Procedura insolvenţei

Procedura de desemnare a unui administrator sau lichidator judiciar, coroborat cu cea de stabilire a remuneraţiei acestuia, este reglementată în art. 19 alin.2 din Legea 85/2006 ce instituie două ipoteze posibile pentru această operaţiune, respectiv prima se referă la întrunirea primei şedinţe a adunării creditorilor şi adoptarea unei hotărâri în cadrul acestei adunări care să soluţioneze cele două aspecte vizând desemnarea practicianului în insolvenţă şi cuantumul remuneraţiei; cea de a doua ipoteză se referă la varianta prin care creditorul  ce deţine cel puţin 50 %  din valoarea totală a creanţelor poate decide singur desemnarea administratorului judiciar/lichidator şi să-i stabilească remuneraţia.

Prin Decizia civilă nr. 278/R/24.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia a II-a Civilă, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 424/23.04.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3127/108/2011*/a4, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 424/23.04.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3127/108/2011*/a4, s-a respins contestaţia creditoarei C. BANK SA Bucureşti împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitoarei SC S SRL în faliment, din data de 4 martie 2015.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că, condiţiile în care votul în Adunarea creditorilor este considerat valabil sunt cele prezentate în art.15 din Legea nr.85/2006 modificată.

În toate cazurile în care adunarea creditorilor se exprimă asupra unui aspect al procedurii prin vot, de la această regulă există trei excepţii, cea a votului privind numirea practicianului în insolvenţă (art.19), cea a votului asupra recomandării administratorului judiciar de a se iniţia procedura falimentului asupra averii debitorului fără a se mai aştepta propunerea unui plan de reorganizare (art. 60) şi respectiv cea a votului asupra planului de reorganizare admis de judecătorul-sindic (art. 101).

Problema de drept incidentă în speţă vizează aplicarea dispoziţiilor art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006 modificată astfel cum a fost invocată de creditoarea C BANK.

Dispoziţiile art.15 din aceeaşi lege, reglementează cvorumul de prezenţă al creditorilor la şedinţele adunării acestora. Acest text legal precizează că, în afara cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezen.

Prin urmare, regula instituită de lege privind cvorumul de prezenţă al creditorilor la şedinţe este de cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului iar cvorumul de vot este dat de votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

Legea instituie şi o majoritatea specială cu privire la cvorumul de prezenţă, statuând că acesta poate fi diferit de cel stabilit în regulă generală, dar dat fiind că se aflăm în prezenţa unor situaţii de excepţie, legea trebuie să prevadă expres o atare împrejurare iar norma de excepţie se va aplica şi interpreta restrictiv, limitativ la ipoteza normei ce consacră excepţia conform metodei de interpretare logică consacrată de adagiul exceptio est strictissimae interpretationis.

În speţă, la şedinţa Adunării creditorilor debitorului SC S SRL din 04.03.2015 aceştia au deliberat şi hotărât asupra ordinii de zi în proporţie de 30.87%  din totalul masei credale, respectiv din 10 creditori înscrişi în tabelul definitiv consolidat depus la 24 04 2014 - fila 942  volumul III din dosarul de  insolvenţă de bază - şi-au exprimat votul numai 2 creditori care deţineau, cumulat 30.87% din valoarea totală a creanţelor, astfel: H.A.M., cu o pondere de 28,28% din totalul masei credale iar  C BANK SA, cu o pondere de 2,59% din totalul masei credale .

 La stabilirea procentelor deţinute de către cei 2 creditori s-a avut în vedere tabelul definitiv consolidat al creanţelor asupra averii debitorului SC S SRL, publicat în Buletinul procedurilor insolvenţei nr.8068/28.04.2014.

 Din perspectiva cvorumului de prezenţă, stabilit în regulă generală de art.15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, şedinţa a fost legal constituită.

Cu privire la votul asupra remunerării pentru perioada de faliment a  lichidatorului judiciar al debitorului insolvent în persoana practicianului în insolvenţă A.G. IPURL cu un onorariu fix de 800 lei/lună şi un onorariu de succes de 8% din sumele recuperate de creditori, din procesul verbal reiese că, creditoarea H.A.M., cu o pondere de 28,28% din totalul masei credale a aprobat această remuneraţie.

Pentru considerentele expuse, şedinţa Adunării creditorilor debitorului SC S SRL din 04.03.2015 având  loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar decizia Adunării creditorilor s-a adoptat cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente, judecătorul sindic a respins contestaţia creditoarei C BANK SA Bucureşti.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel  creditoarea Societatea Bancară C BANK SA Bucureşti, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei apelate, admiterea contestaţiei în sensul anulării în parte a hotărârii adunării creditorilor din data de 04.03.2015, în ceea ce priveşte stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând taxe judiciare de timbru în recurs şi primă instanţă.

În motivare, recurenta invocă prevederile art. 15 alin.1 din Legea 85/2006 care stabilesc faptul  că şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

De la această regulă legiuitorul a înţeles să instituie câteva excepţii, una dintre acestea fiind aplicabilă în cazul desemnării/confirmării administratorului/lichidatorului judiciar.

Este firesc ca desemnarea/confirmarea şi stabilirea remuneraţiei practicianului în insolvenţă să fie realizate cu cvorum şi cerinţe de majoritate sporite faţă de cele obişnuite. Alegerea practicianului potrivit determină desfăşurarea cu celeritate şi corectitudine a întregii proceduri de insolvenţă, cu consecinţa îndeplinirii scopului legii, acela de a acoperi pasivul debitorului în insolvenţă. În mod similar, stabilirea onorariului administratorului/lichidatorului judiciar influenţează în mod direct gradul de recuperare a creanţelor recunoscute în cadrul procedurii.

Astfel, potrivit art.19, alin.2 din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia.

Modul de redactare al acestui text de lege este foarte clar, lipsită de echivoc, şi nu permite o altă interpretare decât aceea că întotdeauna numirea administratorului judiciar se realizează, în ceea ce priveşte cvorumul, în prezenţa creditorilor deţinând cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Cu privire la desemnarea lichidatorului judiciar, art.24 din Legea nr.85/2006 stabileşte că se aplică în mod corespunzător art.19 din lege.

Prin urmare, desemnarea/confirmarea lichidatorului judiciar şi stabilirea remuneraţiei acestuia se realizează în cazul procedurii generale numai în prezenţa creditorilor deţinând cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Opinia arătată mai sus este susţinută şi de modul în care legiuitorul a înţeles să stabilească atribuţiile judecătorului-sindic.

Astfel, art. 11, alin.1, lit.c din Legea nr.85/2006 stabileşte în sarcina judecătorului-sindic obligaţia desemnării administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, cupă caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

În mod similar, art.11, alin.1, lit. d din Legea nr.85/2006 stabileşte că judecătorul-sindic confirmă administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi onorariul negociat.

În aceste condiţii apare ca fiind nelegal aspectul reţinut de lichidatorul judiciar în procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 4 martie 2015, referitor la stabilirea onorariului lichidatorului judiciar.

În cuprinsul procesului-verbal al adunării creditorilor, lichidatorul judiciar a făcut menţiunea că se constată aprobat onorariul lichidatorului judiciar A.G. IPURL în cuantum de 800 lei/lună, onorariu fix, precum şi un onorariu de succes de 8 % din sumele recuperate de creditori.

Învederează faptul ca Ia adunarea creditorilor din data de 4 martie 2015 au participat numai 2 creditori: H.A.M., cu o deţinere de 28,28 % din totalul masei credale, şi C BANK SA cu o deţinere de 2,59% din totalul masei credale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, A.G. IPURL în calitate de lichidator judiciar al SC S SRL Arad, a solicitat respingerea recursului cu consecinţa menţinerii soluţiei judecătorului sindic.

În motivare, arată că în îndeplinirea atribuţiilor de lichidator judiciar, a procedat la convocarea Adunării Creditorilor SC S SRL, pentru data de 04.03.2015, că la şedinţă a participat creditorul H.A.M., creditor care deţine creanţa ce reprezintă 28,28 % din totalul creanţelor debitorului, iar creditorul C Bank SA, creditor care deţine creanţa ce reprezintă 2,59 % din totalul creanţelor debitorului, a transmis votul prin corespondenţă, fiind astfel realizat cvorumul necesar desfăşurării şedinţei conform prevederilor art. 15 din Legea 85/2006.

Raportat la procentele deţinute, s-a constatat aprobat onorariul lichidatorului judiciar A.G. IPURL, în cuantum de 800 lei/luna, onorariu fix, precum şi un onorariu de succes de 8% din sumele recuperate de creditori.

Faţă de hotărârea Adunării Creditorilor din data de 04.03.2015, creditorul C BANK a formulat contestaţie, prin care solicită anularea, în parte, a hotărârii adunării creditorilor din data de 04.03.2015, în ceea ce priveşte stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, invocând faptul că, potrivit prevederilor art. 19, alin.2 din Legea 85/2006, desemnarea lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia se poate face numai de către creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

Consideră că creditorul C BANK SA face o confuzie flagrantă între hotărârea Adunării Creditorilor şi decizia creditorului (creditorilor) care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor cu privire la desemnarea practicianului în insolvenţă şi stabilirea onorariului acestuia.

În speţă a fost convocată Adunarea Creditorilor, potrivit prevederilor Legii 85/2006.

Deşi a formulat contestaţie împotriva hotărârii Adunării Creditorilor, creditorul C BANK SA invocă în susţinerea contestaţiei procedura de desemnare a administratorului (lichidatorului judiciar) reglementată la art. 19 din Legea 85/2006.

Este evident faptul că desemnarea practicianului în insolvenţă prin decizia creditorului (creditorilor) care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, este o procedură diferită de cea a desemnării prin hotărârea Adunării Creditorilor. Atât actul prin care este desemnat lichidatorul este diferit (DECIZIA creditorului vs HOTĂRÂREA Adunării Creditorilor), cât şi calea de atac a actelor este diferită. Temeiul de drept prin care pot fi atacate hotărârile adunărilor creditorilor este dat de prevederile art. 14, alin. 8 din Legea 85/2006, iar temeiul de drept prin care pot fi contestate deciziile luate de creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor este dat de prevederile art. 19, alin.3 din Legea 85/2006.

Procedura de desemnare prin DECIZIE excede hotărârilor luate în cadrul adunărilor creditorilor, iar această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai pentru a permite creditorului (creditorilor) care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor să acţioneze cu celeritate pentru a desemna administratorul/ lichidatorul judiciar în dosar, fără a mai trece prin etapele convocării, întrunirii şi deliberării în cadrul adunării creditorilor, din moment ce, oricum, rezultatul ar fi acelaşi (având votul determinant în adunarea creditorilor - peste 50% din valoarea totală a creanţelor).

Examinând calea de atac a creditoarei prin prisma motivelor de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. invocat în cuprinsul acesteia şi din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea reţine ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Procedura de desemnare a unui administrator sau lichidator judiciar, coroborat cu cea de stabilire a remuneraţiei acestuia, este reglementată în art. 19 alin.2 din Legea 85/2006 ce instituie două ipoteze posibile pentru această operaţiune, respectiv prima se referă la întrunirea primei şedinţe a adunării creditorilor şi adoptarea unei hotărâri în cadrul acestei adunări care să soluţioneze cele două aspecte vizând desemnarea practicianului în insolvenţă şi cuantumul remuneraţiei; cea de a doua ipoteză se referă la varianta prin care creditorul  ce deţine cel puţin 50 %  din valoarea totală a creanţelor poate decide singur desemnarea administratorului judiciar/lichidator şi să-i stabilească remuneraţia.

În speţa de faţă, au fost îndeplinite condiţiile faptice ale primei ipoteze reglementate de legiuitor în contextul în care nu a fost identificat un creditor cu cel puţin 50 % din valoarea creanţelor, sens în care în mod legal a fost convocată la data de 04.03.2015 o adunare a creditorilor care, prin hotărârea lor, au aprobat şi punctul 3 de pe ordinea de zi ce se referea la solicitarea unui onorariu fix lunar şi a unui onorariu de succes de către lichidatorul judiciar numit în procedură.

Ca atare, judecătorul sindic a făcut o analiză corespunzătoare a îndeplinirii condiţiilor de cvorum pentru această adunare generală, aşa cum sunt înscrise în art. 15 din Legea 85/2006, precum şi a majorităţii necesare adoptării acestei hotărâri, fără a fi invocate motive de nulitate în ce priveşte hotărârea adunării creditorilor.

În condiţiile art. 15 din legea insolvenţei, există posibilitatea ca această lege să ceară în anumite cazuri o majoritate specială care se exceptează de la condiţiile generale instituite de acest articol, însă pentru desemnarea practicianului în insolvenţă şi stabilirea remuneraţiei sale nu s-a instituit o astfel de excepţie, recurenta făcând o interpretare greşită a textului înscris în art. 19 alin.2 din aceeaşi lege.

Pe cale de consecinţă, demersul creditoarei este nefondat şi, în condiţiile art. 312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare