Reabilitarea judecătorească. Condiţii. Netemeinicia hotărârii pronunţate.

Prin sentinţa penală nr. 875 din 31.03 2014 Judecătoria Baia Mare a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnata-petentă Amati Mihaela Aura.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2013, pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr. de dosar 13727/182/2013, petenta-condamnată Amati Mihaela Aura a solicitat reabilitarea sa judecătorească de sub efectul pedepselor de: 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, toate aplicate prin sentinţa penală 669/19.03.1999 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală 947/05.10.1999 a Curţii de Apel Cluj.

In fapt, petenta a arătat că de la data executării pedepsei şi până în prezent nu a suferit nici o condamnare, a avut o conduită bună, iar existenţa îi este asigurată prin mijloace oneste.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele :

Prin Sentinţa penală 669/19.03.1998 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 4958/1997, petenta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni:

-3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215, alin. 2 şi 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal din 1969;

-2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, alin. 1 Cod penal din 1969;

-2 ani închisoare, pentru uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal din 1969.

Conform fişei de cazier actualizat a petentei, aceasta nu a suferit alte condamnări. A fost arestată în data de 13.04.1995, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, şi a fost eliberată la data de 23.10.1996.

Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal în 1 februarie 2014, au intervenit modificări şi în ceea ce priveşte instituţia reabilitării. Astfel, potrivit art. 166, alin. 1, lit. a Cod penal, „condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene: ... 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 168 Cod penal, în prezent, pentru a putea fi dispusă reabilitarea trebuie întrunite doar două condiţii, spre deosebire de vechea reglementare. Astfel, petentul trebuie să nu fi săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut de art. 166; apoi, trebuie să fi achitat integral cheltuielile de judecată şi să îşi fi îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când a dovedit că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Pe cale de consecinţă, pentru a soluţiona prezenta cerere, instanţa a avut în vedere condiţiile prevăzute la reabilitarea judecătorească, prevăzută de art. 168 Cod penal.

Termenul de reabilitare aplicabil petentei începe să curgă în cursul anului 1997; pe cale de consecinţă, instanţa a constatat că termenul de 4 ani este împlinit anterior introducerii prezentei cereri.

Instanţa a reţinut că de la data executării pedepsei şi până în prezent,

petenta nu a mai suferit nici o altă condamnare, a achitat cheltuielile judiciare

către stat, nefăcând însă dovada achitării despăgubirilor civile.

Petenta a pretins faptul că a efectuat demersuri pentru a găsi toate aceste părţi civile, însă multe dintre ele au decedat, astfel că nu este în măsură să depună dovezi scriptice din care să rezulte faptul că a achitat toate despăgubirile civile la plata cărora a fost obligată prin sentinţa de condamnare.

Instanţa a observat însă că petenta a fost obligată la plata de despăgubiri şi faţă de persoane juridice, însă nu a făcut dovada faptului că a căutat aceste persoane sau dacă acestea mai sunt în fiinţă, aspect uşor de verificat.

Pe de altă parte, instanţa a considerat că, dacă petenta a căutat într-adevăr părţile civile, trebuia să depună anumite dovezi în acest sens, nefiind suficiente simplele afirmaţii în acest sens. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă fie în sensul că petenta a achitat despăgubirile la plata cărora a fost obligată, fie în sensul că ar fi căutat părţile civile în acest scop.

Faptul că petenta nu a fost executată silit şi deci s-ar fi împlinit termenul de prescripţie nu este de natură a dovedi că aceasta şi-a îndeplinit toate obligaţiile impuse prin sentinţele de condamnare, condiţie esenţială pentru a putea fi dispusă reabilitarea sa.

Apoi, petenta a mai susţinut, prin apărător, că din salariul de 200 lei pe care îl obţine, îi este imposibil să restituie sume mari părţilor civile, solicitând instanţei să constate că petenta nu este de rea-credinţă.

Aceste susţineri vin în contradicţie cu cele anterioare ale petentei, conform cărora ar fi încercat să achite tot ce datora faţă de părţile civile în cauză în cauză. De altfel, constatarea de către instanţă a lipsei relei voinţe nu este posibilă, nefiind dovedită în prezenta speţă, din adeverinţa de la fila 45 din dosar rezultând faptul că petenta a obţinut venituri din muncă în perioada 01.07.2003 -15.10.2011.

Practica judiciară este constantă în analizarea cu atenţie deosebită a îndeplinirii acestei condiţii, pentru a nu fi acordată reabilitarea unei persoane care s-a sustras cu rea-credinţă de la plata cheltuielilor de judecată ori a despăgubirilor civile şi care prin aceasta demonstrează că nu merită să fie reabilitată (Tribunalul Suprem, secţia militară, decizia penală 17/1976).

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie petenta Amati Mihaela Aura, solicitând a se admite cererea de reabilitare întrucât neplata despăgubirilor civile nu se datorează relei-credinţe acesteia. Petenta nu a avut loc de muncă decât începând cu luna noiembrie 2013, câştigă suma de 300 lei lunar, a dat dovadă de bună-credinţă căutând mai multe părţi civile pentru a le achita datoria, nu a avut posibilitatea de a se angaja conform studiilor şi nu figurează cu bunuri la Direcţia de venituri.

Procedând la judecarea contestaţiei prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut că prin Sentinţa penală 669/19.03.1998 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 4958/1997, petenta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni: 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215, alin. 2 şi 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal din 1969; 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, alin. 1 Cod penal din 1969 şi 2 ani închisoare, pentru uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal din 1969.

Conform fişei de cazier actualizat a petentei, aceasta nu a suferit alte condamnări. A fost arestată în data de 13.04.1995, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, şi a fost eliberată la data de 23.10.1996.

Aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, analizând dispoziţiile Codului penal din 1969, precum şi pe cele ale Codului penal intrat în vigoare în

1 februarie 2014, instanţa a constatat că legea nouă este legea mai favorabilă în materia reabilitării, atât din punctul de vedere al termenului impus, cât şi din punctul de vedere al condiţiilor cerute pentru a se putea constata intervenită reabilitarea. Fiind norme de drept substanţial, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 Cod penal, instanţa a aplicat aceste prevederi, ale legii penale mai favorabile.

Potrivit art. 166 Cod penal (lege penală mai favorabilă în raport cu reglementarea anterioare în vigoare la data introducerii cererii şi a pronunţării hotărârii de condamnare), condamnatul poate fi reabilitat la cere, de instanţă, după împlinirea termenului de 4 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani dar care nu depăşeşte 5 ani. Totodată, conform art. 167 Cod penal, termenul prevăzut în cuprinsul art. 166 Cod penal se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Instanţa a reţinut că termenul de reabilitare aplicabil petentei de 4 ani este împlinit, iar de la data executării pedepsei şi până în prezent, petenta nu a mai suferit nici o altă condamnare şi a achitat cheltuielile judiciare către stat şi în parte despăgubirile civile.

In ceea ce priveşte ceea de a doua condiţie impusă de lege pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, respectiv achitarea integrală a cheltuielilor de judecată şi îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri, tribunalul a reţinut următoarele:

Chiar dacă petenta nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată prin sentinţa penală indicată anterior, instanţa a reţinut că această împrejurare nu este imputabilă şi nici nu poate fi apreciată ca fiind de rea-credinţă raportat la situaţia financiară a acesteia. Din adeverinţa depusă la fila 43 din dosarul instanţei de fond rezultă că aceasta realizează venituri infime ca angajată a societăţii SC Bălan & Dan SRL Baia Mare. De altfel, din certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 25.10.2013 rezultă că petenta nu figurează cu datorii faţă de bugetul local.

In concluzie, raportat la toate aspectele relevate instanţa a constatat că cererea petentei este întemeiată, motiv pentru care a admis contestaţia, a desfiinţat integral sentinţa pronunţată de judecătorie şi, pe cale de consecinţă, a admis cererea, constatând că a intervenit reabilitarea de sub efectele condamnării dispusă prin sentinţa penală 669/19.03.1999 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală 947/05.10.1999 a Curţii de Apel Cluj la pedepsele de: 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969; 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal din 1969 şi 2 ani închisoare, pentru uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal din 1969.

S-a dispus radierea din cazierul judiciar al acesteia a menţiunilor privind aceste pedepse.

Domenii speta

Spete similare