Pretenţii şi obligaţie de a face

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

MOTRU

Pretenţii  şi obligaţie de a face

Închiderea minelor si refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare Legea 85/2003  şi care nu fac obiectul unei licenţe se vor face cu acordul autorităţii competente, de către ministerul de resort, prin direcţiile de specialitate, cu fonduri bugetare, potrivit art.52 alin. 3 din Legea  85/2003.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. dosar …./263/2014, reclamanţii R. G. I., R. I., R. I. şi  R. E. au chemat în judecată pârâţii  S. C. E. O. SA, S. D. M. T.-J., M. M.,  U. M. de C. L.,  M. E.C. şi M. de A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună  obligarea pârâtelor  la plata  unor despăgubiri  civile reprezentând  valoarea de reconstrucţie  la nou a imobilelor  casă de locuit ,  a unui  pătul şi  a unui grajd , toate  amplasate  pe un teren curţi – construcţii  în suprafaţă  de 668 mp.,iar în cazul în care se va dovedi  că imobilele – curţi pot fi  reparate ,solicită să fie  plătite  despăgubiri  cu titlu  de contravaloare  reparaţii  capitale a construcţiilor ,precum şi obligarea  pârâtelor  la plata  cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii ,reclamanţii au arătat că  sunt proprietarii unei suprafeţe de teren  de 668 mp. curţi  construcţii  conform T.P nr. …./22.08.1997 şi a contractului de vânzare cumpărare  cu clauză de întreţinere ,contract încheiat  sub  condiţie rezolutorie , cu toţii fiind  posesorii imobilelor  construcţii în litigiu.

Că, pe terenul  intravilan mai sus arătat ,a fost edificată o casă  cu o suprafaţă  construită  la sol de 110 mp. ,un pătul  şi un grajd .

Că, datorită lucrărilor  miniere din zonă executate  la subteran  de M. L.  cât şi de U.M.  de C. L. , casa de locuit s-a degradat  având fisuri  în toţi pereţii şi în structura de rezistenţă ,astfel încât o eventuală  reparaţie  nu şi-ar avea  nicio justificare  dacă nu se  înlătură cauzele  care au dus la  degradarea construcţiilor .

Au mai arătat reclamanţii că , datorită acestor lucrări miniere efectuate  aproape de locuinţa  lor cu încălcarea  normelor  de protecţie stabilite prin lege , s-au degradat  şi anexele gospodăreşti – pătul şi grajd  care de asemenea nu mai pot fi  folosite  conform scopului pentru care au fost edificate .

Că, fenomenul de  degradare al imobilelor  lor au început cu  mult timp în urmă , practic a avut un  caracter  de permanenţă  însă în ultimul timp au luat amploare  şi cu toate încercările  noastre de a diminua  aceste  consecinţe prin executarea  unor reparaţii ,au fost  nevoiţi  să admită  că asemenea reparaţii  nu mai au nici un rost ,rămânând fără eficienţă ,văzându-se nevoiţi  să apeleze  la  justiţie  în vederea valorificării  drepturilor  lor lezate.

În drept , cererea a fost motivată pe dispoziţiile  art. 1357 şi urm C.civ. ( art. 998 Cod civil 1864), art. 37 alin. 3  şi 5  din legea nr. 85/2003, art. 94,95 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului .

În dovedire , reclamanţii au depus la dosar înscrisuri , filele 4-35 şi au  solicitat  încuviinţarea probei cu înscrisuri , probei cu expertiza  tehnică  specialitatea  construcţii şi geologie , probei testimoniale ,probe încuviinţate de instanţă.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâţilor.

Pârâta SC C. E. O. SA a  formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia  lipsei calităţii  procesuale pasive  şi a solicitat  respingerea  acţiunii formulate  ca fiind îndreptată  împotriva  unei persoane  fără calitate  procesuală pasivă.

A arătat  pârâta  că în zonă a funcţionat ,, microcariera  L. V-VI” până în anul 1998, încetarea efectivă a  exploatării  la acest  obiectiv  minier realizându-se  în perioada 31.12.1997 -30.06.1998.

Că, mai mult  decât atât , prin protocolul  de predare – primire  nr. ….. din 27.03.2003  acest obiectiv  minier  din cadrul SNL O. SA T.-J.  a fost predat  Direcţiei Generale  de Resurse Minerale  din cadrul Ministerului  Economiei , Comerţului  şi Mediului de Afaceri pentru  închidere  inclusiv ecologizare .

A mai  arătat că  activitatea  obiectivului  minier  din  zonă a  încetat  anterior  Legii  85/2003  astfel  că  sunt  aplicabile disp. art  52  alin. 3 din  această lege  potrivit  cărora  închiderea  minelor  şi refacerea mediului  în cazul  minelor  sau  carierelor  oprite înainte  de  intrarea  în  vigoare  a  acestei  legi şi  care  nu  fac obiectul  unei  licenţe se  vor  face cu acordul  autorităţii  competente, de  către ministerul de  resort  cu fonduri  bugetare.

Că,  obligaţia  de  executare  a lucrărilor  ce  fac  obiectul  prezentei  acţiuni  este în sarcina MECMA.

De asemenea, a  invocat pârâta excepţia  prescripţiei  dreptului la  acţiune motivat  de  faptul  că încă din  anul  1998,  respectiv de la  data  degradării  terenului,  reclamanţii  cunoşteau  starea  de fapt  a  terenului , astfel  că  acţiunea  reclamanţilor  a fost  introdusă peste  termenul  de  3  ani  deoarece  termenul de prescripţie  începe  să  curgă de la  data  naşterii  dreptului  la acţiune  care  se produce de  la  data  încălcării  dreptului  subiectiv, respectiv anul  1998.

În  ce  priveşte fondul  cauzei,  a  solicitat respingerea  acţiunii ca nefondată  arătând  în  esenţă  că  locuinţa reclamanţilor nu  este  situată în perimetrul de  licenţă al  unităţii pârâte,  astfel că reclamanţii nu au nici un temei legal  de a solicita despăgubiri de la  SC C. E. O. SA  sau de la subunităţile – S. D.M.  T.-J. , M. L. şi UMC L. .

Pârâtul M. E.C. şi M. de A. a formulat întâmpinare prin care a  invocat excepţia  lipsei calităţii procesuale  pasive şi pe cale de consecinţă respingerea  acţiunii ca fiind îndreptată  împotriva unei persoane  ce nu are  calitate  procesuală  pasivă , respectiv respingerea acţiunii  ca nefondată.

A arătat pârâtul în întâmpinare că însuşi reclamanţii  recunosc faptul că  degradarea imobilelor  se datorează  lucrărilor miniere executate  la subteran  de M. L.,astfel că titularul  obligaţiilor  este operatorul minier  şi nu Ministerul Economiei.

La data de 30.04.2014 reclamanţii au răspuns la întâmpinările formulate  de pârâţi  arătând că  în ceea ce priveşte excepţiile  invocate , respectiv  excepţia lipsei calităţii  procesuale pasive , solicită ca aceasta să fie unită cu fondul  întrucât  apreciază că abia după  administrarea  probelor  se va stabili  cu exactitate  cui revine  răspunderea civilă  pentru degradările aduse  gospodăriei lor.

În cauză a  fost  administrată  proba cu  înscrisuri , proba  testimonială cu martori , proba cu interogatoriul  reclamanţilor şi proba cu  expertiză  tehnică  specialitatea  geologie  şi construcţii, în cauză fiind audiaţi martorii P.  E.  şi C. C..

La termenul din data de 15.09.2014, instanţa a  dispus citarea în cauză a chematei în garanţie Societatea E.R.M.O SRL ,cu copie după acţiune  şi cu menţiunea de a formula întâmpinare iar prin încheierea de şedinţă din data de 13.10.2015 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanţie.

La data de 15.10.2014  chemata în garanţie a formulat  întâmpinare  prin care a solicitat  respingerea cererii de chemare în garanţie formulată  de pârâta  SC C. E. O. SA , motivând că pârâta  avea obligaţia  de a indica  în cererea  de chemare în garanţie  motivele de fapt  pe care îşi întemeiază pretenţiile , în speţă de a indica  care sunt faptele  ilicite  care se  impută societăţii E.R.M.O. SRL şi care ar fi de natură să  indice  existenţa  unui raport  de cauzalitate  între aceste  fapte ilicite  şi prejudiciul suferit de către reclamanţi.

În cauză a fost administrată proba testimonială, proba cu înscrisuri şi expertize judiciare de specialitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 248 C.proc.civ. instanţa se va pronunţa cu precădere asupra excepţiilor invocate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât M. E. C. şi M. de A.,  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâtele Societatea C. E. O. SA, Sucursala D. M. T.-J., M. M.,  U. M. de C. L..

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât  M. E. C. şi Mediului de A. , instanţa reţine că urmare a probelor administrate în prezenta cauză, reclamanţii au suferit un prejudiciu ca urmare a lucrărilor de exploatare minieră efectuate de M. L. str. V-VI care a fost deschisă în 1985 şi a  încetat activitatea prin Hotărârea C.A nr. …/27.08.1998 ( conform răspunsului la obiectivul nr. 7 – raport expertiză geologie).

Potrivit art.52 alin. 3 din Legea  85/2003,  închiderea minelor si refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare Legea 85/2003  şi care nu fac obiectul unei licenţe se vor face cu acordul autorităţii competente, de către ministerul de resort, prin direcţiile de specialitate, cu fonduri bugetare.

Faţă de acestea se reţine că, ministerul de resort,  are obligaţia de închidere a minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 şi care nu fac obiectul unei licenţe.

Cu referire la existenţa unei licenţe de exploatare se reţine că, prin  HG 1211 din 20 noiembrie 1990 a fost înfiinţată Regia autonomă a lignitului din România, la art. 1 fiind prevăzut că Regia autonomă a lignitului se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi cu regulamentul de organizare şi funcţionare,  potrivit anexei nr. 1.

Ulterior, prin HG … din 25 ianuarie 1995  s-a aprobat înfiinţarea, ca persoane juridice, a Regiei Autonome a Lignitului O. şi a Regiei Autonome a Cărbunelui P., prin divizarea Regiei Autonome a Lignitului T. J. care se desfiinţează.

La art. 3 din acest act normativ se prevede că Regia Autonomă a Lignitului O. are ca  obiect de activitate, printre altele,  gestionarea şi protecţia zăcămintelor de lignit şi antracit încredinţate în administrare.

Prin HG nr. ….din 20 septembrie 1997 privind înfiinţarea Companiei Naţionale a Lignitului O. - S.A., la art. 1 se prevede că se înfiinţează Compania Nationala a Lignitului O. - S.A., societate comercială pe acţiuni, persoana juridică română, cu capital integral de stat, prin reorganizarea Regiei Autonome a Lignitului O., care se desfiinţează.

Potrivit art. 6 pct.1 din anexa 1 privind Statutul Companiei Naţionale a Lignitului O.– SA obiectul de activitate al companiei este efectuarea de activităţi miniere (prospecţiune, explorare, dezvoltare şi exploatare) în perimetrele pentru care a obţinut licenţă.

Aşadar, faţă de acestea se constată că în, ce priveşte activitatea de exploatare minieră a

Microcarierei L. str. V-VI ce a fost o subunitate a Companiei Naţionale a Lignitului O. (al cărei succesoare  în drepturi şi obligaţii este Societatea C. E. O. SA) aceasta s-a desfăşurat pe un perimetru care a făcut obiectul unui act juridic de dare în administrare/concesiune.

Cum, activitatea Microcarierei L. str. V-VI a încetat prin Hotărârea C.A nr. …/27.08.1998

( conform răspunsului la obiectivul nr. 7 – raport expertiză geologie) se constată că aceasta a intervenit după intrarea în vigoare a Legii 61/1998, respectiv 16.06.1998 şi care defineşte licenţa ( art.3 pct.15) ca fiind actul juridic încheiat între concedent şi concesionar , în vederea realizării de activităţi miniere.

Prin adoptarea Legii 85/2003 , la art. 3 pct. 17 , licenţa este definită ca fiind actul juridic prin care se acordă concesionarea/darea în administrare a activităţilor miniere de explorare/exploatare.

Aşadar, faţă cele arătate mai sus se reţine că, activitatea minieră a Microcarierei L. str. V-VI, deşi a fost  închisă anterior  întrării în vigoare a Legii 85/2003, respectiv prin HG 898/22.08.2002, poziţia 24 anexă, aceasta a fost desfăşurată în baza unei licenţe de exploatare care, în cauza de faţă, echivalează cu actul de dare în administrare a perimetrului în care s-au desfăşurat lucrările.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de disp. art. 52 alin. 3 din Legea  85/2003, se apreciază ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât  Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri urmând să o admită şi să respingă cererea faţă de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele SC C.E.O. SA,  Sucursala D. M. T. J. şi M. M. invocată de acestea, cu motivarea că activitatea minieră a Microcarierei Lupoaia str. V-VI a încetat în anul 1998 ,  a fost aprobată la închidere prin HG 898/2002  şi predată Ministerului Comerţului (Ministerului Economiei, Comerţului  şi  Mediului de Afaceri) care răspunde potrivit art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 , pentru considerentele arătate, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de dispoziţiile legale invocate având în vedere că a existat licenţă de exploatare.

Se apreciază că, în aceste condiţii sunt aplicabile disp. art. 37 alineat 5 din Legea  nr.85/2003 care prevede că titularul licenţei rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activităţile miniere efectuate pana la data expirării ori renunţării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.

De menţionat că şi Legea nr. 61/1998, în vigoare la data încetării activităţii Microcarierei Lupoaia str. V-VI, prevedea la art. 27 alin. 3 că administratorii sau concesionarii răspund material şi financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectaţi de lucrările miniere, în conformitate cu planul de refacere a mediului, iar potrivit alin. 5, titularul licenţei rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate terţilor din culpa sa prin activităţile miniere efectuate pana la data expirării sau renunţării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau administrării.

Împrejurarea că, prejudiciul s-a constatat ulterior închiderii minei sau predării acesteia către stat prin protocol, nu este de natură să schimbe cauzele care au stat la originea prejudiciului şi să transfere răspunderea asupra entităţilor implicate în operaţiunea de ecologizare şi refacere a tuturor factorilor de mediu afectaţi de lucrările miniere.

Prin HG …./2011 a fost înfiinţată SC C. E. O. SA ca urmare a fuziunii SC C. E. O.SA, SC C. E. R. SA, SC C. E.T. SA şi Societatea N. a L. O. SA  iar potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, SC C. E. O.SA preia toate drepturile,  va fi ţinută de toate obligaţiile fostelor societăţi supuse fuziunii şi se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din raporturile juridice ale acestora cu terţii, inclusiv în litigiile în curs.

Cum în cauza de faţă, din probele administrate rezultă că terenul şi imobilele proprietatea reclamantului au fost afectate de lucrările Microcarierei L. str. V-VI,  se apreciază că  există identitate între persoana chemată în judecată şi titulara obligaţiei de despăgubire, prin urmare pârâtele Societatea C. E. O. SA, Sucursala D. M. T.-J., M. M.,  U. M. de C.L. au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acestea.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâtele SC C. E. O. SA,  Sucursala D.M. T.. J. şi M. M., instanţa arată mai întâi că, pârâtele şi-au motivat excepţia că reclamanţii au cunoscut că imobilul este afectat de o altă unitate minieră din subordinea MEC, care a efectuat exploatarea cărbunelui anterior anului 1998, perioadă în care au început degradările, astfel că cererea de chemare în judecată a fost formulată peste termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958.

Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză specialitatea geologie ( f. 181) se reţine că degradarea terenului pe care se află construcţiile a început din perioada în care se desfăşurau lucrările miniere dar nu a avut loc instantaneu ci s-a produs, s-a perpetuat şi s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă şi de actualitate.

În aceste condiţii instanţa apreciază că este vorba despre efecte continue asupra imobilelor reclamanţilor  astfel că acţiunea promovată la data de 14.03.2014 este formulată în termenul general de prescripţie de 3 ani - prev. de art. 3 alin. 1 din Decret 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă (dispoziţiile legale aplicabile  cauzei  de faţă  conform  dispoziţiile  art. 201 din  Legea  71/2011 pentru  punerea  în aplicare a Legii  nr. 287/2009 privind  Codul  civil  şi  ale  art. 6 alin. 4  din  Codul  civil, potrivit cărora  prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării  în vigoare a  codului sunt si rămân  supuse  dispoziţiilor legale care le-au  instituit).

Având în vedere aceste considerente, instanţa va aprecia ca neîntemeiată excepţia prescripţie dreptului la acţiune  invocată de pârâte,  urmând să o respingă.

Cu referire la fondul cauzei, se reţine că reclamanţii R. I.  şi R. G. –I.  sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de  suprafeţei de 588 mp teren curţi construcţii conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. …./26.11.2013 încheiat cu reclamanţii R.I.şi R. E..

De asemenea, se constată că aceştia sunt şi proprietarii unor imobile construcţii, respectiv casă de locuit cu suprafaţa construită de 110 mp, anexă-grajd cu suprafaţa construită de 24  mp, anexă-pătul cu suprafaţa construită de 9  mp şi anexă –wc cu suprafaţa construită de 1 mp, conform aceluiaşi contract (f. 12), dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară ( f. 11-35).

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispoziţiile art. 998 şi 999 C.civ. 1864(dispoziţii legale aplicabile cauzei de faţă prin raportare la precizările expertului geolog care a arătat că degradările la imobile au apărut în perioada în care au fost efectuate lucrările miniere, respectiv anterior anului 1998 şi la  disp.art. 6 alin.2 din Codul Civil şi art.3 din Legea 71/2011) care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale.

Din cuprinsul celor două articole rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu constând în intenţie, neglijenţă ori imprudenţă. Pentru dezlegarea pricinii de faţă se impune analiza existenţei celor patru condiţii generale ale răspunderii, condiţii cumulative.

În ce priveşte condiţia existenţei  unui prejudiciu suferit de reclamant, din concluziile raportului de expertiză specialitatea construcţii întocmit de expert M. S. ( f. 164) , se reţine că imobilele construcţii proprietatea reclamanţilor identificate prezintă fisuri profunde în elevaţii , fisuri orizontale , verticale şi înclinate în pereţii de zidărie, crăpături şi deplasări, tencuială degradată şi întreaga structură de rezistenţă  afectată de multiple fisuri. .

Se mai reţine că datorită degradărilor , imobilele nu mai prezintă siguranţă în exploatare, fiind afectată rezistenţa mecanică şi stabilitatea în timp a locuinţei şi anexelor, cu toate că au fost efectuate reparaţiile de întreţinere curentă de proprietari ( răspuns obiectiv nr. 3) iar gradul de depreciere al imobilelor ar fi fost de 100% dacă nu s-ar fi efectuat aceste reparaţii.

În ce priveşte condiţia existenţei unei fapte ilicite care a produs prejudiciul ce se cere a fi reparat, din concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie întocmit de expert judiciar O. A. ( f. 181) se reţine că Microcariera L. str. V -VI este unitatea minieră ce a efectuat lucrări de excavaţii şi depuneri de haldă nu a respectat proiectul de execuţie.

A mai concluzionat expertul că, excavaţiile efectuate înspre sat şi halda exterioară care au depăşit perimetrul minier aprobat la care se adaugă şi înfrăţirea haldei exterioare din Valea lui M. cu halda interioară depusă în spaţiul excavat s-au creat condiţii distructive în aval care au afectat vatra de sat cu imobilele în litigiu.

Că,  pe planurile de exploatare nu există pilier de siguranţă trasat care să asigure protecţia şi stabilitatea în timp a terenului de fundare aferent construcţiilor în litigiu.

Că, fenomenul de destabilizare a versantului s-a produs sub acţiunea distructivă a factorului antropic care a modificat modul de acţiune a factorilor naturali pe suprafeţele afectate de excavaţii şi haldă astfel încât terenul şi  imobilele construcţii nu mai prezintă siguranţă deplină în exploatare cauza fiind efectele negative produse de lucrările miniere efectuate cu depăşirea perimetrului aprobat.

A mai concluzionat expertul că în zonă nu au fost făcute lucrări de ecologizare şi nu există sistem de drenuri şi nici un dig de apărare, iar în prezent nu se mai desfăşoară lucrări miniere de către Microcariera L. str. V – VI.

Faţă de acestea a concluzionat expertul geolog că lucrările miniere efectuate în zonă de pârâte a dus la declanşarea unui fenomen de destabilizare a pantei versantului ca urmare a ruperii echilibrului  natural , cu consecinţa deformării terenului de fundare şi implicit a degradării casei de locuit  şi anexelor proprietatea reclamanţilor, teren de fundare pe care este contraindicat a se mai efectua lucrări de edificare, consolidare sau reparare întrucât acestea sunt inutile şi ineficiente.

Faţă de acestea, instanţa apreciază că se poate reţine în sarcina pârâtele Societatea C. E. O.SA,  Sucursala D. M. T. J. şi M. M., o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 998 C.civ. 1864, activitatea desfăşurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamanţilor .

De asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfăşurată de pârâte a provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor prin degradarea terenului şi a construcţiilor, degradări care nu s-ar fi putut produce din cauze naturale ci doar ca urmare a intervenţiei factorului antropic.

În ceea ce priveşte existenţa vinovăţiei se apreciază de instanţă că acţiunile pârâtelor sunt imputabile acestora pentru considerentele reţinute în baza concluziilor expertului geolog.

Referitor la această condiţie a răspunderii civile delictuale se mai reţine de instanţă aplicabilitatea dispoziţiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispoziţiile art. 998 – 999 C.civ. 1864.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 95 din această lege răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.

Art. 68 din acelaşi act normativ stabileşte în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfăşoară activităţi pe terenuri obligaţia de a evita, de a preveni şi de a repara deteriorările aduse calităţii mediului geologic.

De asemenea, potrivit art. 37 alin. 5 din Legea 85/2003, titularul licenţei rămâne ţinut la repararea prejudiciului cauzat de culpa sa chiar dacă prejudiciul a fost constatat după încetarea administrării.

În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului suferit de reclamanţi se reţine că,  repararea prejudiciului presupune o reparare integrală, reprezentată de prejudiciul efectiv şi de beneficiul nerealizat.

În cauza de faţă, acoperirea prejudiciului creat presupune suportarea costului reconstruire a casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, având în vedere că potrivit concluziilor expertizelor în construcţii şi geologie, terenul de fundare nu mai prezintă siguranţă în exploatare iar  efectuarea unor lucrări de reparaţie capitală  nu este de natură a înlătura producerea unor noi degradări fără a înlătura cauzele , respectiv instabilitatea terenului de fundare.

Din concluziile raportului de expertiză în construcţii se reţine că imobilul casa de locuit şi anexele gospodăreşti prezintă degradările arătate mai sus iar valoarea de reconstruire a acestora este de 249 906 lei, valoare la care expertul a ajuns scăzând procentul de 25% ce reprezintă uzura datorată vechimii construcţiei.

Pentru aceste considerente, va fi admisă în parte cererea precizată şi vor fi obligate pârâtele S. C. E. O. SA,  Sucursala D.M. T. J. şi M. M. la plata către reclamanţii R. I. şi R. G.-I. sumei de 249 906 lei ce reprezintă valoarea de reconstruire a casei de locuit  şi a anexelor identificate de expert construcţii M. S..

În aceleaşi considerente va fi respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii R. I. şi R. E. având în vedere că aceştia nu fac dovada că sunt titulari ai dreptului subiectiv încălcat prin fapta ilicită a pârâtelor.

În ce priveşte cererea de chemare în garanţie a chematei în garanţie SC E. R. M. O. SRL formulată de către pârâtele Societatea C. E.O.SA,  Sucursala D. M.T. J. şi M. M. instanţa reţine că potrivit art. 72 alin.1 C.p.civ. partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

În cauza de faţă pârâtele au chemat în garanţie Societăţii  E.R.M.O .SRL cu motivarea că ulterior închiderii obiectivului Microcarieră L.  str. V-VI, ANRM a acordat licenţă de exploatare în acelaşi perimetru chematei în garanţie care a efectuat lucrări de haldare pe o suprafaţă de cca 16 ha în lipsa unei autorizaţii al proiectantului iniţial al haldei preluate pentru ecologizare de către MECMA motiv pentru care, au arătat acestea această societate se face vinovată de prejudiciul încercat de reclamanţi.

Din înscrisurile depuse la dosar  şi concluziile expertului geolog instanţa reţine că Societatea ERMO SRL a folosit pentru depunerea de steril fosta haldă a pârâtelor însă aceasta s-a făcut cu acordul Direcţiei Generale Resurse Minerale, iar dreptul de depunere obţinut a fost lateral satului Steic, în groapa permanentă după cimitir de la limita estică a haldei interioare  a Microcarierei  Lupoaia str. V – VI şi nu are legătură cu halda exterioară supradimensionată şi înfrăţită din Valea lui Marin care se dezvoltă pe direcţia imobilului în litigiu în amonte de satul Steic.

A mai concluzionat expertul că activitatea minieră desfăşurată de chemata în garanţie nu a contribuit în niciun fel la degradarea imobilelor proprietatea reclamanţilor deoarece frontul de lucru se află dincolo de valea vecină de est şi anume în zona abatajelor exploatate în subteran prin L. II, iar depunerile de steril pe marginea de est a haldei interioare a Microcarierei L. str. V – VI nu afectează satul S. întrucât descărcarea de presiune şi curgerile subterane este direcţionată spre valea de est cu direcţie laterală faţă de satul Steic şi respectiv faţă de imobilele în litigiu.

Faţă de acestea se reţine că activitatea chematei în garanţie nu a contribuit la prejudiciul suferit de reclamanţi, din probele administrate rezultând culpa exclusivă a pârâtelor Societatea C. E.O.SA,  Sucursala D. M. T. J. şi M. M., motiv pentru care va fi respinsă cererea de chemare în garanţie a Societăţii E.R.M.O . SRL formulată de pârâte ca neîntemeiată.

În baza art. 453 C.proc.civ, în măsura pretenţiilor admise, vor fi obligate pârâtele  la plata către reclamanţii R. I. şi R. G.-I. a sumei de 9 000 lei cheltuieli de judecată ce reprezintă onorariu experţi, taxă judiciară şi onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare