Uzucapiune

Sentinţă civilă 607 din 17.09.2014


Cuprins pe materii: Drept civil. Prescripție achizitivă. Joncțiunea posesiei.

Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care s-a defipt un termen de prescripţie se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce  vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”, conform disp. art. 1890 Cod civil din 1865.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 607/17.09.2014

Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2012  sub număr unic de dosar …/2012, reclamanţii M  G şi M C  au chemat în judecată pe pârâta U A T a Comunei B-M – prin primar, solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să constate că au devenit proprietarii suprafeţei de teren de 1758 m.p. situată în satul S, comuna B-M, judeţul G, alipită cu proprietatea lor de 2744 m.p., prin uzucapiune; să fie obligată pârâta să îi lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1758 m.p. ocupată samavolnic prin desfiinţarea semnelor de hotar şi mutarea gardului împrejmuitor în data de 30 august 2012; obligarea  pârâtei la despăgubiri materiale şi morale legate de deposedarea făcută în data de 30 august 2012 nelegal, abuziv şi prin forţă.

Au solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în anul 2006 au cumpărat de la C V şi C D suprafaţa de 2744 m.p., situată în intravilanul comunei B-M, satul S, judeţul G, Cv – 44, P – 310 pe care se afla casa de locuit în care locuiesc în prezent, iar suprafaţa de teren de 2744 m.p. pe care au cumpărat-o conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1…/3.10.2006 la BNP G M B, formează un corp comun şi este împrejmuită ca un întreg împreună cu suprafaţa de 1748 m.p. pe care o revendică. Toată gospodăria în care locuiesc a fost împrejmuită cu gard dintotdeauna şi a fost compusă din cele două suprafeţe de 2744 + 1758 m.p. în total 4502 m.p. ca un întreg. Acest întreg de 4502 m.p. fost posedat atât de ei cât şi de autorii lor.

Reclamanții au menționat că stăpânirea terenului a fost îndelungată, peste 30 de ani şi ei au devenit posesori de bună-credinţă ai suprafeţei de 1758 m.p. prin joncţiunea posesiei din anul 2000, cu a autorilor lor soţii C (din anul 1989), dar şi a autorilor M P şi M N, care au stăpânit dintotdeauna această suprafaţă.

Cererea a fost motivată în drept, fiind invocate prevederile vechiului Cod civil, respectiv art. 1847, 1848, 1850-1858, 1860.

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru că nu sunt îndeplinite elementele necesare pentru a opera dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi invocată joncţiunea posesiei.

Cu privire la obligarea la plata de despăgubiri morale şi materiale, pârâta a precizat că nu s-a produs nici un prejudiciu de ordin moral sau material.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.01.2013, instanţa a dispus sesizarea Tribunalului G – Secţia contencios administrativ şi suspendarea judecăţii cauzei în temeiul disp. art. 4 alin. 1 din  Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia civilă nr. 2441/18.09.2013, definitivă şi irevocabilă la data de 20.11.2013, Tribunalul G a admis excepţia de nelegalitate în acţiunea formulată de reclamanţii M G şi M C în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială B-M şi Consiliul Local B-M şi a constatat nelegalitatea HCL nr. 38/07.12.2012.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.01.2014.

Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri, depoziţii martori, interogatoriu şi expertiză tehnică, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1…/03.10.2006 de către Biroul Notarului Public G M B, reclamantul M G a cumpărat de la numiţii C V şi C D imobilul situat în intravilanul satului S, comuna B-M,  judeţul G, intabulat în cartea Funciară Modificată nr. 253 a localităţii cadastrale B-M, compus în totalitate din suprafaţa de 2744 m.p. teren identificat în Cv 44, P 310 şi casă de locuit identificată cu număr cadastral provizoriu ..9.

Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în timpul căsătoriei cu reclamanta M C. Imobilul a fost dobândit anterior de autorii C N. V şi C P. D prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …0/14.04.1989 de la S D. N şi S P. N. Actul amintit se referă la casa de locuit, iar referitor la teren se specifică faptul că cei 250 m.p. trec în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Vecinătăţile prezentate în contract sunt: la Nord şi Vest – drum, la Sud – M S, iar la Est – G N.

Pe numele autorului C N. V a fost emis Titlul de proprietate nr. ….508-83 din 15.06.1993 pentru suprafaţa de 2744 m.p. în intravilanul satului S Cvartal 44 Parcela 310 cu vecinătăţile: la Nord –la Est  - G N,  la Sud – D S şi la Vest – d. Conform fişei de punere în posesie întocmită pentru C N. V în data de 13.08.1992, suprafaţa totală de teren este de 2744 m.p, având vecinătăţile: la Nord – P, la Est – G N, la Sud – D S şi la Vest – drum.

Pentru o parte din terenul în litigiu, identificat tot prin Cvartal 44, Parcela 310, Consiliul Local B-M a efectuat demersuri pentru trecerea acestuia în domeniul privat al comunei B-M., În acest sens, a fost efectuată o documentaţie topografică pentru suprafaţa de 1758 m.p. ce a fost marcată pe planul de situaţie cu linie punctată. Documentaţia a fost admisă de OCPI G prin procesul verbal nr. 1035/2012. Hotărârea ulterioară a Consiliului Local B –M  nr. 38/07.12.2012 prin care suprafaţa de teren de 1758 m.p. descrisă în documentaţia avizată de OCPI G  prin procesul verbal nr. 1035/2012 este trecută în domeniul privat al comunei B i-M , a fost declarată nelegală prin sentinţa civilă nr. ….18.09.2013 a Tribunalului G . În urma măsurătorilor din teren şi confruntării actelor din dosarul cauzei, prin raportul de expertiză s-a stabilit că reclamanţii ocupă o suprafaţă de 4274 m.p. teren, cu 1530 m.p. mai mult decât suprafaţa de teren cuprinsă de aceştia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1…/03.10.2006.

În concluziile raportului de expertiză s-a arătat că în  conformitate cu planul cadastral al satului S , terenul din Nord-Estul imobilului cumpărat de reclamanţi este o parcelă separată ce nu a făcut parte din imobilul descris în documentaţia cadastrală ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1233/03.10.2006.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la  un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Din analiza art. 1890 C.civ.-1865, instanţa a reţinut că pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită sau de lungă durată, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, respectiv 30 ani şi posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. Conform art. 1847 C.civ.- 1865 „ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”.

Posesia constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţă de toţi ceilalţi ca un proprietar. Din această definiţie, rezultă că pentru existenţa posesiei sunt necesare a fi întrunite două elemente în persoana celui care tinde să uzucpeze, inclusiv în persoana autorilor a căror posesie o invocă: unul material – corpus şi altul psihologic, intenţional – animus.

Elementul material constă în: totalitatea faptelor materiale, de stăpânire şi folosinţă, executate direct asupra bunului, iar elementul intenţional constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar şi se dobândeşte numai în momentul în care cel care are detenţiunea materială a bunului îşi manifestă intenţia de a păstra lucrul pentru sine, săvârşind acte pe care numai proprietarul le-ar putea face, cum ar fi edificarea unei construcţii, efectuarea de reparaţii mari la construcţia existentă sau alte acte care să nu lase vreo îndoială asupra caracterului lor.

Având în vedere că reclamanţii nu s-au înscris la administraţia financiară pentru a plăti impozitele şi taxele locale aferente terenului, în evidenţele compartimentului taxe şi impozite locale nefigurând ca titulari de rol fiscal pentru acest teren, instanţa a reţinut calitatea de detentori precari a acestora, în lipsa unui astfel de act, din care se putea deduce intenţia reclamanţilor de a poseda sub nume de proprietar.În aceste condiţii, detenţia precară exercitată de către reclamanţi asupra terenului nu poate constitui premisa pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate.

Pe lângă considerentele arătate anterior, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au probat împrejurarea că vânzătorii C  V  şi C  D  ar fi exercitat o posesie utilă asupra suprafeţei de 1758 m.p. teren care să poată fi continuată de reclamanţi, declaraţiile martorilor M  M şi V  S  fiind infirmate de către pârâtă prin răspunsurile la interogatoriu.

De altfel, după cum a arătat pârâta în precizările depuse la dosarul cauzei, martorul M M este ginerele reclamanţilor, iar martora Vî  S  se află în legături de interese cu aceştia. În considerarea acestor relaţii şi având în vedere că depoziţiile martorilor nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, instanţa le-a înlăturat ca fiind subiective.

În speţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1758 m.p. teren prin uzucapiune, atât capătul de cerere privind obligarea pârâtei să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul în litigiu, cât şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale şi morale pentru deposedarea din data de 30 august 2012, au fost respinse ca nefondate.