Contestaţie decizie de concediere

Sentinţă civilă 372 din 28.05.2015


Prin sentinţa civilă nr.372/28.05.2015 a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta J.M., în contradictoriu cu pârâta S.C. Gospodărirea Comunală Arad S.A..

 

Inadmisiblitatea ordonanţei preşedinţiale în ceea ce priveşte suspendarea executării deciziei de concediere până la soluţionarea definitivă a dosarului prin care aceasta este contestată pe fond.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta J. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. Gospodărirea Comunală Arad S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea executării deciziei nr.12/03.03.2015 de concediere până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.801/108/2015 al Tribunalului Arad.

În motivarea cererii se arată că în ceea ce priveşte aparenţa dreptului, reclamanta a fost concediată abuziv sub pretextul desfiinţării postului de contabil şef, deşi organigrama societăţii cuprinde postul de şef serviciu financiar pentru care persoana angajată în locul ei, L.A.O., are aceeaşi calificare profesională şi aceleaşi atribuţii de serviciu.

Prin cererea de chemare în judecată pe care a înaintat-o Tribunalului Arad în dosarul nr. 801/108/2015, a detaliat această motivaţie a nelegalităţii deciziei atacate şi o depune în copie anexată prezentei cereri, pentru a dovedi aparenţa de drept, anume că desfiinţarea postului nu a fost efectivă şi nu a avut o cauză reală şi serioasă.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, se arată că prin încetarea raportului de muncă în temeiul art.65 din Codul muncii, ca efect al aplicării deciziei nr. 12/03.03.2015, care este titlu executoriu începând cu data comunicării ei la 04.03.2015, este privată de salariu care a fost sursa de venit şi nu i s-a imputat nici o culpă profesională. Are o fiică – A. - care este studentă la Timişoara şi pe care trebuie să o întreţină fiindcă tatăl ei a decedat în urmă cu mult timp. Nu a găsit alt loc de muncă fiindcă a depăşit 50 ani şi nu mai angajează nimeni persoane în vârstă.

Referitor la condiţia urgenţei, se arată că dosarul nr.801/108/2015 se va judecata la Tribunalul Arad şi după aceea la Curtea de Apel Timişoara într-un ciclu judiciar pe care-l estimează la 1 an, iar în acest timp decizia va fi în vigoare iar reclamanta fără serviciu. În cazul în care va câştiga procesul restabilirea situaţiei anteriore va fi mai anevoioasă atât cu privire la reintegrarea pe post cît şi cu privire la despăgubiri, situaţie care poate fi evitată prin admiterea prezentei cereri.

În drept reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.996 şi urm. cod proced. civilă.

Pârâta, legal citată, se prezintă în faţa instanţei şi depune întâmpinare prin care solicită respingerea cererii deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C. pr. civilă.

Se arată că în ceea ce priveşte aparenţa dreptului, administratorul judiciar al pârâtei a întreprins o serie de măsuri în vederea reducerii cheltuielilor corespunzător diminuării veniturilor realizate de societate, care să ducă în mod real la reducerea cheltuielilor şi asigurarea resurselor financiare privind plata creanţelor către creditori şi evitarea intrării în faliment a societăţii, cu consecinţa încetării activităţii acesteia.

Principalele direcţii de diminuare a costurilor legate de funcţionarea societăţii au fost acelea de reducere a cheltuielilor cu salariile, de creştere a productivităţii prin: utilizarea mai eficientă a forţei de muncă, disponibilizarea personalului excedentar, optimizarea atribuirii sarcinilor de serviciu pentru personalul rămas şi utilizarea de personal cu calificări multiple precum şi angajarea de personal sezonier corelat cu volumul de lucrări.

În acest sens au fost disponibilizaţi 26 de angajaţi, printre care şi contestatoarea.

Nu corespund adevărului susţinerile contestatoarei potrivit cărora pârâta ar fi angajat o altă persoană în locul contestatoarei, deoarece d-na L.A.O. a fost angajată în funcţia de şef serviciu contabilitate la data de 19.04.2013 prin contractul individual de muncă nr. 381/19.04.2013, cu un an şi jumătate înaintea emiterii Deciziei nr.87/21.07.2014 privind creşterea eficienţei structurii organizaţionale, iar necesitatea angajării acesteia a fost determinată de pensionarea şefului de compartiment financiar contabil.

Referitor la paguba iminentă, pârâta arată că nu corespund adevărului susţinerile contestatoarei referitoare situaţia sa profesională, respectiv la imposibilitatea sa de a desfăşura o activitate în scopul obţinerii veniturilor necesare întreţinerii sale.

Referitor la situaţia materială şi socială a fiicei contestatoarei, se arată că aceasta are o fiică, dar aceasta beneficiază de o pensie militară de urmaş de pe urma tatălui ei, care are un cuantum consistent, de natură a-i asigura nevoile materiale în vederea terminării studiilor.

În ceea ce priveşte urgenţa, pârâta arată că nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză, având în vedere faptul că singurele probe administrate în cauza de fond sunt înscrisurile, fapt care este de natură a asigura celeritatea soluţionării cauzei, în pofida faptului că, competenţa în soluţionarea căii de atac aparţine Curţii de Apel Timişoara.

Se arată că sunt neîntemeiate şi susţinerile potrivit cărora, în lipsa suspendării deciziei nr.12/03.03.2015 de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea situaţiei anterioare ar deveni mai anevoioasă, atât sub aspect material, cât şi sub aspect profesional, pentru reintegrarea sa pe post, deoarece contestatoarea a încetat în fapt desfăşurarea activităţii încă din data de 11.08.2014 (când a început să curgă preavizul de 15 zile pentru desfaceri a contractului individual de muncă nr. 901/08.08.2014), întrucât timp de 7 luni, în perioada 11.08.2014 - 28.02.2015 contestatoarea s-a aflat în concedii, respectiv în perioada 11.08.2014 - 20.08.2014, contestatoarea s-a aflat în concediu de odihnă, iar în perioada 25.08.2014 - 28.02.2014 s-a aflat în mai multe concedii medicale.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat prin procedura ordonanţei preşedinţiale, potrivit art.996 şi urm. c. pr. civilă, suspendarea executării deciziei nr.12/03.03.2015 prin care pârâta a dispus concedierea acesteia pe motiv că postul ocupat de reclamantă a fost desfiinţat.

Instanţa constată că cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect suspendarea efectelor deciziei concediere până la soluţionarea contestaţiei formulate potrivit codului muncii, aşa cum solicită reclamanta, este inadmisibilă, deoarece decizia de concediere este un act unilateral al pârâtei, efectele acesteia producându-se în momentul comunicării ei către reclamantă.

Contestaţia formulată de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr.12/03.03.2015, în dosarul nr.801/108/2015 al Tribunalului Arad, nu suspendă executarea acesteia, iar în cazul anulării deciziei de concediere, repunerea părţilor în situaţia anterioară, are loc cu efect retroactiv, astfel încât suspendarea efectelor deciziei de concediere echivalează cu o repunere în situaţia anterioară, respectiv cu o reangajare, măsură care rezolvă litigiul pe fond, iar potrivit art.996 al.5 c. pr. civilă, pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot dispune măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În situaţia în care s-ar dispune suspendarea efectelor deciziei de concediere, reclamanta ar fi reangajată până la soluţionarea pe fond a contestaţiei, iar în cazul în care contestaţia ar fi respinsă, reclamanta nu mai poate fi obligată la restituirea drepturilor salariale întrucât aceasta a prestat munca în continuare, fiind plătită pentru aceasta, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art.996 al.5 c. pr. civilă, aşa cum am arătat anterior.

Instanţa constată că nici condiţia urgenţei nu este îndeplinită deoarece aceasta este raportată de reclamantă la soluţionarea dosarului de fond care are ca obiect contestaţia privind decizia de concediere şi care ar putea dura o perioadă lungă de timp, întrucât potrivit art.271 din codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă, se judecă în regim de urgenţă, iar termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

Prin urmare şi soluţionarea fondului litigiului se face de urgenţă, la fel ca şi soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială.