cererii de chemare în judecată’’( fila 53 şi următoarele dosar). Totodată, reclamantul a completata taxa de timbru cu suma de 456,52 lei.

Ataşat acestei ultime cereri reclamantul a depus chitanţe şi facturi relevante în cauză , în original; copie proces verbal de cercetare la faţa locului; copii de pe  actul de identitate al pârâtei Y. S. C. respectiv de pe certificatul de înmatriculare auto; copie asigurare RCA pârâtă; copii de pe  planşele foto întocmite la cercetarea locală efectuată la producerea evenimentului rutier ce a generat paguba reclamantului.

La data de 8 noiembrie 2014 pârâta societatea comercială „ A.-R.  A. „ S.A. a depus întâmpinare, prin care  solicită – în principal – respingerea acţiunii reclamantului şi – în subsidiar – admiterea  acţiunii până la concurenţa sumei de 12736,83 lei, ce reprezintă /din punctul său de vedere/maximul despăgubirii ce se poate acorda  de către asigurator.

În justificarea acestei poziţii procesuale pârâta arată  următoarele:

-pe cale de excepţie , invocă  nerealizarea procedurii de informare privind

medierea şi cere respingerea cererii ca fiind inadmisibilă;

-pe fondul cauzei , pârâta arată că suma maximă ce ar putea–o acorda este

de 12.736,83 lei , însă  nu a putut face nici această plată  motivat de faptul că asigurata a contestat dinamica accidentului , ca şi de faptul că există un dosar penal în desfăşurare şi nu sunt îndeplinite cerinţele art.45 din ordinul CSA nr.3/2013;

-legat de contravaloarea  devizului şi a transportului solicitate de reclamant ,

pârâta arată că nu le datorează în considerarea dispoziţiilor art.55 alin.2 lit. ,,a’’.

Întâmpinarea s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art.205 şi următoarele Cod procedură civilă; Legea nr.136/1995 actualizată şi ordinul CSA nr.3/2013.

Ataşat întâmpinării pârâta/asiguratoare a depus copii de pe actele întocmite în dosarul de daună auto SB - ; copii acte identitate  reclamant şi conducător auto  la momentul evenimentului rutier; corespondenţă între organul de poliţie şi asigurator; copii deviz reparaţii; cerere despăgubire şi angajamentul luat de reclamant ( fila 124 -126 dosar); invitaţie adresată de asigurator reclamantului şi corespondenţă asigurator - organe de poliţie ( fila 129-131 dosar); deviz reparaţii întocmit de societatea comercială ,,P. A.’’S.R.L. ( filele 135 şi următoarele dosar).

La rândul său , pârâta Y. S. C. - care nu s-a prezentat la judecarea cauzei - a depus întâmpinare la data de 9 ianuarie  2014 ( fila 149 şi următoarele dosar), prin care solicită respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În justificarea acestei poziţii procesuale pârâta arată următoarele:

-nu a fost convocată la conciliere directă şi nici la mediere înainte de a fi acţionată în judecată , astfel că obligarea sa în solidar cu cealaltă pârâtă este inadmisibilă;

-pe fondul cauzei , pârâta arată că  a fost scoasă de sub urmărire penală în relaţie cu accidentul rutier , în condiţiile în care reclamantul a acceptat să fie despăgubit de către asiguratoare cu suma de 12.736,83 lei şi să păstreze epava autoturismului avariat;

-valoarea stabilită de asigurator este una reală, ţinând seama de vechimea de 14 ani a maşinii ;

-suma de 78. 117,47 lei pretinsă de reclamant reprezintă o încercare de îmbogăţire fără justă cauză;

-lipsa de folosinţă a autoturismului nu se justifică având în vedere faptul că maşina era folosită de o altă persoană decât reclamantul iar  acesta are o vârstă înaintată :  76 de ani ;

-suma de bani pretinsă pentru lipsa de folosinţă a autoturismului este excesivă, fiind mai mare decât salariul mediu pe economia naţională şi – în mod evident – contractul de închiriere a fost încheiat pro causa .

De asemenea, la data de 2 iunie 2014 aceeaşi pârâtă a depus la dosarul cauzei un înscris prin care arată că menţine poziţia procesuală exprimată prin întâmpinare ( fila 262 dosar).

 La data de 27 ianuarie 2014 reclamantul a răspuns la întâmpinarea pârâtei Y. S.  C ( fila 157 şi următoarele dosar), context în care arată că nu era obligat să realizeze procedura de mediere ; ordonanţa dată de parchet reţine existenţa faptei şi săvârşirea ei de către pârâtă, aşa încât aceasta din urmă nu este exonerată de răspunderea pentru paguba cauzată prin fapta sa; toate pretenţiile reclamantului sunt justificate şi dovedite cu acte.

Pe parcursul cercetării procesului instanţa a admis proba testimonială; proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza tehnică auto ( fila 353 şi următoarele dosar).

De asemenea, instanţa a solicitat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria  M.  dosarul de urmărire penală deschis împotriva pârâtei Y. S. C. în urma accidentului rutier ce a generat litigiul de faţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine cele ce urmează.

La data de 28 ianuarie 2013 autoturismul marca „BMW 320 D” , înmatriculat sub nr., proprietatea reclamantului dar condus de o rudă a acestuia , a fost implicat într-un eveniment rutier pe DN 14 A, la km 6+275 m, context în care a fost grav avariat ca urmare a intrării în coliziune cu autoturismul marca „ R.  F. „ cu nr. de înmatriculare proprietatea numitului U. S. D.  dar condus de pârâta Y. S.  C.  .

Conducătoarea autoturismului proprietatea reclamantului – M.  R. – a făcut plângere penală împotriva pârâtei Y.  S.  C.  , ce a constituit obiectul dosarului penal nr. 264/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  M. Prin ordonanţa din data de 14 decembrie 2013 procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.  C. Y. pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, apreciind – în principal - că fapta /care există şi a fost comisă de învinuită/nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Soluţia a fost atacată de M.  R., însă prin ordonanţa din data de 14 ianuarie 2014 , dată primul procuror în dosarul nr. 565/II/2/2013 plângerea a fost respinsă şi soluţia menţinută.

Aşa fiind şi cum soluţia dată de primul procuror nu a fost atacată la instanţa competentă să judece cauza pe fond, se apreciază că vinovăţia pârâtei sub aspectul dinamicii producerii accidentului rutier este certă.

În cauza de faţă s-a probat faptul că autoturismul condus de către pârâta  S.  C. Y. avea asigurare RCA valabilă, încheiată cu pârâta societatea comercială „ -  „ S.A., dar  şi că reclamantul a iniţiat în timp util procedura de recuperare a prejudiciului, mai întâi prin realizarea concilierii directe , sens în care a convocat asiguratorul pentru data de 12 martie 2013. Această procedură a eşuat deoarece pârâta asiguratoare nu a răspuns în nici un fel solicitării reclamantului.

Ulterior – la data de 14 mai 2013 – asiguratorul a fost cel care a încercând soluţionarea amiabilă a cererii de despăgubire făcute de reclamant, context în care a oferit acestuia suma de 12.736,83 lei, ce reprezintă - din perspectiva asiguratorului - suma maximă pe care legislaţia în vigoare îi permite să o achite.

În acest context reclamantul personal a semnat menţionat pe cererea de despăgubire ( fila 124 dosar) faptul că acceptă ca şi plată parţială  suma oferită de asigurator, şi anume 12.736,83 lei , dar şi un angajament de plată  prin care s-a obligat să restituie în maxim 10 zile , parţial sau total, despăgubirea primită de la asigurator ( fila 125 dosar).

Cu toate acestea, nici până în momentul de faţă asiguratorul nu a făcut această plată şi reclamantul nu a acceptat-o, iar din actele dosarului nu s-a putut stabili care parte este în culpă pentru faptul că această înţelegere nu s-a materializat.

Potrivit actelor depuse în copie fila 48 şi următoarele dosar rezultă că, înainte de a acţiona în judecată pe cei doi pârâţi, reclamantul a iniţiat şi procedura de mediere, eşuată tot din cauză că asiguratorul nu a dat curs invitaţiei la mediere .

Faţă de aceste probe instanţa urmează să constate că excepţia inadmisibilităţii invocată de asigurator este neîntemeiată şi va fi respinsă.

La solicitarea reclamantului, la data de 30 ianuarie 2013 asiguratoarea/pârâtă a deschis dosarul de daună auto . Chiar dacă constatările reţinute de inspectorul ce le-a realizat se referă în acte la autoturismul înmatriculat sub nr., se apreciază că este doar o greşeală făcută de inspector datorită neatenţiei şi că este vorba despre autoturismul reclamantului, ce are numărul de înmatriculare. În baza evaluărilor făcute de asigurator prin firma „ P.  S. A. „ S.R.L. ( fila 135 şi următoarele dosar) acesta a decis că nu poate oferi o despăgubire mai mare de 12.736,84 lei.

În paralel cu evaluarea făcută de firma asiguratoare, la data de 2 mai 2013 reclamantul a realizat o primă evaluare a pagubei pe cheltuiala proprie, sens în care s-a adresat societăţii comerciale „ E.  S.  I. „ S.R.L. , care a stabilit un deviz de reparaţii în sumă de 78.117,47 lei ( fila 15 şi următoarele dosar).

Tot reclamantul a cerut o evaluare a prejudiciului de la reprezentanţa mărcii „ BMW” , iar devizul întocmit de aceasta se cifrează la suma de 79.408,77 lei ( fila 32 şi următoarele dosar). Întocmirea devizului l-a costat pe reclamant suma de 239,70 lei conform facturii fila 41 dosar.

Reclamantul pretinde şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 2356 lei, probată cu factura fila 24 dosar, ce reprezintă costul remorcării autoturismului avariat la sediul societăţii „ E „ S.R.L. şi – de două ori -  la reprezentanţa „BMW „ S , ca şi plata sumei de 7500 lei cu titlu de lipsă folosinţă auto.

Cu privire la aceste din urmă pretenţii reclamantul a depus la dosar un act sub semnătură privată intitulat „ Înţelegere” , încheiat cu numita M. I. S., care – audiată fiind şi ca martoră în cauză - susţine că pe intervalul de timp cuprins între 1 februarie 2013-15 august 2013 i-a închiriat reclamantului o maşină proprietatea sa, cu suma de 100 lei lunar.

Această susţinere , chiar în condiţiile în care există şi un înscris sub semnătură privată, nu se coroborează cu nici un fel de alte probe.

Deşi reclamantul a susţinut că ar fi încercat să închirieze un autoturism de la o firmă specializată,  nu a făcut dovezi în acest sens. De asemenea, nu a dovedit necesitatea închirierii unui autoturism, în condiţiile în care cel avariat era dat spre folosinţă unei rude iar vârsta pe care o are nu presupune o activitate zilnică, şi nici intervalul de timp exact în care a fost lipsit de folosinţa maşinii. În plus, nu s-a probat în cauză faptul că asigurarea auto în baza căreia urmează să fie despăgubit avea şi o astfel de clauză .

În cauză, la solicitarea asiguratorului dar şi din oficiu instanţa a găsit întemeiată cererea de efectuare a unei expertize tehnice auto  ( fila 353 şi următoarele dosar), care a stabilit că valoarea maximă pe care asiguratorul o poate plăti în cazul dosarului de daună deschis reclamantului este de 16.982,46 lei, mai mult decât a oferit – cu acelaşi titlu – asiguratorul dar mult mai puţin – cca 75% - din ceea ce pretinde reclamantul.

Acelaşi expert stabileşte faptul că valoarea devizului presupus de lucrările de reparaţii necesare la autoturismul reclamantului este de 78.117,47 lei, ceea ce confirmă pretenţiile reclamantului formulate prin acţiunea introductivă de instanţă şi susţinute pe tot parcursul procesului, sumă ce a şi fost achitată de reclamant conform facturii fila 13 dosar la data de 16 august 2013.

În raport de aceste considerente de fapt acţiunea reclamantului va fi admisă în parte, după cum urmează.

În baza dispoziţiilor art. 1357 , 2224 şi 2225 Cod civil , coroborat cu dispoziţiile art. 50 alin. 1 , 51  şi  54 din Legea nr. 136/1995, văzând şi dispoziţiile art. 47 din normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule potrivit cărora „ la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA”, instanţa va obliga pe  pârâta  societatea comercială „ A.-R.  A. „ S.A. să plătească reclamantului suma de  16.982, 46 lei reprezentând despăgubiri ,  cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la data stingerii debitului, iar pe pârâta Y. S. C.  despăgubiri în sumă de 61.135,01 lei, cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la data stingerii debitului.

Dobânda se va stabili în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 13/2011.

Instanţa urmează să respingă solicitarea reclamantului concretizată în petitul 4 , referitoare la plata contravalorii remorcării, deoarece remorcarea nu s-a făcut în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 55 pct. 2 lit. „a” din normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, care prevăd că  se acordă despăgubiri , în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forţa proprie,  şi pentru acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului  la unitatea de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului care poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a vehiculului.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la lipsa de folosinţă a autoturismului , potrivit dispoziţiilor art. 45 pct. 1 din norme „ despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care deţine licenţă şi autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare.”

În speţă reclamantul nu a făcut dovezi în conformitate cu cerinţele legale şi această solicitare va fi respinsă.

Referitor la petitul nr. 3 , prin care reclamantul cere obligarea la plata sumei de 239,70 lei reprezentând contravaloarea devizului de reparaţii întocmit de firma „ C.C. „ S, instanţa se va pronunţa în sensul respingerii, considerând-o o cheltuială nejustificată faţă de împrejurarea că  reparaţiile au fost făcute de o altă firmă care – la rândul său – a întocmit propriu deviz.

Instanţa găseşte neîntemeiată şi  va respinge şi excepţia invocată de pârâta S C Y, referitoare la nerealizarea faţă de ea a medierii sau/şi concilierii prealabile, având în vedere calitatea sa de intervenient forţat în cauză ca şi de faptul că valoarea despăgubirii se va  se stabili pe cale judecătorească.

În baza dispoziţiilor art. 453 Cod de procedură civilă, faţă de împrejurarea că acţiunea reclamantului nu a fost admisă integral şi în maniera în care a formulat-o, văzând că şi asiguratoarea dar şi pârâta persoană fizică au căzut în pretenţii în condiţiile în care au cerut respingerea acţiunii , instanţa va compensa parţial cheltuielile de judecată şi va obliga pe pârâta Y. S. C.  să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3455  lei, ce reprezintă parţial onorariu de avocat şi taxa de timbru, urmând ca onorariul de expert să fie suportat de asigurator.