Drepturi băneşti - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale

Dosar nr. 181/2/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 491

Şedinţa publică de la 28 Mai 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE …………..

Asistent judiciar ……………

Asistent judiciar ……………….

Grefier …………….

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanţii ................... - prin U. S.  L. M. C. B. în contradictoriu cu pârâta  S. N. DE T. F. DE M. „CFR M.” SA, având ca obiect drepturi băneşti- prin decizia civilă nr. 4/14.01.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii Mărgărit Costel  şi  Vodă Marinel în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 14 mai 2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa la pentru a da posibilitatea părţilor  de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru astăzi,  21. 05.2015, iar instanţa având nevoie de timp,  a amânat  pronunţarea la data de 28 mai 2015, când a pronunţat următoarea soluţie:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin acțiunea formulată la data de 22.12.2011 reclamanta U. S. L. F. M.-C. B., in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat ……………..,au chemat in judecata pârâta, S. N. DE T. F. DE M.„CFR M.” SA, pentru  ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună obligarea paratei la acordarea următoarelor drepturi salariale, actualizate in raport cu rata inflaţiei la data plaţii efective, neachitate salariaţilor acesteia, membrii de sindicat:

1) Salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009, echivalent cu salariul de baza de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in funcţie de perioada efectiv lucrata de către fiecare reclamant in parte, drepturi salariale prevăzute la art. 30 din contractele colective de munca  ale SNTFM MARFA S.A valabile pe anii 2007-2008 (prelungit prin acte adiţionale) si 2009-2010, contracte însușite de către părţile semnatare si înregistrate la Direcţia de Munca si Protecţie Sociala a Municipiului Bucureşti.

Precizează ca aceleaşi drepturi sunt prevăzute si la art. 30 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adiţional), contract însușit de către părţile semnatare si înregistrat la Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei;

2) Ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si premierea de Ziua Feroviarilor pentru anul 2009, echivalente fiecare cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevăzut in Anexa 1 la CCM valabila in luna aprilie a anului 2009), in funcţie de perioada efectiv lucrata de către fiecare reclamant, drepturi salariale prevăzute la art. 71, prima si a doua liniuţa din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adiţional pana la data de 28.12.2010), contract colectiv de munca încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate si aplicabil paratei, după cum rezulta din Anexa 4 la acesta.

In motivare se arata ca U. S. L. F. M. – C. B. este o organizaţie sindicala, legal constituita, in baza sentinţei judecătoreşti nr.68, pronunţata de Tribunalul Sector 1 Bucureşti la data de 21.04.1994, si reprezintă si protejează interesele membrilor sai de sindicat, salariaţi ai paratei.

Prin contractele colective de munca pentru anii 2007-2008 (prelungit prin acte adiţionale) si 2009-2010 încheiate la nivelul S.N.T.F.M CFR MARFA S.A. si înregistrate la Direcţia de Munca si Protecţie sociala a Municipiului Bucureşti sub nr. 1632/29.03.2007 si 2591/04.06.2009 sunt negociate următoarele drepturi salariale :

Art. 30(1) Pentru munca desfăşurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Precizează ca aceleaşi prevederi se regăsesc si la art. 30 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar (contract încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate) valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adiţional pana la data de 28.12.2010), înregistrat la Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei sub nr. 2836/20/28.12.2006.

Prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar (contract încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate) valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adiţional pana la data de 28.12.2010), înregistrat la Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei sub nr. 2836/20/28.12.2006 sunt negociate următoarele drepturi salariale:

Art. 71. prima liniuţă - cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei unu de salarizare;

Art. 71, a doua liniuţă - pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere ai cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administraţie la nivelul clasei 1 de salarizare.

Faţă de cele menţionate arata ca, salariaţii paratei, membrii de sindicat nu au beneficiat de aceste prevederi, deşi au fost negociate si obţinute prin înțelegerea pârtilor, deoarece conducerea societăţii nu a respectat si aplicat prevederile ce fac referire la acestea.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii si art. 41 alin. 5 din Constituţie, angajatorul are obligaţia sa acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, in cazul nostru parata nu a dat eficienta prevederilor precizate din contractele colective de munca pentru anii 2007-2008 (prelungit prin acte adiţionale) si 2009-2010 încheiate la nivelul S.N.T.F.M CFR MARFA S.A. si contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adiţional).

In conformitate cu dispoziţiile art. 229 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicata -Codul muncii, contractul colectiv de munca este convenţia încheiată in forma scrisa intre angajator sau organizaţia patronala de o parte, si salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligaţii ce decurg din raporturile de munca, efectele clauzelor contractului colectiv de munca întinzându-se, astfel cum stabileşte Potrivit art. 148 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea pârtilor care se fac vinovate de aceasta.

In materia executării obligaţiilor se vorbeşte, in general de principiul executării in natura a obligaţiei, aceasta însemnând executarea obligaţiei in natura ei specifica, realizarea obiectului avut in vedere de părţi, debitorul neputând înlocui acest obiect cu o alta prestaţie.

In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligaţia, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurgă la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a-l sili la executare.

Potrivit art. 160 si art. 229 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii coroborat cu art. 1270 alin. 1 din Codul civil, intre organizaţiile sindicale reprezentative semnatare a contractelor colective de munca la nivel de unitate si parata s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariate, vor fi plătite salariaţilor, care odată stipulate ele devin legea pârtilor.

In drept:dispoziţiile art. 112 Cod de procedura civila, art. 1270 Cod civil, art. 41 alin 5 din Constituţia României, Legea 53/2003, republicata - Codul muncii, Legea 62/2011 - Legea dialogului social, contractele colective de munca încheiate la nivelul S.N.T.F.M CFR SA, valabile pe anii 2007 - 2008 ( modificat si prelungit prin acte adiţionale), si 2009 - 2010, contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act adiţional pana la data de 28.12.2010).

In dovedirea cererii de proba cu înscrisuri. Anexam la prezenta cerere următoarele înscrisuri.

-listele nominale cu datele de identificare si semnăturile olografe ale reclamanţilor;

-listele nominale cu datele de identificare si semnăturile olografe ale reclamanţilor, in copie conform cu originalul pentru a fi comunicate paratei;

-extras din Contractul Colectiv de Munca al S.N.T.F.M CFR S.A, valabil pe anii 2007 -2008, înregistrat sub nr. 1632/29.03.2007 la D.M.P.S. Bucureşti;

-actul adiţional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 3137/27.06.2007 la D.M.P.S. Bucureşti;

-actul adiţional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 5235/31.10.2007 la D.M.P.S. Bucureşti;

-actul adiţional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 627/01.02.2008 la D.M.P.S. Bucureşti;

-actul adiţional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 2093/08.04.2008 la D.M.P.S. Bucureşti;

-extras din Contractul Colectiv de Munca al S.N.T.F.M CFR MARFA S.A, valabil pe anii 2009 - 2010, înregistrat sub nr. 2584/04.06.2009 la D.M.P.S. Bucureşti;

-extras din Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar, valabil pe anii 2006 - 2008, inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei;

-actul adiţional la Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar 2006 - 2008, inregistrat sub nr. 370/20.06.2008 la Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei;

-documentele care atesta dobândirea personalităţii juridice si funcţionarii legale a sindicatului:

a)sentinţa civila nr.68, pronunţata de Tribunalul Sector 1 Bucureşti la data de 21.04.1994 in dosarul nr. 54/PJ/1994;

b)sentinţa civila nr. 14633, pronunţata de Tribunalul Sector 1 Bucureşti la data de 06.09.2011 in dosarul nr. 31697/299/2011.

Prin cererea formulata la data de 15.09.2010 reclamanții…………… au chemat in judecata pe parata S. N. DE T. F. DE M. CFR M. S.A cu sediul in …………., solicitând obligarea la plata sumelor reprezentând-premierea aferenta zilei feroviarului pe anii 2006-2009, conform art.64 alin 1 din Contractul colectiv de munca,respectiv un salariu de baza pentru fiecare an, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizata cu rata inflaţiei la data plaţii efective;

-ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun pentru anul 2009 stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare; actualizat cu rata inflaţiei la data plaţii efective;

-contravaloarea bonurilor de masa începând cu luna martie 2009 si pana la data incetarii contractelor individuale de munca, actualizata cu rata inflaţiei la data plaţii efective.

In motivare arata ca, au fost salariaţi ai S. N. de T. F. de M. "CHR-M."S.A Sucursala …………. pana in luna martie 2010, fiind disponibilizați in baza Programului de Restructurare si Reorganizare a CFR M. si a Proiectului de Concediere Colectiva aprobate prin Hotărârea AGA 38/2.10.2009, Hotărârea AGA 1/7.01.2010, Hotărârea AGA 3/25.01.20101 si Hotărârea CA 12/30.09.2009, asa cum reiese din deciziile de concediere anexate prezentei cereri de chemare in judecata.

In conformitate cu prevederile Contractelor colective de munca incheiate la nivelul SNTFM CHR M. SA, salariaţii au dreptul la un ajutor material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului in cuantum de cel puţin un salariu de baza Ia nivelul clasei 1 de salarizare.

Astfel in contractual colectiv de munca pentru anii 2006-2007 la art. Art.64. In afara ajutoarelor Ia care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele:

- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administraţie, cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare;

In contractul colectiv de munca pentru anii 2007-2008, in art. 64 se menţine acelaşi drept.

Prin actul aditional la contractul colectiv de munca pentru anii 2007-2008 se stipulează ca prevederile acestui contract colectiv se prelungesc pana la 31.12.2008.

In ceea ce priveşte tichetele de masa pentru anul 2009-2010 la art. 74 din CCM se menţionează ca începând cu data de 01.03.2007 se vor acorda salariaţilor "CFR M." S.A. 20 tichete de masă/salariat/lună.

Potrivit art.40 alin 2 lit.c raportat la art.243 Codul Muncii, art.30 din L130/1996 republicata angajatorul are obligaţia sa acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti (art.243 C. muncii) neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea pârtilor care se fac vinovate de aceasta.

In drept, prevederile art.64 alin 1 CCM 2005-2006, 2007-2008, prelungit prin act adiţional, 2009-2010, art.40 alin 2 lit.c si art.155, art. l66, art. 236,alin 1, art.241 alin.1 lit a, art.243, art.239 C Muncii, Legea 130/1996 republicata, art.969 C civil.

Prin întâmpinare parata  a invocat excepţia prescrierii dreptului material la acţiune al reclamaţilor si învederează că reclamanţii solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din contractele colective de muncă şi nu a unor drepturi salariate conform contractelor individuale de munca, iar potrivit art. 268 alin.1 lit. e din Codul Muncii republicat" cererile privind soluţionarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune,,.

Având în vedere data sesizării instanţei (22.12.2011) solicită să se constate că dreptul la acţiune al reclamantului era stins prin prescripţie pentru neexecutarea întocmai a contractului colectiv de muncă pe anii 2008 şi 2009, respectiv pentru acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor Paştelui şi Crăciunului şi a premierii ocazionate de Ziua Feroviarului pe anul 2009, precum şi a salariului suplimentar pentru anii 2008-2009.

Contractul colectiv de muncă este un contract cu caracter general, permanent şi obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. Astfel, orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca şi conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescripţie al dreptului la acţiune fiind determinat şi prin prisma acestui aspect.

Termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 (1) lit. e din Codul Muncii republicat are în vedere faptul că orice conflict colectiv trebuie să-şi găsească soluţionarea într-un termen rezonabil, îndeplinindu-se astfel un principiu constituţional statuat de art. 21 din Constituţie.

Faţă de cele menţionate,  pentru a determina normele aplicabile sub aspectul prescripţiei dreptului material la acţiune, este necesar să se analizeze în primul rând  izvorul drepturilor solicitate.

Menţionează că alin. 2 al art. 159 din Codul Muncii republicat prevede că: Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani", iar conform art. 166 alin. 1 din Codul muncii republicat: "Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

Astfel, prin interpretarea logică şi literală a normelor legale citate rezultă că, drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca şi contraprestaţie a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puţin o dată pe lună. Or, drepturile solicitate nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiţiei de mai sus, definiţie extrasă prin interpretarea articolelor de lege redate anterior.

Salariul, ca element esenţial al contractului individual de muncă, reprezintă un raport între efortul depus şi câştigul obţinut ca determinare a utilităţii muncii, iar dacă aceste sume s-ar asimila veniturilor salariale, în conformitate cu art. 159 alin. 1 din Codul muncii republicat, ele ar trebuie să reprezinte contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă (bazat pe principiul reciprocităţii şi echivalenţei prestaţiilor),or, acestea nu fac obiectul contractelor individuale de muncă.

Această teză este confirmată şi de faptul că acordarea acestora este condiţionată de conduita reclamanţilor, dar şi de existenţa unei hotărâri a Consiliului de Administraţie (premierea pentru ziua Feroviarului), or salariul nu este supus nici unei condiţii de acest gen.

Astfel având în vedere că dreptul de natură salarială este definit ca fiind răsplata muncii depuse în cadrul subordonării salariatului de către angajator, iar definiţia acestor drepturi trebuie să reiasă din elementele contractului individual de muncă, consideră că în acest caz obligarea societăţii la plata unor drepturi ce nu au caracter salarial, precum şi lipsa unui raport just de proporţionalitate între prestaţia angajatului şi veniturile încasate de acesta, nu poate fi decât o sarcină excesivă impusă angajatorului care este de natură a-i afecta esenţa dreptului de proprietate, încălcându-se astfel art. 44 din Constituţia României.

Deci, pe considerentul că drepturile de natură salarială izvorăsc numai din contractele individuale de muncă, drepturile solicitate în prezenta cauză ce au ca temei contractului colectiv de muncă nu trebuie confundate cu drepturi de natură salarială, astfel încât să se aplice prescripţia de 3 ani.

Astfel, drepturile salariale au la bază, exclusiv munca depusă de salariaţi, ori prin contractele colective de muncă se acordă drepturi băneşti, dar nu în temeiul muncii prestate, ci doar exclusiv în baza altor drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.

Referindu-ne la prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat, subliniază intenţia legiuitorului de a prevede un termen distinct de prescripţie pentru clauzele negociate în contractul colectiv de muncă, faţă de termenul general de 3 ani, şi care este mult mai mic decât în privinţa drepturilor salariale, deoarece aceste drepturi prevăzute în contractele colective de muncă nu se dau ca şi compensaţie pentru obţinerea vreunui profit suplimentar, adus de către salariaţi, ci efectiv se stabilesc prin negociere. Astfel, legiuitorul pentru a nu destabiliza financiar angajatorul, a prevăzut ca întinderea drepturilor prevăzute în CCM să poată fi solicitate într-un domeniu mai scurt de prescripţie, şi anume de 6 luni.

A interpreta altfel ar însemna că prevederile art. 283 (1) lit. e - actual 268 din Codul muncii republicat - sunt golite de conţinut şi inaplicabile dacă se admite că termenul de 3 ani ar fi aplicabil în toate situaţiile când se promovează acţiuni ce au ca obiect plata unor drepturi băneşti.

 Invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire ia acordarea ajutoarelor de Paste, Crăciun şi Ziua Feroviarului pe anul 2009.

Referitor la capetele de cerere cu privire la ajutoarele materiale de Paşti, Crăciun şi Feroviarului pentru anul 2009, învederăm instanţei că potrivit art. 64 alin. 1 şi 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010 drepturile pe care le solicită USLMC - NU acordă pentru anii 2009 si 2010.

In conformitate cu prevederile art. 977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face cu intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. In acest context, menţionăm că înţelegerea părţilor la data semnării CCM 2009/2010, a fost în sensul renunţării la posibilitatea acordării ajutoarelor materiale şi stabilirii cuantumului acestora la Nivelul clasei 1 de salarizare.

Faţă de cele prezentate, solicita să se constate că pentru anul 2009 salariaţii, prin reprezentanţii lor, au fost de acord si au semnat documentul prin care nu se acordă salariaţilor ajutoarele materiale ocazionate de Ziua Feroviarului, Paste şi Crăciun.

Că aceasta a fost voinţa părţilor arată că părţile au încheiat act adiţional Ia CCM prin care stabilesc ca ajutoarele materiale stabilite prin art. 64 CCM să nu se acorde nici în anul 2010!

Referindu-ne la susţinerile USLMC, potrivit cărora aceste drepturi sunt cuprinse şi în CCM la nivel de grup de unităţi arătăm că în conformitate cu prevederile art. 149 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - (1) „Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori toate părţile îndreptăţite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru. „

Or, această modificare, comparativ cu CCM la nivel de grup de unităţi pe anii 2007-2010, constă în decizia părţilor de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 şi este exprimată prin procesele verbale încheiate la 25.05.2009 şi 03.06.2009 , precum şi prin art. 64 alin. 1 şi 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010.

Mai mult, art. 142. alin. (2) din Legea 62/2011 prevede că : Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanţa judecătorească competentă, la cererea părţii interesate, iar la alin. (3): în cazul constatării nulităţii unor clauze de către instanţa judecătorească, părţile pot conveni renegocierea acestora.

In cazul de faţă, organizaţia sindicală solicită acordarea unor drepturi la care s-a renunţat prin voinţa părţilor (!!!), deşi nu s-a solicitat niciodată ca instanţa să constate nulitatea clauzelor contractuale cu care însuşi reprezentanţii salariaţilor au fost de acord.

Consideră că in această cauză nu se poate face aplicarea art. 38 din Codul muncii, dat fiind că nulitatea poate să afecteze doar renunţările la drepturi recunoscute prin lege.

Prin acordul, părţilor se pot stabili obligaţii diferite ca natură sau cuantum în relaţiile contractuale privind relaţiile de muncă. în toate cazurile, doar minimul de drepturi ale salariaţilor, minim dat de lege, trebuie respectat necondiţionat, inclusiv în succesiunea contractelor colective de muncă. Minimul concret al drepturilor stabilit la un anumit operator economic ar putea să fluctueze de la un an la altul  fiind supuse negocierii colective.

Faţă de cele de mai sus consideră că pretenţiile USLMC Bucureşti sunt inadmisibile.

Pe fondul cauzei solicităm respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, tratând fiecare capăt de cerere distinct, după cum urmează:

1. Ajutoarele materiale de Paşte şi Crăciun şi Premierea de Ziua Feroviarului pentru anul 2009.

Raportat Ia CCM pe anul 2009/2010, la nivelul CFR Marfă, învederăm onoratei instanţe că prin contractul încheiat, părţile au stabilit, drepturi şi obligaţii condiţionate sau necondiţionate de alte dispoziţii.

Astfel, ajutoarele materiale prevăzute de art. 64, alin. 1 şi 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul CFR M., potrivit căruia „...cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare ", iar „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administraţie, cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare ", sunt condiţionate de conduita reclamanţilor, dar şi de existenţa unei hotărâri a Consiliului de Administraţie, care este necesară şi obligatorie pentru acordarea acestora.

Aşadar, acordarea ajutoarelor materiale pretinse prin acţiune nu se face în mod direct şi imediat ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza şi aprobarea Consiliului de Administraţie al societăţii.

Deci, aceste ajutoare urmau să se acorde, doar în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţie, în cazul în care situaţia financiară a societăţii permitea acest lucru.

Ca exemplu, pentru anul 2007, salariaţii subscrisei au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului, în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în CA al CFR M. SA prin Hotărârea nr. 4/25.04.2007.

Menționează că această hotărâre a fost aprobată de către Consiliul de Administraţie al CFR M. SA în urma unei şedinţe statutare, la care au participat şi 3 membri ai organizaţiilor sindicale.

Acordarea acestor ajutoare materiale nu sunt obligatorii, dovada fiind neincluderea lor ca obligaţie a societăţii în clauzele contractului individual de muncă, ele putând fi acordate numai în anumite condiţii negociate de părţi.

Prin acordul părţilor, în contractul colectiv de muncă s-a instituit un mecanism prin care să se poată acorda o sumă de bani cu ocazia Zilei Feroviarului şi sărbătorilor de Paşte şi Crăciun. Pentru ca aceste sume de bani să poată fi acordate trebuiau să fie parcurse o serie de etape. Obligativitatea deciziei Consiliului de Administraţie, decizie care se ia cu consultarea reprezentanţilor sindicatelor, vizează tocmai constatarea îndeplinirii condiţiilor cumulative pentru a se putea acorda o eventuală recompensă materială.

Precizează că drepturile solicitate de către reclamanţi în prezenta cauză nu sunt stabilite de către părţi în contractul individual de muncă, reprezentând în fapt doar ajutoare financiare condiţionate de posibilităţile angajatorului: „din veniturile realizate, după acoperirea cheltuielilor, constituirea fondului de rezervă, a celui de dezvoltare, satisfacerea necesităţilor de perfecţionare-recalificare a personalului.. " conform art. 20 din Contractului colectiv de Muncă.

Mai mult, pentru anii 2008 şi 2009, potrivit art. 64 alin. 1 şi 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010 drepturile pe care le solicită reclamanţii au fost suprimate.

2. Referitor la  Salariul Suplimentar pe anii 2008 şi 2009 arata că prin CCM la nivelul CFR M. pe anul 2009/2010, este prevăzut la art. 30 posibilitatea acordării unui salariu suplimentar, astfel:

(1)Pentru munca ireproşabilă desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societăţii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

(2)Salariul suplimentar se poate acorda şi trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de administraţie, luată cu acordul delegaţilor aleşi ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.

(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.

Arată că in conformitate cu art. 229 al 4 din CM,contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părţilor, iar referindu-ne la prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate pe anii 2008 - 2009, este evident că textul menţionează doar caracterul facultativ în ceea ce priveşte acordarea, de către CFR M., a salariului suplimentar.

Astfel, contractul colectiv de muncă, indiferent de nivelul la care este încheiat are forţa unei legi între părţile contractante şi este important ca acest act să fie interpretat prin prisma termenilor în care a fost redactat, deoarece aceştia sunt cei care pun în evidenţă voinţa reală a părţilor.

Or, după cum rezultă din cuprinsul textelor expuse mai sus, convenţia dintre părţi a prevăzut posibilitatea (si nu obligativitatea) acordării unui salariu suplimentar (alin. 1, la alin. 3), specificându-se una dintre condiţiile în care posibilitatea primirii salariului suplimentar devine drept efectiv, respectiv obţinerea unor venituri şi constituirea din acestea a unui procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.

Art. 30 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM CFR M. SA prevede că sumele necesare pentru salariul suplimentar provin din veniturile realizate de societate.

Deci, posibilitatea acordării acestui „salariu suplimentar''' derivă în principal de posibilităţile financiare ale angajatorului şi este condiţionată de conduita salariaţilor într-un an calendaristic anterior.

Chiar şi o simplă analiză sintactică şi morfologică a clauzei, citate în cuprinsul hotărârii atacate, ar fi arătat că folosirea termenului "poate" nu introduce o obligaţie ci o posibilitate, în cazul îndeplinirii cumulative a unor condiţii.

Astfel, părţile au reglementat cadrul în care s-ar putea achita astfel de drepturi, făcându-se trimiteri la posibilitatea primirii unui salariu suplimentar chiar şi în cazul desfăşurării unei munci ireproşabile (criterii ce sunt prevăzute de anexa 6), dar şi la sursa fondurilor din care s-ar putea plăti acest salariu.

Faţă de cele mai sus arătate, în lipsa posibilităţilor financiare, societatea nu poate să asigure sprijinul suplimentar al veniturilor salariaţilor în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile ambelor părţi, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.

S. N. de T. F. de M. "CFR M." - SA. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi unul din agenţii economici monitorizaţi în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar. Până în anul 2008 a fost în vigoare OUG 79/2001 prin care eram obligaţi la respectarea aceloraşi dispoziţii.

Ulterior parata a completat întâmpinarea si a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat pentru următorii reclamaţi:

•………….. este reclamant în dosarul nr. 3517/116/2011, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3290/03.11.2011 de Tribunalul Călăraşi, şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3290/03.11.2011,s-a declarat recurs;

……………. este reclamant în dosarul nr. 3518/116/2011, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3299/03.11.2011 de Tribunalul Călăraşi, şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3299/30.11.2011 s-a declarat recurs;

•……………. este reclamant în dosarul nr. 3515/116/2011, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3411/10.11.2011 de Tribunalul Călăraşi, şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3411/10.11.2011 s-a declarat recurs;

•…………….. este reclamant în dosarul nr. 3516/116/2011, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3292/03.11.2011 de Tribunalul Călăraşi, şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3292/03.11.2011 s-a declarat recurs;

•…………….. este reclamant în dosarul nr. 4552/116/2011 şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009;

•………….. este reclamant în dosarul nr. 4910/116/2011 şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, termen 17.01.2012;

•………………. şi ………………. sunt reclamanţi în dosarul nr. 44034/3/2011, Tribunalul Bucureşti şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2006/2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009;

•…………. este reclamant în dosarul nr. 3519/116/2011, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3291/03.11.2011 de Tribunalul Călăraşi, şi are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2009, ajutorul material de Paşti/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3291/03.11.2011 s-a declarat recurs;

Cu privire la data încheierii /încetării CIM pentru perioada 2008/2009, aşa cum rezultă din tabelul nominal anexat, arătam următoarele:

……………. - încetat CIM începând cu data de 28.05.2009; Faţă de data încheierii CIM, reclamantul mai sus menţionat nu are dreptul să solicite salariul suplimentar şi ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pe anul 9.

3.Cu privirea la capătul 1 din cererea de chemare in judecata, privind salariul suplimentar pe anii 2008/2009, în situaţia în cere veţi respinge apărerile societăţii privind acest capăt de cerere, solicitam instanţei a avea în vedere dispoziţiile art. 30(1) din CCM privind acordarea salariului suplimentar ( conf. Anexei 6 punct 2), de salariul suplimentar nu beneficiază salariaţii care în cursul anului calendaristic respectiv au fost sancţionaţi cu diminuarea salariului pe o perioada de 1-3 luni.

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/4756/06.10.2008, dl. …………… a fost sancţionat cu retragerea unei clase de salarizare timp de una lună;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/986/06.04.2009, dl. …………… fost sancţionat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o durata de una luna;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/4755/06.10.2008, dl. ……………… a fost sancţionat cu retragerea unei clase de salarizare timp de una lună;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/4151106.10.2008, dl. …………. a fost sancţionată cu retragerea unei clase de salarizare timp de una lună;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/2082/25.,060..2009, dl. …………… fost sancţionat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o durata de trei luni;

Prin cererea înregistrată pe rolul  TRIBUNALULUI BUCUREŞTI SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr. 44034/3/2010  reclamanţii ………….. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „CFR-M.” SA. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se  dispună obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi:

-premierea aferenta zilei feroviarului pe anii 2006-2009, conform art. 64 alin 1 din Contractul colectiv de muncă, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizata cu rata inflaţiei la data plaţii efective;

-plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun pentru anul 2009 stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare; actualizat cu rata inflaţiei la data plaţii efective;  plata contravalorii bonurilor de masa începând cu lună martie 2009 şi până la data încetării contractelor individuale de muncă, actualizata cu rata inflaţiei la data plaţii efective.

-Contravaloarea tichetelor de masa pentru anul 2009 şi până la încetarea contractelor individuale de muncă, actualizata cu rata inflaţiei la data plaţii efective;

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au fost salariaţi ai S. N. de T. F. de M. "CFR-M." S.A Sucursala Bucureşti până în lună martie 2010, fiind disponibilizaţi în baza Programului de Restructurare şi Reorganizare a CFR M. şi a Proiectului de Concediere Colectivă aprobate prin Hotărârea AGA 38/2.10.2009, Hotărârea AGA 1/7.01.2010, Hotărârea AGA nr. 3/25.01.20101 şi Hotărârea CA 12/30.09.2009, aşa cum reiese din deciziile de concediere anexate prezentei cereri de chemare în judecată.

În conformitate cu prevederile Contractelor colective de munca încheiate la nivelul SNTFM CHR M. SA, salariaţii au dreptul la un ajutor material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului în cuantum de cel puţin un salariu de baza la nivelul clasei 1 de salarizare.

Astfel în contractual colectiv de muncă pentru anii 2006-2007 la art. 64. În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele:pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administraţie, cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare;

În contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, în art. 64 se menţine acelaşi drept.

Prin actul adiţional la contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008 se stipulează că prevederile acestui contract colectiv se prelungesc până la 31.12.2008.

În ceea ce priveşte tichetele de masa pentru anul 2009-2010 la art. 74 din CCM se menţionează că începând cu data de 01.03.2007 se vor acorda salariaţilor "CFR M." S.A. 20 tichete de masă/salariat/lună.

Potrivit art. 40 alin 2 lit. c raportat la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din Legea nr. 30/1996 republicata angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi (art. 243 Codul muncii) neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea parţilor care se fac vinovate de aceasta.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 64 alin. 1 Contractul Colectiv de Muncă 2005-2006, 2007-2008, prelungit prin act adiţional, 2009-2010, art.40 alin 2 lit. c şi art.155, art. l66, art. 236,alin 1, art. 241 alini lit. a, art.243, art.239 C Muncii, Legea nr. 130/1996 republicata, art. 969 Cod civil.

In dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat încuviinţarea administrării probei cu  înscrisuri.

La data de 12.04.2011 pârâta  S.N. DE T. F. DE M. „CFR-M.” SA  a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulată de reclamanţii …………. ca neîntemeiata având în vedere următoarele motive:

Pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti pentru reclamanţii ……………… având în vedere prevederile 284 alin.2 din Codul Muncii, prin care cererile referitoare la cauzele care vizează conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, invocă excepţia competenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti pentru reclamanţii ……………, deoarece aceştia au domiciliul în: …………, jud. Călăraşi; ……………… - domiciliat în ……………., jud. Călăraşi

Pârâta a solicitat  admiterea excepţiei invocate, disjungerea cauzei faţă de reclamanţii ……………… şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Călăraşi în a cărei circumscripţie îşi au reclamanţii domiciliul.

În dovedirea celor mai sus menţionate  pârâta a depus copie xerox de pe CI seria ………nr. ………. .

Pe fond referitor la solicitările reclamanţilor privind acordarea premierei pentru Ziua Feroviarului aferente anilor 2006 – 2009.

Cu privire la premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2006 şi 2007 intimata solicită să se constate, având în vedere data sesizării instanţei, că dreptul la acţiune al reclamantei este stins prin prescripţie (termenul general de prescripţie de 3 ani).

A făcut  precizarea că Ziua Feroviarului (data naşterii dreptului la acţiune) pentru care se solicită acest ajutor material este 23 aprilie (Sfântul Gheorghe), iar data înregistrării cererii este 21.10.2010. deci cu mult peste termenul de prescripţie de 3 ani.

În  plus, pentru anul 2007 învederează ca toţi salariaţii intimatei au beneficiat de o premiere în cuantum de 100 lei brut/salariat prima aprobată în Consiliul de Administraţie al CFR M. SA prin Hotărârea nr. 4/25.04.2007 - pe care o anexează la prezenta.

Pentru anul 2009, au fost încheiate procesele verbale din 25.05.2009 şi 03.06.2009, semnate şi aprobate de reprezentanţii administraţiei şi reprezentanţii sindicatelor reprezentative semnatare ale CCM, din care reiese în mod clar şi indubitabil faptul că părţile au fost de acord să se suspende acordarea ajutorului material (premierii) de Ziua Feroviarului pentru anul 2009.

S-au făcut aceste concesii pentru a nu îngreuna situaţia financiară a societăţii şi pentru a reduce ia minim posibil concedierile.

Înţelegerea părţilor, consfinţită prin cele două procese verbale mai sus amintite, au stat la baza încheierii contractului colectiv  de muncă 2009/2010 al  SNTFM „CFR” M. SA , care a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială sub numărul 2584/04.06.2009.

Menţionează că ajutorul material solicitat de reclamantul din prezenţa cauza, are ca temei art.64 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM „CFR M." SA pe anul 2009/2010.

Potrivit art.64 alini şi 3 din CCM 2009/2010  ,, În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele: pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administraţie, cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare. Aceste prevederi se aplică cu 01 ianuarie 2010

 Având în vedere cele mai sus menţionate şi în  conformitate cu prevederile art 64 la CCM 2009/2010 intimata a solicitat să se  constatei ca pentru anul 2009 si-a prevăzut în mod expres că nu se va acorda acest ajutor material cu ocazia Zilei Feroviarului.

Drept pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la cererea reclamantului privind plata ajutorului material de Paşte şi de Crăciun aferente anului 2009.

În vederea respectării legislaţiei în vigoare cu privire la încheierea Contractului Colectiv de Muncă, în anul 2009, au avut loc întâlniri intre administraţie şi sindicatele reprezentative semnatare ale CCM unde a fost pus în discuţie acest aspect (acordarea ajutorului material de Paşti şi de Crăciun) întâlniri care au condus în urma dezbaterilor la încheierea unor acorduri.

Aceste acorduri au fost concretizate prin încheierea proceselor verbale din 25.05.2009 şi 03.06.2009, semnate şi aprobate de reprezentanţii administraţiei şi reprezentanţii sindicatelor reprezentative semnatare ale CCM, din care reiese în mod clar şi indubitabil faptul că părţile au fost de acord să se suspende acordarea Primei de Paşte şi de Crăciun pentru anul 2009.

S-au făcut aceste concesii pentru a nu îngreuna situaţia financiară a societăţii şi pentru a reduce la minim posibil concedierile

Înţelegerea părţilor, consfinţită prin cele două procese verbale mai sus amintite (pe care le anexăm la prezenţă) au stat la baza încheierii Contractului Colectiv de Muncă 2009/2010 al SNTFM „CFR M." SA, care a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială sub numărul 2584/04.06.2009.

Menţionează că ajutoarele materiale solicitate de reclamantul din prezenţa cauza, au ca temei art.64 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM „CFR M." SA pe anul 2009/2010.

Potrivit art. 64 alin 1 şi 2 din CCM 2009/2010  ,,În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun se vor acorda salariaţilor un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariaţii care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancţionaţi pentru consumul de băuturi alcoolice, precum şi salariaţii care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun se afla în concediu far a plată cu o durată de un an.

Aceste prevederi se aplica cu 01 ianuarie 2010.

Având în vedere cele mai sus menţionate şi în conformitate cu  prevederile art. 64 la CCM 2009/2010 pentru anul 2009 s-a prevăzut în mod expres că nu se vor acorda e aceste ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun.

Intimata a  solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la solicitarea reclamanţilor de acordare a tichetelor de masa aferente perioadei aprilie 2009-martie 2010 intimata a arătat că în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa ,,salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiile autonome şi din sectorul bugetarcare încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportata integral de către angajatori. "

„ Tichetele de masa se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. "

Din lecturarea art. 1 din Legea nr. 142/1998 aflam condiţiile exprese şi cumulative ce trebuiesc îndeplinite pentru a fi acordate tichetele de masă: existenţa unui contract individual de munca care să prevadă această posibilitate şi capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.

Deci legea nu stabileşte în mod imperativ obligaţia angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităţilor financiare, va acorda sau nu acesta bonificaţie.

Tichetele de masă sunt beneficii extrasalariale pentru angajaţi, hârtii valorice nefungibile care nu pot fi compensate prin acordarea sumei respective în bani. Acestea sunt acordate de angajatori pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli.

Ca urmare a pierderilor înregistrate de societate datorită reducerii volumului de marfa transportat cu 50% începând cu luna octombrie 2008 şi până în prezent, prin H.G. 28/2010 s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2009 a SNTFM CFR M. SA iar la capitolul cheltuieli totale, cheltuieli cu personalul a fost alocată o sumă pentru cheltuieli cu tichete de masă.

Menţionează  că această sumă reprezintă contravaloarea tichetelor de masa acordate în lunile ianuarie 2009 - martie 2009 către toţi salariaţii societăţii, respectiv 22 tichete de masa /lună/ salariat şi că din luna aprilie nu s-a mai prevăzut o alocare bugetară pentru acordarea de tichete de masă.

Pentru anul 2010 s-a semnat actul adiţional la Contractul Colectiv de Muncă 2009/2010 al SNTFM „C.F.R. M.", înregistrat la Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti sub nr. 1713/2010 care la art. 74 alin. 4 prevede ca „Toate drepturile decurgând din aplicarea "acestui articol nu se aplică pentru anul 2010.”

Precizează ca acest act adiţional a fost semnat de /reprezentanţii administraţiei precum şi 3e reprezentanţii salariaţilor prin federaţiile sindicale reprezentative.

"Art. 74 se modifică şi va avea următorul conţinut:

Începând cu data de 01.11.2007, salariaţii "C.F.R. M." S.A. beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condiţiile legislaţiei în vigoare.

Personalul care lucrează în regim de tură sau turnus conform graficului de serviciu, în zilele de sâmbătă şi de duminică beneficiază de tichetele de masă.

Personalul trimis la cursuri de calificare, recalificare şi perfecţionare de către societate în interesul acesteia va primi tichete de masă în conformitate cu prevederile în vigoare.

Faptul că Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, nu constituie un drept al salariaţilor şi respectiv o obligaţie corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opţional al acordării acestor beneficii, a fost statuat chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 14/18.02.2008, într-o speţă similară, şi anume: „aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocaţie ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie".

Avându-se în vedere faptul că în bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii nu este prevăzută o astfel de obligaţie, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaţilor tichetele de masă.

Faţă de aceste menţiuni consideră ca lipsită de temei solicitarea reclamanţilor cu privire la acordarea tichetelor de masa pentru perioada aprilie 2009- martie 2010, drept pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.

În drept: art. 115 Cod procedură civilă.

Intimata a depus un set de înscrisuri în copie.

Intimata S. N. DE T. F. DE M. „CFR-M.” S.A. a depus la dosar precizare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii  pentru următoarele considerente:

Intimata a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti solicitate ( prima pentru Ziua Feroviarului 2006 – 2009 şi Ajutor material de Paşti şi Crăciun pentru anul 2009) în temeiul  art. 283 alin. 1) lit. e din Codul Muncii.

Drepturile revendicate de reclamanţi privitoare la ajutorul material de Paşte, prima pentru Ziua Feroviarului, nu sunt drepturi de natură salarială iar termenul de prescripţie pentru revendicarea acestora este termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1) lit. e din Codul Muncii.

În argumentarea celor afirmate face următoarele precizări:

Plecând de la semantica termenilor ce compun sintagma „drepturi salariale" rezultă că nu orice sumă de bani cuvenită sau stipulată în favoarea angajatului face parte din categoria „drepturilor salariale" ci doar acele sume de bani care formează conţinutul juridic al noţiunii de „salariu".

În limbajul comun, uzual termenul de „salariu" este utilizat de marea majoritate a cetăţenilor că referindu-se la suma de bani pe care o încasează lunar de la angajator, în virtutea raporturilor de muncă.

În schimb, semnificaţia juridică a termenului de „salariu" este una strict determinată de legiuitor şi ea poate diferi de sensul din limbajul obişnuit, în anumite cazuri particulare.

Astfel, „salariul" este definit în Codul Muncii la art. 154 alin. 1) ca reprezentând „contraprestaţia muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă", iar art. 155 din Codul Muncii denumit „elementele salariului" enumera componentele acestei noţiuni, respectiv: „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri".

Dispoziţiile Codului Muncii permit însă acordarea de către angajat şi a altor drepturi, fie băneşti fie de altă natură, dar care nu fac parte din salariu, neavând astfel natura juridică de „drepturi salariale".

Aceasta înseamnă că, fie prin contractul individual de muncă, fie prin contract colectiv de muncă, pe lângă salariu, părţile pot negocia şi stabili acordarea unor drepturi sau avantaje suplimentare (fie în bani fie sub altă formă).

De asemenea, art. 236 din Codul Muncii, ce reglementează obiectul contractelor colective de muncă, prevede că prin astfel de contracte „se stabilesc clauzele privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă".

Legiuitorul face în mod expres diferenţierea între conceptul de „salarizare" (ce nu poate fi interpretat altfel decât prin prisma dispoziţiilor din Titlul IV al Codului Muncii) şi „alte drepturi ce decurg din raportul de muncă" - ceea ce înseamnă că se permite acordarea unor drepturi băneşti cu altă natură juridică decât aceea de salariu.

Prin urmare, drepturile stipulate cu alt titlu decât cel de salariu, chiar dacă sunt prevăzute sub formă bănească, nu fac parte din categoria „drepturilor salariale".

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca orice sume de bani primite de angajat, cu excepţia celor prevăzute la art. 155 din Codul Muncii, să facă parte sau să fie considerate „drepturi salariale", atunci l-ar fi reglementat în cadrul Titlului IV intitulat SALARIZAREA sau ar fi definit altfel noţiunea de „salariu".

Având în vedere dispoziţiile Codului Muncii, rezultă voinţa legiuitorului de a face o demarcaţie clară între sumele de bani primite de angajat cu titlu de „salariu" - „drepturi salariale" şi sumele primite cu orice alt titlu, în virtutea raporturilor de muncă dintre părţi.

Art. 283 alin. 1) lit. c din Codul muncii se aplică doar în ceea ce priveşte „drepturile salariale" stipulate în contractele colective, iar nu şi drepturilor de cu totul altă natură şi care izvorăsc din raporturile de muncă.

Cum din analiza făcută mai sus, rezultă că sintagma „drepturi salariale" se referă la salariul de bază, sporuri, indemnizaţii şi alte adaosuri, rezultă că orice sumă de bani stipulată în contractele colective care nu se încadrează în rândul elementelor salariului (enumerate în mod clar la art.155 din Codul Muncii) trebuie cerut în instanţă în cadrul termenului de prescripţie de 6 luni (regulă - în cazul contractelor colective), iar nu de 3 ani.

Prin urmare, orice drept prevăzut în contractele colective, dacă nu este de natură salariala, este supus termenului de 6 luni.

În mod cu totul evident aceste drepturi revendicate de reclamant, nu pot fi considerate elemente componente ale salariului, astfel cum aceasta este definit la art. 155 din Codul Muncii, respectiv nu constituie salariul de bază, indemnizaţie, spor sau adaos.

Aceste drepturi revendicate de reclamant sunt definite în contractul colectiv ca fiind „ajutor material" respectiv „premiere", făcându-se o distincţie clară faţă de noţiunile de salariu de bază, indemnizaţie, spor sau adaos.

În consecinţă, rezultă în mod clar şi indubitabil că drepturile privitoare la ajutoarele materiale pentru Paşte şi Crăciun şi premierea de Ziua Feroviarului, revendicate de reclamant nu sunt drepturi de natură salarială şi sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1) lit. e) din Codul Muncii (termenul de prescripţie fiind de 6 luni).

Cum de la data la care trebuiau acordate aceste drepturi până la data introducerii acţiunii au trecut mai mult de 6 luni (plata drepturilor solicitate trebuia să se facă succesiv, cu ocazia Zilei Feroviarului din anii 2007-2009, adică în jurul datei de 23 aprilie, respectiv cu ocazia sărbătorilor de Paşte, şi faţă de data înregistrării prezentei cereri - 15.09.2010), solicităm admiterea excepţiei invocate şi respingerea pretenţiilor.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115 Cod procedură civilă.

Faţă de reclamanții …………………, Tribunalul Bucureşti a disjuns cauza si a declinat competenta de soluționare in favoarea Tribunalului Călăraşi ,unde a fost conexat la prezenta cauza.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:

În considerarea prevederilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă, Tribunalul va analiza cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, invocată de pârâtă.

Tribunalul, deliberând asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile reclamanţilor având ca obiect plata sumelor reprezentând premierea pentru ziua Feroviarului pentru anii 2006 – 2007 o va admite faţă de împrejurarea că pretenţiile reclamanţilor vizează perioada 23.04.2006 – aprilie 2007, iar introducerea cererii de chemare în judecată la data de 15.09.2010 s-a făcut înafara termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de dispoziţiile articolului 283 alineatul 2 din Codul muncii raportat la dispoziţiile articolului 166 din Codul muncii.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă în baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, Tribunalul va respinge această excepţie, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescripţie de 6 luni aplicabil în situaţia neexecutării contractului colectiv de muncă ci, drepturile pretinse de reclamanţi respectiv acordarea unor drepturi individuale, care chiar dacă se regăsesc in contractul colectiv de muncă fac parte din categoria drepturilor băneşti suplimentare respectiv drepturi individuale ale salariaţilor si nu au caracter de drepturi colective astfel încât nu sunt supuse termenului de prescripţie de 6 luni ci termenului de prescripţie prevăzut de art. 283 alin. 2 din Codul muncii referitor la litigii în legătură cu drepturi şi obligaţii pentru care nu s-a prevăzut de legiuitor un termen special, neavând relevanta ca drepturile in discuţie au luat naştere în urma negocierilor colective.

Tribunalul nu va reţine susţinerea pârâtei în sensul că tichetele de masă nu sunt drepturi salariale astfel cum sunt reglementate de preved.art.155 din Codul Muncii şi nici venituri din salariu, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.55 alin.(l)-(3) din Codul Fiscal şi pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit. c) din Codul Muncii, întrucât şi dacă s-ar considera că tichetele de masă şi drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare nu sunt drepturi salariale acestea fac totuşi parte din categoria unor drepturi individuale a salariaţilor ce iau naştere în temeiul existenţei şi executării contractelor individuale de muncă, drepturi reglementate ca şi cadru general de lege chiar dacă sunt preluate în contractul colectiv de muncă sub aspectul condiţiilor concrete de acordare, astfel încât, nu le este aplicabil sub aspectul prescripţiei extinctive textul art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescripţie de 6 luni aplicabil în situaţia neexecutării contractului colectiv de muncă ci prevederile art. 283 alin. 2 din codul muncii.

Referitor la excepția autorităţii de lucru judecat, aceasta se va  admite in parte, numai in ceea ce priveşte pe reclamanţii …………………….. referitor la salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009,premierea pentru Ziua Feroviarului si ajutorul material pentru sărbătoarea de Pasti 2009 si pe cale de consecinţa respinge aceste capete de cerere.

Urmează a respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocata de parata fata de reclamanta ……………. deoarece in dosarul indicat nu a fost antamat fondul cauzei ci s-a dispus anularea acțiunii pentru lipsa de semnătura a reclamantei.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii solicită obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă lunare pentru perioada aprilie - septembrie 2009 conform prevederilor art. 81 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unităţi din T. F. pe anii 2006-2008 înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2836/20/28.12.2006 şi prelungit prin Actul Adiţional înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 370/20.06.2008 si a Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anii 2009-2010 înregistrat la M.M.F.P.S  sub nr. 2584/04.06.2009.

Acest drept nu a fost acordat în perioada aprilie - septembrie 2009, fiind omis de la executare, pe considerentul că pârâta fiind o societate  cu  capital  de  stat,  aflată  sub  autoritatea  Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii se aprobă prin hotărâre de  guvern,  iniţiată  de  Ministerul  'Transporturilor  şi  Infrastructurii, cu Ministerului Finanţelor Publice şi cel al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din OUG nr. 79/2008 coroborate cu art. 15 alin. (1) din O.U.G nr.79/2008 coroborate cu articolul 15 alineatul 1 din OUG. nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Pârâta a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaţilor tichetele de masă in perioada aprilie-septembrie 2009 şi că acordarea tichetelor de masă de către angajator, nu reprezintă o obligaţie ex lege, ci este vorba doar despre o posibilitate, condiţionată decisiv de bugetele de venituri şi cheltuieli şi de resursele financiare proprii.

În ceea ce priveşte reglementarea legală Tribunalul reţine următoarele:

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unor contract individual de muncă pot primi o alocaţie individuală de hrană acordate sub formă de tichete de masă suportate integral pe costuri de angajator.

Art. 1 alin. 2 din Legea 142/ 1998 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după  caz, ale bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.

Art. 5 - (1) Angajatorul distribuie salariaţilor tichetele de masă, lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul distribuie, pe salariat, un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.

Art. 6 - (1) Salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate.

Art. 7 - (1) Angajatorul, împreună cu organizaţiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentantul salariaţilor, stabilesc de comun acord unitatea emitentă a tichetelor de masă cu care vor contracta prestarea serviciilor corespunzătoare.

Prevederile contractuale aplicabile speţei sunt următoarele:

Contractul colectiv de muncă la nivel naţional încheiat pentru anii 2007-2010, are următoarele prevederi:

Art. 42 - (2) Alte venituri sunt:

b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă şi alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.

Potrivit art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unităţi din ramura transporturi: "începând cu 01.01.2007, salariaţii unităţilor componente ale grupului de unităţi feroviare vor beneficia de tichetele de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condiţiile legislaţiei în vigoare", iar potrivit art. 74 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009-2010, salariaţii beneficiază de câte un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condiţiile legislaţiei în vigoare".

În conformitate cu prevederile art. 31 şi art. 33 alin. 3 din Legii  130/1996, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia sau suspendarea aplicării unor prevederi din contractul colectiv de muncă se poate realiza numai prin acordul de voinţă al părţilor.

În conformitate cu prevederile art. 244 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, prin acordul părţilor iar conform art. 246 din Codul Muncii aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendată prin acordul de voinţă al părţilor.

Or, bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2009 cât şi rubrica „cheltuieli de personal" sunt fundamentate la sfârşitul anului 2008 pentru începutul anului următor iar la constituirea acestuia angajatorul are obligaţia de a lua toate măsurile ca la cheltuielile de personal să prevadă cheltuielile cu toate drepturile salariale prevăzute de lege sau stabilite contractual (atâta vreme cât în acest caz, dreptul în discuţie nu face obiectul unor limitări sau restricţii instituite prin lege) câtă vreme, plata muncii către salariaţi şi a celorlalte drepturi băneşti sau cu valoare economică cuvenite ca urmare a desfăşurării muncii în condiţii negociate legal nu poate fi supusă unei condiţii potestative din partea angajatorului cu consecinţa sistării acestora ori de câte ori angajatorul nu întocmeşte corespunzător bugetul astfel încât să fie în măsura să respecte obligaţiile legal asumate, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli potrivit legii este o garanţie a plăţii drepturilor  în discuţie, întrucât nu-i poate fi permis angajatorului şi nici statului să prevadă acordarea unor drepturi pentru angajaţi pe care tot acesta să le condiţioneze de voinţa sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plăţii acestora.

În ceea ce priveşte tichetele de masă, instanţa constată că acestea sunt prevăzute în CCM pe anul 2009-2010 la art. 81 care menţionează că se acordă în condiţiile legislaţiei în vigoare.

2. Reclamanţii solicită obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea în raport cu rata inflaţiei din ziua plăţii şi acordarea retroactivă a primei ocazionate de Ziua Feroviarului pe anii 2006, 2007 şi 2008, respectiv un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru fiecare an.

Cererea reclamanţilor este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2006-2009, respectiv art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil conform cărora: „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele: pentru "Ziua Feroviarului” o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administraţie, cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor, cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare.”

Cu privire la pretenţiile reclamanţilor având ca obiect plata sumelor reprezentând premierea pentru ziua Feroviarului pentru anii 2006 – 2007, Tribunalul a admis  excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe cale de consecinţă va respinge cererea de chemare în judecată având acest obiect pentru prescripţia dreptului la acţiune în justiţie.

Cu privire la perioada 2008-2009, Tribunalul reţine următoarele:

Acest drept nu a fost acordat în perioada 2007-2008 ( pentru anul 2007 angajatorul a acordat salariaţilor o sumă în cuantum de 100 lei cu acest titlu, însă sub nivelul clasei 1 de salarizare), fiind omis de la executare, pe considerentul că pârâta nu poate respecta obligaţiile contractuale fiind ţinuta de prevederile O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare (ce a fost abrogată de OUG 79/2008) si alte dispoziţii cu caracter financiar, în aplicarea cărora pârâtei i-a revenit obligaţia de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri şi cheltuieli aferente anilor 2004 - 2008, aprobate prin hotărâri de guvern.

În ceea ce priveşte obligativitatea prevederilor art. 64 din Contractul colectiv de muncă la nivel de angajator pe anul 2006-2008, conform înţelegerii partenerilor de dialog social şi având în vedere dispoziţiile art. 241 alin. 1 lit. b şi art. 283 alin. 3 din Codul muncii precum şi faptul că, din perspectiva salariatului, acordarea unor ajutoare băneşti reprezintă un drept al acestuia, rezultă că acestui drept îi corespunde obligaţia corelativă a angajatorului de acordare a acestuia în condiţiile prevăzute de contractul colectiv pentru următoarele argumente:

Sistarea plăţii drepturilor prevăzute de art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil este nelegală, întrucât în mod eronat s-a interpretat de către pârâtă că dreptul la acordarea acestor premii este condiţionat de existenţa resurselor financiare, prevederile O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare, menţionând doar în art. 3, că „(1) Înainte de aprobarea, în condiţiile legii, a bugetelor de venituri şi cheltuieli ministerele, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, organele administraţiei publice centrale sau ale administraţiei publice locale, după caz, le prezintă spre avizare comisiilor de dialog social constituite, potrivit legii, la nivelul acestora. Indicele câştigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivităţii muncii, calculat în unităţi fizice sau, după caz, în unităţi valorice în condiţii comparabile, în funcţie de specificul activităţii.”

 Or, aceste prevederi impun doar aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli cu respectarea unor indici financiari în ceea ce priveşte câştigul salarial mediu, iar nu acordarea drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de natură salarială condiţionată de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestora.

Or, bugetul de venituri si cheltuieli rectificat pe anii 2006-2008 cât şi rubrica „cheltuieli de personal" sunt fundamentate la sfârşitul anului 2006, respectiv 2008 pentru începutul anului următor iar la constituirea acestuia angajatorul are obligaţia de a lua toate măsurile ca la cheltuielile de personal să prevadă cheltuielile cu toate drepturile salariale prevăzute de lege sau stabilite contractual (atâta vreme cât în acest caz, dreptul în discuţie nu face obiectul unor limitări sau restricţii instituite prin lege) câtă vreme, premiile pentru Ziua Feroviarului se includ în categoria drepturilor salariale ale angajaţilor, potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii, iar potrivit  art. 156 din Codul muncii, salariile trebuie plătite înaintea oricăror obligaţii ale angajatorului, şi aceasta indiferent de existenţa unor limitări cu privire la cheltuielile totale aprobate angajatorului.

Plata muncii către salariaţi şi a drepturilor de natură salarială cuvenite ca urmare a desfăşurării muncii în condiţii negociate legal nu poate fi supusă unei condiţii potestative din partea angajatorului cu consecinţa sistării acestora ori de câte ori angajatorul  nu întocmeşte  corespunzător bugetul astfel încât să fie în măsura să respecte prevederile art. 156 din Codul muncii referitoare la onorarea cu prioritate a obligaţiilor salariale, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli potrivit legii este o garanţie a plăţii drepturilor  în discuţie, întrucât nu-i poate fi permis angajatorului şi nici statului să prevadă acordarea unor drepturi pentru angajaţi pe care tot acesta să le condiţioneze de voinţa sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plăţii acestora.

În plus, intimata invocă în refuzul de a executa clauzele contractului colectiv de muncă prevederile unui act normativ, respectiv ale OUG nr. 79/2001, însă Tribunalul a constatat că acest act normativ nu conţine nici o prevedere care să permită suspendarea unilaterală a executării unor clauze a contractelor colective de muncă.

În acest context, în condiţiile  în care dreptul reclamanţilor la plata primei cuvenite pentru „Ziua Feroviarului” nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestora la acordarea sumelor cu acest titlu, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la acordarea acesteia şi în perioada în care a fost sistată acordarea acesteia.

Art. 41 alin. 5 din Constitutie garantează caracterul obligatoriu al convenţiilor colective între părţi.

Existenţa sau inexistenţa resurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influenţă asupra stabilirii sau recunosterii drepturilor salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Munca.

A recunoaște angajatorului posibilitatea ca după negocierea contractului colectiv de munca, deci după stabilirea drepturilor si obligațiilor reciproce ale părților, sa fie exonerat de plata salariilor sau a drepturilor asimilate prevalându-se de scuza aprobării unui buget de venituri mult inferior celui necesar pentru respectarea obligațiilor salariale asumate prin contract, sau de faptul ca unitatea face parte din categoria agenților monitorizați conform prevederilor OUG nr. 79/2001, ar însemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecința golirii de conținut a principiului negocierii salariale.

Întrucât art. 243 din Codul Muncii şi art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv este obligatorie şi că neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovaţi, Tribunalul constată că în cazul de faţă angajatorul era obligat în executarea art. 65 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul angajatorului pentru anul 2008 la plata către salariaţi a premiului cuvenit pentru „Ziua Feroviarului” aferent anului 2008, întrucât executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, angajatorul fiind obligat la acordarea drepturilor negociate şi stabilite imperativ cel puţin în limita minimă prevăzută de art. 65, respectiv „cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare”, iar în caz de neexecutare a obligaţiei culpa aparţine angajatorului iar nu reprezentanţilor salariaţilor cărora nu le revenea nici o obligaţie contractuală în legătură cu plata acestor drepturi.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea pârâtei în sensul că această premiere nu este posibilă întrucât nu a fost stabilită de Consiliul de Administraţie cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor, întrucât, Contractul colectiv de muncă nu prevede că dreptul salariaţilor la premiul în discuţie ar fi condiţionat de existenţa unei hotărâri a Consiliului de Administraţie, ci doar cuantumul acestui drept urma a fi stabilit de consiliul de administraţie, cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor, însă acesta urma a fi acordat cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare.

Mai mult, lipsa de preocupare a angajatorului pentru stabilirea cuantumului premiului cuvenit salariaţilor nu poate duce la anihilarea dreptului acestora ce s-a născut în baza clauzelor contractului colectiv de muncă şi care nu putea fi oricum stabilit sub nivelul clasei 1 de salarizare.

Cu privire la premierea pentru ziua Feroviarului pentru anul 2009, Tribunalul reţine că pentru anul 2009, au fost încheiate procesele verbale din 25.05.2009 şi 03.06.2009, semnate şi aprobate de reprezentanţii administraţiei şi reprezentanţii sindicatelor reprezentative semnatare ale Contractul colectiv de muncă, din care reiese faptul că părţile au fost de acord să se suspende acordarea ajutorului material (premierii) de Ziua Feroviarului pentru anul 2009.

Înţelegerea părţilor, consfinţită prin cele două procese verbale mai sus amintite, a stat la baza încheierii contractului colectiv  de muncă 2009/2010 al  SNTFM „CFR” M. SA , care a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială sub numărul 2584/04.06.2009.

În conformitate cu prevederile art. 31 şi art. 33 alin. 3 din Legii  130/1996, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia sau suspendarea aplicării unor prevederi din contractul colectiv de muncă se poate realiza numai prin acordul de voinţă al părţilor.

În conformitate cu prevederile art. 244 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, prin acordul părţilor iar conform art. 246 din Codul Muncii aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendată prin acordul de voinţă al părţilor.

Faţă de cele mai sus reţinute Tribunalul va admite cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâta la plata către reclamanţii îndreptăţiţi a sumelor  reprezentând premierea pentru ziua Feroviarului pentru anul 2009 în cuantum de un salariu de bază brut corespunzător clasei I de salarizare, sume actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data scadenţei şi până la data plăţii, sume cuvenite reclamanţilor în funcţie de calitatea acestora de salariaţi ai pârâtei la data naşterii dreptului.

În acest context, faţă de suspendarea aplicării acestor prevederi din contractul colectiv de muncă, Tribunalul constată că reclamanţii nu pot beneficia de acordarea Primei de Crăciun pentru anul 2009, acest drept fiind suspendat potrivit legii.

Cu privire la capetele de cerere privind premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009 şi ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paşti pentru anul 2009 instanţa constată că aceste drepturi sunt datorate.

Aceste drepturi sunt prevăzute în art. 64 care prevede: „În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele:

-cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare;

-pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premieră a cărei cuantum va fi stabilită de Consiliul de Administraţie cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare.

Pârâta este obligată să îşi îndeplinească obligaţia asumată odată cu semnarea CCM la nivel de unitate atâta timp cât acesta a rămas în această formă, în fiinţă, deşi pârâta a avut la îndemână căi legale de suspendare a acestor prevederi.

Deşi pârâta invocă faptul că pentru anul 2009 părţile au convenit prin CCM pe anii 2009/2010 că aceste drepturi nu se acordă în anul 2009, această apărare nu poate fi reţinută deoarece acest contract a fost întocmit în luna iunie 2009 şi produce efecte juridice din data de 4 iunie 2009, dată la care acest CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la DMPS Bucureşti.

Cum legea civilă nu retroactivează, clauza din CCM potrivit căreia nu se acordă aceste drepturi în 2009 este lovită de nulitate, şi nu produce efecte juridice.

Tribunalul constată că drepturile reclamantului reprezentând premierea pentru Ziua Feroviarului 2009 şi ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paşti 2009, erau certe, lichide şi exigibile din luna aprilie 2009, iar pârâta era obligată conform clauzelor asumate, să le plătească, înainte de întocmirea Contractului colectiv de munca.

În baza art. 137 Cod pr.civilă instanţa a analizat cu prioritate excepţia dreptului material la acţiune pentru capătul de cerere privind prima aferentă Zilei Feroviarului pe anul 2006 si 2007 şi constată că este fondată urmând a o admite.

Astfel, conform art. 171 al.1 din Legea 53/2003-Codul Muncii, aşa cum a fost modificat prin Legea 40/2010 „dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Având în vedere că acţiunea reclamantului a fost formulată la data de 19.08.2011 rezultă că reclamantul nu poate solicita drepturi decât începând cu data de 20.08.2008, astfel că nu mai poate solicita prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2008, întrucât această zi a fost pe data de 23 aprilie 2008, deci dreptul la acţiune s-a prescris.

Cu privire la capătul de cerere privind plata salariului suplimentar pentru anii 2008 şi 2009 se constată că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007/2008 prelungit prin Actul adiţional nr.2093/08.04.2008 şi art. 30 din CCM pe anii 2009-2010.

Acest articol prevede că „pentru munca desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societăţii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Din analiza acestui text de lege rezultă că acest salariu poate fi  primit de salariat dar nu este o obligaţie pentru angajator să-l acorde.

Constituirea acestui fond pentru salariile suplimentare se face din veniturile angajatorului atunci când aceste venituri exced cheltuielilor  de producţie şi se constituie în profit.

În atare condiţii, urmează a se respinge acest capăt de cerere in parte, neexistând o obligaţie asumată de angajator ci o aptitudine de a plăti aceste drepturi în anumite condiţii iar părţile au convenit prin act adițional in luna iunie 2009 ca aceste drepturi nu vor mai fi datorate in anii 2009 si 2010.

Pentru considerentele expuse, urmează a se admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune conform art. 3 din Decretul 167/1958, privind prima de Ziua Feroviarului pe anii 2006 si 2007, fata de cererea reclamanților ………….. invocată de pârâta SNTF M. CFR M. SA B., şi respingerea acestui capăt de cerere.

In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanţelor judecătoreşti opinia asistenţilor judiciari este concordanta cu soluţia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti solicitate in temeiul art. 268 lit. e C. Muncii ,invocata de parata S.N. DE T. F. DE M. "CFR M." S.A.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune conform art. 3 din Decretul 167/1958, privind prima de Ziua Feroviarului pe anul 2006 si 2007, invocată de aceiaşi pârâtă fata de cererea reclamanţilor ………… si pe cale de consecinţa respinge capătul de cerere având acest obiect.

Admite in parte excepţia autorităţii de lucru judecat, numai in ceea ce priveşte pe reclamanţii ……………… referitor la salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009,premierea pentru Ziua Feroviarului si ajutorul material pentru sărbătoarea de Pasti 2009 si pe cale de consecinţa respinge aceste capete de cerere.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocata de parata fata de reclamanta ………………...

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii ……………………….. împotriva SNTF M. CFR M. SA B..

Obligă pârâta la plata către reclamanţii …………………. a drepturilor salariale reprezentând prima de Ziua Feroviarului 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare şi a ajutorului de Paşti 2009 echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, si salariul suplimentar pe anul 2008 echivalent cu salariul de baza al fiecărui salariat din luna decembrie a anului pentru care se acorda,si fata de reclamanții ……………… a  drepturilor salariale reprezentând prima de Ziua Feroviarului 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare şi a ajutorului de Paşti 2009 echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare.

Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.

Definitiva si executorie de drept.

Cu recurs  în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Mai 2015.

Domenii speta

Spete similare