Procedura insolvenţei. Contestatia creditoarei privind neînscrierea in tabelul preliminar de crean?e a sumei pentru care lichidatorul judiciar a invocat stingerea datoriei. Răspunderea pentru evictiune.

Conform art.1567 alin.3 din noul Cod civil, „Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operaţiune juridică în cadrul căreia părţile au convenit să se execute prestaţia constând în transmiterea unei creanţe.”

Astfel cum se prevede la art.1573 alin.1 Cod civil, „Creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului.”, ceea ce înseamnă că, odată intervenit acordul de voinţă al părţilor, independent de notificarea debitorului cedat, cesiunea şi-a produs efectele, respectiv a stins obligaţia de plată a debitoarei faţă de creditoare.

Cu privire la răspunderea pentru evicţiune, art.1586 alin.1 Cod civil prevede că „În toate cazurile, cedentul răspunde dacă, prin fapta sa proprie, singură ori concurentă cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobândeşte creanţa în patrimoniul său ori nu poate să o facă opozabilă terţilor.”

Art.1567 alin.3 din noul Cod civil

Art.1573 alin.1 Cod civil

Art.1586 alin.1 Cod civil

Prin cererea formulată la data de 22.03.2013 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.12/118/2013/a2, creditorul SC [...] SRL a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în contradictoriu cu  [...], în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC [...] S.R.L., solicitând admiterea contestaţiei şi înscrierea în tabelul de creanţă şi cu suma de 27.265,47 lei, creanţă respinsă în mod neîntemeiat.

Prin Sentinţa civilă nr. 3311/26.11.2013 Tribunalul Constanţa a admis contestaţia şi a dispus înscrierea provizorie a creditoarei în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 6.782,53 lei aferentă contractului de cesiune de creanţă încheiat în data de 16.10.2013 privind pe debitorul cedat [...] S.A. Bucureşti; înscrierea provizorie a creditoarei în tabelul definitiv de creanţei cu suma de 13.082,94 lei aferentă contractului de cesiune de creanţă încheiat în data de 10.12.2012 privind pe debitorul cedat S.C. [...]; înscrierea definitivă a creanţei în sumă de 7.400 lei reprezentând discount potrivit facturii nr. 1068606/09.01.2013.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între S.C. [...] S.R.L., în calitate de cedent, şi S.C. [...] S.R.L., în calitate de cesionar au fost perfectate contractele de cesiune de creanţă: cel încheiat în data de 16.10.2013 prin care cedenta a cesionat creanţa în sumă de 6.782,53 lei deţinută împotriva debitorului [...] S.A. Bucureşti şi cel încheiat în data de 10.12.2012 prin care cedenta a cesionat creanţa în sumă de 13.082,94 lei deţinută împotriva debitorului S.C. [...].

S-a reţinut că, deşi administratorul judiciar a susţinut prin întâmpinare că aceste creanţe au fost achitate de debitorii cedaţi – în totalitate creanţa în sumă de 6.782,53 lei lei, cedată prin contractul din 16.10.2013, şi în parte creanţa cedată prin contractul din data de 10.12.2012, respectiv suma de 6.580,44 lei – nu au fost depuse dovezi în acest sens, iar în lipsa probelor care să ateste faptul plăţii, această susţinere nu poate fi primită.

S-a mai reţinut că, în baza obligaţiei de garanţie, cedentul este ţinut să despăgubească pe cesionar pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, constând în preţul la care a cumpărat creanţa, spezele contractului, cheltuielile de judecată, precum şi alte daune suferite de către cesionar, iar în ipoteza garanţiei de solvabilitate, cesionarul va răspunde după reguli similare fidejusiunii sau solidarităţii pasive, după interpretarea clauzei de garanţie.

Judecătorul sindic a considerat că  notificarea cesiunii de creanţă debitorului cedat, de către cesionar, nu are nicio relevanţă, deoarece acest aspect nu este în măsură să influenţeze efectele cesiunii ce intervin între părţile contractului de cesiune şi nici asupra obligaţiei de garanţie ce revine cedentului.

Cum împotriva debitoarei cedente s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, iar creditorii acesteia au doar anumite termene expres prevăzute de lege pentru a depune declaraţii de creanţă sub sancţiunea decăderii din acest drept, contestatoarea în mod legal a depus declaraţie de creanţă şi pentru sumele ce fac obiectul cesiunii de creanţă, aceste sume nefiind încă achitate de debitorii cedaţi, iar până la plata acestor sume de către debitorii cedaţi, cedenta (intimata) are o obligaţie de garanţie faţă de cesionar (contestatoarea), motiv pentru care aceste sume era necesar să fie înscrise provizoriu la masa credală, până la efectuarea plăţii de către debitorii cedaţi sau soluţionarea diferendului cu privire la executarea acestor contracte de cesiune.

Cu privire la creanţa în sumă de 7.400 lei, reprezentând discount oferit prin factura nr. 1068606/09.01.2013 debitoarei intimate care avea calitate de cumpărător şi care este justificată prin factura menţionată, instanţa a reţinut că această creanţă nu putea fi refuzată de la înscrierea la masa credală fiind dovedită cu factura menţionată semnată de ambele părţi, această factură nefiind contestată în fals şi nici anulată pentru a fi înlăturată.

Pentru considerentele reţinute, instanţa a constatat că administratorul judiciar a înlăturat în mod nefondat creanţele creditoarei contestatoare din tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, motiv pentru care a admis contestaţia şi a dispus: înscrierea provizorie a creditoarei în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 6.782,53 lei aferentă contractului de cesiune de creanţă încheiat în data de 16.10.2013 privind pe debitorul cedat [...] S.A. Bucureşti; înscrierea provizorie a creditoarei în tabelul definitiv de creanţei cu suma de 13.082,94 lei aferentă contractului de cesiune de creanţă încheiat în data de 10.12.2012 privind pe debitorul cedat S.C. [...]; înscrierea definitivă a creanţei în sumă de 7.400 lei reprezentând discount potrivit facturii nr. 1068606/09.01.2013.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs [...] – administrator judiciar al debitoarei SC [...] SRL, care a criticat soluţia judecătorului sindic ca fiind nelegală.

A susţinut recurentul că a procedat la înlăturarea creanţei în cuantum de 13.082,94 lei motivat de faptul că, în vederea stingerii unei părţi din datoria totală de 49.763,13 lei, prin contractul încheiat cu S.C. [...] S.R.L. la data de 10.12.2012, debitoarea S.C.[...] S.R.L. a cesionat acesteia creanţa în cuantum de 13.082,94 lei pe care o deţinea faţă de [...].

În acelaşi scop, prin contractul încheiat cu intimata la data de 16.01.2013, debitoarea a cesionat creanţa în valoare de 6.789,53 lei deţinută faţă de [...] S.A.

Debitoarea cedată [...] a fost notificată asupra cesiunii creanţei prin adresa nr.45/23.05.2013, iar debitoarea cedată [...] S.A. a fost notificată prin înregistrarea sub nr.2014/29.01.2013 a chiar contractului de cesiune a creanţei încheiat la data de 16.01.2013.

Cei doi debitori cedaţi nu au virat nicio sumă în contul S.C.[...] S.R.L. începând cu data notificării convenţiilor de cesiune a creanţelor încheiate de către debitoare cu intimata contestatoare.

Mai mult decât atât, intimata S.C. [...] S.R.L., prin mail-ul transmis la data de 27.01.2013 şi semnat de directorul său comercial, a comunicat debitoarei S.C.[...] S.R.L. că la data de 24.05.2013 a încasat suma de 6.580,44 lei de la debitorul cedat [...] (din suma de 13.082,94 lei ce i-a fost cesionată).

Solicită să se observe că în cauză au fost respectate dispoziţiile art.1567 alin. 1, art. 1573, art. 1578 NCC, astfel că intimata contestatoare S.C. [...] S.R.L. nu mai deţine creanţa în valoare de 19.872,47 lei (13.082,94 lei + 6.789,53 lei) faţă de societatea în insolvenţă întrucât, prin convenţiile arătate, acesteia i-au fost transmise toate drepturile pe care S.C. [...] S.R.L. le-a avut în legătură cu creanţele cedate.

Este adevărat că în cele două contracte s-a stipulat că cedentul răspunde de solvabilitatea debitorului, dar, în lipsa unei stipulaţii contrare, se prezumă, conform art.1585 alin.2 teza finala NCC că a fost avută în vedere doar solvabilitatea debitorilor cedaţi la data cesiunii. De altfel, intimata nici nu a invocat în contestaţia la tabelul preliminar imposibilitatea încasării creanţelor cesionate datorită insolvabilităţii debitorilor cedaţi.

Cât priveşte obligaţia de garanţie ce incumbă debitoarei cedente conform 1585 alin.1, solicită să se constate că la data cesiunii creanţele transmise existau, numai astfel fiind posibilă încasarea sumei de 6.580,44 lei de către intimata contestatoare de la [...].

Arată că la termenul de judecată din data de 30.09.2013 instanţa a dispus ca intimata să depună la dosarul cauzei extrasele de cont ce fac dovada încasării creanţelor cesionate, dispoziţie pe care intimata a ignorat-o. Refuzul acesteia de a prezenta înscrisurile solicitate, coroborat cu necontestarea de către intimată a afirmaţiilor sale privitoare la încasarea creanţelor, conduce la concluzia că, într-adevăr, a fost încasată suma totală de 19.872,47 lei ce a făcut obiectul contractelor mai sus arătate.

Mai arată recurenta că în mod greşit s-a dispus de către instanţă şi înscrierea creanţei în sumă de 7.400 lei, reprezentând discount acordat prin factura nr.1068606/09.01.2013.

Intimata contestatoare, pentru piesele de schimb şi materialele cumpărate de către debitoare, a acordat acesteia un discount de 7.400 lei. Factura, în baza căreia prima instanţă a dispus înscrierea acestei creanţe în tabelul definitiv, priveşte o sumă cu semnul minus, ceea ce înseamnă că suma nu este datorată emitentului facturii, deci nu trebuie virată în contul său. Discountul este o facilitate instituită în favoarea cumpărătorului (S.C. [...] S.R.L.), suma acordată cu acest titlu presupunând diminuarea datoriei, respectiv a contravalorii mărfurilor vândute. Aşadar, contravaloarea mărfurilor vândute societăţii în insolvenţă într-o anumită perioadă se diminuează cu suma de 7.400 lei acordată cu titlu de discount de către însăşi intimata contestatoare.

 Aşa cum a arătat, intimata nu a indicat nici în cererea de admitere a creanţei nici în cuprinsul contestaţiei motivele pentru care a inclus în valoarea creanţei discountul în cuantum de 7.400 lei şi motivele pentru care înlăturarea din tabel a acestei creanţe este nelegală.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate cu consecinţa respingerii contestaţiei la tabelul preliminar formulate de contestatoarea creditoare S.C. [...] S.R.L. în contradictoriu cu intimata [...], în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. [...] S.R.L., ca nefondată.

În drept, a invocat dispoziţiile art.304 pct.9, art.304/1, art.312 alin. 1-3 CPC.

Intimata creditoare, legal citată, nu a formulat apărări în cauză şi nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate şi în raport de probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.

Contestaţia creditoarei SC [...] SRL vizează neînscrierea în tabelul preliminar de creanţe a sumei de 27.265,47 lei reprezentând: 19.872,47 lei (13.082,94 lei + 6.789,53 lei) – sumă pentru care lichidatorul judiciar a invocat stingerea datoriei prin cedarea unor creanţe pe care debitoarea le avea faţă de societăţile de asigurare SC [...] SA şi SC [...] SA. Bucureşti şi 7.400 lei – sumă considerată nedatorată.

În ceea ce priveşte suma de 19.872,47 lei, Curtea constată că prin contractul încheiat la data de 10.12.2012 debitoarea SC [...] SRL a cesionat creditoarei SC [...] SRL creanţa în cuantum de 13.082,94 lei pe care o deţinea faţă de [...], iar prin contractul încheiat la data de 16.01.2013, debitoarea a cesionat aceleiaşi creditoare creanţa în valoare de 6.789,53 lei deţinută faţă de [...] SA, părţile înţelegând prin această operaţiune să stingă o parte din datoria debitoarei faţă de SC [...] SRL.

Conform art.1567 alin.3 din noul Cod civil, „Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operaţiune juridică în cadrul căreia părţile au convenit să se execute prestaţia constând în transmiterea unei creanţe.”

 Prin urmare, atunci când cesiunea de creanţă este cu titlu oneros, această operaţiune nu are o existenţă de sine stătătoare ci reprezintă doar o modalitate de executare a unei prestaţii dintr-o altă convenţie.

 În speţă, convenţia principală intervenită între părţi constă în stingerea datoriei debitoarei faţă de creditoarea SC [...] SRL, plata fiind făcută în modalitatea cedării creanţelor mai sus menţionate.

Astfel cum se prevede la art.1573 alin.1 Cod civil, „Creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului.”, ceea ce înseamnă că, odată intervenit acordul de voinţă al părţilor, independent de notificarea debitorului cedat, cesiunea şi-a produs efectele, respectiv a stins obligaţia de plată a debitoarei faţă de creditoarea SC [...] SRL.

Referitor la obligaţia de garanţie a cedentului, aceasta este statuată de art.1585 Cod civil atunci când cesiunea este cu titlu oneros, fiind explicitată în alin.2, respectiv „cedentul garantează existenţa creanţei în raport cu data cesiunii, fără a răspunde şi de solvabilitatea debitorului cedat. Dacă cedentul s-a obligat expres să garanteze pentru solvabilitatea debitorului cedat, se prezumă, în lipsa unei stipulaţii contrare, că s-a avut în vedere numai solvabilitatea de la data cesiunii.”

Prin urmare, răspunderea invocată de creditoare şi acceptată ca atare de judecătorul sindic presupune doar garantarea existenţei creanţei la momentul cesiunii, ori în speţă creditoarea nu a susţinut niciun moment că cele două creanţe nu au existat şi deci nu au putut fi transmise în patrimoniul său.

De asemenea, cedentul este răspunzător pentru solvabilitatea debitorului cedat la momentul cesiunii numai dacă s-a obligat în acest sens în mod expres. Chiar şi într-o astfel de situaţie, creditoarea nu a făcut nicio referire la o eventuală stare de insolvabilitate a societăţilor de asigurare – debitori cedaţi – nici la momentul cesiunii şi nici ulterior acestei date, pentru a se putea invoca o eventuală obligaţie de garanţie a cedentului. 

Cu privire la răspunderea pentru evicţiune, art.1586 alin.1 Cod civil prevede că „În toate cazurile, cedentul răspunde dacă, prin fapta sa proprie, singură ori concurentă cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobândeşte creanţa în patrimoniul său ori nu poate să o facă opozabilă terţilor.”

Curtea constată că nu se pune problema unei astfel de răspunderi în cauză în condiţiile în care creditoarea contestatoare a dobândit creanţa în patrimoniul său şi a făcut-o opozabilă terţilor cedaţi, nefiind reclamată nicio faptă a debitoarei care ar fi putut să împiedice producerea efectelor cesiunii.

Instanţa de recurs apreciază că soluţia judecătorului sindic se bazează pe considerente exclusiv teoretice, fără a rezulta din probele administrate că, în mod concret, scopul cesiunii nu a fost atins, respectiv creanţa în sumă de 19.872, 47 lei nu a fost stinsă, ori că debitoarea este ţinută în vreun fel să răspundă pentru creanţa cedată.

De asemenea, pentru creanţa în valoare de 7.400 lei creditoarea a depus factura nr. 1068606/09.01.2013 din care rezultă că suma menţionată reprezintă un discount acordat de creditoare debitoarei pentru mărfurile achiziţionate de la aceasta. Creditoarea contestatoare nu a justificat în niciun fel pretinsa creanţă, nerezultând din înscrisurile depuse la dosar că în sarcina debitoarei există obligaţia de plată a acestei sume.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt întemeiate, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 şi 304/1 Cod procedură civilă, şi a modifica în tot hotărârea în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare