Suspendare executare act administrativ

Dosar nr. 79/116/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI - SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA nr.  170/2015

Şedinţa publică de la 12.02.2015

Completul compus din:

 PREŞEDINTE- …………

GREFIER- ……………..

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul G. B.G. şi pârâtul Consiliul Judeţean Călăraşi având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal efectuat în şedinţa publică s-au prezentat reclamantul personal şi cons.jur. ………….. pentru pârât. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, după care;

Cons.jur. ……….. pentru pârât depune la dosar practică  judiciară menţionând că  aceasta se referă la prevederile art. 14 cazul bine  justificat  şi paguba iminentă cum  şi  decizia nr. 30 a CAB care se referă la ordinea în care pot fi aprobate hotărârile într-o şedinţă de consiliu.

 Tribunalul, acordă cuvântul părţilor  pe excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, excepţie invocată de pârât.

Reclamantul având cuvântul învederează că în urma alegerilor locale este în exerciţiul autorităţii publice, ca şi consilier judeţean, şi în acest sens are dreptul să aducă critici de  nelegalitate în momentul în care le observă mai ales  în situaţia  în care  lucrurile se desfăşoară în cadrul Consiliului Judeţean, forma deliberativă. Detaliind pe scurt sintagma „subsemnatul” precizează că acţiunile sale sunt făcute în interes public pentru că este şi participant la autoritatea publică respectiv Consiliul Judeţean, forma deliberativă şi în acelaşi timp prin lege, exercită mandatul pe toată durata în care aceste este valid.

Cons. jur. ……….. având  cuvântul pentru pârât cu privire la excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, arată că nu se justifică nici interesul public nici interesul personal. Interesul personal nu se  justifică  pentru faptul că nu  este dovedit  dreptul care a fost  încălcat, nu este probat în nici un mod în acțiune iar  în ceea ce privește  interesul public consideră că  nu poate discuta despre  interes public  deoarece, aici  ar  trebui să discutăm că  prin hotărârea adoptată  de Consiliul  Judeţean s-a produs  o perturbare a unei autorităţi publice . Arată că hotărârea  emiso de  către  Consiliul  Judeţean  ar trebui  ca  în loc să  organizeze autoritatea publică să producă, să conducă, la operațiuni ale  administrației prin care s-ar încălca  drepturile  şi interesele legitime fiind astfel iminenta şi o paguba.  Precizează că nu este clar ce a  perturbat adoptarea Hotărârii nr. 5 şi nu se înţelege cum sunt afectați  cetăţenii  prin adoptarea  acesteia, pentru că  din moment ce s-a vacantat locul de vicepreşedinte acesta  trebuia  ocupat. Faţă de aceste aspecte, consideră  că  nu există nici interes personal şi nici  interes public.

Reclamantul având cuvântul în replică, precizează că în momentul în care a solicitat  suspendarea,unul din argumentele care la condus la acest aspect a fost că singurele persoane care au cunoștință şi ar trebui să-şi exercite dreptul de autoritate publică  în adoptarea unei  hotărâri în condițiile legii nu ar putea fii decât consilierii județeni şi prefectul județului – pe controlul de  legalitate, nici o altă persoana nu ar avea dreptul, chiar dacă legea ar fi încălcată prin procedura de adoptare a acestei hotărâri, să ceară sancționarea din  punct de vedere al nerespectării legii. În acest sens consilierii județeni fiind  în exercițiul  autorităţii publice cunoscând procedurile care ar trebui să stea la baza adoptării unei hotărâri în ședința publică a Consiliului  Judeţean, sunt  îndreptăţiţi şi sunt de fapt singurii  care ar  putea în interes public să critice procedural o astfel de hotărâre. Din acest motiv considerând că sunt în exercițiul autorităţii publice, a cerut instanţei să suspende în ideea de a ataca şi pe fond respectiva hotărâre. Aşa cum susține reprezentanta pârâtului respectiv cons. jur…….. nimeni nu ar avea dreptul să atace în interes public, decât, eventual respectivul care a fost ales şi prefectul prin controlul de legalitate, ori ei fiind parte a deciziilor sunt si responsabili cu legalitatea procedurală a  adoptării hotărârilor.

Cons. jur………. având  cuvântul pentru pârât precizează că doreşte să  dovedească faptul că nu există dovada prejudiciului, nu există dovada legăturii cauzale, deci ar dori ca reclamantul să lămurească ce prejudiciu s-a creat prin adoptarea unei hotărâri de numire a unui vicepreşedinte, ce se putea întâmpla. Apreciază că nu este dovedit nici prejudiciul şi nici legătura de cauzalitate cu posibila pagubă sau cu posibilitatea de a fi încălcat un drept al cuiva, iar interesul public nu se justifică

Tribunalul, rămâne în pronunţare pe excepţie, iar în urma deliberării avute a pronunţat  următoarea soluţie:

 T R I B U N A L U L ;

Asupra acţiunii în contencios administrativ;

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 16.01.2015 şi înregistrată sub nr. 79/ 116/2015 reclamantul G.B.G., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Judeţean Călăraşi, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Hotărârii Consiliului Judeţean Călăraşi nr.5/07.01.2015 privind alegerea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că  potrivit art. 14 alin.1 din Lg. 554/2004„în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond". A mai arătat reclamantul că pentru a fi dispusă suspendarea, conform art. 14 (1) din Legea 554/2004 - privind contenciosul administrativ, legea impune îndeplinirea cumulativă a doua condiţii imperative: - existenta unei aparente de nelegalitate a actului atacat - existenta unei pagube iminente.

Cu privire la existenta unei aparente de nelegalitate a actului atacat – reclamantul arată că Hotărârea 5/07.01.2015 este aparent ilegală deoarece nu au fost respectate prevederile art.48 si art. 49 din Legea 215/2001, funcţia de vicepreşedinte al consiliului judeţean Călăraşi nefiind vacantă la momentul exprimării votului. Menţionează  de asemenea că  Hotărârea nr.4/07.01. 2015 privind încetarea, prin demisie, a mandatului de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi al domnului Ştefan Ion nu era nici emisă şi nici comunicată la momentul adoptării, în aceeaşi şedinţă publică a Consiliului Judeţean Călăraşi din 07.01.2014, a proiectului de Hotărâre privind alegerea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi. Emiterea si comunicarea Hotărârii nr.4/07.01.2015 a fost făcută ulterior încheierii şedinţei publice a Consiliului Judeţean Călăraşi din 07.01.2015. Precizează  reclamantul că potrivit art. 48 alin.(2) „Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului şi prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării." Rezultă că Hotărârile vor fi emise sub semnătura „preşedintelui CJ" si comunicate prefectului de îndată - pentru controlul de legalitate Conform art. 49 alin.(1) teza a II-a din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale ,,Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii la cunoştinţa publica, iar cele individuale,de la data comunicării. Precizează reclamantul că demisia din funcţia de vicepreşedinte, act unilateral de voinţa, conform legii speciale 215/2001, trebuie constatata prin Hotărâre a consiliului (art. 12 din Legea 215/2001).

Concluzionând reclamantul arată că nu este posibilă votarea şi adoptarea unei Hotărâri privind alegerea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi, înainte de vacantarea postului, vacantare produsă la momentul comunicării Hotărârii prin care s-a luat act de demisie.

Relativ la prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz perturbarea previzibila grava a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public - paguba iminenta – reclamantul arată că în desfăşurarea activităţii, vicepreşedintele consiliului judeţean, generează acte administrative, care intră în circuitul civil şi produc efecte juridice. În acelaşi timp, vicepreşedintele participă la grupuri de decizie înfiinţate conform legii, unde sunt adoptate măsuri administrative. Menţionează totodată că prin Dispoziţia Preşedintelui nr.32/09.01.2015, dispoziţie având ca suport legal Hotărârea nr.5/07.01.2015 şi alte reglementari legale în materie înscrise în preambul, domnul vicepreşedinte Dinulescu Marian este desemnat pentru a exercita atribuţiile Preşedintelui Consiliului Judeţean Călăraşi pe perioada 12.01.2015-28.02.2015, perioada în care Preşedintele CJ este în concediu de odihnă. Arată de asemenea că în condiţiile în care actele administrative generate cu concursul vicepreşedintelui, desemnat înlocuitor al Preşedintelui, nu mai pot fi revocate, instanţa va trebui sa se pronunţe cu privire la anularea acestora, în urma anularii producându-se grave perturbări in circuitul civil si posibile prejudicii materiale.

În drept a invocat dispoziţiile art. 14 din Legea 554/2004.

În  dovedirea cererii, reclamantul a  propus administrarea dovezii cu  înscrisuri şi a depus la dosar plângere prealabila înregistrata sub nr. 697/15.01.2015; Hotărârea nr.4/07.01.2015; Proiectul de Hotărâre nr.5-privind alegerea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi, semnat de iniţiator, avizat de secretarul judeţului, însoţit de expunerea de motive; Dispoziţia Preşedintelui nr.32/09.01.2015-privind desemnarea unui vicepreşedinte pentru a exercita atribuţiile Preşedintelui Consiliului Judeţean Călăraşi.

A solicitat  judecarea cauzei în lipsa potrivit dispoziţiilor art. 411, alin.2 C. pr. civilă.

 La data de 23.01.2015 pârâtul Consiliul Judeţean Călăraşi a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant.

În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că în opinia sa,reclamantul nu justifică interesul în promovarea acţiunii de suspendare a Hotărârii Consiliului Judeţean Călăraşi nr.5/2015 ce are ca obiect alegerea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călărași). Arată pârâtul că potrivit art.33 din NCPC (interesul de a acţiona), „interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, născut si actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara". Având în vedere că interesul reprezintă o condiţie de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acţionează în justiţie, cat si în persoana adversarului acestuia, apreciază pârâtul că aceasta condiţie nu este îndeplinită în drept în speţa de faţă. Legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de conviețuire socială. Mai mult, interesul trebuie sa fie personal, adică să fie propriu reclamantului Georgescu Bogdan George. Consideră pârâtul că nu poate exista un folos material sau moral pe care reclamantul să-1 urmărească în promovarea acestei acţiuni, motiv pentru care  solicită  respingerea cererii reclamantului ca fiind lipsită de interes.

Cu privire la cererea de suspendare a reclamantului, pârâtul solicită respingerea acesteia deoarece, în opinia sa aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute cumulativ de prevederile art. 14 din Legea nr.554/2004, din următoarele motive; în conformitate cu prevederile art. 14 din Lg. nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Consideră pârâtul că motivele invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele: Prin Decizia nr. 442/2013, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei,actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Apreciază pârâtul că actul emis nu intră sub incidenţa acestor cerinţe.

Relativ la afirmaţia reclamantului că în conformitate cu art.49 alin.1 din Legea nr.215/ 2001 „Hotărârile ca caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii la cunoştinţa publica, iar cele individuale, de la data comunicării", pârâtul apreciază că acesta face o grava eroare în ceea ce priveşte momentul adoptării unei hotărâri si momentul în care aceasta îşi produce efectele. Trebuie subliniat faptul că momentul adoptării unei hotărâri este diferit de momentul în care o hotărâre îşi poate produce efectele. Arată pârâtul că o hotărâre poate fi adoptată numai cu respectarea normelor legale in vigoare subliniind faptul că o hotărâre de consiliu judeţean se consideră adoptată numai după ce proiectul de hotărâre a fost aprobat de către  consilieri. In momentul în care un proiect de hotărâre întrunește număr de voturi necesar pentru aprobarea sa, atunci se poate vorbi de adoptarea Hotărârii respective.

Menţionează pârâtul că momentul adoptării hotărârii nu este acelaşi cu momentul în care aceasta îşi produce efectele. Daca în cazul adoptării este necesară întrunirea cvorumului de şedinţa si cvorumul de adoptare al  proiectului de hotărâre, în cazul producerii efectelor se tine cont de data comunicării hotărârii.

În ceea ce priveşte Hotărârile nr. 4 şi 5 din 07.01.2015 ale Consiliului Judeţean Călăraşi, apreciază că aceste hotărâri sunt legale, respectând prevederile Legii nr.215/2001,cu modificările si completările ulterioare, cu privire la alegerea vicepreşedintelui deşi  reclamantul a apreciat că alegerea unui nou vicepreşedinte se poate realiza doar la vacantarea postului întrucât hotărârile cu caracter individual produc efecte de la data comunicării lor. Mai arată pârâtul că nici o prevedere legală şi nici o regulă de interpretare nu conduc la concluzia că nu pot fi dispuse (nu pot fi aprobate) în cadrul aceleiaşi şedinţe mai multe acte strâns legate unele de altele. Adoptarea Hotărârii nr.5 este determinată cauzal sau este condiţionată de Hotărârea nr. 4, efectele juridice ale manifestării de voinţă a autorităţii producându-se în ordinea lor logică, firească, fără a exista o condiţie în sensul că manifestarea de voinţă să fie exprimată prin acte administrative distincte, în acest sens pronunţându-se şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Decizia civilă nr. 30 din 12.01.2006, publicată în Buletinul jurisprudenţei nr. 1/2006, Editura Brilliance, motive faţă de care pârâtul apreciază că  nu au fost încălcate prevederile Legii nr.215/2001 în ceea ce priveşte adoptarea în aceeaşi şedinţă a Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5.

Mai mult decât atât, pârâtul menţionează că nu poate fi de acord cu susţinerile reclamantului deoarece nu se poate interpreta ca o hotărâre îşi produce efectele la data comunicării (Hotărârea nr.4 privind încetarea, prin demisie, a mandatului de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi al domnului Ştefan Ion), iar cealaltă hotărâre îşi produce efectele la data adoptării ei (Hotărârea nr.5 privind alegerea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi). Cele două hotărâri au început să producă efecte, în ordinea firească a comunicării lor si anume Hotărârea nr.4 îşi  produce efectele din data de 08.01.2015 ora 1100, iar Hotărârea nr.5 din data de 08.01.2015 ora 1300, deci după ce Hotărârea nr.4 şi-a produs efectele, începe sa-si producă efectele si Hotărârea nr.5, din toate cele relatate rezultând în mod indubitabil că nu exista o îndoială serioasă cu privire la legalitatea celor două hotărâri şi nu se poate vorbi despre emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, act administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrative, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în practica sa.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute. În doctrina dreptului administrativ s-a statuat ca „reclamantul, pe lângă „iminenta pagubă", trebuie să înfăţişeze instanţei şi alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligentele depuse, de atitudinea autorităţii, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situaţia sa socială sau la alte situaţii juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.), care să fie de natură a argumenta că este vorba de un caz bine justificat. Cât priveşte paguba iminentă, se reţine că în art. 2 alin. 1 lit. s şi t din Legea 554/2004 s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci şi sensul de perturbare a funcţionării unei autorităţi publice, după caz a unui serviciu public. Se înţelege că într-o acţiune, care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba. Actul administrativ, evident normativ, în loc să organizeze serviciul public pentru a oferi reclamantului posibilitatea să-şi valorifice drepturile şi interesele legitime, a condus la operaţiuni ale administraţiei prin care i s-au încălcat drepturile şi interesele legitime, fiind iminentă şi o pagubă".

În cazul de faţă reclamantul nu probează prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate cu posibila paguba si nici nu dovedeşte ce drepturi sau interese legitime i s-au încălcat prin adoptarea celor două hotărâri a căror suspendare o solicită.

Având în vedere toate aceste aspecte precum si constatările jurisprudenței Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, care retine, cu privire la art. 14 din Legea 544/2004, că „emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute.

Pârâtul solicită a se observa că niciuna din împrejurările vădite de fapt sau/şi drept reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt îndeplinite de actele administrative a cărei suspendare se cere, respectiv, Hotărârea Consiliului Judeţean Călăraşi nr.4/2015 si Hotărârea Consiliului Judeţean Călăraşi nr.5/2015. În raport de aceste aspecte precum si constatările jurisprudenței Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, care, în petitul Deciziei nr. 442/2013 reţine expres care sunt situaţiile şi condiţiile de suspendare a unui act administrativ, concluzionează pârâtul că cererea reclamantului nu îndeplineşte cumulativ aceste condiţii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă, precum şi orice dispoziţii legale invocate sau incidente în cauză.

A propus în susţinerea întâmpinării  proba cu înscrisuri  şi orice alte probe ce vor rezulta din dezbateri.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă.

Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul va pronunţa  o soluţie de admitere a excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii, excepţie invocată de pârât cu consecinţa respingerii cererii formulate de reclamant pentru  considerentele în continuare expuse.

În şedinţa publică din 12.02.2015 instanţa a pus în discuţia părților si a primit concluziile acestora  asupra excepţiei  lipsei  de interes  în promovarea  acțiunii, excepție  invocată de pârâta  prin  întâmpinare.  Reclamantul  solicită suspendarea executării  Hotărârii  adoptate de Consiliul Judeţean Călăraşi sub nr. 5/07.01.2015,  hotărâre  care priveşte alegerea  unui  vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi în persoana numitului Dinulescu Marian. Este evident că actul administrativ a cărui suspendare se cere nu se referă la reclamant, nu afectează în nici un fel  drepturile sau libertăţile  acestuia.

Cererea a fost formulată de reclamant în temeiul art.14 din Lg. 554/2004  iar art.1, alin.1 şi 2 precum şi art.8 alin.1 din acest normativ deschid calea unei cereri în contencios administrativ doar  persoanei vătămate într-un drept al său ori pentru vătămarea unui interes legitim, public sau privat. Este evident că atâta timp cât nu există identitate între reclamant şi subiectul de drept căruia i se adresează Hotărârea  nr. 5/07.01.2015 este exclusă considerarea încălcării unui interes legitim de  natură privată.

Relativ la interesul legitim public, conform art.2 pct. 1 lit. r  din Lg. 554/2004, acesta  e definit ca interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituțională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Conţinutul actului administrativ  contestat, finalitatea acestuia precum şi  argumentaţia  oferită de reclamant  înaintea  instanţei  nu  conturează încălcarea  nici unui interes legitim de  natură publică.

Prin urmare,reclamantul nu are în această perspectivă deschisă calea unei cereri în contencios administrativ în raport de Hotărârea nr. 5/2015 adoptată de Consiliul Judeţean Călăraşi şi  în lumina  prevederilor legale sus-menționate dar şi ale art.33 din C.pr.civilă  instanța  va admite excepția invocată de pârât iar în consecinţă va respinge cererea formulată de reclamantul G.B.G. împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Călăraşi, privind suspendarea Hotărârii nr.5/ 07.01.2015 emisă de  pârât. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, excepţie invocată de pârât.

Respinge cererea formulată de reclamantul G.B.G. împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Călăraşi, privind suspendarea Hotărârii nr.5/ 07.01.2015 emisă de  pârât. 

 Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi  12.02.2015.

Domenii speta

Spete similare