Plângere contravenţională

Conţinutul constitutiv al contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 135 lit. h) din H.G. nr.1361/2006 şi art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 (R).Incidenţa dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 în conformitate cu care „:În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:acordare a priorităţii - obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească.”

 Imposibilitatea instanţei de a aprecia dacă din înregistrarea video depusă de intimat rezultă dacă  s-a modificat  ori nu viteza de deplasare sau direcţia de mers a pietonului angajat în traversare pentru stabilirea răspunderii contravenţionale  pentru această faptă. 

Prin sentinţa civilă nr. 8488/08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis  plângerea contravenţională introdusă de petentul BONTO DAN-COSMIN, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş şi a fost anulat Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 6726552 din 15.05.2014.

Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de 22.05.2014, sub nr. 5225/182/2014, petentul Bonto Dan-Cosmin, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, a contestat Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 6726552 din 15.05.2014.

Petentul Bonto Dan-Cosmin a fost sancţionat contravenţional la data de 15.05.2014 pentru fapta de a nu acorda prioritate unui pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers.

Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 6726552 din 15.05.2014 s-a aplicat petentului sancţiunea principală a amenzii de 340,00 lei (4 puncte amendă) şi sancţiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, pentru o durată de 30 de zile, pentru a cărei executare a fost luată măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere.

Procesul-verbal de contravenţie a fost comunicat petentului prin înmânare, plângerea împotriva acestuia fiind formulată în termenul legal.

Analizând din oficiu actul contestat, sub aspectul menţiunilor obligatorii, a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea absolută, ce se constată şi din oficiu, instanţa reţine că procesul-verbal a fost întocmit conform dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator competent, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi  data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Petentul a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenţie, acesta susţinând : art. 109 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 (R) nu cuprinde o prevedere care reglementează sancţiunea stabilită pentru contravenţia reţinută în sarcina sa;caracterul ilizibil al procesului-verbal;reţinerea numai generică a locului săvârşirii contravenţiei;lipsa menţiunilor necesare pentru aprecierea gravităţii presupusei fapte;înregistrarea video nu poate constitui un mijloc de probă întrucât verificarea metrologică s-a făcut de către un laborator a cărui autorizaţie avea valabilitatea expirată, iar înregistrarea s-a făcut pe timp de ploaie.La rubrica „alte menţiuni” s-a consemnat: „Doresc să se verifice omologarea dispozitivului şi să vizualizez înregistrarea video”.

Instanţa apreciază neîntemeiate motivele de nulitate invocate de petent, pentru considerentele ce succed:

În cuprinsul procesului-verbal contestat au fost consemnate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, prin consemnarea înregistrării video a acestor împrejurări şi prin indicarea locului săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului, B-dul Traian la intersecţia cu Str. Transilvaniei, fiind indicate şi textele legale care stabilesc obligaţia a cărei nesocotire constituie contravenţie, şi care au fost corect indicate, precum şi sancţiunea incidentă.

Astfel, conform art. 135 lit. h) din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (R):

Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii:h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Conform art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 (R):

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:b) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

Intimatul a depus înregistrarea video şi înscrisurile referitoare la mijlocul tehnic utilizat, probe care sunt utile cauzei, instanţa constatând că petentul se consideră dispensat de sarcina probei, în conformitate cu Decizia CCR nr. 1076/2009.

În fine, abordând motivele invocate prin răspunsul la întâmpinare, cu referire la cel privind nevalabilitatea înregistrării video ca mijloc de probă, instanţa constată că petentul atribuie datei la care a fost emisă autorizaţia de verificare laboratorului de metrologie o semnificaţie contrară celei ce rezultă din certificatul de pus de intimat, şi anume aceea a datei limită pentru valabilitate.

Chiar dacă s-ar admite această susţinere a petentului, în cauză nu are relevanţă verificarea metrologică a mijlocului tehnic utilizat întrucât, caracterul contravenţional al faptei reţinute în sarcina petentului, nu depinde de elemente constitutive care să necesite măsurători.

Analizând înregistrarea video depusă de intimat la dosarul cauzei şi comunicată petentului, instanţa constată că autovehiculul MM-06-RRU, condus de petent,  nu a modificat viteza de deplasare sau direcţia de mers a pietonului angajat în traversare.

Conform art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 (R):În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:acordare a priorităţii - obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească;

În cauza, este adevărat că pietonul căruia nu i-a fost acordată prioritate, se afla deja angajat în traversare, pe sensul de mers al petentului, atunci când autovehiculul condus de acesta a ajuns la trecerea pentru pietoni, această împrejurare fiind surprinsă la momentul 08:47:21, dar viteza de deplasare sau direcţia de mers a pietonului angajat în traversare nu au fost modificate.

Astfel fiind, instanţa a reţinut că petentul nu a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat, considerente pentru care, având în vedere că unicul temei al răspunderii contravenţionale este săvârşirea unei contravenţii, în baza în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 şi a textelor legale enunţate, instanţa a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal contestat. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI MARAMUREŞ, solicitând admiterea apelului şi modificarea în totalitate a sentinţei civile atacate, în sensul respingerii plângerii şi menţinerii în totalitate a procesului verbal de contravenţie atacat, ca fiind temeinic şi legal. 

În drept s-au invocat prevederile art. 458 şi art.466 Noul cod pr.civ. 

În motivarea apelului, reprezentantul apelantului arată în esenţă că, în mod nelegal, prima instanţă a dispus anularea procesului verbal de contravenţie atacat, în condiţiile în care fapta săvârşită a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator, depunându-se la dosar inclusiv C.D.-ul ce conţine înregistrarea video a faptei realizată cu aparatului radar.

Petentul, prin întâmpinare, solicită respingerea apelului, arătând că a acordat prioritate pietonului, în zonă fiind două benzi de circulaţie.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Conform art. 135 lit.h din H.G.  Nr. 1391 din  4 octombrie 2006

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice:” Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii:.. pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”.  Potrivit prevederilor art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Aşadar, normele invocate obligă, în mod imperativ, conducătorul de vehicul să acorde prioritate de trecere pietonului în situaţiile arătate.

In speţă, problema priorităţii se pune între un autovehicul şi pietoni, situaţie care prezintă particularitatea că orice mică neglijenţă din partea conducătorului auto sau apariţia unei defecţiuni tehnice neprevăzute, prezintă un potenţial de risc extrem de ridicat pentru pieton. Aşadar, problema priorităţii pietonilor faţă de vehicule, nu poate fi tratată identic cu problema priorităţii vehiculelor între ele, dată fiind situaţia specială a pietonului, lipsit practic de apărare în faţa unui vehicul care îi poate crea grave probleme chiar şi în cazul unui impact minor.

Petentul a fost sancţionat pentru nerespectarea art. 135 lit.h din H.G.  Nr. 1391 din  4 octombrie 2006, prima instanţă reţinând corect că actul constatator cuprinde împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, prin consemnarea înregistrării video a acestor împrejurări şi prin indicarea locului săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului, B-dul Traian la intersecţia cu Str. Transilvaniei, fiind indicate şi textele legale care stabilesc obligaţia a cărei nesocotire constituie contravenţie, şi care au fost corect indicate, precum şi sancţiunea incidentă, astfel că susţinerile contrare au fost înlăturate.

 Din înregistrarea video a abaterii, filmată cu aparatul video-radar, rezultă că petentul nu a redus viteza de deplasare în apropierea trecerii de pietoni, circulând cu ignorarea totală a pietonului care traversa drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător în momentul când acesta se afla pe sensul de mers al autovehiculului, chiar dacă pietonul se afla pe prima bandă de circulaţie pe acelaşi sens ca al petentului, dar în apropierea benzii de circulaţie pe care se deplasa petentul.

Deşi se susţine că  pietonul, angajat în traversare,  nu a modificat viteza de deplasare sau direcţia de mers, rezultă cu evidenţă că acesta se afla pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de către petent, iar nu pe celălalt sens, şi numai faptul neîncetinirii vitezei de deplasare a petentului, care, practic, a forţat trecerea, a făcut ca pietonul să nu se oprească, deşi autovehiculul trecea chiar prin faţa sa.

În aceste condiţii, în lipsa altor probe contrare, se constată că prima instanţa, în mod nelegal, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute.

Reţinând şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenţie în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialităţii şi pe baza probelor apreciate ca fiind concludente şi suficiente, doar astfel fiind exclusă apariţia arbitrariului (cauza Neaţa c. României), urmează că, în lipsa altor probe şi faţă de constatările personale ale agentului constatator, confirmate inclusiv prin înregistrarea video, s-a dovedit că intimatul-petent a săvârşit fapta contravenţională reţinută prin procesul verbal contestat, iar agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancţiunii raportat la pericolul social concret al faptei.

Faţă de cele menţionate mai sus, tribunalul urmează să admită apelul declarat de Inspectoratul de Poliţie al Jud. Maramureş împotriva sentinţei civile atacate, pe care o schimbă în tot, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că respinge plângerea contravenţională formulată de petent.

Domenii speta

Spete similare