8. Plangere contraventionala.

Sentinţă civilă 5 din 06.08.2014


Prin plângerea contravenţională, petentul C.P.B, în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

În motivarea plângerii contravenţionale, petentul arată în esenţă că în 21.04.2013 a hotărât cu mai mulţi prieteni să meargă la discoteca Top 40, după care, în jurul orei 2.00 s-au îndreptat spre o altă discotecă, respectiv discoteca E care se afla la o distanţă de aproximativ 3-4 km de prima discotecă. La discoteca E, petentul arată că a stat aproximativ o oră, după care a plecat cu autoturismul, context în care a fost oprit de un echipaj de poliţie care nu i-a adus la cunoştinţă scopul opririi în trafic.

Mai arată petentul că ulterior, la data de 23.04.2013 a fost chemat la postul de poliţie din comuna T de Jos, unde i s-a adus la cunoştinţă faptul că a fost sancţionat contravenţional pentru că ar fi participat la un scandal în proximitatea discotecii E.

Petentul apreciază că s-a săvârşit un abuz în ceea ce îl priveşte.

Intimatul Inspectoratul Poliţiei Judeţene C a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale formulate de către petent .

În motivarea întâmpinării, intimatul arată, în esenţă, că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 şi art.17 din OG nr.2/2001, astfel încât răspunde cerinţelor de legalitate. Se mai arată că, sub aspectul temeiniciei, au fost respectate prevederile art.21, alin.3 din OG nr.2/2001. Intimatul solicită instanţei să reţină că, atâta timp cât fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simţuri de către agentul constatator, procesul verba contestat se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât sarcina probei incumbă petentuui, nu intimatului.

Se subliniază că cetăţenii trebuie să aibă un comportament civic, moral şi responsabil şi tocmai de aceea acţiunile care pun în pericol ordinea şi liniştea publică nu trebuie să rămână nesancţionate.

În probaţiune au fost depuse raportul agentului constatator, declaraţiile persoanelor care au fost audiate de către agentul constatator pentru stabilirea stării de fapt, alte înscrisuri.

Întâmpinarea este întemeiată în drept pe prevederile art.205-206 NCPC, precum şi pe prevederile  OG nr.2/2001 şi ale Legii nr. 61/1991.

Plângerea contravenţională este scutită de taxă judiciară de timbru şi de timbru judiciar în conformitate cu art.15, lit.i din Legea nr.146/1997, art. 36 din OG nr.2/2001 şi art.1, alin.2 din OG nr.32/1995.

În temeiul art.258 NCPC, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse de către petent şi de către intimat la dosarul cauzei, respectiv proba testimonială cu martorii D.R.S, K.A, C.A, M.G, P.V.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PA nr. 107xxxx/23.04.2013, petentul C.B.P a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum total de 1800 lei, reţinându-se în sarcina sa faptul că în data de 21.04.2013, ora 02.50, pe raza loc. T de Jos, în apropierea discotecii E, a participat la un scandal împreună cu mai multe persoane şi, totodată, a tulburat grav ordinea şi liniştea publică prin strigăte şi larmă. În drept, fapta a fost încadrată de către agentul constatator la prevederile art.3, pct. 24 şi 25  din Legea nr. 61/1991.

Plângerea împotriva procesului verbal a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 din OG nr.2/2001.

În cauză, instanţa, procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii.

Instanţa reţine, sub aspectul textelor legale incidente, că, potrivit art. 3, pct.24, constituie contravenţie provocarea ori participarea efectivã la scandal, în locuri sau localuri publice, iar potrivit aceluiaşi articol, pct. 25 constituie contravenţie tulburarea, fãrã drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigãte sau larmã.

Totodată, raportat la dispoziţiile art.4, lit. b din Legea nr. 61/1991, sancţiunea contravenţională a fost stabilită cu respectarea limitelor legale.

Mai reţine instanţa că fapta reţinută ca şi contravenţie este probată cu ajutorul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, proces verbal care se bucură de prezumţia de legalitate şi de prezumţia de veridicitate,  care, deşi nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât şi de practica judiciară, putând fi considerate  prezumţii legale. Este adevărat că niciuna din aceste prezumţii nu este irefragabilă, putând fi răsturnată de către petent prin proba contrară.

Astfel, pentru a dovedi o stare de fapt contrară celei reţinute de către agentul constatator în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, petentul este cel căruia îi incumbă sarcina probaţiunii. În acest sens, petentul a solicitat audierea în calitate de martori a numiţilor R.S şi M.G. Astfel, martorii propuşi de petent, ale căror declaraţii se coroborează, arată că au fost permanent împreună cu petentul în timpul în care acesta s-a aflat la discoteca E şi în proximitatea acesteia. Mai arată martorii că în tot acel timp petentul nu a fost implicat în vreun fel în vreun scandal şi nici nu  a tulburat ordinea şi liniştea publică. Martorul R.S face referire la un scandal care era în desfăşurare în timp ce se aflau la discoteca E, dar petentul nu a fost în vreun fel implicat în respectivul scandal.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului K A care arată că petentul se afla într-adevăr la discoteca E, dar nu a fost în vreun fel implicat în scandalul care se desfăşura în afara discotecii. Pentru a justifica contradicţiile dintre declaraţia dată în faţa organului de poliţie şi declaraţia judiciară dată sub jurământ, martorul arată că declaraţia de la poliţie a scris-o după dictarea agentului constatator şi sub ameninţarea acestuia.

Martora CA nu confirmă nici aceasta implicarea petentului în scandal. Şi această martoră arată că declaraţia de la poliţie a fost scrisă de poliţist, martora semnând fără să o citească.

Martorii PV şi CVL arată că nu îl cunosc pe petent. Martorul CVL arată că l-ar recunoaşte pe petent dacă l-ar vedea, dar deşi s-a acordat un termen în cauză pentru ca martorul să se prezinte şi să recunoască petentul, martorul nu s-a conformat.

Coroborând declaraţiile martorilor de mai sus, instanţa apreciază că prezumţia de veridicitate a procesului verbal contestat a fost răsturnată, astfel încât urmează a admite plângerea contravenţională şi a anula procesul verbal în cauză, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

În temeiul art. 452-453 NCPC, reţinând că intimatul IPJ Cluj a căzut în pretenţii şi se află în culpă procesuală, instanţa îl va obliga la plata către petent a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, respectiv la plata a 300 lei reprezentând onorariu avocaţial (fila 49 dos.)