Fond funciar

Decizie 1251 din 10.05.2013


Dosar nr. 2234/205/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1251/2013

Şedinţa publică de la 10 Mai 2013

Obiectul cauzei:fond funciar

INSTANŢA

Asupra recursurilor civile de faţă:

Constată că la data de 14.05.2012 a fost înregistrată sub nr. 2234/205/2012 plângerea formulată de petenţii A.V. , M.P. , M.M. , S.E. , S.M.C. , în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş împotriva hotărârii nr. 2144/07.03.2012 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii mai sus menţI. ată şi să se constate că autorul lor, defunctul F.V. era îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 80 ha, teren cu vegetaţie forestieră, situat în comuna Rucăr, punctul „Lazuri-Luncile Băsteştilor”.

În motivarea cererii, petenţii au arătat că autorul lor F.V. a fost fiul lui F.  I.N. E. , iar în această calitate a formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile de vegetaţie forestieră ce au aparţinut mamei sale, în baza tuturor legilor de fond funciar.

Petenţii au arătat că, prin sentinţa civilă nr. 639/15.08.1949 numita F. I.N. E.  a dobândit în proprietate terenurile solicitate situate în punctul „Lazuri-Luncile Băsteştilor”, în limitele şi vecinătăţile stabilite de instanţă, terenuri ce nu au fost măsurate, iar prin procesul verbal nr. 59/30.05.1951 au trecut în patrimoniul statului.

Mai arată petenţii că prin cererea nr. 161/26.08.2005, autorul lor a cerut reconstituirea dreptului de proprietate estimând suprafaţa la circa 50 ha, situaţie faţă de care urma să i se retrocedeze diferenţa de 40 ha.

Întrucât intimatele, arată petenţii, au respins cererea de reconstituire formulată de autorul lor, acesta a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 88/14.09.2006 ce a făcut obiectul dosarului nr. 3975/205/2006, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 916/16.04.2008.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că suprafaţa ce excede celor 40 ha nu poate face obiectul cauzei, întrucât această suprafaţă nu a fost avută în vedere de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, care a analizat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate numai cu privire la suprafaţa de 40 ha, motiv pentru care autorul petenţilor a cerut intimatei Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Rucăr să reanalizeze cererea formulată şi să-i fie reconstituit dreptul de proprietate şi pentru diferenţa de 80 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Totodată, petenţii artă că intimata Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Rucăr a refuzat să analizeze şi să se pronunţe în legătură cu cererea de reconstituire formulată de autorul lor, iar prin sentinţa civilă nr. 119/24.01.2011 aceasta a fost obligată să se pronunţe prin propunere de validare sau invalidare asupra cererii formulată de autor, care între timp a decedat.

Mai arată petenţii că împotriva hotărârii nr. 11/20.05.2011 a intimatei Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Rucăr au formulat contestaţia ce a făcut obiectul hotărârii nr. 2144/07.03.2012 a intimatei Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş prin care a fost respinsă cererea formulată de autor lor.

Totodată, petenţii consideră că hotărârea mai sus menţI. ată este nelegală şi netemeinică, întrucât autorul lor, în calitate de unic moştenitor al mamei sale, F.  I.N. E.  era îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren cuprinsă în limitele şi vecinătăţile stabilite prin sentinţa civilă nr. 639/1949.

În drept plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 53 alin. 2 din  Legea nr. 18/1991, republicată.

În şedinţa publică din data de 29.05.2012 instanţa a dispus emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr în vederea înaintării tuturor actelor ce au stat la baza emiterii  hotărârii nr. 2144/2012, hotărârea, anexa acesteia, cererile părţilor şi actele ce dovedesc dreptul de proprietate, precum şi ataşarea dosarului  nr. 2817/2007, în care părţile s-au mai judecat pentru o parte din terenurile neretrocedate de Comisia Locală de Fond Funciar.

La data de 15.06.2012 numiţii F.O.V. , F.A.L. şi F. I.A. au formulat şi depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu.

În motivarea cererii aceştia arată că autorul lor F.  V. I. , decedat la data de …, a fost fiul lui F.  V. , iar ei sunt nepoţi de fiu decedat al defunctului F.  V. .

Numiţii F.O.V. , F.A.L. şi F.  I.A. mai arată că sunt îndreptăţiţi la reconstituirea celor 80 ha teren cu vegetaţie forestieră provenită de pe urma defunctului F.V. , teren situat pe raza comunei Rucăr, punctul „Lazuri-Luncile Bastestilor”.

În drept, cererea a întemeiată pe dispoziţiile art. 49 şi urm. C.pr.civ. şi Legea nr. 18/1991, republicată.

În susţinerea cererii, numiţii F.  O.V. , F.  A.L. şi F.  I.A. au depus la dosar, în copie, acte de stare civilă şi certificatul de deces pentru  F.  I. .

Prin adresa nr. 6105/19.06.2012, depusă la dosarul cauzei la data de 25.06.2012 intimata Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Rucăr a răspuns solicitărilor instanţei, dar a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, în baza sentinţei civile nr. 916/2008, întrucât moştenitorii sunt continuatorii defunctului F.V. şi nu în nume propriu ca terţi.

În adresă s-a arătat că în baza Legii nr. 247/2005, numitul F.V. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de 40,00 teren cu vegetaţie forestieră, cerere ce a fost respinsă de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş prin hotărârea nr. 88/2006, iar prin sentinţa civilă nr. 916/16.04.2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 40,00 ha teren vegetaţie forestieră.

Mai arată intimata că în anul 2010 numitul F.V. a formulat o altă cerere către aceasta, solicitând reanalizarea dosarului depus în anul 2005, însă aceasta a considerat îndeplinite prevederile legale privind modul de soluţI. are a cererii nr. 161/26.08.2005, iar prin sentinţa civilă nr. 119/24.01.2011 intimata a fost obligată să se pronunţe prin propunere de validare sau invalidare asupra cererii formulate de către petent şi înregistrată la Primăria comunei Rucăr sub nr. 5108/29.06.2010.

Totodată intimata arată că, prin hotărârea nr. 2144/07.03.2012, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş a respins contestaţia nr. 2/20.06.2011 la hotărârea nr. 11/20.05.2011 a Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr.

Arată intimata că numitul F.V. nu a prezentat acte primare de proprietate din care să rezulte întinderea dreptului de proprietate, ci numai sentinţa civilă nr. 639/1949 care nu a fost însoţită de expertiza întocmită de către exp. T.  V. , expertiză care a stat la baza emiterii acestei hotărâri judecătoreşti şi în care terenul aflat în litigiu era conturat cu roşu în schiţa de plan.

De asemenea, intimata arată că în baza sentinţei civile nr. 639/1949 numitului F.V. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50,00 ha teren cu vegetaţie forestieră astfel:

- în baza Legii nr. 18/1991 – 1,00 ha;

- în baza Legii nr. 1/2000 – 9,00 ha, prin hotărârea nr. 773/2002 – anexa 53, poz. 11;

- în baza Legii nr. 247/2005 – 40,00 ha, prin sentinţa civilă nr. 916/2008 şi validată prin hotărârea nr. 736/2008.

Intimata precizează că la nivelul anului 1948 autoarea F.  E.  figura în registrele agricole cu 1,4880 ha teren.

La dosarul cauzei, intimata a depus în copie, hotărârea nr. 2144/2012, anexa şi contestaţia nr. 2/2011, cererile nr. 5108/2010, nr. 161/2005, hotărârea nr.736/2008 şi anexa nr. 37, sentinţa civilă nr. 639/1949 şi un extras din arhivele statului.

În şedinţa publică din data de 26.06.2012, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 2817/205/2007 al Judecătoriei Câmpulung, având ca obiect plângere formulată de petenţi împotriva hotărârii nr. 88/14.09.2006 a Comisiei Judeţene Argeş de Fond Funciar.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.11.2012, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii F.  O.V. , F.  A.L. şi F.  I. el-A. .

Petenţii au solicitat în dovedirea plângerii proba cu înscrisurile aflate la dosarul nr. 2817/205/2007 al Judecătoriei Câmpulung.

Prin sentinţa civilă nr. 1897/13.11.2012, pronunţată de  Judecătoria  Câmpulung, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr.

A fost respinsă plângerea formulată de petenţii A.V. , M.P. , M.M. , S.E.  şi S.M.C. , toate cu domiciliul procesual ales în … la S.M.C.  în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr, cu sediul în comuna Rucăr, judeţul Argeş şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, cu sediul în Piteşti, Piaţa V.  Milea, nr. 1, judeţul Argeş şi intervenienţii în interes propriu F. O.V. , domiciliat în …, F.  A.L., domiciliat în … , cu domiciliul procesual ales … la C.G.D. şi F.  I. A. , domiciliat în …

A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii în interes propriu F.  O.V. , domiciliat în …, F. A.L. , domiciliat în …, cu domiciliul procesual ales în … la C.G.D. şi F.  I A. , domiciliat în comuna …

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4699/2006, (3975/205/2006 format nou) petentul F.V. a chemat în judecată Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, solicitând instanţei anularea în parte a hotărârii nr. 88/2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş, prin care a fost invalidat şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 40 ha teren forestier, pe vechiul amplasament – în punctul „Valea Băşii – pârâul Băşii”, deţinut de autoarea sa, F.  E. , în baza sentinţei civile nr. 639/15.08.1949, pronunţată în dosarul civil nr. 3323/1920 al Tribunalului Muscel.

Conform sentinţei civile nr. 266/09.02.2007 pronunţată în dosarul de mai sus, instanţa a admis plângerea, a anulat în parte hotărârea nr. 88/2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş în ceea ce-l priveşte pe petent şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafaţa de 40 ha teren vegetaţie forestieră.

Împotriva acestei sentinţe atât petentul cât şi Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr au formulat recurs, considerând-o ca nelegală şi netemeinică, iar prin decizia nr. 1106/R/29.06.2007 a Tribunalului Argeş a fost admis recursul formulat de Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr şi respins recursul petentului F.  V. , cauza fiind casată şi trimisă spre rejudecare spre aceeaşi instanţă de fond.

 În recursul formulat, petentul F.V. arată că sentinţa pronunţată de Judecătoria Câmpulung este nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-a acordat întreaga suprafaţă de 132 ha, teren vegetaţie forestieră, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, deşi nu solicitase niciodată această suprafaţă.

Recursul său a fost respins, iar în considerentele deciziei de casare Tribunalul Argeş a reţinut că deşi, petentul a invocat faptul că, în faţa instanţei de fond a fost efectuată o expertiză extrajudiciară, nu a rezultat existenţa unei astfel de lucrări tehnice, la dosar fiind depus doar un plan reprezentând schiţa de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, conform sentinţei civile nr. 639/1949, ce nu poate fi considerată o lucrare tehnică judiciară din care să rezulte întinderea terenului solicitat de către petent prin raportare la actele primare ale autorilor săi. Nu se putea admite recursul petentului atâta timp cât doar în această cale de atac a solicitat o suprafaţă mult mai mare decât aceea pe care a precizat-o în faţa instanţei de fond, în şedinţa publică din data de 07.02.2007, respectiv, 40 ha teren.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanţei sub nr. 2817/205/2007, în şedinţa publică din data de 03.09.2007, petentul prin apărător a precizat verbal că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 105 ha, teren vegetaţie forestieră, dar şi în scris prin cererea înregistrată la data de 08.10.2007, aflată la fila 26 dosar nr. 2817/205/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 916/16.04.2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul de mai sus, s-a admis în parte plângerea precizată, s-a anulat în parte în ceea ce-l priveşte pe petent hotărârea nr. 88/16.09.2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentului pentru suprafaţa de 40 ha teren vegetaţie forestieră pe raza comunei Rucăr, judeţul Argeş.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că, prin cererea adresată comisiei locale de fond funciar nr.161/26.08.2005 ( fila 92 dosar ) petentul a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 40 ha, fapt confirmat şi prin răspunsurile date la interogatoriul ce a fost luat din oficiu ( fila 124 dosar ).

S-a apreciat astfel că, suprafaţa ce excede celei solicitate de petent prin cererea de reconstituire nu poate face obiectul analizei câtă vreme în cadrul procedurii instituite de dispoziţiile art. 53 şi urm. şi legea 18/1991 republicată sunt stabilite cadrul procesual, condiţiile de introducere a plângerii, condiţiile speciale prealabile contestaţiei, prevăzându-se în mod expres că obiectul plângerii îl reprezintă hotărârea comisiei judeţene în forma ce s-a fost comunicată petenţilor, hotărâre dată în urma soluţionării contestaţiei formulate .

În condiţiile în care aşa cum reiese din actele dosarului de reconstituire şi anexa hotărârii comisiei judeţene ( fila 79 , 80 dosar ) a fost analizată îndreptăţirea petentului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 40 ha teren cu vegetaţie forestieră şi în care dispoziţiile legale sus menţI. ate au caracter derogator de la dreptul comun, cererea petentului privind suprafaţa ce excede acestei suprafeţe echivalează practic cu o acţiune de drept comun pentru obţinerea aceloraşi efecte şi este inadmisibilă pentru argumentele prezentate anterior.

Sentinţa civilă nr. 916/16.04.2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung a rămas irevocabilă prin decizia civ. nr.2041/R/27.11.2008, pronunţată de  Tribunalul Argeş.

Potrivit art. 1201 C.civ. există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi se poartă între aceleaşi părţi.

Raportând acest text de lege la situaţia expusă mai sus, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 1201 C.civ., deoarerce prin sentinţa civilă nr. 916/16.04.2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung instanţa s-a pronunţat numai cu privire la Hot. nr 88/2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş şi numai pentru suprafaţa de 40 ha teren forestier, nu şi la hot. nr. 2144/2012, ce vizează o altă suprafaţă de 80 ha teren forestier, pe care petentul o solicită ulterior obţinerii celor 40 ha, motiv pentru care urmează a respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, F.V. este fiul adoptiv al defunctei E.  I.N. F.  aşa cum rezultă din actul de adopţie din … şi testamentul autentificat sub nr. …  şi autorul petenţilor şi al intervenienţilor.

Invocând ca act primar  sentinţa civilă nr. 639/15.08.1949, pronunţată în dosarul civil nr. 3323/1920 al Tribunalului Muscel, autorul părţilor a formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră şi păşune înscris în acest act, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50,00 ha teren cu vegetaţie forestieră astfel:  în baza Legii nr. 18/1991 – 1,00 ha; în baza Legii nr. 1/2000 – 9,00 ha, prin hotărârea nr. 773/2002 – anexa 53, poz. 11; în baza Legii nr. 247/2005 – 40,00 ha, prin sentinţa civilă nr. 916/2008.

Deşi cererea sa, cu nr. 161/2005, a fost soluţionată favorabil prin sentinţa civilă nr. 916/2008, fiindu-i acordat exact terenul solicitat, prin cererea înregistrată la Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr, sub nr.4204/31.05.2010, F.V. solicită reanalizarea cererii sale cu nr. 161/2005, solicitând a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru încă 80 ha teren vegetaţie forestieră, tot în baza acelui act primar.

Deoarece Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr, nu a luat în considerare solicitarea de reanalizare formulată la data de 31.05.2010, autorul F.V. cere instanţei obligarea comisiei locale de  fond funciar să pronunţe o hotărâre, astfel că,  prin sentinţa civilă nr. 119/24.01.2011 aceasta a fost obligată să se pronunţe prin propunere de validare sau invalidare asupra cererii nr. 4204/31.05.2010 pentru suprafaţa de 80 ha teren.

 Autorul părţilor a decedat la data de …, acţiunea fiind continuată de  moştenitorii săi S.E. , F.  V. V. , F.  V. G., A.V. , M.P. , S.M.C. , M.M. , F.  I.  A. , F.  O. V. , F.  A.L. , F.  A. şi F.  C. ale căror  acte  de stare civilă în dovedirea calităţii  de moştenitor au fost  depuse la dosar.

În urma acestei sentinţe Comisia Locală de fond Funciar Rucăr a emis hot. nr. 11/20.05.2011 cu propuneri de invalidare pe care petenţii au contestat-o,  iar prin hotărârea nr. 2144/07.03.2012 a Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Rucăr a fost respinsă cererea formulată de autor lor, pe considerentul că din sentinţa civ. nr. 639/15.08.1949 nu rezultă întinderea dreptului de proprietate, nefiind depusă şi expertiza întocmită de către exp. T. V. , expertiză care a stat la baza emiterii acestei hotărâri judecătoreşti şi în care terenul aflat în litigiu era conturat cu roşu în schiţa de plan.

Analizând cererea formulată în raport de acest act primar invocat de părţi, instanţa a reţinut că, chiar petenţii în acţiunea formulată arată că, terenurile din sentinţa civilă nr. 639/15.08.1949, nu au fost măsurate, astfel că nici autoarea F.  E.  nu a cunoscut suprafaţa reală, deoarece de la pronunţarea hotărârii şi până la punerea ei în executare, prin procesul - verbal nr.59/30.05.1951, terenurile cu vegetaţie forestieră au trecut în proprietatea statului, astfel că, prin ultima cerere ce a fost înregistrată sub nr. 161/21.08.2005, autorul lor a solicitat suprafaţa de 40 ha teren vegetaţie forestieră.

Actul de proprietate invocat de părţi este sentinţa civilă 639/15.08.1949 a Tribunalului Judeţului Muscel care a fost pusă în executare la 30 mai 1951 ( fila 8 – 9 dosar fond ).

Prin sentinţa menţionată pârâţii au fost obligaţi să lase reclamantei – autoarea petentului din cauza de faţă – terenul situat în comuna Rucăr „ învecinat la răsărit cu râul Dâmboviţa, la apus cu moştenitorii D.  la miazăzi noapte cu moştenitorii Gh. A. pe pârâul G.  şi la miazăzi cu moştenitorii D.  înspre apus şi cu pârâţii prin linia convenţI. ală existentă în această parte şi care pleacă din Crucea de Piatră pe lângă Dâmboviţa dinspre răsărit mergând oblic înspre apus apoi spre sud linie curbă până în punctul arătat în schiţa de plan ” .

Din conţinutul acestei sentinţe a rezultat că obiectul revendicării l-a constituit suprafaţa de 50 ha sau 100 de pogoane.

Având în vedere că este singura suprafaţă care rezultă în mod clar, iar autorului părţilor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafaţă, instanţa a  respins cererea de validare pentru încă 80 ha teren vegetaţie forestieră. 

In dovedirea cererii, părţile au invocat raportul de expertiză întocmit de ing. M.L. în ds. civ. nr. 2817/205/2007, care a identificat în pct. Lazuri -VALEA BĂŞII, suprafaţa de  131,09 ha teren, lucrare pe care instanţa nu o apreciază ca fiind concludentă în cauză, deoarece expertul identifică amplasamentul terenului în UP III – UA 26 – 34, din care anterior, parcele 26 şi 27 li s-au atribuit moşt. D. , vecinii din actul invocat de petenţi, aceste parcele făcând parte din pct. Drăganu, un alt amplasament decât cel solicitat de petenţi (fila 128 şi următoarele ds. 2 871/205/2007).

Potrivit raportului de expertiză identificarea suprafeţei de teren a cărei reconstituire se solicită de către petent a fost făcută avându-se în vedere reperele naturale între care se situează terenul autoarei – declarată proprietară de drept a moşiei de pe râul Dâmboviţa în punctul „ VALEA BĂŞII ” prin sentinţa civilă 639/15.08.1949  a Tribunalului Muscel . Numai că, părţile nu au pus la dispoziţia expertului, nedepunând nici în instanţă, raportul de expertiză întocmit de exp. T. V.  în dosarul nr. 3323/1920, singurul document elocvent, fără de care nu se pot stabilii reperele exacte, dispozitivul sentinţei din 1949 indicând că terenul este „învecinat la răsărit cu râul Dâmboviţa, la apus cu moştenitorii D. , la miazăzi noapte cu moştenitorii Gh. A.  pe pârâul G.  şi la miazăzi cu moştenitorii D.  înspre apus şi cu pârâţii prin linia convenţI. ală existentă în această parte şi care pleacă din Crucea de Piatră pe lângă Dâmboviţa dinspre răsărit mergând oblic înspre apus apoi spre sud linie curbă până în punctul arătat în schiţa de plan ”, fiind strâns legat de acest raport de expertiză, fără de care nu se poate stabilii exact întinderea terenului.

Analiza dreptului autoarei F.  E.  constatat prin sentinţa civilă 639/1949 şi prin procesul verbal de executare sus menţI. at s-a realizat şi în cadrul procesului soluţI. at prin decizia civilă 2001/R/30 octombrie 2002 ( fila 13 dosar fond ), pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul civil nr. 3644/2002 (f. 13-18 dosar iniţial). În această decizie se menţI. ează clar ca părţile s-au judecat pentru suprafaţa de 50 ha pădure cu fâneaţa, singura  suprafaţa de teren cuprinsă în limitele şi vecinătăţile stabilite prin sentinţa civilă nr. 639/1949 (filele 16 verso şi 17- ds.3975/205/2006) şi identificată prin expertizele P. şi V..

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petenţii  A.V. ,  M.P. ,  M.M.  şi S.M.C. ,  ulterior  indicând împreună cu S.E. , la data de 11.12.2012 şi alte motive de recurs.

Recurenţii petenţi susţin că sentinţa este netemeinică şi nelegală (motive ce se circumscriu prev.art.3041 şi art.304 pct.9 Cod pr.civilă),  întrucât  instanţa a interpretat eronat probele administrate, reţinând o situaţie de fapt necorespunzătoare.

Singurul titlu de proprietate al autorului recurenţilor este sentinţa civilă nr.639/1949, prin care s-a admis acţiunea în revendicare formulată de  E.  I.N.F., mama autorului  recurenţilor,  împotriva lui I.  T. .

Prin această hotărâre, instanţa a identificat terenul care urma să fie retrocedat către autoarea recurenţilor. Această hotărâre a fost pusă în executare prin procesul verbal nr.59/1951, însă doar în parte, deoarece pentru  terenul cu vegetaţie forestieră se realizase trecerea în patrimoniul statului , prin naţI. alizare, autoarea recurenţilor fiind pusă în posesie numai cu  terenul fâneaţă  şi zăvoi.

Autorii recurenţilor nu au cunoscut suprafaţa reală a terenului cu vegetaţie forestieră, situat în limitele  hotărâte prin sentinţa civilă nr.639/1949.

În temeiul legilor 18/1991 şi 1/2000, recurenţii au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa maximă permisă de lege de 10 ha.

La apariţia Legii 247/2005,  autorul recurenţilor a solicitat 40 ha, iar prin sentinţa civilă nr.916/2008,  instanţa i-a acordat doar 40 ha,  deşi din expertiza întocmită în acel dosar rezulta că  suprafaţa din  sentinţa civilă nr.639/1949 este de 131,5 ha.

Suprafaţa de 130,5 ha identificată de expert, coincide cu suprafaţa reliefată în expertiza întocmită de ing. T. V.  în dosarul finalizat prin sentinţa civilă nr.639/1949.

Instanţa a apreciat greşit că mama autorului recurenţilor  a avut doar 50 ha.

Prima instanţă trebuia să se raporteze la expertiza întocmită de ing. M.L. în dosar nr.2117/205/2007 al Judecătoriei Câmpulung  , în raport de prevederile din Titlul XII al Legii 247/2005, reţinând că aceasta este o expertiză extrajudiciară.

În dosarul  2817/205/2007 al Judecătoriei Câmpulung, părţile nu au formulat obiecţiuni la expertiză, proba fiind câştigată cauzei.

Instanţa a nesocotit prev.art.6 alin.4 din Legea 1/2000,  în condiţiile în care recurenţii  au produs un act primar de proprietate, iar intimaţii nu au probat contrariul.

Dacă instanţa avea  îndoieli cu privire la  raportul de expertiză, trebuia să manifeste rol activ şi să ordone întocmirea unei noi expertize.

Instanţa a motivat contradictoriu hotărârea,  reţinând că expertul M.L. a identificat terenul în raport de vecinătăţile  din actele vechi de proprietate (sentinţa civilă nr.639/1949 şi procesul verbal de executare din 30.05.1951),  însă a apreciat că în lipsa expertizei întocmită de T. V. ,  nu se poate aprecia ca fiind pertinentă şi concludentă expertiza doamnei M.

Cererea de intervenţie în interes propriu a fost respinsă pe fond,  deşi aceasta era inadmisibilă şi tardivă.

Instanţa interpretează greşit expertiza întocmită de ing, .M.L., prin raportare la unele parcele atribuite altor persoane şi omite faptul că expertiza s-a realizat în limita graniţelor naturale prev.în actul primar.

Decizia civilă nr.2001/R/30.10.2002 a Curţii de Apel Piteşti a fost interpretată eronat,  întrucât în acea decizie este vizat doar terenul păşune şi fâneţe, nu şi terenul forestier.

Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată, tribunalul va reţine:

Recurenţii petenţi sunt moştenitorii autorului F. V.,  care prin cererea înregistrată sub nr.161/26.08.2005 (f.37), a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr,  reconstituirea dreptului de proprietate pentru 40 ha,  în pct.”Luncile  Băsteştilor”, de pe urma autoarei primare – F.  I N E.  (mama sa adoptatoare).

Drept act primar,  F.  V.  a invocat sentinţa civilă nr.639/15.08.1949 a Tribunalului Judeţean Muscel  (f.6-8 dosar nr.3975/205/2006),  prin care autoarea primară F.  I N E.  a câştigat într-o acţiune în revendicare terenul identificat cu roşu în schiţa  întocmită de expertul V.  T. , cu vecinătăţile:  „Răsărit – Râul Dâmboviţa, spus cu moştenitorii  D. , Miazănoapte cu moştenitorii G. A.  pe Pârâul G.  şi la Miazăzi cu moştenitorii  D. , înspre apus şi cu pârâţii, prin  linia convenţI. ală  existentă în această parte şi care pleacă din crucea de piatră de lângă Dâmboviţa dinspre Răsărit  mergând oblic înspre Apus, apoi spre Sud linie curbă până în punctul arătat în schiţa de plan”.

Sentinţa civilă nr,639/1949 a  fost executată conform procesului verbal nr.59/1951, doar pentru 18 ha păşune şi fâneţe,  pentru că restul terenului fiind pădure, a trecut în proprietatea statului (f.9 dosar nr.3975/205/2006).

Prin  hotărârea Comisiei Judeţene nr.88/2006, cererea nr.161/2005 a autorului recurenţilor a fost respinsă pe motiv că suprafaţa a fost reconstituită în temeiul legilor anterioare,  iar terenul solicitat aparţine altor autori/moştenitori, respectiv lui T.  I.  (f.43 dosar nr.3975/205/2006).

Autorul recurenţilor a formulat plângere împotriva HCJ 88/2006 , care a fost admisă prin sentinţa civilă nr.266/09.02.2007 a Judecătoriei Câmpulung, prin care s-a dispus  reconstituirea dreptului de proprietate pentru 40 ha  teren cu vegetaţie forestieră.

Prin decizia civilă nr. 1106/R/26.06.2007 a Tribunalului Argeş,  a fost admis recursul Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr şi a fost respins recursul autorului F.  V. ,  sentinţa fiind casată cu trimitere spre rejudecare,  pentru efectuarea unei expertize de identificare a terenului din actul primar şi pentru a se analiza dacă terenul respectiv este liber.

De asemenea,  prin decizia nr.1106/2007,  Tribunalul a reţinut că autorul F.  V.  poate obţine doar 40 ha, pentru că atât a cerut în primă instanţă şi pentru că nu-şi poate majora direct în recurs cererea de reconstituire la 132 ha pădure.

Rejudecând cauza,  prin sentinţa civilă nr.916/16.04.2008,  Judecătoria Câmpulung a anulat în parte HCJ 88/14.09.2006,  dispunând reconstituirea dreptului de proprietate către autorul F.  V. pentru 40 ha pădure,  pe raza com.Rucăr jud.Argeş (f.159-161 dosar nr.2817/205/2007).

Această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2041/R/27.11.2008 a Tribunalului Argeş (f.34-36 dosar nr.2817/205/2007).

Ulterior acestei judecăţi  ce a avut la bază cererea de reconstituire nr.161/26.08.2005,  autorul recurenţilor F.  V.  a adresat Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr o nouă cerere, înregistrată sub nr.5108/29.06.2010 (f.36 din prezenta cauză în primă instanţă),  prin care a solicitat să i se reanalizeze  cererea iniţială (nr.161/26.08.2005),  şi să se facă propuneri pentru diferenţa de teren faţă de cea care a făcut obiectul litigiului anterior.

Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr,  nu a răspuns noii cereri,  motiv pentru care,  prin sentinţa civilă nr.119/24.01.2011 a Judecătoriei Câmpulung,  comisia locală a fost obligată să se pronunţe.

Prin hotărârea nr.11/20.05.2011, Comisia Locală Rucăr a respins cererea de reconstituire înregistrată sub nmr.5108/29.06.2010, iar prin HCJ nr.2144/07.03.2012, Comisia Judeţeană Argeş a  respins contestaţia (f.32-33 dosar primă instanţă),  pe  motiv că este formulată peste termenul legal prev.de Legea 247/2005, dar şi pentru că în temeiul Legii 247/2005,  autorul recurenţilor a obţinut 40 ha pădure,  prin sentinţa nr.916/2008, iar diferenţa solicitată aparţine altor proprietari. S-a reţinut şi că autorul recurenţilor nu prezintă acte de proprietate pentru diferenţa de teren solicitată.

În prezenta cauză,  recurenţii s-au prevalat de raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. M.L. în dosar nr.2817/205/2007 (f.70-77 din acest dosar ataşat),  lucrare în care expertul a identificat o suprafaţă de 131,09 ha ca fiind  cuprinsă între vecinătăţile din actul primar – sentinţa civilă nr.369/1949 din care 10 ha s-au reconstituit autorului F.  V. , 10 ha s-au reconstituit moştenitorilor lui T.  Gh I. ,  10 ha s-au reconstituit moştenitorilor lui L.V. şi 10 ha  s-au reconstituit moştenitorilor lui M.E. .

În plus,  prin sentinţa civilă nr.916/16.04.2008 a Judecătoriei Câmpulung, irevocabilă prin decizia civilă nr.2041/R/27.11.2008 a Tribunalului Argeş,  recurenţii au primit 40 ha  din terenul identificat de acest expert.

Trebuie precizat că  la expertiza întocmită de ing. M.L. , preşedintele Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr, a formulat obiecţiuni , pe motiv că amplasamentul identificat nu corespunde realităţii, parcelele UP III – UA 26 şi UA 27,  fiind validate  spre reconstituire moştenitorilor D. ,  iar amplasamentul identificat de expert nu face parte din amplasamentul solicitat de  recurenţi (f.128, 129 dosar  nr.2817/205/2007).

Raportat la expertiza întocmită de ing. M.L. în dosar nr.2817/205/2007 şi  la actele primare ale recurenţilor (sentinţa civilă nr.649/1949 şi procesul verbal  nr.59/30.05.1951),  tribunalul reţine că recurenţii nu au reuşit să probeze întinderea dreptului de proprietate al autorilor lor F.  I N  E.  şi F.  V. .

Tribunalul apreciază că expertiza întocmită de M.L. în dosar nr.2817/205/2007,  la care s-au formulat obiecţiuni,  nu este concludentă, în condiţiile în care expertul  a identificat terenul din sentinţa civilă nr.639/1949, în raport de  vecinătăţi care nu mai există în prezent şi fără a preciza  cum a stabilit corespondenţa dintre actualele vecinătăţi şi cele din anul 1949.

Pentru a se identifica  în mod indubitabil  terenul  aparţinând autorilor recurenţilor,  era necesar să se depună la dosar identificarea  realizată în expertiza întocmită de ing.V.  T. ,  expertiză ce a stat la baza pronunţării sentinţei 639/1949, invocată  ca act primar.

În plus, această expertiză nu este  relevantă pentru acest moment,  în condiţiile în care,  între timp este posibil să se fi realizat reconstituirea dreptului de proprietate şi către alte persoane , în afară de recurenţi pentru 50 ha şi de moştenitorii lui T.  Gh I. , L.V. şi M.E. pentru 30 ha.

Nu în ultimul rând,  tribunalul reţine că  de fapt cererea de reconstituire  nr.5108/2010 vizează acelaşi teren  ce a făcut obiectul cererii iniţiale nr.161/2005,  şi care a fost  rezolvată irevocabil în sensul acordării  autorului recurenţilor doar a unei suprafeţe de 40 ha.

S-a susţinut de către recurenţi că prima instanţă  în virtutea rolului activ trebuia să  ordone  administrarea unei noi probe cu expertiza.

Această susţinere este nelegală,  în condiţiile în care recurenţii au beneficiat de  serviciile unui avocat, nu au solicitat proba cu expertiză şi nu au făcut dovada corespondenţei  între actualele vecinătăţi şi cele din sentinţa nr.639/1949,  respectiv nu au depus  schiţa din  expertiza întocmită de T. V. , pentru a se putea realiza identificarea terenului ce a aparţinut autorului lor.

Faptul că cererea de intervenţie formulată de F.  O. V. , F.  A.L.  şi  F.  I. el A.  a fost respinsă de prima instanţă ca neîntemeiată,  nu este de natură să-i prejudicieze pe  recurenţi,  în condiţiile în care  intervenienţilor nu li s-a recunoscut şi acordat vreun drept prin sentinţa recurată.

Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art.3041 şi art.304 pct.9 Cod pr.civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de  petenţii  A.V. ,  M.P. ,  M.M. ,  S.E.  şi S.M.C.  împotriva sentinţei civile nr. 1897/13.11.2012, pronunţată de  Judecătoria  Câmpulung în dosarul nr. 2234/205/2012, intimaţi fiind COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR RUCĂR şi  COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEŞ şi intervenienţii  F.  O. V. , F.  A.L.  şi  F.  I. A. . Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi 10.05.2013.

Domenii speta