Oug 195/2002, Centura de siguranta. Prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T, petentul M.C a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului C, anularea procesului-verbal seria CP nr.3X48/30.01.2013 încheiat de Poliţia mun.C.T .

În plângerea formulată petentul a arătat că în timp ce conducea autovehiculul pe raza localităţii Câmpia Turzii a  fost oprit de către un agent de poliţie care i-a imputat faptul că nu purta centura de siguranţă in timpul mersului.

Petentul a susţinut  în motivarea plângerii că acuzaţia adusă nu este adevărată, întrucât a purtat centura de siguranţă în timpul mersului şi, mai mult, agentul constatator nu avea posibilitatea să constate pretinsa contravenţie deoarece în momentul opririi afară era întuneric.

Cu privire la sancţiunea aplicată s-a  considerat ca aceasta trebuie sa fie supusa unei operaţiuni de individualizare.

În drept s-au invocat prevederile OUG nr. 195/2002

Intimatul legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei petentului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria încheiat de Poliţia mun. C. T a fost sancţionat petentul M.C întrucât la data de 30.01.2014 a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare xx 77 xxxx  pe str. Laminoriştilor din mun. C.T  fără a purta centura de siguranţă. Pentru această faptă s-au aplicat petentului 3 puncte amendă, adică 210 lei şi sancţiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare,  potrivit dispoziţiilor art. 36 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 99 alin.1 pct 8 din acelaşi act normativ.

 În soluţionarea plângerii contravenţionale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravenţională şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenţiei sub aspectul legalităţii întocmirii şi observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că procesul-verbal seria CP nr.3058948/30.01.2013 cuprinde formal toate menţiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cercetând temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa va avea în vedere că prin decizia pronunţată în cauza Anghel c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumţia deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi  pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanţa apreciază că se pot administra probe în înţelesul dispoziţiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părţilor litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reţinută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reţinută de agentul constatator, în cazul intimatului.

De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile în care acestea trebuie folosite, trebuie reţinut că una din limitele până la care funcţionează prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situaţia în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumţia de temeinicie şi, în absenţa altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.

Având în vedere că petentul nu a administrat în cauză probe de natură să contureze o stare de fapt contrară celei reţinute în actul de constatare a contravenţiei şi nici din alte elemente nu a rezultat o altă situaţie de fapt sau, cel puţin un dubiu privitor la aceasta, instanţa reţine că petentul nu a reuşit să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţie, iar situaţia de fapt astfel cum a fost consemnată de agentul constatator corespunde adevărului.

În ceea ce priveşte natura sancţiunii contravenţionale aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională dispusă prin procesul-verbal contestat respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază susţinerile din plângerea contravenţională ca fiind neîntemeiate şi, prin urmare, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului M.C.

Domenii speta

Spete similare