Măsuri asiguratorii

Deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale trebuie motivate concret, prin încadrarea stării de fapt în ipotezele prevăzute de art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală.

Simpla indicare a textului legal în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu exonerează organul emitent de obligaţia de a menţiona datele concrete care probează că, la data instituirii măsurilor, există vreuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală. Completarea lipsei acestor menţiuni din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii prin probe ulterioare nu poate fi primită.

 De asemenea, este greşită susţinerea că ipotezele prevăzute de art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală se verifică prin însuşi faptul neplăţii datoriilor către bugetul de stat, întrucât neplata creanţelor bugetare nu are nicio legătură cu eventualele manopere dolosive ale debitorului, ce ar putea justifica aplicarea măsurilor asigurătorii.

(Tribunalul Arad,Secţia I civilă, dosar nr.12256/55/2014, Decizia civilă nr.46/26 ianuarie 2015)

Prin sentinţa civilă nr. 4492 din 08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Arad s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a intimatelor ANAF – D.R.A. 5 Deva şi D.G.R.F.P.Timişoara – A.J.F.P.Arad.

S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ANAF – D.R.A. 5 Deva şi D.G.R.F.P.Timişoara – A.J.F.P.Arad . În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă în conformitate cu art.248 alin.1 Cod procedură civilă, s-a pronunţat cu precădere asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos analiza pe fond a cauzei. Astfel, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimate, prima instanţă s-a pronunţat în sensul respingerii lor prin încheierea din 10.09.2014.

Pe fond, s-a constatat că inspectorii antifraudă au efectuat la societatea contestatoare un control operativ şi inopinat în perioada 31.03.-19.06.2014.

În urma verificărilor documentelor financiar contabile s-a constatat faptul că în perioada 2012-2014, societatea declară achiziţii de la S.C. C. S.R.L. în valoare totală de 2.835.450 lei reprezentând contravaloare a 517.974 litri motorină euro 5.

Pentru  a constata veridicitatea operaţiunilor economice ale contestatoarei cu S.C. C. S.R.L., inspectorii antifraudă au efectuat un control încrucişat la aceasta din urmă societate unde au constatat că aceasta este implicată în circuitele economice fictive de tranzacţionare a produselor energetice, respectiv motorina euro 5.

Prima instanţă a reţinut că, din actele contabile prezentate organelor de control, rezultă că livrările de motorină s-au efectuat cu mijloace de transport care nu au capacitatea de a transporta motorina, iar la rubrica date privind expediţia din facturile emise de către S.C. C. S.R.L., către S.C.  M. S.R.L. figurează ca şi delegat M.I.G., având calitatea de director economic şi al  S.C. M. S.RL. Acesta a declarat că nu a însoţit niciodată maşinile care livrează motorina şi nici nu are cunoştinţă despre faptul că figurează ca şi delegat pe facturile emise de către S.C. C. S.R.L.

La control s-a stabilit un prejudiciu cauzat bugetului de stat în valoare totală de 1.641.680 lei, reprezentând 548.797 lei TVA, 365.864 lei impozit pe profit şi 727.019 lei accize.

Desfăşurarea controlului şi constatările organelor de control sunt reflectate în procesul verbal nr.1098743/20.06.2014, proces verbal pe baza căruia D.R.A. 5 Deva a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1098781/23.06.2014.

În cuprinsul acestei decizii se menţionează că ea este emisă pe baza procesului verbal nr.1098743/20.06.2014 şi a constatărilor descrise prin acesta. Obligaţiile de plată, respectiv suma cu care se pretinde că a fost prejudiciat bugetul de stat sunt în mod explicit redate în cuprinsul deciziei, ca şi modul de calcul al ei. De asemenea, a fost indicată şi măsura asigurătorie care se dispune, respectiv sechestrul asigurător.

Cât priveşte pericolul ca societatea să sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, s-a menţionat că sumele provin din operaţiuni fictive.

În condiţiile de mai sus, prima instanţă a apreciat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este motivată în sensul art.129 alin.5 din OG 92/2003, cu modificările ulterioare, din cuprinsul său desprinzându-se argumentele pentru care inspectorii au apreciat că se impune luarea unor măsuri asigurătorii. Acestea nu se confundă strict cu suma considerabilă pe care societatea ar fi sustras-o de la plata către bugetul de stat, ci cu fictivitatea operaţiunilor efectuate, situaţie care nu necesită acte dolosive în plus pentru aprecierea pericolului social. Ele sunt suficiente pentru a crea organelor fiscale o suspiciune rezonabilă cu privire la veridicitatea evidenţelor financiar contabile întocmite de contestatoare, suspiciune pe care în mod plauzibil au extins-o şi asupra bunei credinţe a contestatoarei faţă de eventualele acte de executare silită ce s-ar putea întreprinde pentru recuperarea prejudiciului estimat astfel că în mod corect au apreciat că există pericolul ca debitoarea să sustragă de la urmărire ori să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând considerabil urmărirea.

Pentru invalidarea deciziei nu poate fi primit ca argument nici faptul că la plângerea formulată împotriva procesului-verbal nr.1098743/20.06.2014, petenta a primit răspuns de la emitenta-intimată, printr-o adresă, că procesul-verbal nu constituie act administrativ fiscal, în sensul că procesul-verbal nu reţine în sarcina persoanei controlate obligaţia de plată a unor sume către bugetul consolidat al statului. Aceasta pentru că, în conformitate cu art.129 alin.3 din OG 92/2003, cu modificările ulterioare ,,Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare’’, situaţie în care pentru luarea măsurilor asigurătorii nu este necesar emiterea în prealabil a unui act administrativ în sensul art.41 din OG 92/2003, cu modificările ulterioare.

Este lipsită de relevanţă împrejurarea nu este posibilă reînoirea parcului auto, întrucât textul art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 nu condiţionează luarea măsurii de o anumită dimensiune a patrimoniului, ci de pericolul ascunderii sau risipirii acestuia. 

Deşi au fost contestate şi procesele-verbale de sechestru asigurător nr.7211/27.06.2014 şi nr.7240/30.06.2014, contestatoarea nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a acestor acte, anularea lor fiind solicitată ca acte subsecvente ale deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1098781/23.06.2014.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art.174 Cod procedură fiscală, contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. M. S.R.L. a fost respinsă.

Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată de către intimate, acestea nu au fost acordate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea S.C. M. S.R.L. prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anularea actelor contestate.

Apreciază că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.

În motivare arată că, cu ocazia efectuării unei verificări la societatea apelantă, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014 emisă de intimata D.R.A. 5 Deva, comunicată apelantei la data de 27.06.2014, s-a estimat în sarcina acesteia o obligaţie de plată către bugetul consolidat al statului în cuantum de 1.641.680 lei. De asemenea, organele de control au apreciat că există pericolul ca apelanta să se sustragă de la urmărire sau să îşi risipească patrimoniul/averea, astfel încât au dispus luarea de măsuri asigurătorii cu privire la bunurile mobile şi imobile ale apelantei. Decizia este întemeiată pe prevederile art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, republicată şi actualizată. Procesele verbale de sechestru asigurător sunt emise de intimata A.J.F.P. Arad în aplicarea Deciziei atacate, fiind acte subsecvente acesteia.

Apelanta solicită anularea, ca nemotivată, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014. Conform prevederilor art. 129 alin. 5 din OG 92/2003, republicată şi actualizată, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede expres că măsurile asigurătorii pot fi instituite doar atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

De asemenea pct. 129.3 şi 129.4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin HG nr. 1050/2004, coroborate cu art. 43 alin. 2 lit. e din Codul de procedură fiscală dispun în mod expres obligativitatea motivării în fapt a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii precum şi obligativitatea organului fiscal de a motiva necesitatea luării măsurilor asigurătorii.

Prin prevederile legale mai sus menţionate dispun expres că măsurile asigurătorii pot fi instituite doar în situaţiile în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul. Aşadar, pentru ca aceste măsuri să poată fi dispuse în mod legal este necesar ca ipotezele avute în vedere de legiuitor să se verifice la data luării măsurilor, să existe date certe, susţinute de probe, care să determine concluzia că există pericolul ca debitorul sa se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

La o simplă lecturare a deciziei atacate se poate observa că aceasta nu cuprinde motivele de fapt care au determinat luarea măsurilor asigurătorii, organul fiscal emitent limitându-se la a enunţa textul de lege aplicabil în speţă, respectiv art. 129 alin. 2 Cod pr. fiscală. Precizează că în decizie nu s-au arătat motivele concrete, respectiv datele sau faptele din activitatea apelantei, care să determine concluzia că aceasta, prin manevre dolosive, îşi înstrăinează patrimoniul în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Mai mult, prevederile art. 129 cod pr. fiscală impun ca pericolul de înstrăinare a patrimoniului să existe la data instituirii măsurilor asigurătorii, organul de control având obligaţia de a indica probele din care rezultă pericolul de înstrăinare. Prin decizia atacată organul constatator nu a probat motivele pentru care au apreciat că se impune luarea măsurilor asigurătorii.

Astfel, apelanta consideră că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014 a fost emisă de intimata D.R.A. 5 Deva cu încălcarea imperativă a prevederilor legale mai sus citate, motiv pentru care solicită anularea acesteia.

Apreciază nefondată sentinţa atacată, instanţa de fond neţinând seama de starea de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, întrucât raportat la bunurile deţinute de societatea apelantă şi la activitatea desfăşurată, precum şi la veniturile obţinute de aceasta, este evident faptul că nu există pericolul de a îşi risipi patrimoniul sau de a se sustrage de la plata eventualelor obligaţii de plată.

În opinia apelantei, organul fiscal nu a ţinut seama nici de principiul prevăzut de art. 6 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală.

Aşa cum rezultă din întreaga activitate desfăşurată de societatea apelantă de la înfiinţare şi până în prezent, nu s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale şi nici nu s-a risipit patrimoniul, astfel încât să fie îngreunată o eventuală colectare, pentru a fi nevoie de instituirea unei atare măsuri. Dimpotrivă, a desfăşurat o activitate serioasă, dezvoltând activitatea societăţii, sporind patrimoniul acesteia şi creând noi locuri de muncă, la momentul actual societatea având un număr de 65 de angajaţi.

Mai arată că societatea apelantă deţine în proprietate un motel - clădire parter şi 2 etaje, în suprafaţă de 883 mp şi terenul intravilan în suprafaţă de 4603 mp, situate în localitatea Arad, DN 7, cu privire la care s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii.

Seriozitatea activităţii desfăşurate de apelantă rezultă şi din faptul că, în vederea dezvoltării activităţii societăţii, a contractat împrumuturi bancare cu sume importante de la B.C.F. SA Agenţia A. Arad. Apreciază că măsura asigurătorie apare cu atât mai nefondată cu cât apelanta nici nu avea posibilitatea înstrăinării imobilelor, cu privire la acestea fiind notată interdicţia de înstrăinare în favoarea băncii.

Apelanta menţionează că prin măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale îi pot fi aduse prejudicii ireparabile, deoarece prin contractele de credit se stipulează că în cazul apariţiei unor situaţii litigioase cu privire la bunurile ipotecate, banca are dreptul să declare toate sumele ca fiind scadente imediat şi să o oblige pe aceasta la plata acestora, ceea ce ar duce la blocarea activităţii apelantei şi implicit la faliment.

De asemenea, învederează că instanţa de fond şi organele fiscale nu au ţinut seama de activitatea curentă a apelantei, fiind încasate lunar sume importante de bani din activitatea acesteia. Menţionează că are în derulare contracte cu societăţi multinaţionale, care nu ar fi iniţiat şi derulat relaţii comerciale cu apelanta în situaţia în care aceasta nu ar fi o firmă cu o activitate comercială corectă şi serioasă.

Precizează că lunar plăteşte sume importante la bugetul consolidat al statului, reprezentând impozite şi taxe, nu figurează cu obligaţii fiscale neachitate în toată această perioadă, fiind un contribuabil corect şi din acest punct de vedere.

Mai menţionează că au fost instituite măsuri asigurătorii asupra autovehiculelor deţinute de aceasta, fapt care o împiedică să reînoiască parcul auto, pentru a fi competitivi.

O parte dintre autotractoarele cu privire la care s-au instituit măsuri asigurătorii au norma de poluare Euro 3 şi vechime de aproape 10 ani, având rulaţi peste 1.000.000 de kilometri. Aceste autotractoare se impune a fi înlocuite cu autotractoare noi, cu norma de poluare Euro 6, care sunt mai competitive, consumă mai puţin, au costuri de întreţinere mult mai mici şi costuri cu taxa de drum (de poluare) mult reduse faţă de cele Euro 3. Societatea apelantă are cheltuieli în plus la un camion Euro 3 faţă de un camion Euro 6 în sumă de 1704 Euro (1276 + 428 euro). Astfel, prin interdicţia de a înstrăina camioanele cu norma de poluare Euro 3 pentru a le înlocui cu altele cu norma de poluare Euro 6 i se aduc lunar pierderi băneşti foarte importante.

Prin măsura asiguratorie instituită de organele fiscale se aduce un grav prejudiciu de imagine şi credibilităţii societăţii apelante. Instituirea măsurilor asigurătorii şi înscrierea acestora în cartea funciară îi pot crea grave dificultăţi în relaţia cu banca de la care a contractat credite, întrucât, aşa cum a arătat mai sus, banca are dreptul să declare toate sumele ca fiind scadente imediat şi să oblige societatea apelantă la plata acestora, ceea ce ar duce la blocarea activităţii acesteia şi implicit la faliment.

De asemenea, datorită măsurilor asigurătorii instituite asupra autotractoarelor societăţii, apelanta învederează că se află în imposibilitatea de a mai vinde autotractoarele mai vechi, cu normă de poluare Euro 3 (care au rulat peste 1.000.000 de kilometri), pentru a le înlocui cu autotractoare cu norma de poluare Euro 6, care au un consum mai redus, costuri de rulare şi de întreţinere mult mai reduse. În situaţia în care nu are posibilitatea înlocuirii parcului auto cu autotractoare nu poate fi competitivă pe piaţă, are costuri pe kilometru mult mai mari faţă de celelalte firme de transport, situaţie care în timp va genera pierderi serioase apelantei, putând duce la falimentul acesteia şi la disponibilizarea celor 65 de angajaţi.

Ţinând seama de considerentele mai sus arătate apreciază că nu se află în nici una dintre situaţiile prevăzută de art. 129 alin. 2 Cod pr. fiscală, astfel încât apreciază că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nefondată şi nelegală.

Pentru motivele menţionate solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014 emisă de D.R.A. 5 Deva şi anularea proceselor verbale de sechestru asigurător nr. 7211/27.06.2014 şi nr. 7240/30.06.2014 emise de A.J.F.P. Arad – C. C. M., S.E.S..

În drept a invocat dispoziţiile art. 717 şi art. 466 - 471 Cod pr. civ., art. 6, art. 43, art. 129 şi art. 172 cod pr. Fiscală.

În probaţiune a depus la dosar înscrisuri.

Intimata D.G.R.F.P. Timişoara- A.J.F.P. Arad a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelantă.

În motivare, consideră că instanţa de fond în mod corect a reţinut că măsurile luate prin decizia pentru luarea măsurilor asigurătorii, au fost emise cu respectarea dispoziţiilor art. 129 Cod pr. fisc, acestea conţinând toate elementele pentru a fi valabile sub aspect procedural. În aceste condiţii instanţa de fond în mod corect a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Motivele invocate prin cererea de apel nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze, neaducându-se nicio critică actului de executare contestat. Întreaga motivare a apelului se referă la legalitatea procesului-verbal nr. 1098743/20.06.2014 şi a constatărilor descrise prin acesta care au stat la baza emiterii măsurilor asigurătorii dispuse în baza dispoziţiilor art. 129 Cod pr. fisc.

Învederează următoarele motive pentru respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii contestaţiei la executare şi menţinerii actelor de executare emise de intimată ca fiind temeinice şi în conformitate cu legea.

Arată că în cazul măsurilor asigurătorii, criteriul de bază îl reprezintă necesitatea aplicării măsurilor în scopul prevenirii unei ameninţări iminente privind producerea unui prejudiciu, în speţă existând posibilitatea ca obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii contestatoare să nu mai poată fi recuperate, creându-se astfel, un prejudiciu bugetului general consolidat.

În consecinţă, dispoziţiile art. 129 Cod procedură fiscală, reglementează posibilitatea organului fiscal, ca atunci când constată că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să-şi risipească patrimonial, să dispună instituirea unor măsuri asigurătorii, pentru a se preîntâmpina producerea unui prejudiciu.

Prin urmare, decizia este motivată conform art. 129 Cod procedură fiscală, iar concluziile la care au ajuns inspectorii fiscali sunt foarte clar redate în cuprinsul deciziei, respectiv "prin înregistrarea în evidenta financiar contabilă a unor operaţiuni fictive cu terţi, societatea a prejudiciat bugetul statului cu suma de 1.641.680 lei", din cuprinsul său desprinzându-se argumentele pentru care organele fiscale au apreciat că se impune luarea unor astfel de măsuri, ele fiind suficiente pentru a crea acestora o suspiciune rezonabilă cu privire la veridicitatea evidenţelor financiar contabile întocmite de contestatoare. Astfel, că în mod corect s-a apreciat că există pericolul ca debitoarea să se sustragă de la urmărire ori să-şi ascundă sau să îşi risipească patrimonial, periclitând sau îngreunând considerabil urmărirea. De asemenea, a fost indicată şi măsura asiguratorie care se dispune, respectiv sechestru asigurător.

Consideră că motivele invocate în cererea de apel nu sunt pertinente, instanţa de fond raportându-se la prevederile art. 129 alin. 3 din Codul de Procedură Fiscală, conform cărora aceste măsuri pot fi luate înainte de emiterea titlului de creanţă, corect a apreciat că există temei legal pentru luarea, dar şi pentru menţinerea măsurilor asigurătorii.

Referitor la procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 7240/30.06.2014 şi a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 7211/27.06.2014 emise de intimata A.J.F.P. Arad, contestatoarea-apelantă nu a indicat nici un motiv de nelegalitate a acestor acte, anularea lor fiind solicitată ca acte subsecvente ale deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014.

Precizează că acestea au fost întocmite legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, ca urmare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014, emisă de intimata D.R.A.F. Deva.

Intimata D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad a avut în vedere dispoziţiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003.

Consideră că, contestatoarea se afla în eroare atunci când afirma "în decizie nu s-au arătat motivele concrete rezultate din activitatea societăţii care să determine instituirea unei măsuri asigurătorii", deoarece însăşi legea prevede această posibilitate.

Prin aplicarea sechestrelor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile nu s-a adus niciun fel de prejudiciu contestatoarei-apelante, aceste bunuri fiind folosite în continuare, această măsură fiind reglementată de lege.

 Învederează că existenţa caracterului asiguratoriu al măsurilor asigurătorii dispuse care nu aduc niciun prejudiciu rezultă şi din faptul că nu se află în prezenţa unei executări silite propriu zise.

Având în vedere prevederile legale incidente cauzei, este evident că aceste măsuri pot fi luate înainte de emiterea titlului de creanţă, chiar şi în cazul efectuării de controale, aceste măsuri asigurătorii se aduc la îndeplinire ca şi măsurile de executare silită, însă nu produc efectele unor măsuri de executare, rezultă deci caracterul asiguratoriu al acestor măsuri.

De asemenea, este lipsită de relevanţă, pentru luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii şi împrejurarea că nu este posibilă reînoirea parcului auto, întrucât textul art. 129, alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu condiţionează luarea măsurii de o anumită dimensiune a patrimoniului, ci de pericolul ascunderii sau risipirii acestuia.

Intimata D.G.R.F.P.Timişoara – A.J.F.P. Arad apreciază că aceste motive invocate nu sunt pertinente.

Prin urmare, aceste măsuri pot fi luate înainte de emiterea titlului de creanţă deci există temei legal pentru luarea, dar şi pentru menţinerea măsurilor asigurătorii.

Mai mult, intimata A.J.F.P. Arad în calitate de organ de executare considerând că în mod corect şi legal a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1098781/23.06.2014, fiind corect motivată, în baza prevederilor art. 129 din Codul de procedură fiscală, a trecut la emiterea măsurilor de executare asigurătorii.

Totodată, solicită a se reţine faptul că prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea-apelantă nu a adus nicio critică asupra formei de încheiere a proceselor verbale de sechestru, fiind aduse critici doar asupra fondului cauzei (faptul că nu s-ar datora sumele de bani, că ar prejudicia imaginea societăţii apelante în relaţiile cu terţii, etc.).

Consideră că nici apărarea apelantei că „societatea nu figurează cu obligaţii fiscale neachitate în toată această perioadă” nu poate fi reţinută de către instanţă.

În prezent se află în faţa unei contestaţii la executare, în care instanţa poate doar analiza legalitatea măsurilor de executare în condiţiile art. 172 şi urm. C.pr.fiscală.

Aşa cum a mai precizat sunt în prezenţa unor măsuri asigurătorii, ceea ce înseamnă că bunurile rămân ale contestatoarei, aceasta nefiind deposedată de ele. Practic prin contestaţia la executare formulată se urmăreşte ca instanţa de judecată să valideze dreptul societăţii apelante de a-şi înstrăina averea, fiind astfel posibil ca în situaţia finalizării controlului fiscal şi al emiterii Deciziei de Impunere - titlul de creanţă, să nu se mai poată recupera debitul.

Prin urmare, apărarea contestatoarei-apelante nu poate fi reţinută de către instanţă, contestaţia la executare fiind o cale de atac contra măsurilor de executare nelegale, astfel că, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii şi neregularităţi ale actelor de executare, însă în speţă nu există îndoială cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului.

Pentru toate cele expuse mai sus, intimata D.G.R.F.P.Timişoara – A.J.F.P. Arad solicită instanţei respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 4492/08.10.2014, pronunţată în dosarul nr. 12256/55/2014 de Judecătoria Arad.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205, 471 C.pr.civ. şi celelalte acte normative invocate.

Intimatele A.N.A.F. şi D.R.A. Deva nu au formulat întâmpinare.

Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită înlăturarea ca nefondate a apărărilor de fond formulate prin întâmpinare, şi în consecinţă admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul anulării actelor atacate.

În motivare reiterează motivele susţinute prin cererea de apel.

Analizând apelul de faţă, prin prisma motivelor formulate şi a probelor administrate, tribunalul reţine următoarele:

În ce priveşte motivul de apel referitor la aprecierea greşită a primei instanţe asupra legalităţii măsurilor asigurătorii dispuse de intimată, tribunalul reţine că, potrivit art.129 alin.3 din O.G. 92/2003 actualizată, privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii, adică poprirea şi sechestrul asigurător, pot fi luate şi înaintea emiterii titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Însă ca o condiţie necesară pentru instituirea acestor măsuri asupra bunurilor sau veniturilor debitorului, alin.2 al aceluiaşi articol prevede necesitatea existenţei pericolului ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

 Tribunalul reţine din acest text al actului normativ expus, caracterul de excepţie al acestor măsuri asigurătorii. Astfel, măsurile de indisponibilizare nu pot fi luate, de regulă, înaintea emiterii titlului de creanţă, cu excepţia situaţiei în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul. Cu alte cuvinte, pentru ca măsurile asigurătorii să poată fi dispuse şi înaintea emiterii titlului de creanţă, trebuie verificate, la data luării măsurilor, ipotezele de excepţie avute în vedere de legiuitor. Ca atare, pentru luarea măsurilor în aceste condiţii, trebuie să existe date certe, susţinute de probatoriul administrat, care să ducă la concluzia existenţei pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

În baza acestui raţionament, tribunalul conchide că simpla indicare a textului legal în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu exonerează organul emitent, în speţă intimata, de a menţiona datele concrete care probează că, la data instituirii măsurilor, există vreuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală. Completarea lipsei acestor menţiuni din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii prin probe ulterioare nu poate fi primită.

 Or, tribunalul constată că, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1098781/23.06.2014, emisă de D.R.A. 5 Deva, nu cuprinde motivele concrete ce ar duce la concluzia că apelanta-debitoare s-ar fi aflat în vreuna din ipotezele de excepţie ale art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală, pentru a se putea dispune, conform legii, instituirea acestor măsuri. Ca atare, măsura dispusă este nelegală şi contestaţia la executare trebuia admisă.

 De asemenea, este greşită susţinerea primei instanţe că ipotezele prevăzute de art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală se verifică prin însuşi faptul neplăţii datoriilor către bugetul de stat, întrucât neplata creanţelor bugetare nu are nicio legătură cu eventualele manopere dolosive ale debitorului, ce ar putea justifica aplicarea măsurilor asigurătorii.

Din expozeul de mai sus rezultă că, în situaţia în care intimata nu a indicat în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii niciunul din motivele de excepţie care ar putea duce la luarea măsurilor înaintea emiterii titlului de creanţă, decizia respectivă este nelegală, impunându-se a fi anulată la fel ca şi procesele-verbale de sechestru asigurător nr.7211/27.06.2014 şi nr.7240/30.06.2014, emise de A.J.F.P. Arad – C.C.M., S.E.S., încheiate în baza deciziei sus menţionate.

În consecinţă, tribunalul, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul şi va dispune:

- Schimbarea în tot a Sentinţei civile nr.4492 din 08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Arad în sensul că:

Va admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. M. S..R.L., în contradictoriu cu intimatele ANAF – D.R.A. 5 Deva şi D.G.R.F.P.Timişoara – A.J.F.P.Arad şi, pe cale de consecinţă:

Va anula Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1098781/23.06.2014, emisă de D.R.A. 5 Deva;

Va anula procesele-verbale de sechestru asigurător nr.7211/27.06.2014 şi nr.7240/30.06.2014, emise de A.J.F.P. Arad – C. C. M., S.E.S., încheiate în baza deciziei sus menţionate.

Domenii speta

Spete similare