Despa

Sentinţă civilă 3299 din 12.05.2015


DOSAR NR. 4813/288/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÎMNICU VÎLCEA

JUDEŢUL VÎLCEA

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 4246

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3.299

Şedinţa publică din data de 12 mai 2015

Instanţă constituită din:

PREŞEDINTE :  ECS

GREFIER: RDB

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii civile formulate de reclamanta BD în contradictoriu cu pârâţii TN şi SOCIETATEA DE ASIGURARE …Bucureşti, şi a cererii de chemare în garanţie formulate de pârâtul TN în contradictoriu cu chemata în garanţie S.C. … S.A. - Bucureşti,  având ca obiect pretenţii.

Dată fără citare.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea civilă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da părţilor posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 05 mai 2015, şi, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 11 mai 2015 şi data de 12 mai 2015, când în aceeaşi compunere, a pronunţat următoarea sentinţă civilă:

INSTANŢA,

Deliberând, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Vîlcea sub nr. 4813/288/28 mai 2014, reclamanta BD a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii TN şi Societatea de Asigurare-Reasigurare … S.A. Bucureşti şi Societatea de Asigurare-Reasigurare …- Agenţia Vâlcea, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 32.088,67 de lei, reprezentând contravaloare despăgubiri eveniment asigurat; la plata penalităţilor de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere de la data producerii evenimentului şi până la data plaţii efective, şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. În motivarea cererii, reclamanta a arătat:

1.2.1. În fapt, în data de 19 aprilie 2014, pe DN 7 E 81, în localitatea Milcoiu, km 163, autoturismul, proprietate personală, marca Ford Focus, cu nr. înmatriculare …, condus de BA, a fost avariat de pârâtul TN, care, în timp ce conducea autoturismul Hyundai, cu nr. de înmatriculare …, nu a adaptat viteza de circulaţie şi a intrat pe sensul opus, în coliziune cu autoturismul acesteia.

A fost întocmit procesul-verbal seria CP nr. 6475173 din data de 19 aprilie 2014, ocazie cu care pârâtul a recunoscut că fapta a fost săvârşita din culpa exclusivă, prin menţiunea din procesul-verbal.

De asemenea, a fost emisă autorizaţia de reparaţii seria CA nr. 0256300 de către agentul constatator şi a fost făcută o evaluare a daunelor de către S.C. „Vico Star” S.R.L., încheindu-se în acest sens înscrisul denumit „Calcul reparaţie nr. RCA/VL/168 din data de 08.05.2014”, totalul costului de reparaţii, cu TVA, fiind de 32.088,67 de lei.

S-a deschis dosarul de dauna RCA/VL/168/2014, însă pârâta … a stabilit valoarea maxima de despăgubire la  18.644 de lei, în cazul în care nu se repara autovehiculul, respectiv 24.858 de lei, în cazul în care se repară, motiv pentru care solicită obligarea pârâţilor la plata costului total pentru aducerea autovehiculului în starea în care se afla înainte de accident, întrucât vina exclusivă în producerea accidentului aparţine pârâtului TN. 

Reclamanta a menţionat că a încercat soluţionarea amiabilă a diferendului existent şi a făcut o invitaţie la mediere, însă procedura a rămas fata efecte. Pârâtul TN nu a acceptat medierea, încheindu-se, în acest sens procesul-verbal nr. 17/26 mai 2014 (depus la filele 25 şi 26).

1.2.2. În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Anexa la Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule şi art. 36 alin. (5) şi art. 37 din acelaşi ordin.

1.3.  În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri.

1.4. Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.718 de lei (filele 24 şi 99).

2. În temeiul art. 205 C.pr. civilă, pârâtul TN a formulat întâmpinare (filele 31 şi 32) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, motivând, în esenţă, că societatea de asigurare SC … S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă delictuală, s-a obligat să achite toate daunele materiale până la concurenţa sumei de 1.000.000 de euro, în temeiul poliţei RCA seria R025/C25/HP nr. 001173760  şi a Legii nr. 136/1995.

Pârâtul a arătat că, la data incidentului rutier, la volanul maşinii  reclamantei s-a aflat fiul acesteia, BA, care a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de el. A fost întocmit procesul-verbal seria CP nr. 6475173 pe numele său şi, între părţi, nu au existat discuţii, întrucât deţine asigurare  RCA, însă, la acest moment, înţelege să conteste chemarea sa în judecată şi nu e de acord să achite voluntar ori să recunoască datoria ca fiind proprie/exclusivă.

Pârâtul a menţionat că, în aceste condiţii, în eventualitatea constatării unor daune şi cuantificării exacte a acestora, ţinând cont de legătura de cauzalitate cu evenimentul rutier şi raportat la uzura autovehiculului şi celorlalte criterii jurisprudenţiale, aceste sume să fie achitate exclusiv de către societatea de asigurare, în caz contrar considerând că este în drept să pretindă şi solicită ca eventualele sume pretinse de la acesta ori dorit a fi achitate să fie suportate, restituite acestuia de societatea de asigurare, care a garantat acest risc asigurat.

2.1. În apărare, a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi expertize tehnice, precum şi orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri conform art. 254 C.pr.civilă.

3. În temeiul art. 205 C.pr.civilă, pârâta S.C… a formulat întâmpinare (filele 35-37) prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă ca neîntemeiată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, motivând în esenţă că limita în care poate fi obligată, în calitate de asigurător este de 18.644 de lei.

În dezvoltarea acestui motiv, a arăta că, potrivit art. 50 aliniatul (13) din Ordinul CSA 14/2011, atunci când valoarea reparaţiilor depăşeşte limita de 75% din valoarea autoturismului la data producerii accidentului, se încadrează în categoria daunelor totale.

Având în vedere că valoarea autoturismului la data producerii accidentului era de 24.858 de lei, valoarea maxima de despăgubirii (VMD) este de 75% din valoarea maşinii, adică de 18.644 de lei, suma maximă la care poate fi obligată societatea de asigurare conform art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

Referitor la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, pârâta a susţinut că aceasta cerere este neîntemeiată, deoarece  a respectat cu rigurozitate termenele impuse de Ordinul CSA 14/201. În data de 25 aprilie 2014, asigurătorul i-a adus la cunoştinţa reclamantei intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului conform art. 36 pct. 4 din Ordinul 14/2011.

De asemenea, a respectat prevederile art. 36, întrucât înăuntrul termenului de 3 luni, instituit de legiuitor, a dat un răspuns reclamantei comunicându-i că este vorba de dauna totală şi care sunt sumele de bani care i se cuvin.

Pârâta a subliniat că reclamanta nu a depus cerere de despăgubire care, conform art. 38 din Ordinul CSA 14/2011, reprezintă avizarea de dauna, şi practic este vorba de o prematuritate a introducerii cererii de chemare in judecată.

3.1. În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

4. În temeiul art. 201 alin. (2) C.pr.civilă, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 43-46) prin care a reiterat motivele cererii de chemare în judecată.

5. Pârâtul TN a formulat cererea de chemare în garanţie  împotriva S.C. „…” S.A., odată cu întâmpinarea de la fila 32,  precizată la filele 97 şi 131, prin care a solicitat obligarea societăţii de asigurare, în cazul în care va cădea în pretenţii, la plata sumelor care nu depăşesc 1.000.000 de euro şi care sunt pretinse şi dovedite de reclamantă, valoare estimată provizoriu la suma de 2.000 de lei, motivând că societatea de asigurare s-a obligat să achite toate daunele în limita sumei de 1.000.000 de euro.

În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 72 C.pr.civilă şi Legea nr. 136/1995.

5.1. Cererea de chemare în garanţie a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 de lei (fila 99).

5.2. Instanţa a admis în principiu cererea de chenare în garanţie în şedinţa din data de 26 ianuarie 2015 (fila 135). 

6. În temeiul art. 74 alin. (3) C.pr.civilă, chemata în garanţie S.C. „…”  S.A. a formulat întâmpinare faţă de cererea de chemare în garanţie (filele 141 şi 142) prin care a invocat excepţia de netimbrare şi excepţia de tardivitate a cererii de chemare în garanţie, în temeiul art. 73 alin. (3) C.pr.civilă.

7. Soluţionarea excepţiilor procesuale

7.1. Instanţa a respins excepţia de prematuritate a cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâta S.C. „…” S.A. la primul termen de judecată, pentru considerentele expuse prin încheierea din data de 06 octombrie 2014 – filele 53-56).

7.2. La primul termen de judecată, instanţa a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei S.C. „…” S.A. Agenţia Vâlcea, excepţia pe care a pus-o în discuţia părţilor şi a admis-o, pentru considerentele expuse prin încheierea de şedinţă din 06 octombrie 2014 (filele 53-56).

7.3. Instanţa a respins excepţia de netimbrare şi excepţia de  tardivitate a cererii de chemare în garanţie, invocate de pârâta  S.C. „…” S.A. pentru considerentele expuse prin încheierea din data de 02 martie 2015 (filele 152 şi 153).

8. Probele au fost discutate la primul termen de judecată (filele 53-56), când pârâtul a renunţat la proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică, iar reclamanta a  solicitat, în suplimentarea probatoriului, proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto pentru a stabili valoarea reparaţiilor autovehiculului avariat, faţă de apărările orale formulate de pârâtul  TN la acel termen de judecată.

8.1. În cauză, au fost administrate proba cu înscrisurile depuse de părţi (inclusiv înscrisurile din dosarul de daună RCA/VL/168/2014 – filele 66-89 şi CD –ul de la fila 90 ) şi expertiza în specialitate auto efectuată de expert Ungureanu Valerian, având ca obiective să stabilească 1) Dinamica producerii accidentului din data de 19 aprilie 2014, în care au fost implicate  autovehiculul  proprietatea reclamantei şi al pârâtului TN, 2) Avariile produse autovehiculului reclamantei în urma incidentului rutier din data de  19 aprilie 2014, din culpa pârâtului; 3) Contravaloarea reparaţiilor pentru avariile produse autovehiculului reclamantei în urma incidentului rutier din 19 aprilie 2014; 4) Limita în care poate fi obligată societatea de asigurări S.C….S.A., faţă de valoarea stabilită conform Ordinului CSA nr. 14/2011 (raportul de expertiză depus la filele 109-121, răspunsul la obiecţiuni filele 157 – 159, 160-165).

8.2. La cererea pârâtei S.C…. S.A., instanţa a încuviinţat participarea expertului observator Gheorghiu Dumitru (încheierea de şedinţă din data de 10 noiembrie 2014 – filele 93 şi 94), care a depus punctul de vedere la filele 122-127, 157-159.

9. Analizând motivele prezentate de părţi, prin prisma probatoriului administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine:

9.1. În fapt:  În data de 19 aprilie 2014, pe DN 7 (E 81), în localitatea Milcoiu, km 163, judeţul Vîlcea, autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare …, proprietatea reclamantei, condus de fiul acesteia, BA, a fost avariat de pârâtul TN, care conducea autoturismul Hyundai, cu număr de înmatriculare … şi, din cauza neadaptării vitezei de circulaţie, a intrat pe sensul opus, în coliziune cu autoturismul reclamantei, frontal stânga. În urma impactului, autovehiculul reclamantei a fost proiectat în autovehiculul care circula în spatele său, cu număr de înmatriculare B -101-CHK (a se vedea şi concluziile expertului auto Ungureanu Valerian – fila 112 şi expertului observator – fila 123).

Fapta pârâtului TN a fost constatată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 6475173/19 aprilie 2014, întocmit de I.P.J. Vâlcea – S.R. Vâlcea- B.D.N.E. (fila 11), în care pârâtul TN a menţionat că solicită ca asigurătorul să plătească despăgubirile.

Ca urmare a acestui incident rutier, autovehiculul reclamantei a suferit avarii, descrise în  autorizaţia de reparaţii seria CA nr. 0256300, întocmită de către agentul constatator (fila 12), şi evaluate de către S.C. „Vico Star” S.R.L. la suma de 32.088,67 de lei, cu TVA. (înscrisul „Calcul reparaţie nr. RCA/VL/168 din data de 08 mai 2014 – filele 15-23).

În data de 25 aprilie 2014, s-a deschis dosarul de dauna RCA/VL/168/2014 de către pârâta S.C…. S.A., avariile fiind constatate de inspectorul de daună în data de 25 aprilie 2014 (filele 66-67).

La data de 14 mai 2014, pârâta S.C…. S.A. a comunicat reclamantei că valoarea maximă pe care o poate acorda, conform Ordinului CSA nr. 14/2011, este de 18.644 de lei, având în vedere că este vorba de daună totală, autovehiculul nu a fost reparat şi nu există documente fiscale justificative, iar, în situaţia în care autovehiculul se repară, suma este de 24.858 de lei (fila 24).

9.2.  În drept: Potrivit art. 1357 C.civil: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

În speţă, fapta ilicită a pârâtului TN, constând în lovirea autovehiculului reclamantei ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie,  precum şi culpa exclusivă a acestuia, sunt dovedite prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 6475173/19 aprilie 2014, întocmit de I.P.J. Vâlcea – S.R. Vâlcea - B.D.N.E. (fila 11), care nu a fost contestat de pârât prin plângere contravenţională; prejudiciul, constând în avariile produse autovehiculului reclamantei, în valoare de 32.088,67 de lei, a fost dovedit cu acelaşi proces-verbal, autorizaţia de reparaţii seria CA nr. 0256300, întocmită de către agentul constatator (fila 12), nota de constatare întocmită de inspectorul de daune în data de 25 aprilie 2014 (filele 13 şi 14, 38) şi înscrisul „Calcul reparaţie nr. RCA/VL/168 din data de 08 mai 2014”, întocmit de S.C. „Vico Star” S.R.L. (filele 15-23), şi confirmat de expertul titular şi observator (filele 113 şi 123), iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului TN şi prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei, fiind confirmate de expertul titular în răspunsul la obiecţiuni (fila 163), unde a concluzionat că avariile stabilite la punctul 6.2 din raportul de expertiză sunt consecinţa directă a evenimentului rutier şi de expertul observator (fila 158), opinii pe care instanţa le reţine, având în vedere că autovehiculul reclamantei a fost lovit frontal stânga de autovehiculul condus de pârâtul TN şi proiectat în autovehiculul din spatele său, astfel că s-au produs avarii atât la partea din faţă a autovehiculului, cât şi la partea din spate, avarii ce presupun şi vopsirea autovehiculului (manoperă contestată de pârâtul TN la primul termen de judecată – fila 54).

Prin urmare, în sarcina pârâtului TN este antrenată răspunderea civilă delictuală.

9.3. Cum, la data producerii incidentului rutier în discuţie, pârâtul era asigurat obligatoriu pentru răspundere civilă delictuală, conform contractului de răspundere civilă delictuală încheiat cu asigurătorul S.C….. S.A. (poliţa de asigurare seria RO/25/C25/HP nr. 001173760 – fila 34), asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri persoanelor prejudiciate prin avarierea bunurilor, în limita obligaţiei acestuia, conform art. 49 şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

În acest sens, art. 49 din Legea nr. 136/1995 prevede: „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil (..)”, iar art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 prevede: „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”

9.4. Problema care se ridică în speţă este limita în care poate fi obligat asigurătorul, limită care se stabileşte potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat. 

Pârâta S.C….. S.A. a comunicat reclamantei modul de calcul pentru daună totală (adresa nr. 404/14 mai 2014- fila 24), astfel:1) pentru situaţia în care autovehiculul nu se repară şi nu există documente justificative, se porneşte de la valoarea de nou a autovehiculului 15.922 de euro, conform catalogului de producător, se scade valoarea de 25% din valoarea autovehiculului la data evenimentului, şi se aplică coeficientul de uzură de 58%, ţinând cont de data primei înmatriculări (09 iulie 2008), de cursul valutar din data evenimentului (4.4607 lei/euro), de rulajul înregistrat (120.665 km), rezultând suma de 18.644 de lei; 2) pentru situaţia în care autovehiculul se repară, nu se mai scade valoarea rămasă de 25% din valoarea autovehiculului, ţinându-se cont numai de coeficientul de uzură, şi rezultă suma de 24.858 de lei.

Cu privire la această limită, experţii au avut opinii diferite.

Expertul titular a stabilit că valoarea autovehiculului la data de 19 aprilie 2014  era de 29.829,7714 de lei, luând în considerare: valoarea de nou a autovehiculului 15.922 de euro, conform catalogului producătorului,  la cursul valutar 1 euro = 4,4607 de lei, la care se aplică un coeficient de uzură de 58%, ţinând seama de data primei înmatriculări 09 iulie 2008 şi de kilometrajul 120.665 km (fila 114 şi răspunsul la obiecţiuni – fila 164).

Expertul titular a menţionat că, la data achiziţionări autovehiculului valoarea, TVA-ului era de 19%, iar, la data producerii prejudiciului şi evaluării costurilor reparaţiilor, valoarea TVA-ului era de 24%, astfel că diferenţa de 5% trebuie să se regăsească în valoarea reală a autovehiculului la data producerii accidentului, întrucât creşterea  TVA-ului nu poate fi imputată păgubitului, astfel că limita în care poate fi obligată este valoarea pe care o solicită reclamanta (fila 114).

Expertul observator a concluzionat că valoarea reală a autovehiculului reclamantei la data incidentului rutier era de 24.858 de lei, în funcţie de care limita în care poate fi obligată societatea de asigurare este de 18.643 de lei.

Astfel, acesta a pornit de la valoare de nou 15.922 de euro, conform catalogului producătorului, menţionând că expertul titular a adăugat greşit încă odată  TVA la valoarea cu TVA (fila 125), şi a stabilit că uzura este de 65%, având în vedere că vechimea în exploatare a autovehiculului este de 5 ani şi 9 luni, pentru care corespunde un rulaj de 86.250 km, care se corectează cu 0,5%, având în vedere acesta are un rulaj de 120.665 km.

9.5. Instanţa reţine că valoarea despăgubirilor este de 32.088,67 de lei, cu T.V.A., valoarea cu care au fost de  acord ambii experţi, şi că limita în care poate fi obligată societatea de asigurare este de 22.759,3790 de lei, iar diferenţa de 9.239,291 de lei cade în sarcina pârâtului TN, pentru următoarele motive:

Potrivit  Ordinului CSA nr. 14/2011:„ (1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA. (art. 50 alin. 1)”

În speţă, s-a stabilit că este vorba de o daună totală, conform art. 50 alin. (13) din Ordinul CSA nr. 14/2011: „ Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul pagubei, aşa cum a fost definit la alin. (3), depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.”

În cazul unei daune totale, despăgubirile nu pot depăşi: „cuantumul despăgubirii, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale. (art. 50 alin. 12 lit. b din Ordinul CSA NR. 14/2011)„

Rezultă că societatea de asigurare poate fi obligată la despăgubiri în cazul unei daune totale, când autovehiculul nu a fost reparat:

1) în limita prevăzută în poliţia de asigurare, condiţie respectată, întrucât valoarea de asigurare pentru pagube materiale în poliţia de asigurare seria RO/25/C25/HP nr. 001173760 (fila 34) este de 1.000.000 de euro;

  2) în limita valorii pagubei, condiţie îndeplinită, întrucât valoarea prejudiciului este de 32.088,67 de lei, cât solicită reclamantă, iar, conform art. 50 alin. (10) din Ordinul CS NR. 14/2011: „În cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale. (art.50 alin. 10)„

3) în limita diferenţei dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă; 

Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte conform art. 58 din Ordinul CSA nr. 14/2011: „(1) Pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înţelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuinţare sau stare de întreţinere.

(2) Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.

(3) Coeficientul de uzură se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare, de numărul de kilometri parcurşi cu vehiculul, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităţi de timp (ani), diferenţiată pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2 cuprinse în anexa nr. 3.

(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură al unui vehicul sunt necesare:

a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menţionată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricaţie de pe placa de origine a vehiculului;

b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la data producerii evenimentului asigurat.”

În speţă, valoarea de nou a autovehiculului reclamantei era de 13.380 de euro, fără TVA (şi de 15.922 de euro, cu TVA de 19%) potrivit catalogului producătorului (fila 126).

Luând în considerare că autovehiculul a fost achiziţionat în 09 iulie 2008, când valoarea TVA era de 19%, iar valoarea reparaţiilor autovehiculului este calculată cu TVA de 24%, este echitabil a stabili valoarea de nou a autovehiculului cu TVA de 24%.

Astfel, valoarea de nou a autovehiculului reclamantei este de 16.591,2 de euro (cu TVA de 24%, adăugat la valoarea de 13.380 de euro).

Coeficientul de uzură se stabileşte potrivit art. 59 din Ordinul CSA nr. 14/2011:”(1) În cazul vehiculelor la care se cunosc datele menţionate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie, la intersecţia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. Coeficienţii de uzură sunt determinaţi pentru un parcurs mediu anual de:

- 7.500 km, pentru motocicluri;

- 15.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 t, altele decât motocicluri, şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9;

- 20.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9.

(2) În cazul în care există diferenţe între parcursul real şi cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreţinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăşi coeficienţii corespunzători stărilor de întreţinere bună sau satisfăcătoare.

(3) Corecţia se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare decât parcursurile medii menţionate la alin. (1), ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.”

În speţă, autovehiculul  are o vechime în exploatare de 5 ani şi 9 luni, astfel că se caută, pe verticală, linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani (5 ani), şi, pe orizontală, coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie, la intersecţia cărora se găseşte coeficientul de uzură de 52 ( limita maximă care corespunde pentru 5 ani şi 9 luni, din Anexa 3 la Ordinul CSA nr. 14/2011 - fila 124).

Pentru că autovehiculul reclamantei are un kilometraj de 120.665 km, depăşind limita de 15.000 km, prevăzută de art. 59 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011, se aplică o corecţie, stabilită de art. 59 alin. (2) din OCS nr. 14/2011, rezultând o corecţie de 17% în plus, conform calculului efectuat de expertul observator la fila 125.

Adunând 52 % cu 17% corecţia de uzură, rezultă 69 % uzură, care nu poate depăşi coeficientul de uzură maximă admisă pentru starea de întreţinere satisfăcătoare din Anexa 3 a Ordinului CSA nr. 14/2011 (fila 124), care, pentru vechimea în exploatare de 5 ani, este de este de 59 % (fila 124), astfel că instanţa reţine uzura maxim admisă  de 59%.

Instanţa face menţiunea că expertul observator a calculat greşit coeficientul de uzură, întrucât s-a raportat la o vechime în exploatare de peste 6 ani. Or, autovehiculul avea o vechime de 5 ani şi 9 luni, astfel că nu este corect a lua în calcul limita de 65%, care este maximul admis pentru vechime în exploatare de peste 6 ani.

Aplicând coeficientul de uzură la valoare de nou a autovehiculului, rezultă că valoarea autovehiculului la data incidentului rutier era de 6.802,392 de euro (30.345,8387724 de lei), potrivit formulei de calcul: 16.591,2 de euro x (1- 0,59) = 6.802,392 de euro x 4,4607 de lei.

Din valoarea de 30.345,8387724 de lei, conform art. 50 alin. (12) lit. b) şi art. 50 alin. (13) din Ordinul CS nr. 14/2011, se aplică 75% şi rezultă suma de 22.759,3790 de lei, limita în care răspunde  societatea de asigurare în cazul daunei totale şi când autovehiculul n a fost reparat, restul prejudiciului fiind suportat de pârât în baza răspunderii civile delictuale.

Instanţa nu reţine calculul efectuat de expertului titular, întrucât acesta a aplicat un TVA de 5% la valoarea de nou a autovehiculului de 15.992 de euro (care cuprindea deja  TVA-ul de 19%), corect fiind ca valoare TVA-ului de 24% să fie aplicată la preţul autovehiculului, fără TVA. 

9.6. Prin urmare, instanţa va obliga pe pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare „City Insurance” S.A. – Bucureşti să plătească reclamantei suma de 22.759,3790 de lei, reprezentând contravaloare despăgubiri materiale, şi suma de 5.421,4 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.718 de lei, 1.003,40 de lei – onorariu expert, şi 2.700 de lei – onorariu avocat, potrivit chitanţei nr. 20/19 februarie 2015, emisă de Cabinet individual de avocat Stanca Ana), iar pe pârâtul TN îl va obliga să plătească reclamantei suma de 9.329,291 de lei, reprezentând diferenţa din contravaloarea despăgubirilor materiale.

La stabilirea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, instanţa are în vedere că, potrivit art. 50 alin.(1) din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligată să plătească cheltuielile de judecată efectuate de persoanele păgubite, fără a fi stabilită o anumită limită.

9.7. Instanţa va respinge capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea societăţii de asigurare la plata penalităţilor de 2%, în temeiul art. 36 alin. (5) şi art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 37 din  OCSA nr. 14/2011: „Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere. ”

 Potrivit art. 36 alin. (1) din Ordin, asigurătorul are obligaţia ca: ” În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.”

Or, în speţă, societatea de asigurare a răspuns reclamantei în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat şi a formulat o ofertă de despăgubire, prin notificarea nr. 404/14 mai 2014 (fila 24), cu care reclamanta nu a fost de acord, şi nu a diminuat în mod nejustificat despăgubirea.

9.10. Instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul TN, având în vedere că societatea de asigurare răspunde în limita prevăzută de art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011 şi art. 54 din Legea nr. 136/1995, chiar dacă nu se depăşeşte valoarea asigurării. Valoarea asigurării este stabilită ca limită în care asigurătorul se obligă să despăgubească toate terţele persoane păgubite în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, în situaţia în care autovehiculul asigurat va fi implicat în alte incidente rutiere. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta BD, …., în contradictoriu cu pârâţii: TN, SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE …S.A., şi  SOCIETATEA DE ASIGURARE – REASIGURARE Agenţia Vâlcea,…

Obligă pe pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare … S.A. – Bucureşti să plătească reclamantei suma de 22.759,3790 de lei, reprezentând contravaloare despăgubiri materiale, şi suma de 5.421,4 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă pe pârâtul TN să plătească reclamantei suma de 9.329,291 de lei, reprezentând diferenţa din contravaloarea despăgubirilor materiale.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Agenţia Vâlcea a Societăţii de Asigurare – Reasigurare … S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. 

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul TN la fila 32, precizată prin cererile de la filele 97 şi 131.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red/Tehn ECS/6 ex/13.08.2015

Comunicat părţilor 4ex.

Astăzi,

Grefier,

1