Penal.ucidere din culpă

Pe rol pronunţarea  cauzei penale privind pe inculpat MV domiciliat în RS  , jud.B  trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului nr.  al Parchetului de pe lângă Judecătoria RM pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă,  fapta prev. şi pedepsită de dispoziţiile art. 178 alin.1 şi 2 C.P.

Dezbaterile cauzei au avut loc în şedinţa publică din 3 martie 2015  când s-au pus concluzii în fond ce s-au consemnat în încheierea din acea zi şi care fac parte integrantă din prezenta, însă pentru a da posibilitate părţilor de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de azi când în urma deliberării se pronunţă următoarea  sentinţă:

INSTANŢA

Asupra acţiunii penale dedusă judecăţii:

Prin rechizitoriul nr.  P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  RS inculpatul  MV a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea  infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 1, 2 C.p. (fost art. 178 al. 1, 2 C.p. 1968).

În actul de sesizare s-a reţinut,  în fapt,  că la data de 2013, în jurul orei 1130, inculpatul MV  a condus pe DN 2 E 85 autoutilitara marca Iveco cu numărul de înmatriculare , proprietatea R  Leasing IFN S.A. şi utilizată  de S.C. BP S.R.L., din direcţia RS către F ,  în care se mai afla şi martorul NCG,  cu scopul de  transporta în localitatea R  obiecte de mobilier în interesul societăţii angajatoare şi în timp ce rula în afara localităţii Podgoria, pe acostamentul consolidat  - nu pe banda de circulaţie – a observat un biciclist care se deplasa tot în acelaşi direcţie, tot pe acostamentul consolidat, împrejurări în care, potrivit susţinerii sale, inculpatul a început efectuarea manevrei de depăşire. În actul de sesizare se mai reţine că în apropierea biciclistului,  întrucât nu a păstrat distanţa laterală suficientă, a lovit cu colţul dreapta faţă al barei paraşoc, roata din spate a bicicletei,  în urma impactului, biciclistul – identificat ca fiind VG- a fost răsturnat pe aripa dreaptă a cabinei autoutilitarei, iar după ce s-a lovit cu capul de oglinda laterală dreapta, a fost proiectat împreună cu bicicleta pe terenul din partea dreaptă, autoutilitara oprindu-se prin frânare la o distanţă de aproximativ 57 m.

Victima a suferit vătămări corporale grave, a fost internată în Spitalul Municipal RS  cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral deschis cu plagă contuză regiunea parietală dreapta, comă cerebrală, ruptură de ficat, iar la ora 1405, a survenit decesul.

 Pentru stabilirea dinamicii  şi împrejurărilor producerii accidentului, s-a  dispus efectuarea unei expertize tehnice auto,  raportul şi răspunsul la obiecţiuni concluzionând că impactul dintre cele două vehicule s-a produs pe acostamentul consolidat la o distanţă de aprox. 80 cm faţă de marginea platformei drumului şi  a avut loc între colţul din dreapta faţă a barei paraşoc a autoutilitarei şi roata din spate a bicicletei şi că accidentul ar fi putut fi evitat numai de  către conducătorul  auto dacă se deplasa pe banda sa regulamentară de circulaţie sau dacă păstra în timpul deplasării pe banda acostamentului consolidat  o distanţă laterală  suficientă faţă de bicicletă, chiar dacă biciclistul ar fi efectuat o manevră de virare spre stânga, starea de pericol ivindu-se când conducătorul auto a pătruns şi s-a deplasat  pe acostamentul consolidat, expertul recomandat de inculpat concluzionând, în funcţie de urmele de sânge  şi fragmentele de plastic identificate  la faţa locului că impactul s-a produs pe acostamentul consolidat,  că  victima s-ar fi deplasat pe mijlocul acestuia şi că roata din spate a bicicletei  a fost lovită de  unul din prezoanele  roţii dreapta  faţă a autoutilitarei  şi oglinda dreapta a fost dislocată de corpul biciclistului şi că ambii participanţi ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat  pe banda de lângă axul drumului, iar conducătorul auto putea evita  accidentul dacă biciclistul îşi menţinea direcţia de mers şi nu circula pe mijlocul acostamentului consolidat.

În actul de sesizare s-a mai reţinut că inculpatul a încălcat prevederile art. 41 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. coroborate cu art. 100 din Regulamentul  pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 rep şi pe cele ale art. 118 lit. c din Regulamentul  de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep., că deşi a observat de la o distanţă de cca. 20 m. că biciclistul s-a dezechilibrat şi s-a redresat, s-a limitat doar la folosirea avertizării acustice şi luminoase  deşi putea pătrunde  pe banda regulamentară de mers şi reduce viteza  şi că, din prevederile art. 6 pct. 2 şi 23 din OUG nr. 195/2002 rep. rezultă că acostamentul nu este componentă a  părţii carosabile şi numai în situaţii speciale pe acestea pot fi conduse mopede, biciclete şi vehicule fără motor.

Situaţia de fapt astfel expusă a fost stabilită prin procesul verbal de cercetare locală şi schiţa locului producerii accidentului, declaraţii de martori, declaraţia de  inculpat , expertiză tehnică de specialitate, buletin de analiză toxicologică alcoolemie.

În drept, s-a reţinut în actul de sesizare că fapta inculpatului MV, comisă la data de  .2013 de a produce, în calitate de conducător auto, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în domeniul circulaţiei rutiere, un accident rutier pe DN 2 E 85, în afara localităţii P, soldat cu decesul victimei VG , constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 192 al. 1, 2 C.p.( art. 178 al. 1, 2 C.p. 1968).

În cauză,  inculpatul, în temeiul şi în termenul prevăzute de art. 344 C.p.p. a formulat  cereri şi excepţii care  au fost aduse la cunoştinţa părţilor şi care, prin încheierea  din data de  2014 au fost respinse şi s-a dispus începerea judecăţii constatându-se legalitatea sesizării instanţei.

Împotriva acestei încheieri nu s-a exercitat calea de atac a contestaţiei.

Conform prevederilor art. 374 al. 4 C.p.p., până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul,  prezent personal în instanţă şi asistat de apărător ales, a declarat, în esenţă, că a fost implicat în evenimentul rutier ce face obiectul sesizării însă nu recunoaşte că  ar avea vreo culpă în producerea acestuia, apreciind că vinovăţia este a victimei, care circula pe bicicletă cu bagaje agabaritice, nu avea bicicletă echipată corespunzător, nu purta vestă reflectorizantă şi circula pe un drum naţional.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, în fapt şi în drept, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul MV  este conducător auto, angajat al societăţii BP S.R.L. G  pentru care, la data de  .2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, efectua un transport de marfă către R . În localitatea RS, inculpatul a luat în cabină pe martorul NCGl,  o cunoştinţă a sa mai veche şi care intenţiona să meargă până în localitatea SB, la o rudă.

Potrivit declaraţiei inculpatului, confirmată de  martor, după ce au ieşit din localitatea RS, pe partea dreaptă a drumului, aproape de acostament, în aceeaşi direcţie în care se deplasau, a  văzut circulând un biciclist, care avea pe portbagaj  o sacoşă de rafie voluminoasă .

Martorul a relatat că anterior producerii evenimentului rutier încerca să contacteze telefonic ruda la care intenţiona să meargă şi nu a fost foarte atent la drum,  dar că îşi aminteşte că inculpatul a claxonat  pentru a-l atenţiona pe biciclist şi că a avut impresia că urmare acestui semnal sonor biciclistul a privit înapoi, ceea ce i-a provocat o uşoară dezechilibrare.

Martorul a mai relatat că inculpatul, deşi l-a observat pe biciclist, a  început manevra de depăşire când se afla la o distanţă faţă de acesta de aproximativ 10 m, acroşând biciclistul .

Instanţa apreciază că viteza de deplasare pe  care o avea inculpatul  - de 85  km/h potrivit propriei recunoaşteri - şi  distanţa mică pe care o avea faţă de biciclist când a început să  efectueze manevra de depăşire, nu i-a permis să  creeze o distanţă laterală  suficientă astfel încât să evite o coliziune, încălcând astfel prevederile art. 118 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep., care îl obligau să păstreze o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit. În plus, această manevră, efectuată după se apropiase mult de victimă, deşi  observase biciclistul de la distanţă mare, coroborat cu faptul că, în mod inexplicabil  la o persoană care conduce autovehicule ca profesie, de mai mulţi ani, nu a acţionat sistemul de frânare – împrejurare ce reiese chiar şi din declaraţia inculpatului –  au fost factori care au concurat la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul numitului VG.

Instanţa nu poate împărtăşi punctul de vedere al inculpatului că vinovat de producerea accidentului rutier este conducătorul bicicletei  pentru că avea bagaje  “agabaritice” care au provocat dezechilibrarea întrucât martorul audiat a declarat că anterior evenimentului rutier, acesta circula fără dezechilibrări sau sinuozităţi, ceea e conduce la concluzia logică că nu bagajele au fost cele care au avut un rol în rezultatul produs. Era o zi de vară senină, cu vizibilitate bună şi potrivit declaraţiei inculpatului, victima venea  din RM şi a  parcurs distanţa de la piaţa din RS, până la locul impactului fără niciun incident, deşi avea aceleaşi bagaje “agabaritice” cum a le-a numit permanent inculpatul, dar  care  numai pe inculpatul au fost de natură să îl “deranjeze” în trafic.

Instanţa apreciază, raportat la situaţia de fapt expusă coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză că inculpatul ar fi avut posibilitatea să evite evenimentul rutier dacă ar fi efectuat manevra de ocolire din timp şi că ar fi avut această posibilitate  concluzie ce se desprinde chiar şi  din depoziţiile contradictorii ale  inculpatului,  care deşi  a  afirmat că nu ar fi putut efectua manevra de ocolire  întrucât era trafic şi veneau alte autovehicule, pe de altă parte afirmă că în momentul în care s-a apropiat de biciclist era depăşit  pe banda dinspre ax de un alt autovehicul şi că acesta a avut timp să efectueze manevra de depăşire, chiar dacă autoutilitara pe care o conducea ocupa jumătate din bandă pentru că era distanţă mare faţă de autovehiculele care circulau din sens opus. Prin urmare, dacă un autoturism venit din urmă a putut efectua manevra de depăşire pentru că  era distanţă mare faţă de cele ce veneau din sens opus, se naşte concluzia logică că şi inculpatul, dacă ar fi fost prudent şi diligent,  ar fi avut timp să efectueze această manevră contrar celor susţinute anterior şi că  din cauza vehiculelor care veneau din sensul opus nu a reuşit acest lucru.

Chiar şi în ipoteza în care din sens opus, sau pe acelaşi sens de mers,  ar fi circulat vehicule care l-au împiedicat să efectueze manevra de depăşire suficient de larg, instanţa apreciază că inculpatul ar fi trebuit să acţioneze sistemul de frânare. Chiar dacă ar fi reală declaraţia inculpatului că în realitate, anterior impactului, victima circula pe la mijlocul “benzii”, nu ar avea relevanţă în economia dinamicii producerii accidentului şi nici a stabilirii vinovăţiei faţă de relaţiile furnizate de administratorul drumului din care reiese că spaţiul amenajat pe care circula biciclistul era acostament şi nu bandă de circulaţie, deci avea dreptul să îl folosească potrivit prevederilor art. 100 din  HG nr. 1391/2007 rep. Susţinerea inculpatului că nu a putut să realizeze manevra de ocolire pentru că  era trafic din ambele sensuri,  nu poate avea rolul de a-l disculpa, ci dimpotrivă, cu atât mai puţin justifică hotărârea sa de a continua să circule constant,  cu aceeaşi viteză,  în loc să o reducă, chiar până la oprire, dacă numai astfel ar fi putut  permite şi celorlalţi , dar şi sieşi,  să continue deplasarea în condiţii de siguranţă. 

În ceea ce priveşte existenţa uneia sau a două benzi de circulaţie pe sens în zona de impact şi dacă biciclistul circula pe “banda a II-a”, instanţa va înlătura depoziţia martorului, precum şi susţinerile inculpatului, întrucât acestea sunt doar  presupuneri, fără o argumentaţie tehnică, urmând să valorifice informaţiile oficiale furnizate de Direcţia de Drumuri Naţionale B  ( fila 97 dosar u.p. ), care a precizat că în zona evenimentului rutier drumul este amenajat cu o singură bandă de mers pe sens, acostament consolidat, marcaj discontinuu, nu sunt piste amenajate pentru biciclişti.

Din toate probele dosarului reiese că potrivit configuraţiei drumului, victima circula cu bicicleta pe acostament şi foarte aproape de marginea dreaptă a sensului său de mers, conform declaraţiei martorului. Faţă de cele ce preced instanţa apreciază că inculpatul nu a respectat regulile de circulaţie, s-a deplasat parţial pe banda de circulaţie, parţial pe acostamentul consolidat, în timp ce victima circula regulamentar, pe acostamentul consolidat.

Este real că victima nu avea vestă reflectorizantă,  însă în condiţiile în care vizibilitatea era bună, evenimentul nefiind în niciun caz provocat de imposibilitatea de a fi fost observat iar deplasarea s-a realizat pe un sector de drum pe unde avea drept să circule, aşa cum deja s-a arătat instanţa apreciază că nu se poate reţine o culpă a acestuia.

În schimb modul uşuratic, neglijent, în care inculpatul, deşi a observat că persoana care circula pe bicicletă şi sacoşa “”agabaritică”  de pe portbagaj, a înţeles să  gestioneze situaţia de moment, constând în aceea că s-a limitat la folosirea de semnale acustice şi luminoase,  nu a frânat, a început manevra de ocolire când se afla mult prea aproape de biciclist, deşi conducerea preventivă obligă la reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol previzibil, iar un biciclist, care are şi bagaje, pe care inculpatul le-a observat, se ştie că reprezintă o sursă potenţială de pericol, formează convingerea că accidentul putea evitat de acesta şi culpa îi aparţine în totalitate.

Faţă de ceea ce preced, instanţa apreciază că inculpatul este vinovat exclusiv de producerea evenimentului rutier urmând să dispună condamnarea sa la pedeapsa închisorii.

De asemenea, s-a pus în discuţie, .potrivit prevederilor art. 5 C.p. raportat la împrejurarea că între data comiterii faptei şi momentul judecăţii au intervenit  modificări legislative, legea mai favorabilă, obligatoriu a fi respectată. 

La alegerea legii mai favorabile, instanţa va avea în vedere nu numai pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce face obiectul sesizării, care sunt identice în ambele prevederi, ci şi modalităţile de executare a pedepsei prevăzute de vechiul şi noul cod penal şi efectul acestora,  dispoziţiile legale anterioare fiind identificate, pentru cele expuse, ca  fiind mai favorabile atât sub aspectul  obligaţiilor impuse  în sarcina persoanei condamnate dar şi al efectelor hotărârii în cazul în care nu se mai comit alte infracţiuni. 

La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia şi a modalităţii de executare, conform prevederilor art. 72 C.p. , se vor avea în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite ce rezultă din modalitatea  de comitere a acesteia, precum şi  circumstanţele  personale ale inculpatului care nu a mai suferit condamnări până la această vârstă, s-a prezentat la fiecare chemare în faţa autorităţilor, este căsătorit, are loc de muncă şi are o conduită bună la locul de muncă şi în raporturile cu colegii potrivit caracterizării depuse la dosar, dar şi împrejurarea că a avut o atitudine  de nerecunoaştere a faptelor.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 178 al. 1 şi 2 C.p.(identificată ca lege mai favorabilă ) cu aplicarea prev. art. 5 C..p.  la pedeapsa închisorii de  2 ani şi 6 luni, apreciind că este proporţională cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cele  personale ale inculpatului şi de natură să servească scopului pedepsei .

Apreciind în contextual celor déjà expuse că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, în baza art. 861  C.p. (1968) va  dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C.p. (1968) cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 863  C.p. (1968) obligă inculpatul, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri  de supraveghere :

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B  la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existenţă;

În temeiul prevederilor art. 71 al. 1 C.p. (1968) interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b C.p.(1968), respectiv dreptul de  a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe toată  durata executării pedepsei. 

În baza art. 71 al. 5 C.p(1968) pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii

Conform art. 404 al. 2 C.p.p. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.p. (1968)  privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei

În baza art. 7 comb. cu art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008 rep. după rămânerea definitivă a condamnării la pedeapsa închisorii, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Referitor la latura civilă a cauzei, faţă de probele administrate – acte şi  martori -  în baza art.  20 C.p.p. rap la art. 397 C.p.p.  o va admite.

Din actele depuse la dosar –bilete de transport, chitanţe  arhiepiscopie şi mănăstire, achiziţionare sicriu, taxe de înhumare  - coroborat cu declaraţiile martorilor, rezultă fără echivoc că în afara cheltuielilor ocazionate de evenimentul înmormântării, pe parcursul unui an, potrivit datinilor, s-au organizat pomeniri fie la locuinţa familiei victimei, fie la o mânăstire.

La acordarea acestora se va avea în vedere că persoana vătămată VI soţia victimei a declarat că participarea sa la aceste  cheltuieli a fost cu suma de aproximativ 7-8000 lei (fila 74 paragraful ultim) şi faptul că a beneficiat şi ajutor de înmormântare de la casa de pensii în sumă de 2200 lei, ce urmează a fi avut în vedere la stabilirea despăgubirilor.

În ceea ce o priveşte pe persoana vătămată V G I, fiica victimei,  aceasta a solicitat cu titlu de despăgubiri materiale, constând în contribuţia sa la suportarea cheltuieli ocazionate de decesul tatălui şi pomenirile ulterioare, suma de 13-15.000 lei, că a primit de la locul de muncă un ajutor de înmormântare de 1500 lei sumă ce ar excede cheltuielilor precizate  şi că au contribuit şi fiicele sale cu sume de 3000 şi respectiv 5000 lei,  aceste de urmă persoane neavând constituire de parte civilă în dosar. .

Instanţa apreciază, faţă de numărul de persoane participante la fiecare eveniment – aşa cum au rezultat din declaraţiile martorilor, coroborat cu susţinerile persoanelor vătămate– că sumele cu care s-au constituit părţile civile, persoanele vătămate, sunt dovedite în parte  şi  în baza  art. 1357 C.civ.  rap. la art. 1372 C.civ. comb. cu art.  1392 C. civ. şi art. 54 - 55 din Legea nr. 136/1995 modif. va obliga inculpatul alături de asiguratul de răspundere civilă S.C. AT S.A,  şi în solidar cu prepusul său,  S.C. B S.R.L.. P la plata sumei de 10.000  lei despăgubiri materiale pentru persoana vătămată  V  Gh. I şi respectiv  5.000 lei despăgubiri materiale pentru persoana  vătămată V I

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate cu titlu de daune morale, instanţa a reţinut că persoanele vătămate si-au modificat câtimea obiectului cererii în sensul majorării la suma de câte 250.000 euro fiecare, cerere admisibilă  faţă de prevederile art. 20 al. 5 din C.p.p. şi asupra căreia instanţa s-a pronunţat  în acest sens la termenul din data de 17.02.2015.

Durerea pricinuită de pierderea soţului, ori a unui părinte, deşi  nu poate fi cuantificată, nici nu poate fi negată, intensitatea  şi încărcătura sa, ce decurge nu numai din despărţirea de o persoană  apropiată fiind diferită de la persoană la persoană, în funcţie de starea de emotivitate a fiecăruia -  iar persoanele vătămate au transmis, poate mai mult decât în alte cazuri,  ataşamentul ce exista în familie –.Este adevărat că victima avea o vârstă destul de înaintată, dar cu toate acestea este cert că era o persoană încă activă, puternică încă, atâta vreme cât putea efectua o deplasare cu bicicleta pe o distanţă relativ mare, suferinţă soţiei şi fiicei fiind în mod cert  amplificată de trauma provocată de modul în care a survenit decesul, de suferinţa  psihică a victimei în momentele imediat anterioare producerii evenimentului şi apoi de cea fizică, până în momentul în care survine decesul. Chiar dacă moartea este singurul eveniment cert din viaţa fiecăruia dintre noi,  impactul emoţional al unui asemenea sfârşit tragic nu înseamnă că este diminuat, mai ales când decesul este urmarea unui eveniment violent.

Faţă de cele ce preced instanţa apreciază că persoanele vătămate sunt îndreptăţite şi la daune morale va admite în partea cererea acestora  şi va obliga inculpatul, alături de asiguratorul de răspundere civilă şi în solidar cu partea responsabilă civilmente , la plata sumei de câte 50.000 lei despăgubiri civile către persoanele vătămate apreciind că aceste sume pot răspunde prejudiciilor nepatrimoniale suferite şi sunt în concordanţă şi cu practica CEDO, care pentru prejudicii nepatrimoniale a acordat despăgubiri, în majoritatea  cauzelor , de până la 10.000 euro.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulaţie, în baza art. 111 al. 6 din OUG nr. 195/2002 rep. şi pentru acelaşi temeiuri pentru care s-au admis şi celelalte cereri formulate de inculpat – respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi faptul că evenimentul nu s-a produs în vreuna dintre situaţiile prevăzute de lege care îl exceptau de la beneficiul acestui drept -  va dispune prelungirea dreptului de circulaţie al inculpatului ,  începând cu data de 16.03.2015, până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai mult de  30 de zile (hotărâre ce poate fi atacată odată cu fondul conform deciziei nr. 1/2010 de recurs în interesul legii).

Soluţia de va comunica Serviciului Rutier B  din cadrul  IPJ B

În baza art. 274 al. 1 şi 3 C.p.p. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B  S.R.L.  la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăşte:

În baza art. 396 al. 1  C.p.p.  condamnă inculpatul  MV, fiul lui V  şi M născut la data de 9.12.1959 în mun. RS, jud. B domiciliat în RS,  jud. B CNP : studii: medii,  ocupaţia : conducător auto; locul de muncă : S.C. B  S.R.L. G , stagiul militar : efectuat; stare civilă – căsătorit;  fără antecedente penale,  la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni  închisoare  pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.  178 alin. 1 şi 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.

În baza art. 861  C.p. (1968) dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C.p. (1968) cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 863  C.p. (1968) obligă inculpatul, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri  de supraveghere :

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existenţă;

In temeiul prevederilor art. 71 al. 1 C.p. (1968) interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b C.p.(1968), respectiv dreptul de  a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe toată  durata executării pedepsei. 

În baza art. 71 al. 5 C.p(1968) pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii

Conform art. 404 al. 2 C.p.p. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.p. (1968)  privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei

În baza art. 7 comb. cu art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008 rep. după rămânerea definitivă a condamnării la pedeapsa închisorii, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14 C.p.p.rap la art. 346 C.p.p. comb cu art. 1357 C.civ.  rap. la art. 1372 C.civ. comb. cu art.  1392 C. civ. şi art. 54 - 55 din Legea nr. 136/1995 modif.  admite acţiunea civilă şi obligă inculpatul  în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B S.R.L. şi alături de asiguratorul de răspundere civilă S.C. AT S.A  B la plata sumei de 50.000 lei daune morale  şi  10.000  lei despăgubiri materiale pentru persoana vătămată  V Gh. I  şi respectiv  50.000 lei daune morale şi 5.000 lei despăgubiri materiale pentru persoana  vătămată V  I .

În baza art. 111 al. 6 din OUG nr. 195/2002 rep., dispune prelungirea dreptului de circulaţie al inculpatului ,  începând cu data de 16.03.2015, până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai mult de  30 de zile .

Soluţia de va comunica Serviciului Rutier B din cadrul  IPJ B  -

În baza art. 274 al. 1 şi 3 C.p.p. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B  S.R.L.  la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel  în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,  6.03.2015

Domenii speta

Spete similare