Pensii

În procesul civil există instituită prin dispoziţiile art.10 la Noul Cod de Procedură civilă obligaţia părţilor de a-şi proba pretenţiile. Această obligaţie se coroborează şi cu dispoziţia art. 249 din acelaşi act normativ ce reglementează sarcina probei, text potrivit căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Art. 251 şi următoarele reglementează lipsa îndatoririi de a proba şi obligativitatea cunoaşterii din oficiu, nimeni nefiind ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu.

Or, în cauza de faţă, instanţa nu avea obligaţia sau posibilitatea cunoaşterii din oficiu a datelor avute în vedere la emiterea deciziei de debit şi cum conţinutul acesteia şi a anexei însoţitoare sunt insuficient de explicite, s-a procedat la solicitarea pârâtei să-şi dovedească susţinerile sale, de vreme ce obligaţia de stabilire a cuantumului sumei constatat ar fi trebuit recuperată de la reclamantă a revenit acesteia.

Pârâta a ignorat faptul că, procesul civil este un proces al intereselor private, rolul activ al judecătorului neputând duce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanţei.

S-a apreciat astfel că, solicitarea ca instanţa să ceară relaţii organului financiar pentru a completa apărările pârâtei şi a dovedi susţinerile acesteia şi cuantumul sumelor încasate de reclamantă cu titlu de venituri brute din activităţile desfăşurate în cursul anului 2012  este neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 81 de la 24.10.2014, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea formulată de  reclamanta S S  în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, cu sediul în Drobeta Tr.Severin, a dispus anularea deciziei contestate,  repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a obligat  pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a  pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta este beneficiara unei pensii anticipate de 435 lei în baza Deciziei nr. 151447/01.2010, anexată în copie la dosar.

  La data de 22 februarie 2012 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi firma PFA, având ca activitate principală creşterea de albine.

În perioada 07.04.2014 – 16.05.2014 asupra activităţii pârâtei a fost efectuat auditul financiar al Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Mehedinţi, ocazie cu care s-a constatat existenţa unor pensionari care nu erau îndreptăţiţi la cumulul pensiei anticipate cu alte venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea era obligatorie, potrivit art.6 din Legea nr. 263/2010.

Aşa cum a rezultat din economia actelor depuse la dosar de către pârâtă, deficienţele constatate trebuiau să fie înlăturate de către  unitatea auditată, conform celor dispuse.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, în sarcina acesteia a fost emis un debit de 5.220 lei, prin Decizia nr. 151447 lei/28.04.2014, dispunându-se  recuperarea „drepturilor băneşti încasate necuvenit pe perioada în care a realizat venituri profesionale”, în cuprinsul  deciziei referindu-se doar la faptul că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de încălcarea art.114 al.1 lit.b din Legea nr. 263/2010.

Potrivit acestui text de lege în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre mai multe cauze enumerate, printre care şi aceea în care pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni.

Art. 6 enunţat face trimitere la persoanele  asigurate obligatoriu, prin efectul legii în sistemul public de pensii, şi anume: persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari; funcţionarii publici; cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale; persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate, potrivit Codului civil; persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I; persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii şi persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;

c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, etc.

Or, în ceea  ce o priveşte pe reclamantă, s-a susţinut că aceasta a încasat  din  activităţi economice în cursul anului 2012, venituri brute de 14.090 lei, depăşindu-se suma de 8.468 lei reprezentând  cele 4 salarii medii brute/economie pentru anul 2012, iar pensia  încasată  se consideră  necuvenită, începând cu luna ianuarie 2012, fără a se dovedi în nici un fel această afirmaţie.

În procesul civil există instituită prin dispoziţiile art.10 la Noul Cod de Procedură civilă obligaţia părţilor de a-şi proba pretenţiile.

Această obligaţie se coroborează şi cu dispoziţia art. 249 din acelaşi act normativ ce reglementează sarcina probei, text potrivit căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

 Art. 251 şi următoarele reglementează lipsa îndatoririi de a proba şi obligativitatea cunoaşterii din oficiu, nimeni nefiind ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu.

Or, în cauza de faţă, instanţa nu avea obligaţia sau posibilitatea cunoaşterii din oficiu a datelor avute în vedere la emiterea deciziei de debit şi cum conţinutul acesteia şi a anexei însoţitoare sunt insuficient de explicite, s-a procedat la solicitarea pârâtei să-şi dovedească susţinerile sale, de vreme ce obligaţia de stabilire a cuantumului sumei constatat ar fi trebuit recuperată de la reclamantă a revenit acesteia.

Pârâta a ignorat faptul că, procesul civil este un proces al intereselor private, rolul activ al judecătorului neputând duce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanţei.

S-a apreciat astfel că, solicitarea ca instanţa să ceară relaţii organului financiar pentru a completa apărările pârâtei şi a dovedi susţinerile acesteia şi cuantumul sumelor încasate de reclamantă cu titlu de venituri brute din activităţile desfăşurate în cursul anului 2012  este neîntemeiată.

Cum în cauză pârâta nu a dovedit temeinicia deciziei contestate şi cuantumul sumei datorate de către pensionara reclamantă, cu atât mai mult cu cât conform certificatului de înregistrare firma reclamantei a fost înfiinţată abia în cursul lunii februarie 2012, nejustificându-se în nici un fel de ce reţinerile au vizat şi lunile ianuarie şi februarie, urmează a se dispune admiterea acţiunii formulate, anularea deciziei contestate şi, ca o consecinţă a acestui fapt, repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că instanţa de fond a considerat în mod greşit că, conţinutul anexei la raportul Curţii de Conturi  este suficient de explicit în privinţa venitului brut realizat de reclamantă în anul 2012 de 14.090 lei, motivând că instanţa nu are posibilitatea cunoaşterii din oficiu a datelor privind venitul brut realizat.

A arătat că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ în soluţionarea corectă a cauzei, în sensul că a refuzat solicitările sale repetate aflate la dosar de a întocmi o adresă către Administraţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi pentru ca aceasta să confirme venitul brut realizat de reclamantă în anul 2012.

Menţionează că anexa la Raportul Curţii de Conturi făcea referire la suma de 14.090 lei, iar dacă instanţa a considerat insuficientă această probă, tot instanţa era îndrituită să accepte cererea sa de a solicita datele necesare de la Direcţia de Finanţe. Consideră că judecătorul cauzei nu a intrat în cercetarea fondului, ci a admis acţiunea reclamantei pentru motivul că CJP Mehedinţi nu ar fi dovedit temeinicia deciziei contestate, în sensul că nu a dovedit că reclamanta, în anul 2012, a realizat un venit brut de 14.090 lei, prevederile legale ale art.114 alin. lit.b din legea e263/2010, interzicând cumulul pensiei anticipate cu un venit brut ce depăşeşte 4 salarii medii brute/economie.

Mai arată că, înţelege să depună la dosar, ca dovadă concludentă, adresa nr.74340/03.12.2014 emisă de Administraţia Judeţeană de Finanţe Publice Mehedinţi prin care se confirmă că reclamanta a realizat în anul 2012 un venit brut de 14.089 lei, depăşind cu mult suma de 8.468 lei reprezentând valoarea a 4 salarii medii pe economie pentru anul 2012.

Esenţial de reţinut este faptul că acest înscris a fost obţinut după pronunţarea sentinţei, iar în situaţia în care l-ar fi depus în timpul judecării cauzei este evident că soluţia ar fi fost aceea de respingere a acţiunii.

A considerat că anexa Curţii de Conturi cu venitul brut realizat este suficientă deoarece conţinea numele şi prenumele  reclamantei, CNP-ul şi venitul brut realizat, ori Curtea de Conturi obţinuse aceste date în format electronic tot de la Administraţia de Finanţe Publice Mehedinţi.

Menţionează şi faptul că în alte dosare identice judecătorii fondului au admis cererile CJP  de se solicita de către instanţe la Direcţia de Finanţe Publice venitul brut realizat de reclamanţi, iar în aceste dosare au fost respinse acţiunile vizând speţe absolut identice.

În concluzie, având în vedere înscrisul nou doveditor depus, care este suficient de explicit în ce priveşte venitul brut realizat în anul 2012, solicită admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei apelate  ca netemeinică şi nelegală, iar pe fond respingerea acţiunii şi să se constate că decizia de debit cu nr.151447/28.04.2014 este temeinică şi legală.

S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispoziţiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale aplicabile în cauză, sentinţa primei instanţe şi motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefundat, potrivit următoarelor considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010 „În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: ... b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;”.

Art. 6 alin. 1 pct. IV din aceeaşi lege – incident în cauză - se referă la „persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a)administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

b)membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;

c)persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;

d)persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

e)alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale”.

Intimata reclamantă este beneficiara unei pensii anticipate parţiale, potrivit Deciziei nr. 151447/04.01.2010 iar în anul 2012 a realizat venituri din activitatea realizată ca persoană fizică autorizată.

În ceea ce priveşte cuantumul venitului brut obţinut de intimata  reclamantă  în 2012, va reţine Curtea că iniţial, prin adresa nr. MH 74340/03.12.2014 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a comunicat că, potrivit declaraţiei depuse de către contribuabilă, aceasta figurează în anul 2012 cu suma de 14.089,95 lei.

Ulterior însă, reclamanta a depus declaraţie rectificativă privind veniturile realizate în anul 2012 înregistrată sub nr. 83814/29.01.2015, iar în urma acestei declaraţii, prin adresa nr. MH 11169/20.03.2015, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a comunicat că venitul brut realizat pentru anul 2014 este de 7789,75 lei.

În consecinţă,  prin decizia Nr. 1764 din 02 Aprilie 2015 va reţine Curtea că, potrivit înscrisurilor depuse în apel, venitul brut realizat de intimata în anul 2012 nu a fost mai mare decât permit dispoziţiile art. 6 alin. 1 pct. IV la care fac trimitere prevederile art. 114 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, anume de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului  asigurărilor sociale de stat.

Faţă de aceste considerente, va reţine Curtea că în mod corect s-a dispus anularea deciziei de debit nr. 151447/28.04.2014 astfel încât, în baza art. 480 alin. 1 NCPC apelul declarat de pârâtă va fi respins.

Domenii speta

Spete similare