Fond funciar

Prin cererea inregistrată pe rolul instanţei la data de 08.12.2006, reclamanţii C.I.I., C.I.M., C.T.E.A, C.T.I.V., P.P.P, P.P.V, Z.I.S., G.G.N., L.GH.I., G.P.R, C.N., C.N.T, C.N.S., M.N.C., V.N.N., P.I., S.M., V.P.V., B.P., P.V.E, A.V.M., B.V.N., P.GH.D., M.I., M.M. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, Comisia Locală Voineasa şi Primăria Comunei Şelimbăr să se dispună:

1.constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. …./26.01.2001 a Comisiei Judeţene Vâlcea;

2.constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. …./28.01.2002 emis pârâtei Primăria Şelimbăr;

3.constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. …./08.08.2001;

4.reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor pentru suprafaţa de 1280,90 ha pădure şi 265 ha păşune;

5.obligarea pârâtei Comisia Locală Voineasa la punerea în posesie, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de intârziere;

6.obligarea pârâtei Comisia Locală Voineasa la intocmirea documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate şi inaintarea acesteia către Comisia Judeţeană Vâlcea sub sancţiunea daunelor cominatorii;

7.obligarea pârâtei Comisia Judeţeană Vâlcea la emiterea titlului de proprietate, sub sancţiunea daunelor cominatorii.

În motivare reclamanţii au arătat că au formulat în termen legal cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile autorilor lor, respectiv muntele Dobrunu în intindere de 1280,90 ha padure şi 265 ha păşune, terenuri pentru care insă a fost constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei Primăria Şelimbăr.

Cu privire la calitatea de titulari deposedati ai autorilor se arată că prin zapisul din 27 iulie 1854 mai mulţi locuitori ai comunei Voineasa vând partea lor din muntele Dobrunu lui Marcu Mitu Handolescu.

Prin contractul de arendare din 17 iunie 1905 AM şi ZA au concesionat Societăţii Anonime Române pentru Industria Forestieră toată pădurea de brad de pe muntele Dobrunu.

Prin contractul de asociaţie din 16 mai 1920 PD şi VC stabilesc să desfăşoare în comun activităţi de exploatare pe muntele Dobrunu, proprietatea lor comună.

Prin certificatul din 13 august 1925 se certifică faptul că IAM, MAM, PIB şi MAB sunt moştenitorii lui AM, fiul lui PM. Certificatul menţionează că averea IAM, MAM şi PIB se stăpâneşte de către NB conform actului autentificat de Tribunalul Vâlcea la nr. …/1919 şi transcris la nr…/1919.

Prin copia eliberată la 12 septembrie 1925 sub nr.165, Arhivele Statului au eliberat INB ocolniţa muntelui Dobrunu dată de P. M fiului său P.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din 30 aprilie 1928 INB vinde lui PD dreptul de proprietate pe care-l avea în muntele Dobrunu.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr…./05.11.1934 P D şi V C au revândut I şi lui N B a treia parte din muntele Dobrunu cu tot ce se află pe el, sol şi subsol, proprietate pe care o dovedeau cu actele nr. transcris la Tribunalul Vâlcea sub nr. /1928 şi nr. /1928 transcris la Tribunalul Vâlcea sub nr. /1928.

Prin procesul verbal din 17 mai 1929 un judecător al Judecătoriei Brezoi il pune în posesie pe V C şi P D asupra muntelui Dobrunu.

Arată reclamanţii că pădurile au fost exceptate de la exproprierile ce s-au făcut în baza Decretului Lege nr. 187/1945 pentru infăptuirea reformei agrare, arătându-se la art. 23 că regimul pădurilor va face obiectul unei legi speciale, lege care insă nu a mai apărut, pădurile fiind confiscate abuziv de către stat în perioada 1948-1950, fără respectarea prevederilor constituţionale de la acea dată.

Cu privire la constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei Primăria Selimbăr reclamanţii arată că aceasta nu era persoană indreptăţită la reconstituire, art. 9 alin. 5 din Legea 18/1991 arătând că actele de reconstituire a dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele comunei, orasului sau municipiului, iar titlul se va inmâna primarului.

Primăria nefiind subiect de drept nu avea nici vocaţia de a solicita şi nici de a i se reconstitui dreptul de proprietate.

Comisia Locală de fond funciar Voineasa a depus intâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a cauzei.

Pârâta Primăria Comunei Şelimbăr a depus intâmpinare prin care a solicitat respingerea cauzei atât pe calea excepţiei, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi a autorităţii de lucru judecat precum şi pe fond, ca neintemeiată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active pârâta arată că reclamanţii nu au făcut dovada înscrierii dreptului lor de proprietate în cartea funciara anterior intabulării dreptului de proprietate al Statului Român.

Reclamanţilor le-a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate prin decizia civilă nr. /2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi astfel este inadmisibilă introducerea unei noi cereri de reconstituire. Cum reclamanţii nu fac dovada reconstituirii dreptului de proprietate pe terenurile ce aparţin Primăriei Şelimbăr, acestia nu au calitate procesuală activă cu privire la petitele 1, 2 şi 3 din acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. /29.06.2007 a fost admisă în parte acţiunea formulată, fiind constatată nulitatea absolută parţială a hotărârii Comisiei Judeţene Vâlcea nr.292/26.01.2001, a titlului de proprietate nr. 1/2002 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. /2001  pentru suprafaţa de 1289,5 ha teren vegetaţie forestieră.

Au fost respinse excepţiile invocate de pârâta Primăria Şelimbăr şi s-a dispus în favoarea reclamanţilor reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1289,5 ha teren vegetaţie forestieră.

Prin decizia civilă nr. /R/2008 Tribunalul Vâlcea a modificat sentinţa arătată în sensul că s-a constatat nulitatea actelor de constituire a dreptului de proprietate eliberate Primariei Şelimbăr şi pentru suprafata de 265 ha teren păşune, fiind dispusă reconstituirea în favoarea reclamanţilor a dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren.

Impotriva deciziei civile amintite s-a formulat cerere de revizuire de către pârâta Primaria Comunei Şelimbăr, cerere ce a fost admisă prin decizia civilă nr. /R/2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. /90/2009, reţinându-se existenţa unui inscris nou respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. /20.10.1934 prin care autorii reclamanţilor au vândut către SC C M Societate A R din B o suprafaţă de 862 ha teren forestier.

În urma desfiinţării deciziei supusă revizuirii şi a rejudecării recursului Tribunalul Vâlcea a casat cu trimitere spre rejudecare hotărârea primei instanţe reţinând că aceasta a fost dată cu incălcarea legii, neobservându-se că P Dşi M C erau decedate la data formulării acţiunii, iar expertiza efectuată nu respectă exigenţele art. 14 din OG 2/2000 sub aspectul respectării principiului specializării expertilor.

În rejudecare s-a administrat proba cu expertiză tehnică specialitatea topometrie, geodezie şi cadastru şi proba cu inscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepţiilor invocate de către pârâta Primăria Şelimbăr prin intâmpinare se reţin următoarele:

Prin cererile inaintate Comisiei Locale de fond funciar Voineasa, reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră şi păşune situate în muntele Dobrunu, munte ce, potrivit susţinerilor acestora a aparţinut autorului lor, aşa cum rezultă din actele primare de proprietate depuse la dosar, respectiv: ocolniţa muntelui Dobrunu din anul 1811, zapisul din 27 iulie 1854, contractul de vânzare-cumpărare din 30 aprilie 1928 autentificat la nr. 920 şi transcris la Tribunalul Vâlcea sub nr. /1928, contractul de vânzare din 28 iunie 1928 transcris la Tribunalul Vâlcea sub nr. /1928, procesul verbal de punere în posesie nr. /17 mai 1929, contractul de vânzare-cumpărare din 19 mai 1929 transcris la Tribunalul Vâlcea sub nr /05.11.1934.

Expertiza a identificat terenul solicitat de reclamanţi, acesta fiind amplasat în muntele Dobrunu, având suprafaţa totală de 1944 ha din care 649,5 teren păşune şi restul teren vegetaţie forestieră, având ca vecinătăţi la nord limita administrativă a jud. Vâlcea – jud. Sibiu, la est – muntele Jidu, Jidu Mic, Culmea Turnurelelor, Cumea Florilor, la Sud râul Lotru, la vest Pârâul Hoteag.

Instanţa reţine că, aşa cum rezultă din inscrierile efectuate în data de.02.1925 în cartea funciară a Comunei Veştem (f.345, 346 verso), muntele Dobrunu a făcut obiectul reformei agrare din 1921 iar potrivit deciziei comisiunii de ocol pentru reforma agrara Sibiu nr. /18 februarie 1925 acesta a fost expropriat de la fostii proprietari în favoarea Statului, inscris ca proprietar în cartea funciara – B14.

Inscrierea viza dreptul de proprietate din cartea funciara de sub A+1-6, 20-24, 28-34, numere de ordine ce au fost renumerotate şi în urma dezmembrării în noi parcele se renotează la 18.01.1937 sub numerele de ordine A+35-100, în favoarea aceluiaşi proprietar de sub B14, respectiv Statul Român.

Din aceeaşi carte funciara, poziţia 16 rezultă că imobilele de sub numerele de ordine A+72-77 se inscriu în favoarea comunei politice Râul Sadului.

Examinând numerele topografice arătate anterior (f.345) se constată că, la data de 16 octombrie 1937, terenul din muntele Dobrunu aferent parcelelor cu numerele topo 78-100, în suprafaţă de 1167 ha (cuprinzând şi pârâtul Lotru şi pârâul Dobrunu) se afla în proprietatea statului, iar terenul păşune din muntele Dobrunu aferent numerelor topo 72-77, în suprafaţă de 341 ha, în proprietatea Comunei Politice Râul Sadului.

Examinând harta „veszteny II.R” ataşată la dosar, fila 348 se constată că aceasta reprezintă muntele Dobrunu cu munţii invecinaţi Jidul şi Buceciul, exact în aceeaşi configuraţie şi cu acelaşi amplasament care rezultă şi din expertiza efectuată în cauză, cuprinzând numerele topografice examinate anterior.

Prin urmare, instanţa constată că reclamantii solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce incepând cu data de 1925 au aparţinut Statului Român şi Comunei Politice Râul Sadului, situaţie documentată cel puţin până în luna octombrie 1937, data ultimei inscriei în cartea funciara a comunei Veştem.

Reclamanţii nu au depus la dosar titluri constitutive de drepturi reale ulterioare anului 1937 astfel că este irelevant daca autorii acestora au deţinut sau nu anterior acestui an terenuri în respectivul munte.

Instanţa reţine că asa cum rezultă din menţiunile cuprinse în procesul verbal de constituire a Marii Unităţi Forestiere Lotru (f.311 şi următoarele), în anul 1948 la momentul constituirii acestei unităţi, proprietar asupra muntelui Dobrunu cât şi asupra muntelui invecinat, Jidul, era Statul Român.

Deşi procesul verbal respectiv nu constituie un act de expropriere sau de naţionalizare, expunând o simplă situaţie de fapt constatată la acea vreme de stat, menţiunile din acest proces verbal se coroborează în totalitate cu inscrierile în cartea funciară, inscrieri examinate anterior.

Prin urmare, din probele administrate instanţa reţine că reclamanţii sau autorii lor nu deţineau terenuri în muntele Dobrunu la momentul naţionalizării de fapt a pădurilor din anul 1948, nefiind aşadar persoane indreptăţite la reconstituire.

Neavând această vocaţie, reclamanţii nu obţin astfel nici un folos practic de pe urma anulării actelor de constituire emise în favoarea Primariei Râul Sadului, astfel că excepţia lipsei de interes invocată de această pârâtă prin intâmpinare este intemeiată urmând a fi admisă sub aspectul capetelor de cerere 1,2, şi 3.

Pentru motivele arătate în paragrafele precedente, capătul principal de cerere 4 precum şi capetele de cerere accesorii acestuia,  5, 6 şi 7 vor fi respinse ca neintemeiate.

Urmează a stabili onorariul definitiv cuvenit d-lui expert P S la suma de 6000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge ca inadmisibile cererile de intervenţie principală formulate de intervenienţii Statul Român şi R.N.P. Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea.

Respinge ca neintemeiate capetele 3, 4, 5, 6 şi 7 din cererea formulată de reclamanţii C.I.I.,  C.T.E.A, C.T.I.V.,  P.P.V, Z.I.S., G.G.N., G.P.R, C.N., C.N.T, C.S., P.V.M.,  V.E., P.I., S.M., V.P.V., B.P., R.R.E.,  A.V.M., B.V.N., M.I., D.M.A., L.G.I.,  L.GH.I., M.I.E., P.M.S, C.I.M., P.R., P.F. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voineasa şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea.

Admite excepţia lipsei de interes invocata de pârâta Primaria Comunei Şelimbăr faţă de capetele 1, 2 şi 3 din acţiunea formulată.

Respinge ca lipsite de interes capetele 1, 2 şi 3 din cererea formulată de aceiaşi reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Şelimbăr, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voineasa şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea.

Stabileşte onorariul definitiv cuvenit d-lui expert P S la suma de 6000 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.04.2013.

Preşedinte,Grefier,

Red.F.A.O./Tehn.V.D.

04.06.2013/42 ex.

Domenii speta

Spete similare