Anularea notificării de revocare din funcţia de şef al Secţiei Clinice de Chirurgie Cardio-Vasculară şi a deciziei de suspendare a contractului de muncă al reclamantului. Plata de daune morale pentru repararea prejudiciului de imagine creat.

Activitatea medicală desfăşurată de recurent nu putea fi examinată decât de specialişti din acelaşi domeniu şi nicidecum de persoane având o altă specializare, astfel cum s-a întâmplat în speţă, odată ce membrii comisiei de anchetă, în Raportul de control şi Concluziile şi recomandările întocmite, au reţinut aspecte legate de intervenţiile chirurgicale efectuate pe secţie, şi în legătură cu care au apreciat a fi fost efectuate „selectiv amputaţii pacienţilor” sau că acele intervenţii „nu au aparţinut chirurgiei cardio-vasculare”.

În speţă, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să rezulte că recurentul ar fi săvârşit abateri de la legislaţia în vigoare, care să constituie un risc iminent pentru sănătatea pacienţilor sau a salariaţilor, iar „lipsa nejustificată din secţie a unor mijloace fixe”, nu poate fi o cauză pentru luarea măsurii împotriva sa, când chiar membrii comisiei de control reţin că „aceste mijloace fixe nu sunt în patrimoniul pârâtei, ele sunt date în baza unor înscrisuri societăţilor comerciale care au obligaţia de a le verifica, repara şi upgrada”.

Potrivit art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, conform cu care: „La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută”, iar, potrivit aceluiaşi articol alin.1, se va dispune obligarea intimatului pârât la plata drepturilor băneşti cuvenite recurentului reclamant, începând de la data de 29.07.2010 până la reintegrarea efectivă, pentru că, potrivit textului de lege: „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public”.

Art.184 alin.4 din Legea nr.95/2006 modificată

Art.1169 Cod civil

Art.106 alin.1 şi 2 din Legea nr.188/1999

Prin acţiunea adresată Curţii de Apel Constanta – Secţia comercială, maritimă si fluviala, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr.1121/36/18.08.2010, reclamantul P.E.M., în contradictoriu cu pârâtul SCJU CONSTANŢA, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea în tot a Notificării nr.18227/29.07.2010 emisă de pârât, prin care a fost revocat din funcţia de şef de secţie al Secţiei Clinice Chirurgie Cardio - Vasculară din cadrul SCJU CONSTANŢA începând cu data de 29.07.2010, urmând a se constata că revocarea este netemeinică şi nelegală, cu consecinţa menţinerii în vigoare a contractului de administrare nr.4/2008;

- anularea Deciziei nr.1266/29.07.2010, ca netemeinică şi nelegală, prin care a încetat suspendarea contractului său de muncă, prin revocarea din funcţia de şef secţie clinică;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe funcţia anterior deţinută ca şef secţie, al secţiei clinice de chirurgie cardiovasculară din cadrul SCJU Constanţa;

- obligarea paratului la plata de daune morale în valoare de 500.000 RON;

- obligarea paratului la plata drepturilor ce i se cuvin de la data de 29.07.2010 până la reintegrarea efectivă pe postul şi în funcţia deţinute;

- cu cheltuieli de judecată.

Motivând acţiunea, reclamantul învederează în esenţă că este medic primar Chirurgie Cardio-Vasculară, medic primar Chirurgie Generală, doctor în ştiinţe medicale şi profesor universitar Chirurgie Vasculară în cadrul Universităţii O. – Facultatea de Medicină Generală şi în această calitate, la data de 01.04.2008 a perfectat împreună cu SCJU Constanţa, contractul de administrare nr.4, în conformitate cu prevederile art.184 alin.4 din Legea nr.95/2006, a Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr.310/2007, modificat şi completat prin Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr.203/2008 privind aprobarea conţinutului contractului de administrare.

Arată reclamantul că, obiectul contractului era acela de organizare şi conducere a activităţii Secţiei Clinică Chirurgie Cardio-Vasculară, pe baza obiectivelor şi a indicatorilor specifici de performanţă cuprinşi în proiectul de management, pentru ca la data de 21.06.2010 să se fi prezentat la sediul secţiei o echipă de persoane, care au comunicat că, sunt trimise în control de către DSP Constanţa, fără a preciza tematica acestuia.

Ulterior, în data de 29.07.2010, a fost emisă Notificarea nr.18227, prin care i s-a adus la cunoştinţă revocarea din funcţia deţinută, începând cu aceeaşi dată, întocmindu-se de către pârâtă Decizia nr.1266/29.07.2010, prin care s-a dispus suspendarea contractului său de muncă, prin revocarea din funcţie.

Consideră reclamantul că reţinerile făcute prin Notificare sunt nelegale, atât timp cât în aceasta se face referire la temeiul de drept prevăzut de art.10 lit.”b” din contractul de administrare nr.4/2008, deoarece, în toată perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în baza contractului de administrare, şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin acesta.

Se apreciază că raportul de control, concluziile şi recomandările comisiei de control sunt nefondate, pentru că, pe de o parte, potrivit Legii nr.95/2006, activitatea sa medicală nu poate fi controlată decât de specialişti în acelaşi domeniu, iar pe de altă parte, aceştia ar fi trebuit să facă parte din Colegiul Medicilor, invocându-se dispoziţiile art.375 alin.1 şi alin.3 din lege.

Măsura revocării din funcţie, se consideră a fi nelegală, luată cu încălcarea dispoziţiilor art.1833 alin.1 lit.”b, i, l” din Legea nr.95/2006, aceasta cu atât mai mult cu cât, nu a săvârşit abateri de la legislaţia în vigoare, iar primul raport se referă la inventarierea şi lipsa nejustificată din secţie a unor mijloace fixe, făcându-se referire la Legea nr.82/1991 şi HCM nr.2230/1969, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.22/1969, modificată şi completată prin Legea nr.54/1994,  aspect ce nu-i poate fi reţinut în sarcină în calitate de şef secţie, ci managerului spitalului.

Aşa fiind, arată reclamantul că apreciază ca nelegală Decizia nr.1266 din 29.07.2010, având în vedere faptul că, a avut drept temei legal Notificarea la care s-a referit, motivele de nelegalitate fiind aceleaşi.

Se solicită plata unor daune morale, cu motivaţia în esenţă a prejudiciului de imagine creat de reprezentantul legal al pârâtei, făcându-se referire la afirmaţiile denigrante la adresa sa, menite să-i aducă oprobiul public.

La termenul de judecată din 06.10.2010, pârâtul SCJU Constanţa a înţeles a invoca excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, în raport cu dispoziţiile art.2 lit.”d” Cod pr.civilă, cu referire la art.10 din Legea nr.554/2004, cu motivaţia în esenţă că, deşi contractul de administrare perfectat de părţi nu este un act administrativ, el poate fi asimilat unui contract administrativ, având în vedere că, Spitalul se defineşte ca unitate de interes public, situaţie în care, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

Prin Sentinţa civilă nr.349/CA/13.10.2010, Curtea de Apel Constanţa admite excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă că SCJU Constanţa este o autoritate publică locală şi faţă de obiectul acţiunii, devin incidente dispoziţiile art.10 din Legea nr.554/2004, prin coroborare cu dispoziţiile art.2 lit.”d” Cod pr.civilă .

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia contencios administrativ şi înregistrată sub nr.11224/118/07.09.2010, reclamantul P.E.M. a înţeles a deduce judecăţii o acţiune identică celei sus-expuse, pentru ca, la termenul de judecată din 28.01.2011 pârâtul SCJU CONSTANŢA să fi înţeles a invoca excepţia de litispendenţă a dosarului nr.11224/118/2010 cu dosar nr.1121/36/2010, aspect reiterat de reclamant prin Note de şedinţă, depuse la dosar, cărora le-au fost ataşate extrase Ecris, privind cele două cauze, invocându-se ca temei de drept aplicabil dispoziţiile art.163 cu referire la art.164 Cod pr.civilă.

Prin Încheierea din 12.04.2011, Tribunalul Constanţa admite excepţia de litispendenţă a celor două cauze, şi în temeiul art.163 Cod pr.civilă, dispune ataşarea dosarului nr.11224/118/2010 la dosar nr.1121/36/2010, în care, prin Încheierea din 12.04.2011 instanţa înţelege a dispune disjungerea capătului 2 de cerere privind anularea Deciziei nr.1266/29.07.2010, având în vedere natura juridică diferită a acestuia, de primul capăt de cerere şi înregistrarea sa separată, pentru termenul de judecată din 19.04.2011.

La termenul de judecată din data de 14.06.2011 reclamantul înţelege a formula „Note de şedinţă” prin care invocă:

1) - excepţia nulităţii absolute a raportului de control nr.10164 din 07.07.2010, întocmit de către Comisia de control din cadrul DSP Constanţa, cu motivaţia în esenţă că, „este efectuat de o comisie fără atribuţii în acest sens (fără calitate) şi în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr.95/2006 privind reforma sănătăţii”, invocând dispoziţiile art.143 alin.3 şi art.443 alin.4 din lege, cu menţiunea că ancheta disciplinară se exercită prin persoane desemnate în acest scop, de către Biroul Consiliului Colegiului teritorial sau, după caz, de către Biroul Executiv al Colegiului Medicilor din România, potrivit art.450 alin.1 din Legea nr.95/2006.

În ce priveşte procedura judecării abaterilor, au fost invocate dispoziţiile art.101 alin.2 din statut, apreciindu-se competenţa Comisiei Superioare compusă din cinci membri, aleşi de Adunarea Generală Naţională.

2) -  nulitatea absolută a aceluiaşi raport pentru faptul că actul de control este efectuat în baza Deciziei nr.45/10.06.2010 emisă de DSP a judeţului Constanţa, care a desemnat patru membri ce nu au competenţe în acest sens, fără să se precizeze obiectivele controlului, perioada efectuării acestuia şi temeiul juridic, conform actelor normative care le conferă astfel de atribuţii.

Se arată că raportul de control menţionează dispunerea acesteia în baza unei sesizări anonime, în contradicţie cu dispoziţiile art.7 din OG nr.27/2002 modificată şi completată prin Legea nr.233/2002, care menţionează că petiţiile anonime sunt casate şi nu sunt luate în considerare.

Totodată, reclamantul susţine că nu există menţiuni privind data la care comisia s-a prezentat şefului de secţie pentru efectuarea controlului, dacă s-a prezentat decizia privind obiectivele controlului şi modalitatea în care au avut acces la documentele menţionate în raport, nu s-a verificat arhiva informatizată a secţiei, în schimb, au fost ridicate abuziv calculatoarele care cuprindeau această arhivă.

La acelaşi termen, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pe fond, pentru ca, în termenul de pronunţare, mai precis la data de 20.06 2011, reclamantul P.M.E. să fi înţeles a depune la dosarul cauzei „Concluzii scrise”, prin care reiterează aspectele privind nulitatea absolută a raportului de control nr.10164 din 07.07.2010, întocmit de către Comisia de control din cadrul DSP Constanţa, solicitând a fi constatată, cu precizarea că, la dosar, au fost depuse o serie de rapoarte ce nu au legătură cu anularea Notificării, o parte din ele fiind efectuate după revocarea sa din funcţie şi, mai mult, efectuate de comisii ce nu sunt abilitate în acest sens.

Ulterior, prin Încheierea din 28.06.2011, instanţa de fond dispune, în temeiul art.151 Cod pr.civilă, repunerea cauzei pe rol, fixându-se termen de judecată pentru data de 06.09.2011, amânând pronunţarea pentru data de 13.09.2011, când pronunţă Sentinţa civilă nr.1367/13.09.2011, prin care respinge acţiunea ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a aprecia de această manieră, Tribunalul Constanţa reţine în esenţă că, la termenul de judecată din data de 12.10.2010, a dispus disjungerea soluţionării cererii de anulare a notificării nr.18227/29.07.2010, de soluţionarea cererii de anulare a Deciziei nr.1266/29.07.2010, avându-se în considerare natura juridică a actelor contestate de către reclamant.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 - „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său şi într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente”.

Art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Pe de altă parte, potrivit art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 s-a definit că ”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”

Faţă de textele de lege sus-citate, reţine instanţa de fond că, pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv, ori să aibă un interes legitim, pe care autoritatea publică pârâtă are obligaţia să-l respecte, cerinţe impuse de art.1 din Legea nr.554/2004.

Condiţia vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege, este strâns legată de faptul că, această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorităţi publice, de a rezolva o cerere a reclamantului, privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.

Din analizarea înscrisurilor administrate în cauză, s-a reţinut că între parţi a fost încheiat Contractul de Administrare nr.4/2008 – având ca obiect „organizarea şi conducerea activităţii secţiei Clinică Chirurgie Cardiovasculară pe baza obiectivelor şi a indicatorilor specifici de performanţă cuprinşi în proiectul de management, prevăzuţi în anexă la contractul de administrare mai sus-rubricat, în scopul furnizării de servicii medicale şi alte servicii, pe baza principiilor privind echitatea, necesitatea, eficacitatea, calitatea şi eficienţă”.

Potrivit contractului de administrare încheiat între părţi - Cap.X – Încetarea contractului :

„Prezentul contract de administrare încetează prin:

b) revocarea din funcţie a şefului de secţie/laborator sau serviciu medical, în cazul:

- nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului secţiei/laboratorului sau serviciului medical, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia;

- neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin prezentul contract ”.

Prin Notificarea nr.18227/29.07.2010, constată instanţa de fond a se fi dispus măsura revocării reclamantului P.M.E. din funcţia de Sef al Secţiei Clinice Chirurgie Cardio-vasculară din cadrul SCJU Constanta, reţinându-se în esenţă faptul că acesta nu a respectat prevederile art.8 pct.A.2 din Contractul de administrare nr. 4/2008, aspecte constatate de DSP Constanta, în urma unui control efectuat.

In referire la controlul efectuat de către DSP Constanta - nr.10164/ 07.07.2010, s-a reţinut că reclamatului i s-au comunicat, concluziile aferente controlului.

In speţă, s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada anulării actului de control efectuat de DSP Constanţa – care a constituit în mod efectiv şi singular, considerentele revocării din funcţie a acestuia - pe cale directă, sau pe calea excepţiei de nelegalitate, în contradictoriu cu emitentul actului, aspectele invocate în referire la nulitatea actului de control, nefiind de natură a atrage anularea actului de control, de către instanţa investită cu analizarea legalităţii Notificării nr.18227/29.07.2010.

In acest sens, s-a avut în considerare faptul că prevederile invocate de către reclamant, cuprinse în art.443 alin.4 din Legea nr.95/2006, nu sunt incidente în cauză, iar efectuarea unui control in urma unei sesizări anonime, în raport de prevederile OG nr.27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor,  nu conduce la nulitatea absolută a actului de control.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că susţinerile făcute de către reclamant, privind anularea Notificării nr.18227/2010, sunt nefondate, calificare dată pe cale de consecinţă şi pentru capetele subsidiare ale acţiunii principale, ce vizează repunerea părţilor în situaţia anterioară şi plata de daune materiale şi morale.

Astfel, în raport cu cele analizate, instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii promovată de către reclamant, ca nefondată, luând act că, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.M.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzute de art.304 pct.7 şi pct.9 Cod pr.civilă, cu următoarea motivaţie, în esenţă:

A) - greşit instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii, şi în motivarea succintă pe care o face se menţionează că reclamantul nu a făcut dovada anulării actului de control efectuat de DSP Constanţa şi care a contribuit la revocarea din funcţie a recurentului.

Precizează recurentul că se pune întrebarea dacă instanţa de fond a lecturat nulităţile invocate privind acel act de control şi pentru care instanţa a repus cauza pe rol la data de 14.06.2011, tocmai pentru ca reclamantul să facă precizări cu privire la nulitatea absolută a raportului de control nr.10164/ 07.07.2010, în concluzie cu ceea ce era investită să judece de fapt instanţa de fond.

B) - greşit instanţa de fond a respins aspectele invocate în referire la nulitatea actului de control, fără să motiveze de ce trebuie respinsă şi care sunt temeiurile de drept material, care impun o astfel de soluţie.

Se arată că aceeaşi situaţie se întâlneşte în motivarea instanţei de fond şi cu privire la nulitatea absolută solicitată de reclamant în temeiul disp.art.443 alin.4 din Legea nr.95/2006, după care, conchide şi pentru aceste considerente, apreciind că „susţinerile reclamantului privind anularea Notificării nr.18.227 din 29.07.2010 sunt nefondate”, calificare dată şi pentru celelalte capete subsidiare.

C) - motivarea bazată pe negarea apărărilor, fără a se face referire la considerentele pentru care se apreciază de această manieră, şi temeiurile de drept care ar justifica o astfel de reţinere, este apreciată de recurent ca fiind o situaţie, ce atrage nulitatea hotărârii pentru nemotivare.

D) - în ceea ce priveşte apărarea de fond, referitoare la nulitatea absolută a raportului de control nr.10164/07.07.2010, întocmit de către Comisia de Control din cadrul DSP (Direcţia de Sănătate Publică) Constanţa, arată recurentul că este efectuat de o comisie fără atribuţii în acest sens (fără calitate) şi în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr.95/2006 privind reforma sănătăţii.

În referire la nulitatea absolută a raportului de control nr.10164/07.07.2010, recurentul învederează următoarele aspecte, funcţie de competenţa Comisiei de efectuare a controlului şi reţinerile făcute prin raport:

a) Competenţa Comisiei ce a întocmit raportul de control, prin coroborare cu atribuţiile recurentului rezultate din Legea nr.95/2006:

Potrivit dispoziţiilor art.184 alin.3 din Legea nr.95/2006, şeful Secţiei de Chirurgie Clinică Cardiovasculară are ca atribuţii îndrumarea şi realizarea activităţii de acordare a îngrijirilor medicale, … şi răspunde de calitatea actului medical, precum şi de atribuţiile asumate prin contractul de administrare, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art.443 alin.4 din lege, ce prevăd că „plângerile îndreptate împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivel teritorial sau naţional se înaintează Comisiei superioare de disciplină”, precum şi ale art.444 alin.4 din aceeaşi lege, ce precizează că, „procedura judecării abaterilor este prevăzută în Statutul Colegiului Medicilor din România”.

În referire la ancheta disciplinară, precizează recurentul că aceasta se exercită prin persoane desemnate în acest scop de către Biroul Consiliului Colegiului Teritorial sau, după caz, de către Biroul Executiv al Colegiului Medicilor din România, potrivit art.450 alin.1 din Legea nr.95/2006, iar în ceea ce priveşte procedura judecării abaterilor, conform Statutului Colegiului Medicilor din România, respectiv disp.art.101 alin.2 din Statut, Comisia Superioară competentă să judece abaterile reclamantului trebuia să fie compusă din 5 membri, care fac parte din această comisie şi care sunt aleşi de Adunarea Generală Naţională.

Apreciază recurentul că, potrivit dispoziţiilor legale arătate, controlul trebuia efectuat de membrii din cadrul Comisiei Superioare de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, desemnaţi de aceasta, în număr de 5, iar raportul de control trebuia încheiat de către acea comisie, aspecte ce atrag nulitatea absolută a actului de control.

Se poate constata nulitatea absolută a aceluiaşi raport şi pentru faptul că actul de control este efectuat în baza Deciziei nr.45/10.06.2010 emisă de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa, care a desemnat 4 membri, ce nu au competenţe în acest sens, fără să se precizeze obiectivele controlului, perioada efectuării controlului şi temeiul juridic, conform actelor normative care le conferă astfel de atribuţii.

Mai mult, raportul de control menţionează că acest control s-a dispus în baza unei sesizări anonime, în contradicţie cu disp.art.7 din OG.nr.27/2002, modificată şi completată de Legea nr.233/2002, care menţionează că petiţiile anonime sunt casate şi nu sunt luate în considerare, chiar dacă nu există nicio menţiune privind data la care această comisie s-a prezentat la şeful de secţie pentru efectuarea controlului, dacă s-a prezentat, decizia privind obiectivele controlului şi modalitatea în care au avut acces la documentele menţionate în raport.

Se arată că nu s-a verificat arhiva informatizată a secţiei, în schimb, au fost ridicate calculatoarele abuziv, care cuprindeau această arhivă, solicitându-se a se reţine susţinerea făcută prin răspunsul la interogatoriu de recurentul reclamant, potrivit căreia, în situaţia în care, ar fi avut loc un control efectuat de o comisie competentă, verificarea se făcea numai în arhiva informatizată, care cuprindea toată activitatea desfăşurată de şeful de secţie şi managerul secţiei şi despre care nu se vorbeşte nimic în raport.

Solicită recurentul a se observa că intimata nu a depus o documentaţie care a stat la baza întocmirii raportului de control, aşa cum i s-a solicitat, ci au fost depuse o serie de rapoarte ce nu au legătură cu anularea notificării, o parte din ele efectuate după revocarea sa din funcţie şi de către comisii care nu erau abilitate în acest sens.

Astfel, în preambulul notificării, prin care recurentul a fost revocat din funcţia de şef de secţie, se reţine ca şi temei legal art.10 lit.b din contractul de administrare nr.4/2008, care prevede:

„Prezentul contract de administrare încetează prin:……….

b). revocarea din funcţie a şefului de secţie / …. În cazul:

- nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului secţiei/…. Timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia;

- neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin prezentul contract”,

fără a se preciza care sunt indicatorii nerealizaţi, sau ce obligaţii contractuale nu şi-a îndeplinit recurentul.

În mod surprinzător, prin răspunsul la interogatoriu, întrebarea nr.2, intimata menţionează drept temei al revocării sale din funcţie, presupusa neîndeplinire a altor obligaţii contractuale, decât cele reţinute în notificare.

De altfel, recurentul solicită a se observa că intimata nu a probat în niciun mod faptul că nu şi-ar fi îndeplinit anumite obligaţii contractuale.

Mai precizează recurentul că a demonstrat prin înscrisuri şi interogatoriu că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, dovada fiind şi faptul că, pentru contribuţia deosebită în cercetarea şi practica medicală, cât şi în semn de apreciere a activităţii meritorii desfăşurate în cadrul sistemului sanitar, Preşedintele României i-a conferit Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler prin Decretul nr.419/2010, publicat în MO nr.222/08.04.2010.

Controlul a fost declanşat de o sesizare anonimă, iar în conformitate cu prevederile art.7 din Ordonanţa nr.27/2002, modificată şi completată de Legea nr.233/2002, „Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare ale petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează potrivit prezentei ordonanţe”, deci, dacă ar fi respectat legea, nici DSP Constanţa şi nici pârâta nu ar fi trebuit să ia în considerare o astfel de sesizare, întrucât legea interzice luarea în considerare a petiţiilor anonime, prin norma imperativă precizată, tocmai pentru a nu fi pusă la îndoială activitatea unui om, fără să existe responsabilitate din partea celui care reclamă.

Raportul de control, concluziile şi recomandările „comisiei de anchetă”, formată din C.A. – economist, D.A. – medic primar igienist, B.N. – statistician medical şi C.D. – inginer, astfel cum precizează în preambul, a avut drept scop „modul în care s-a desfăşurat activitatea medicală a secţiei de chirurgie cardiovasculară”, ori, conform Legii nr.95/2006, activitatea medicală a recurentului nu poate fi controlată decât de specialişti în acelaşi domeniu, medicul având independenţă şi libertate profesională, în nici un caz un economist, un statistician, un medic igienist şi un inginer nu puteau controla activitatea sa medicală.

Precizează că membrii comisiei de anchetă:

-au tras concluzii asupra intervenţiilor chirurgicale efectuate pe secţie, constatând că recurentul „a făcut selectiv amputaţii pacienţilor”, aspect total neadevărat, pentru că au fost efectuate doar amputaţii aspetice, deoarece infecţiile într-o clinică de chirurgie cardiovasculară compromit ireversibil intervenţiile chirurgicale, mergând până la pierderea vieţii pacientului;

-s-au recodificat intervenţiile chirurgicale, au făcut o analiză a acestora;

-au constatat că recurentul „a făcut intervenţii chirurgicale” care, în opinia lor de specialişti în domeniu, „nu aparţin chirurgiei cardiovasculare”, concluzionând că „a efectuat 43 de intervenţii chirurgicale, altele decât cele cardiovasculare”, dând exemple în acest sens.

În referire la aspectele sus-relevate, arată recurentul că nu este şi nici nu va fi supusă controlului independenţa şi libertatea profesională a medicului, aceasta, cu atât mai mult cu cât o comisie, care nu este numită de Colegiul Medicilor, nu se poate pronunţa asupra dreptului său de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical, conform textelor din Legea nr.95/2006, singurul organ îndrituit de legiuitor să se pronunţe asupra acestor hotărâri fiind Colegiul Medicilor, prin comisiile sale de specialitate.

Conform Legii nr.95/2006, art.375 alin.1 şi alin.3, profesia de medic are la baza exercitării sale independenţa şi libertatea profesională a medicului, dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical; medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, prin urmare, un drept conferit şi recunoscut de lege nu numai că a fost încălcat de intimata pârâtă, dar a fost transformat şi în temei al revocării sale din funcţie.

Persoane fără o pregătire de specialitate corespunzătoare i-au recomandat recurentului ca, fiind profesor universitar de chirurgie cardiovasculară, „să-şi revizuiască atitudinea în ceea ce priveşte actul medical, să se conformeze dispoziţiilor date” de aceşti aşa-zişi specialişti în domeniu „şi să fie sancţionat, întrucât activitatea sa medicală lasă de dorit”.

Precizează recurentul că nu a săvârşit abateri de la legislaţie în vigoare, care să fi constituit un risc iminent pentru sănătatea pacienţilor sau a salariaţilor, neexistând înscrisuri care să dovedească că, prin funcţia sa de medic şef secţie clinică, să fi săvârşit astfel de fapte.

b) Reţinerile nelegale ale Comisiei privind următoarele aspecte:

- Inventarierea mijloacelor fixe:

Arată recurentul că s-a susţinut, dar nu a fost dovedit în nici un fel, că „în urma inventarierii efectuate” s-ar fi constatat „lipsa nejustificată din secţie a unor mijloace fixe”, acestea fiind inventariate de managerul secţiei – aşa cum recunosc, de altfel şi membrii comisiei de control, ele nefiind în patrimoniul pârâtei, ci date în baza unor înscrisuri societăţilor comerciale care aveau obligaţia de a le verifica, repara şi upgrada.

Concluzionând, arată recurentul că nu există nicio lipsă nejustificată a unor mijloace fixe, pentru că, astfel cum a demonstrat cu înscrisuri, aparatura medicală ce trebuia verificată şi upgradată periodic, a fost predată societăţilor abilitate, activitate care se afla în atribuţiile managerului spitalului, iar ulterior efectuării upgradărilor necesare, acestea au fost returnate spitalului.

De altfel, se recunoaşte de comisie că „Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa nu a nominalizat un gestionar pentru aceste bunuri”, prin urmare, singurul vinovat că nu a luat aceste măsuri, conform actelor normative, este managerul spitalului şi nu recurentul, şef de secţie.

Solicită recurentul a se reţine că inventarierea a vizat materiale sanitare specifice cum ar fi: proteze vasculare, valve aortice şi mitrale, conduct valvulat, diverse proteze etc., aceasta în condiţiile în care Comisia a constatat un aşa zis „surplus de materiale”, după ce a studiat protocoalele operatorii, recunoscând însă că nu au pregătirea necesară pentru a şti cum arată aceste materiale sanitare şi nici modalitatea în care acestea sunt folosite în intervenţiile chirurgicale.

De remarcat este şi faptul că evidenţa materialelor era în competenţa managerului spitalului şi nu a recurentului, conform contractului de administrare.

- Materiale sanitare:

Susţinerea că recurentul ar fi „solicitat de la distribuitori materiale sanitare în valoare de 500.000 lei” este total nefondată, pentru că nu există nicio dovadă în acest sens, în ciuda eforturilor lăudabile ale preşedintelui comisiei, care a încercat din răsputeri să îi determine pe reprezentanţii diverselor societăţi să se ralieze împotriva recurentului şi să confirme susţinerile din „anonimă”, aşa cum se menţionează în raport că „preşedintele comisiei a vorbit personal cu ei pe telefonul mobil”.

- Documente medicale, întocmire, arhivare:

În ceea ce priveşte reţinerea din raport privind faptul că „FSZ şi FOCG nu aveau ataşate ordine de plată, adeverinţa de salariat etc.”, precizează recurentul că nu există niciun act normativ care să impună ataşarea acestor documente - OMS nr.1782/2006 modificat reglementează înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă, aceasta în condiţiile în care spitalizarea de zi nu are o astfel de prevedere.

FOCG-urile şi FSZ-urile invocate sunt validate de grouperul de la Bucureşti, ceea ce înseamnă că setul de date minime ale pacientului a fost acceptat şi chiar presupunând că informaţia ce este ţinută redundant şi pe suport de hârtie nu este completă, nu modifică valoarea informaţiei digitale şi nici nu întruneşte elementele constitutive ale emfaticei acuze de „fals”.

În ceea ce priveşte arhivarea, conform Legii nr.16/1996 a arhivelor naţionale, conducătorul unităţii, în speţă, managerul intimatei pârâte, este cel care trebuie să se ocupe de această activitate şi răspunde de ea, acesta trebuind să organizeze arhivarea documentelor, să desemneze persoane de specialitate – arhivari care să arhiveze, să înregistreze şi să păstreze aceste documente.

Faptul că procesele verbale de la arhiva SCJU Constanţa nu sunt completate în mod corect, aşa cum prevede legea, nu este o faptă imputabilă recurentului, întrucât intră în atribuţiile managerului.

Faptul că FOCG, FSZ, registrele de internări/ieşiri etc. nu sunt tipizate după ultima legislaţie, nu este culpa recurentului, pentru că aprovizionarea o face spitalul, pentru toate secţiile şi există doar două variante logice: fie toate secţiile folosesc aceste tipizate „demodate”, fie, în mod special, intimata a omis să furnizeze recurentului tipizate noi.

E) - în referire la capătul de cerere din acţiune privind cuantumul daunelor morale de 250.000 RON, solicită admiterea cererii în totalitate, având în vedere faptul că este o persoană publică, cadru didactic universitar şi că prejudiciul de imagine creat de reprezentantul legal al pârâtei a fost imens.

Se face referire la afirmaţiile denigratoare privind persoana sa, făcute de către managerul intimatei şi care au avut drept scop să-i aducă oprobriul public.

Astfel, recurentul a aflat din declaraţiile managerului SCJU Constanţa, făcute în presă şi pe posturile de televiziune, că acesta este „hotărât să ia măsuri drastice împotriva sa, pentru faptele de o gravitate fără precedent” săvârşite de recurent şi, ulterior, faptul că a fost revocat din funcţie.

În acest context, recurentul precizează că i-a fost distrusă imaginea publică pe care acesta şi-a creat-o în zeci de ani de muncă, prestigiul său profesional a fost călcat în picioare de managerul intimatei - simplu medic de medicină generală -, fiindu-i pusă sub semnul întrebării competenţa profesională.

Pentru considerentele sus-expuse, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi pe fond, a se admite acţiunea astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art.1169 Cod civil, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului formulat de recurentul reclamant P.M.E., ca fondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Instanţa a fost investită de către recurentul P.M.E. cu soluţionarea cauzei având ca obiect:

- anularea în tot a Notificării nr.18227/29.07.2010 emisă de pârât, prin care a fost revocat din funcţia de şef de secţie al Secţiei Clinice Chirurgie Cardio - Vasculară din cadrul SCJU Constanţa începând cu data de 29.07.2010, urmând a se constata că, revocarea este netemeinică şi nelegală, cu consecinţa menţinerii în vigoare a contractului de administrare nr.4/2008;

- anularea Deciziei nr.1266/29.07.2010, ca netemeinică şi nelegală, prin care a încetat suspendarea contractului său de muncă, prin revocarea din funcţia de şef secţie clinică;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe funcţia anterior deţinută ca şef secţie, al secţiei clinice de chirurgie cardiovasculară din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa;

- obligarea paratului la plata de daune morale în valoare de 500.000 RON;

- obligarea paratului la plata drepturilor ce i se cuvin de la data de 29.07.2010 până la reintegrarea efectivă pe postul şi în funcţia deţinute,

urmare măsurilor luate în temeiul controlului efectuat de către DSP Constanţa, în baza căruia, s-a încheiat Raportul de control nr.10164 din 07.07.2010 (dos.1121/36/2010 Trib.C-ţa).

În referire la situaţia de fapt:

Reţine Curtea că părţile au perfectat la data de 01.04.2008 sub nr.4, contractul de administrare al cărui obiect l-a reprezentat „organizarea şi conducerea activităţii Secţiei CLINICĂ CHIRURGIE CARDIOVASCULARĂ pe baza obiectivelor şi indicatorilor specifici de performanţă cuprinşi în proiectul de management, prevăzuţi în anexă la contract, în scopul furnizării de servicii medicale şi alte servicii, pe baza principiilor privind echitatea, necesitatea, eficacitatea, calitatea şi eficienţa” (dos.11224/118/2010 Trib.C-ţa).

Prin contract părţile şi-au stabilit în Cap.VIII , intitulat „Drepturi şi obligaţii”, totalitatea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, pentru ca, la Cap.X intitulat „Încetarea contractului”, să se fi prevăzut modalitatea în care un astfel de contract încetează, la punctul „b” stipulându-se faptul că „revocarea din funcţie a şefului de secţie/laborator sau serviciul medical, în cazul:

-nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului secţiei /laboratorului sau serviciului medical, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia;

-neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin prezentul contract”.

Urmare unei sesizări anonime cu privire la activitatea desfăşurată de recurent, potrivit atribuţiilor rezultate din contractul de administrare, privind conducerea şi coordonarea activităţii Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculare, DSP Constanţa a emis Dispoziţia nr.45/10.06.2010, prin care a nominalizat membrii echipei de control, ce urmau a efectua verificarea aspectelor semnalate, cu privire la modul în care, s-a desfăşurat activitatea medicală a secţiei condusă de prof. univ. dr. P.M.E., în perioada 01.01.2009 – 31.03.2010.

Reţine Curtea că echipa de control s-a deplasat la sediul intimatului pârât începând cu data de 21.06.2010 şi, urmare controlului efectuat, a procedat la întocmirea Raportului de control nr.10164/07.07.2010, însoţit de Concluzii şi recomandări privind constatările comisiei de control din cadrul DSP Constanţa cu privire la modul în care s-a desfăşurat activitatea medicală a Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară condusă de profesor universitar doctor P.M.E., în perioada 01.01.2009 – 31.03.2010, emise sub acelaşi număr (dos.1121/36/2010 Trib.C-ţa), în care s-a menţionat că, în urma cercetării disciplinare efectuate, şi pentru care s-a întocmit Raportul medical de cercetare disciplinară nr.18296/30.07.2010 (dos.1121/36/2010 Trib.C-ţa), se propune „sancţionarea medicului şef de secţie” din cadrul Clinicii de Chirurgie Cardio-Vasculară a SCJU Constanţa, pentru „nerespectarea obligaţiilor stipulate în contractul de administrare nr.4/2008 şi Actului adiţional nr.252/30.10.2009, încheiat cu managerul spitalului” privind:

„a) luarea măsurilor necesare şi urmărirea realizării indicatorilor specifici de performanţă ai secţiei (Cap.VIII – Drepturile şi obligaţiile părţilor pct.11);

b) supervizarea conduitei terapeutice, avizarea tratamentului, prescrierea investigaţiilor paraclinice, a indicatorilor operatori şi programului operator pentru pacienţii internaţi pe secţie (Cap.VIII – Drepturile şi obligaţiile părţilor, pct.18);

c) aprobarea internării pacienţilor în secţie pe baza criteriilor de internare, cu excepţia internărilor de urgenţă (Cap.VIII – Drepturile şi obligaţiile părţilor – pct.19);

d) avizarea şi răspunderea acestuia privind modul de completare şi de întocmire a documentelor medicale eliberate în cadrul secţiei (Cap.VIII – Drepturile şi obligaţiile părţilor – pct.21)”,

precum şi a Fişei postului acestuia, actualizată la data de 01.01.2010, prin care răspunde de următoarele activităţi:

-„controlarea şi răspunderea privind completarea FOCG în primele 24 de ore de la internare şi de înscrierea zilnică a evoluţiei şi tratamentului aplicat;

-controlează şi îndrumă codificarea corectă a diagnosticelor;

-supervizează, controlează, îndrumă şi organizează înregistrarea în sistemul electronic al spitalului;

-controlarea, la ieşirea din spital, a epicrizei şi a recomandărilor de tratament după externare;

-controlarea modului de păstrare în secţie, pe timpul spitalizării, a documentelor de spitalizare: FOCG, Fişa de anestezie, foaia de temperatură, buletine de trimitere;

-răspunde de buna utilizare şi întreţinere a aparaturii, instrumentarului şi a întregului inventar al secţiei;

-informarea conducerii spitalului asupra activităţii secţiei, punând la dispoziţie actele necesare în acest scop;

-întocmeşte Lista de aşteptare şi va programa pacienţii pentru internare, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale”.

Totodată, Curtea reţine că, cu Notificarea nr.18227/29.07.2010, (dos.1121/26/2010 Trib.C-ţa), intimatul pârât transmite recurentului că „Începând cu data de 29.07.2010, este revocat din funcţia de şef de secţie a Secţiei Clinice Cardio-Vasculară din cadrul SCJU Constanţa” , cu precizarea expresă că, motivul revocării îl constituie „neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor ce îi reveneau, în conformitate cu dispoziţiile art.8, pct.A2 din Contractul de administrare nr.4/2008, aspecte constatate de Raportul de control nr.10164/07.07.2010, întocmit de către Comisia de control din cadrul DSP Constanţa”.

Având în vedere Notificarea nr.18227/29.07.2010, contractul individual de muncă nr.3065/12.10.2007 şi prevederile art.184 alin.4 din Legea nr.95/2006 modificată, aplicabilă la data încheierii Contractului de administrare nr.4/2008, intimatul pârât SCJU Constanţa emite Decizia nr.1266/29.07.2010 (iniţial nr.1261), în care, prin art.1 decide „Începând cu data de 29.07.2010 încetează suspendarea Contractului individual de muncă nr.3065/12.10.2007, încheiat între SCJU Constanţa şi dl. dr. P.M.E., ca urmare a încetării cauzei ce a determinat suspendarea, respectiv încetarea contractului de administrare nr.4/2008”.

Acestea sunt condiţiile în care recurentul a investit instanţa cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, astfel că, examinând probatoriul administrat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art.1169 Cod civil, şi văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii în parte a acţiunii, dispunând:

-anularea Deciziei nr.1266/29.07.2010 (iniţial nr.1261);

-reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior;

-obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantului, începând de la data de 29.07.2010 până la reintegrarea efectivă, conform art.106 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.188/1999,

respingându-se capătul de cerere privind plata unor daune morale, ca nefundat şi în temeiul art.274 Cod pr.civilă, intimatul pârât va fi obligat la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului (onorariu avocat).

Pentru a aprecia de această manieră, Curtea are în vedere împrejurarea că reţinerea instanţei de fond potrivit căreia „reclamantul nu a făcut dovada anulării actului de control efectuat de DSP Constanţa, pe cale directă sau pe calea excepţiei de nelegalitate, în contradictoriu cu emitentul actului”, nu este conformă cu realitatea, atât timp cât, prin Notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, recurentul a înţeles a invoca excepţia nulităţii absolute a Raportului de control nr.10164/07.07.2010, întocmit de către Comisia de Control din cadrul DSP Constanţa, cu motivaţia în esenţă că acesta „a fost întocmit de o comisie fără atribuţii în acest sens/fără calitate, în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr.95/2006 privind reforma sănătăţii”.

În acelaşi sens, apreciază Curtea că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii, inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr.95/2006, despre care, a apreciat că, „nu sunt incidente în cauză”, şi urmare acestor reţineri, a concluzionat în sensul „respingerii acţiunii în totalitate, ca nefondată”.

Că reţinerile instanţei de fond sunt greşite sub aspectele sus-relevate, rezultă din împrejurarea că, urmare constatărilor făcute prin Raportul de control nr.10164/07.07.2010, întocmit de Comisia de control din cadrul DSP Constanţa, s-a apreciat asupra „neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor ce îi reveneau recurentului, în conformitate cu dispoziţiile art.8 pct.A2 din Contractul de administrare nr.4/2008”, ce prevăd: „organizează şi coordonează activitatea medicală din cadrul secţiei/laboratorului sau serviciului medical, fiind responsabil de realizarea indicatorilor specifici de performanţă ai secţiei/laboratorului sau serviciului medical, prevăzuţi în anexa la prezentul contract de administrare”, fiind de netăgăduit că, contractul de administrare a fost perfectat de părţi sub imperiul Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, atât timp cât, potrivit art.184 din lege:

„(1) Secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un şef de secţie, şef de laborator sau, după caz, şef de serviciu. Aceste funcţii se ocupă prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile legii, organizat conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

(2) În spitalele publice funcţiile de şef de secţie, şef de laborator, farmacist-şef, asistent medical şef sunt funcţii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, farmacişti, biologi, chimişti şi biochimişti sau, după caz, asistenţi medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă.

(3) Şefii de secţie au ca atribuţii îndrumarea şi realizarea activităţii de acordare a îngrijirilor medicale în cadrul secţiei respective şi răspund de calitatea actului medical, precum şi atribuţiile asumate prin contractul de administrare.

(4) La numirea în funcţie, şefii de secţie, de laborator sau de serviciu vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatori specifici de performanţă. Contractul de administrare poate fi prelungit şi poate înceta înainte de termen, în principal, în cazul neîndeplinirii indicatorilor specifici de performanţă. Pe perioada existenţei contractului de administrare, eventualul contract de muncă încheiat cu o altă instituţie publică din domeniul sanitar se suspendă. Conţinutul contractului şi metodologia de încheiere a acestuia se vor stabili prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Dacă şeful de secţie selectat prin concurs se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile sub sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului de administrare………”, aceasta în condiţiile în care, în contextul Legii nr.95/2006 - privind reforma sănătăţii, toate aspectele ce trebuiau a fi avute în vedere, la luarea măsurii împotriva recurentului, necesitau circumscrierea la dispoziţiile cuprinse în lege.

Astfel, potrivit art.442:

„(1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale”.

În speţă, fiind vorba de o sesizare/plângere anonimă, cu privire la activitatea recurentului, în calitatea sa de şef de secţie din cadrul Secţiei Chirurgie Clinică Cardio-Vasculară, înregistrată la DSPJ Constanţa sub nr.8671/10.06.2010, stabilirea Comisiei de control trebuia făcută conform dispoziţiilor cuprinse în Legea nr.95/2006 şi nicidecum în  maniera în care s-a dispus, deoarece potrivit art.443 din lege:

„(1) Plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul. În cazul medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, plângerea se depune la colegiul în a cărui rază medicul îşi desfăşoară activitatea.

(2) Biroul executiv al Consiliului naţional dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină.

(3) Împotriva deciziei de respingere a plângerii persoana care a făcut plângerea poate depune contestaţie la colegiul a cărui decizie se contestă. Aceasta se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului naţional.

(4) Plângerile împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivel teritorial sau naţional se înaintează Comisiei superioare de disciplină”,

iar, potrivit art.444:

„(1) În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.

(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină este desemnat de autorităţile de sănătate publică, la nivel teritorial, şi de Ministerul Sănătăţii Publice, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

(4) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Statutul Colegiului Medicilor din România”

În acest context, reţine Curtea că luarea măsurii încetării activităţii recurentului, conform reţinerilor făcute prin actul de control şi ulterior prin Raportul medical de cercetare disciplinară, este nelegală, urmare nerespectării dispoziţiilor legale sus-citate, atât timp cât, potrivit art.445 din Legea nr.95/2006:

„(1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de adunarea generală a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplină vor fi aleşi de Adunarea generală naţională.

(2) Membrii comisiilor de disciplină vor fi aleşi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani şi care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.

(3) Funcţia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul Colegiului Medicilor din România.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplină este de 6 ani.

(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România ori prin numirea unui alt reprezentant în cazul membrilor desemnaţi de către Ministerul Sănătăţii Publice sau autoritatea de sănătate publică”.

Mai mult decât atât, în lege se prevede expres (art.450) că:

„(1) Ancheta disciplinară se exercită prin persoane desemnate în acest scop de către biroul consiliului colegiului teritorial sau, după caz, de către Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România.

(2) Unităţile sanitare sau cele de medicină legală au obligaţia de a pune la dispoziţie comisiilor de disciplină sau persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionării cauzei”.

Că în speţă, s-a exercitat o acţiune disciplinară împotriva recurentului, este de necontestat, odată ce, au fost întocmite, urmare raportului de control, Concluzii şi recomandări privind constatările comisiei de control din cadrul DSP Constanţa, cu privire la modul în care s-a desfăşurat activitatea medicală a Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară condusă de profesor universitar doctor P.M.E., în perioada 01.01.2009 – 31.03.2010, emise sub nr.10164/07.07.2010, menţionându-se că, „în urma cercetării disciplinare efectuate” se propune „sancţionarea recurentului” şi pentru care s-a întocmit Raportul medical de cercetare disciplinară nr.18296/30.07.2010, prin care „se propune sancţionarea medicului şef de secţie” din cadrul Clinicii de Chirurgie Cardio-Vasculară a SCJU Constanţa, pentru „nerespectarea obligaţiilor stipulate în contractul de administrare nr.4/2008 şi Actului adiţional nr.252/30.10.2009, încheiat cu managerul spitalului”.

În aceste condiţii, apreciază Curtea că, alăturat dispoziţiilor legale sus-citate, luarea măsurii împotriva recurentului trebuia să se fundamenteze şi pe dispoziţiile din Statutul Colegiului Medicilor din România, ce în art.97 stipulează că: „Constituie abatere disciplinară fapta săvârşită cu vinovăţie prin care se încalcă jurământul depus, legile şi regulamentele specifice profesiei de medic, Codul de deontologie medicală, prevederile prezentului statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din România, precum şi orice altă faptă săvârşită în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care este de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale corpului profesional”, ţinându-se seamă de dispoziţiile cuprinse în conţinutul art.101, ce prevăd:

„1) În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în completuri de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu;

2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în completuri de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale;

3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină, obligatoriu membru al colegiului, este desemnat de direcţiile de sănătate publică, la nivel teritorial, şi de Ministerul Sănătăţii, la nivelul Comisiei superioare de disciplină”.

Dintr-o altă perspectivă, potrivit art.102 din Statut :

„1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de către adunarea generală a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplină vor fi aleşi de către Adunarea generală naţională…”, iar în baza art.112:

„În baza deciziei biroului consiliului de declanşare a procedurii disciplinare, persoana, sau, după caz, persoanele desemnate cu cercetarea faptei vor audia medicul reclamat, persoana care a făcut sesizarea, eventualii martori propuşi şi aduşi de către reclamant, vor solicita, dacă este cazul, opinii ale specialiştilor în materie şi vor strânge toate probele pe care le consideră utile cunoaşterii cât mai exacte a faptei şi împrejurărilor în care aceasta s-a produs”.

Concluzionând, Curtea apreciază că activitatea medicală desfăşurată de recurent nu putea fi examinată decât de specialişti din acelaşi domeniu şi nicidecum de persoane având o altă specializare, astfel cum s-a întâmplat în speţă, odată ce membrii comisiei de anchetă, în Raportul de control şi Concluziile şi recomandările întocmite, au reţinut aspecte legate de intervenţiile chirurgicale efectuate pe secţie, şi în legătură cu care au apreciat a fi fost efectuate „selectiv amputaţii pacienţilor” sau că acele intervenţii „nu au aparţinut chirurgiei cardio-vasculare”.

În speţă, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să rezulte că recurentul ar fi săvârşit abateri de la legislaţia în vigoare, care să constituie un risc iminent pentru sănătatea pacienţilor sau a salariaţilor, iar „lipsa nejustificată din secţie a unor mijloace fixe”, nu poate fi o cauză pentru luarea măsurii împotriva sa, când chiar membrii comisiei de control reţin că „aceste mijloace fixe nu sunt în patrimoniul pârâtei, ele sunt date în baza unor înscrisuri societăţilor comerciale care au obligaţia de a le verifica, repara şi upgrada”.

Toate aspectele privind „inventarierea unor bunuri”, ca împrejurări de fapt ce au constituit unul din motivele pentru care s-a apreciat că recurentul nu şi-ar fi îndeplinit „culpabil obligaţiile ce-i reveneau, în conformitate cu dispoziţiile art.8 pct.A2 din contractul de administrare nr.4/2008”, nu sunt de natură a motiva luarea măsurii împotriva recurentului, atât timp cât chiar comisia reţine că „SCJU Constanţa nu a nominalizat un gestionar pentru aceste bunuri”, iar inventarierea a vizat materialele sanitare specifice, pentru care competenţa aparţinea intimatului.

În ceea ce priveşte reţinerile comisiei privind FSZ şi FOCG, referitoare la neataşarea ordinelor de plată, adeverinţelor de salarii etc., Registrele de internări/ieşiri, modul de tipizare a acestora, Curtea reţine în esenţă că:

-OMS nr.1782/2006 modificat reglementează înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă, iar spitalizarea la zi nu are prevederi privind ataşarea acelor acte, aceasta cu atât mai mult cu cât FOCG- urile şi FSZ- urile au fost validate de grouperul de la Bucureşti, ceea ce presupune că setul de date minime ale pacienţilor au fost acceptate;

-arhivarea conform Legii nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale statuează asupra împrejurării că „managerul pârâtei este cel care trebuie să se ocupe de această activitate şi răspunde de ea”, astfel că în sarcina recurentului nu se poate reţine „necompletarea în mod corect” a proceselor verbale de la arhiva pârâtei, cum de altfel nu se poate reţine că FOCG, FSZ, Registrele de internări/ieşiri, „nu sunt tipizate după ultima legislaţie”.

Totodată, reţine Curtea că, în aceeaşi măsură, nu se poate reţine în sarcina recurentului vreo presupusă abatere privind împrejurarea că „unii pacienţi datorită afecţiunilor medicale pe care le aveau, au necesitat în timpul unui an calendaristic mai multe spitalizări” sau că „unii angajaţi ai secţiei au avut la un moment dat calitatea de pacienţi”.

Dintr-o altă perspectivă, Curtea are în vedere că Decizia nr.1266 din 29.07.2010 (iniţial 1261) nu face referire la niciuna din faptele considerate abateri grave, ce au constituit temei al sancţiunii aplicate, nu este precizată data săvârşirii faptei, nu este descrisă fapta şi nici nu face referire la aspecte privind fişa postului recurentului, pentru a arăta care dintre faptele săvârşite ar fi „neîndeplinite culpabil”, în conformitate cu dispoziţiile art.8 pct.A2 din contractul de administrare nr.4/2008, pentru ca, instanţa să poată verifica în concret, gravitatea abaterilor disciplinare, termenul în care s-a aplicat sancţiunea şi dacă, este vorba de abateri repetate.

Astfel, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menţionarea aspectelor care o individualizează şi anume: data la care a fost săvârşită, precum şi modalitatea în care s-a comis, aspecte în raport de care, instanţa poate verifica temeinicia reţinerilor făcute în sarcina părţii implicate, în speţă a recurentului.

În acest sens, verificând decizia contestată, se poate lesne observa că aceasta nu întruneşte toate elementele obligatorii şi necesare, pentru ca instanţa să poată face o analiză pertinentă a faptelor ce au fost reţinute în sarcina recurentului şi care ar fi fost săvârşite la o anumită dată, comise într-o anumită manieră, ce ar fi de natură a reprezenta o „neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor ce-i reveneau”, aceasta rezumându-se numai a cuprinde în preambulul său referiri la: Notificarea nr.18227/29.07.2010, contractul individual de muncă nr.3065/12.10.2007 şi prevederile art.184 alin.4 din Legea nr.95/2006 modificată, aplicabilă la data încheierii Contractului de administrare nr.4/2008.

Pentru toate considerentele sus-expuse, admiţând recursul în conformitate cu dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea dispune modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii în parte a acţiunii, cu consecinţa anulării Deciziei nr.1266/29.07.2010 (iniţial nr.1261), pe care o apreciază ca nelegală şi netemeinică.

Ca urmare a anulării deciziei sus-amintite, Curtea dispune în sensul reintegrării recurentului reclamant în funcţia deţinută anterior luării măsurii nelegale împotriva sa, potrivit art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, conform cu care: „La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută”, iar, potrivit aceluiaşi articol alin.1, se va dispune obligarea intimatului pârât la plata drepturilor băneşti cuvenite recurentului reclamant, începând de la data de 29.07.2010 până la reintegrarea efectivă, pentru că, potrivit textului de lege: „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public”.

Deoarece nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, privind necesitatea acordării unor daune morale, Curtea apreciază în sensul respingerii capătului de cerere privind plata unor daune morale, ca nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art.274 Cod pr.civilă, intimatul pârât SCJU Constanţa va fi obligat la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului reclamant (onorariu avocat).

Domenii speta

Spete similare