Societate în insolvenţă. Divizare.

Societate în insolvenţă. Divizare.

Divizarea unei societăţi aflate în procedura insolvenţei este o operaţiune care depăşeşte limitele activităţii curente, şi nefiind autorizată în condiţiile art. 49 alin. 2 sau aprobată prin includerea ei în planul de reorganizare , ca  astfel să fie supusă aprobării creditorilor , este sancţionată cu nulitatea absolută  , conform art. 46 din Legea nr. 85/2006. (sentinţa nr. 3553 din 30 iunie 2014). 

Prin cererea depusă la Oficiul Registrului Comerţului Vâlcea la data de 6 mai 2014 şi înregistrată  la instanţă sub nr. 1854/90/2014 reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA a formulat opoziţie împotriva proiectului de divizare a SC D SA  Râmnicu Vâlcea, proiect publicat la data de 7 aprilie 2014 pe pagina web a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. 

În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr. 3579 din 15 oct. 2012 pronunţată în dosarul nr. 8584/90/2012 Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea pârâtă iar prin sentinţa civilă nr. 6013 din 28 oct. 2013 a fost confirmat planul de reorganizare a activităţii debitoarei.

Operaţiunea de divizare nu este cuprinsă în planul de reorganizare, fiind hotărâtă la data de 10 febr. 2014 de către adunarea generală a acţionarilor. Reclamanta arată că, nefiind cuprinsă în planul de reorganizare, operaţiunea de divizare încalcă dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 85/2006. Se mai arată că pârâta debitoare nu a respectat programul de plăţi şi nu a achitat nici obligaţiile curente născute după deschiderea procedurii; astfel datoria fiscală a crescut de la suma de 4.743.526 lei la suma de 5.258.629 lei.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea opoziţiei arătând că divizarea a fost hotărâtă în adunarea generală a acţionarilor din data de 10 febr. 2014 cu respectarea art. 241 din Legea nr. 31/1990. Divizarea hotărâtă prevede desprinderea unei părţi din activ şi pasiv în proporţie de 3% din patrimoniul pârâtei şi transmiterea către o societate nou înfiinţată,  SC D P SRL. În planul de reorganizare s-a prevăzut şi căutarea de societăţi interesate pentru o posibilă fuziune sau majorare de capital. În concluziile scrise depuse la dosar pârâta a mai arătat că divizarea constituie singura posibilitate de a salva locurile de muncă precum şi activitatea de creaţie industrială a specialiştilor din cadrul societăţii.

Din probele administrate constată întemeiată opoziţia creditoarei.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 85/2006 pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

Iar potrivit art. 46 din aceeaşi lege în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Aceste dispoziţii consacră desesizarea debitorului după deschiderea procedurii insolvenţei în sensul că debitorul poate continua activitatea curentă astfel cum este definită de art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 însă pierde dreptul de dispoziţie asupra acelor active patrimoniale a căror înstrăinare depăşeşte sfera activităţilor curente.

Prin proiectul de divizare atacat debitoarea desprinde din patrimoniu o parte din activele imobilizate pe care le transferă către o societate nou înfiinţată. Această operaţiune, trecând peste limitele activităţii curente, şi nefiind autorizată în condiţiile art. 49 alin. 2 sau aprobată prin includerea ei în planul de reorganizare , ca  astfel să fie supusă aprobării creditorilor , este sancţionată cu nulitatea absolută  , conform art. 46 din Legea nr. 85/2006. 

Trebuie constatat că nulitatea absolută a actului juridic este constatată , în regulă generală prin promovarea acţiunii în nulitate.

Datorită însă naturii operaţiunii atacate, reclamanta a promovat acţiunea specifică , respectiv opoziţia la proiectul de divizare, prevăzută ca atare de către 243 din Legea nr. 31/1990. Admiterea opoziţiei presupune însă aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 46 din Legea nr. 85/2006 pe care reclamanta şi-a întemeiat opoziţia.

Aşa fiind, tribunalul urmează să admită opoziţia şi să constate nulitatea proiectului de divizare a societăţii pârâte.

Domenii speta

Spete similare