Accident de circulatie. Calitatea asiguratorului în procesul penal.

Ultimele modificări aduse art. 54 din Legea nr. 136/1995 prin Legea nr. 304/2007 nu sunt de

natură să modifice calitatea asiguratorului în cadrul procesului penal, în cazul asigurării obligatorii

de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule, astfel încât efectele

Deciziei ICCJ nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art 54 alin. 4 şi ale art. 57

din Legea nr 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România referitoare la calitatea în care

participă în procesul penal societatea de asigurare, se menţin în continuare.

În cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu,

pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civila, coexistă răspunderea

civilă delictuală, fundamentată pe art. 1357 din Codul civil, cu răspunderea contractuală a

asiguratorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr.

136/1995.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, potrivit art. 19 C.proc.penal, acţiunea civilă

exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a

persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face

obiectul acţiunii penale.

Art. 57 din Legea nr. 136/1995 modificată de Legea nr. 304/2007

Decizia ICCJ nr. I din 28 martie 2005

Art. 81 Cod penal

Art. 1325 Cod civil

Prin sentinţa penală nr. 1243/18.11.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în

dosarul penal nr. 14415/212/2014 s-au hotărât:

In baza art.386 NCPP schimbă incadrarea juridică in art.178 alin.1 si 2 Cod penal

vechi cu aplicarea art.5 NCP.

„In baza art.178 alin.1 si 2 Cod penal vechi cu aplicarea art.5 NCP si art.375

NCPP condamna inculpatul [...] pentru infractiunea de ucidere din culpa la pedeapsa de

3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani

închisoare pe o durata de 5 ani închisoare, termen de încercare stabilit în condiţiile art.

82 C.pen.

În baza art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64

lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării

pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.397 NCPP admite in parte actiunea civila formulată de păr?ile civile ?i

obligă inculpatul in solidar cu S.C. [...] S.A. la plata sumei de 3000 Euro daune

materiale si 3000 Euro daune morale către partea civilă [...], 3000 Euro daune materiale

58

si 3000 Euro daune morale catre partea civila [...] si 3000 Euro daune materiale si 3000

Euro daune morale catre partea civila [...].

 In baza art.274 NCPP obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in sumă de

1000 lei către stat”.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut

următoarele:

„Prin rechizitoriul nr.16555/P/2011 a fost trimis in judecată inculpatul [...]

cercetat în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă,

prevăzută şi pedepsită de art. 192, al. 1 şi 2, din C. pen.

In actul de sesizare a instan?ei s-a re?inut că la data de 07.09.2011, în jurul orelor

19,00 un echipaj format din lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Constanţa

au fost sesizaţi de dispecerat cu privire la faptul că pe bulevardul Aurel Vlaicu din mun.

Constanţa s-a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a unei

persoane şi s-au deplasat la locul indicat. Aşa cum rezultă din cele consemnate în

procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 07.09.2011, orele 23,00,

evenimentul rutier a fost produs de autoturismul marca [...], cu numărul de înmatriculare

[...], proprietatea S.C. „[...]", condus de inculpatul [...], identificat pe bulevardul Aurel

Vlaicu din Municipiul Constanţa, aproape de axul drumului, orientat spre podul rutier

din zona „Dorally" şi numita [...], în vârstă de 75 de ani, în calitate de pieton, care se

angajase în traversarea străzii.

In urma impactului victima a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de

Urgenţă Constanţa pentru acordarea de îngrijiri medicale, unde în aceeaşi zi a decedat.

Conducătorul autovehiculului a rămas la fata locului, asistând la cercetările efectuate de

poliţişti. Rezultatul testării cu aparatul etilotest a inculpatului [...], în prezenţa martorului

asistent [...], a fost negativ, aspect confirmat şi de B.A.T.A. nr. 1259/A2/20.10.2011,

emis de S.M.L. Constanţa. Conform notei de constatare tehnică din 08.09.2011

autoturismul implicat în evenimentul rutier era corespunzător circulaţiei pe drumurile

publice.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 562/A3/2011 emis la data

de 29.09.2011 de către SJML Constanţa, moartea numitei [...] a fost violentă şi s-a

datorat insuficienţei respiratorii acute consecutivă unei rupturi de hil pulmonar drept cu

hemotorax masiv drept. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu şi de

corpuri dure şi au legătură directă cu cauza morţii.

Potrivit B.A.T.A. nr. 1081/A12 din 12.09.2011, emis de S.J.M.L. Constanţa, în

proba de sânge analizată, recoltată numitei [...] la ora 20,35 la Spitalul Judeţean de

Urgenţă Constanţa, în vederea stabilirii alcoolemiei, nu s-a constatat alcool.

Martorul ocular [...] a precizat că în ziua de 07.09.2011, în jurul orei 20,00, se afla

pe b-dul Aurel Vlaicu, în zona restaurantului „[...]", la aproximativ 10-15 metri de

trecerea pentru pietoni, care nu era marcată, dar era pre-semnalizată şi semnalizată

corespunzător. Pe bulevardul Aurel Vlaicu traficul era moderat, vizibilitatea specifică

zilei şi carosabilul uscat, iar la un moment dat a observat că de pe trotuarul cu

59

Complexul „[...]" s-a angajat în traversarea străzii, o femeie în vârstă, care avea o sacoşă

în mână şi o poşetă pe umăr. Victima a parcurs jumătate din lăţimea drumului, iar în

momentul în care a ajuns la axul străzii a avut o ezitare, în sensul că a mers mai încet,

pentru că a observat că din partea ei dreaptă venea în viteză o autoutilitară de culoare

albă, inscripţionată „Transport Agabaritic", cu benzi portocalii.

In acel moment, autospeciala a acroşat pe victimă, care a fost proiectată în aer şi a

căzut la aproximativ 1 metru de bordură, orientată cu picioarele către axul drumului, fară

ca şoferul să schiţeze vreun gest de evitare a pietonului. După accident, conducătorul

auto a coborât din maşină vorbind la telefon şi a aşteptat sosirea poliţiei rutiere.

Martorul [...] a declarat că în ziua respectivă, în jurul orei 20.00, se afla la

prietenul său într-un apartament situat la etajul 4 în blocul [...], …, pe bulevardul Aurel

Vlaicu, când a auzit un zgomot specific unui accident rutier. Înainte de a coborî să vadă

ce s-a întâmplat, a observat din apartament o femeie în vârstă, întinsă pe carosabil în

zona marcajului pietonal, lângă bordură, pe sensul de mers către cartierul km 4-5, cu

picioarele orientate spre axul drumului. Tot de la etaj a observat lângă victimă un bărbat,

care se ţinea cu mâinile de cap, iar pe partea carosabilă era oprită o autospecială. În jur,

erau împrăştiate o geantă, şi o sacoşă. După ce a coborât, a observat că în apropierea

locului unde se afla căzută femeia se aflau un batic şi pete de sânge. Afară era încă

lumină, carosabilul uscat, iar drumul în zonă era proaspăt asfaltat, însă marcajul pietonal

nu era refăcut, deşi existau indicatoare de presemnalizare şi semnalizare a trecerii pentru

pietoni pe ambele sensuri.

Inculpatul [...] a declarat că la data de 07.09.2011, în jurul orei 20,00 conducea

autoturismul marca [...], cu numărul de înmatriculare [...], proprietatea S.C. „[...]", pe

bulevardul Aurel Vlaicu, dinspre zona „Anda" către zona complexului „Dorally Mall",

rulând cu o viteză de aproximativ 50 km/h, în condiţii de vizibilitate redusă, trafic

moderat şi carosabil uscat. La un moment dat, a observat o femeie, care se angajase în

traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni şi pe care a acroşat-o cu partea dreaptă a

maşinii, după ce a frânat şi a încercat zadarnic evitarea acesteia.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că „lipsa marcajelor longitudinale

din zona accidentului şi lipsa marcajului transversal „trecere pentru pietoni" au favorizat

producerea accidentului", „viteza cu care autoturismul rula în pre-momentul

accidentului a fiind de 46,76 km/h", stabilind că „starea de pericol a apărut în momentul

în care pietonul a apreciat că accidentul „nu putea fi evitat de conducătorul auto prin

frânare deoarece timpul care-i era necesar pentru oprire, de 3,04 s, era mai mare decât

timpul necesar de care a dispus pentru a realiza acest lucru, care a fost de 1,93 s",

arătând că accidentul „putea fi evitat dacă conducătorul auto aprecia corect situaţia

creată în trafic şi acorda prioritate pietonului aflat pe sensul său de traversare".

Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară auto

întocmit de expertul [...], la data de 27.07.2012, referitoare la întrebările relevante

cauzei, s-a reţinut că „viteza de impact a autoutilitarei pentru ipoteza în care victima ar fi

fost acroşată în locul unde s-a identificat punga din plastic, având în vedere că petele de

60

sânge marchează poziţia finală a acesteia, a fost de 40,66 km/h", „locul producerii

impactului între autovehicul şi pieton s-a produs cu 3,8 metri înainte de indicatorul

trecere pentru pietoni de pe sensul spre podul Dorally", iar „locul unde a căzut victima

fiind la 5,0 metri după indicator".

La data de 04.12.2012 s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare

auto, finalizată prin raport, la data de 24.07.2013, de către expertul ing. [...], din cadrul

Biroului de Expertize Judiciare Constanţa.

Potrivit concluziilor noului raport de expertiză, referitoare la întrebările relevante

cauzei, s-a reţinut că „viteza de deplasare a autospecialei în pre-momentul impactului a

fost de 62 - 65 km/h", iar „locul producerii impactului între autovehicul şi pieton,

raportat la indicatoarele de semnalizare a trecerii de pietoni, se afla la 0,8 - 0,9 m după

indicatorul trecere pentru pietoni", stabilind că „starea de pericol a fost generată de către

conducătorul autospecialei, care nu a redus corespunzător viteza la întâlnirea

indicatorului de presemnalizare trecere pentru pietoni şi la indicatorul trecere pentru

pietoni nu a mai putut opri pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare".

Expertul a apreciat a determinat/favorizat producerea accidentului", arătând că

„posibilităţile de evitare au aparţinut conducătorului autospecialei, care era obligat să

reducă viteza de deplasare la întâlnirea indicatorului de presemnalizare trecere pentru

pietoni şi să acorde prioritate de trecere pietonului".

Organul de urmarire penala arata ca in cazul de faţă, fiind prezente cele două

indicatoare, de semnalizare şi presemnalizare trecere pietoni, semnificaţia acestora

trebuia respectată chiar în lipsa marcajului pietonal.

Pentru a urmări utilitatea mijloacelor de semnalizare rutieră se impune analiza

rolului funcţional al fiecăreia în parte.

Organul de urmarire penala mai mentioneaza că marcajul se adresează în principal

pietonului, cu rol de orientare şi de ghidare a acestuia şi doar în mod secundar

conducătorilor de autovehicule, în măsura în care marcajul pietonal este vizibil acestora.

Conform art. 81, alin. 3, din OUG nr. 195/2002-rep., „marcajul transversal

constând din linii paralele cu axul drumului indică locul pe unde pietonii trebuie să

traverseze drumul".

In lipsa vizibilităţii marcajului pietonal (lucru posibil şi din cauze naturale

predictibile, de ex.: ploaie, întuneric, zăpadă), pentru avertizarea din timp a

conducătorilor auto se efectuează semnalizarea pe verticală, cu indicatoare a acestor

locuri de traversare, mijloc adresat cu precădere traficului rutier.

Semnalizarea rutieră (cap. IV din R.OUG nr. 195/2002-rep.,) în sens larg cuprinde

atât indicatoarele de semnalizare, cât şi cele de presemnalizare (avertizare).

Potrivit art. 66, alin. 3 şi 4 din R.OUG nr. 195/2002-rep., „Semnificaţia

indicatorului de avertizare începe din locul unde este amplasat. Indicatoarele de

avertizare se instalează înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum 50 metri în

localităţi..."

61

In cazul de faţă indicatorul „Presemnalizare trecere pietoni" avertiza conducătorii

auto despre apropierea de locul periculos.

Faţă de prevederile legale menţionate, în condiţiile existenţei unei asemenea

avertizări, organul de urmarire penala apreciaza ca nu se mai poate invoca prin urmare

caracterul imprevizibil al prezenţei unui pieton în zona carosabilă, iar conducătorul auto

nu mai poate invoca surprinderea sa de apariţia neaşteptată a pietonului aflat în

traversarea străzii.

Inculpatul [...] a recunoscut comiterea faptei, iar martorii audiaţi în cauză au

confirmat situatia de fapt.

La data de 15.09.2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoasterii

invinuirii.

Analizand probele administrate in faza de urmărire penală prezentate mai sus,

instan?a constată că sunt dovedite existen?a infrac?iunii ?i săvâr?irea sa cu vinovatie de

către inculpat.

Potrivit concluziilor noului raport de expertiză efectuat de dl expert [...], s-a

reţinut că „viteza de deplasare a autospecialei în pre-momentul impactului a fost de 62 -

65 km/h", iar „locul producerii impactului între autovehicul şi pieton, raportat la

indicatoarele de semnalizare a trecerii de pietoni, se afla la 0,8 - 0,9 m după indicatorul

trecere pentru pietoni", stabilind că „starea de pericol a fost generată de către

conducătorul autospecialei, care nu a redus corespunzător viteza la întâlnirea

indicatorului de presemnalizare trecere pentru pietoni şi la indicatorul trecere pentru

pietoni nu a mai putut opri pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare".

Expertul a apreciat a determinat/favorizat producerea accidentului", arătând că

„posibilităţile de evitare au aparţinut conducătorului autospecialei, care era obligat să

reducă viteza de deplasare la întâlnirea indicatorului de presemnalizare trecere pentru

pietoni şi să acorde prioritate de trecere pietonului".

Prin urmare, fapta inculpatului [...] care, la data de 07.09.2011, în jurul orelor

19,55, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare [...] pe bulevardul Aurel

Vlaicu din Municipiul Constanţa şi ajungând în dreptul blocului [...], a surprins şi a

accidentat pe trecerea de pietoni pe numita [...], care a decedat ulterior, aşa cum rezultă

din raportul medico-legal de necropsie nr. 562/A3/201129.09.2011 emis de SJML

Constanţa - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev.

de art. 192, alin. 1 şi 2, din C. pen.

Avand in vederea limitele de pedeapsă, cât ?i institutia modalitatii de executare a

pedepselor, instan?a constată că legea penala mai favorabila inculpatului este legea

veche, motiv pentru care in baza art.386 NCPP va schimba incadrarea juridica in art.178

alin.1 si 2 Cod penal vechi cu aplicarea art.5 NCP. La individualizarea pedepsei instanta

va face aplicarea criteriilor legale prevazute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de

pedeapsa, gradul de pericol social ridicat al faptei savarsite, persoana inculpatului care a

recunoscut fapta, nu are antecedente penale si a aratat ca a incercat sa repare cat a putut

62

prejudiciul si nu poate sa aprecieze cu privire la sumele solicitate de partile civile, dar

nu se opune”.

În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe penale au declarat apel

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, părţile civile [...], [...], [...] şi inculpatul

[...], criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în raport de motivele cuprinse

detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma

criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 408 C. proc. pen., Curtea constată că

apelul formulat de către apelantul asigurator SC [...] SA este fondat iar apelurile

declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, părţile civile [...],

[...], [...] şi apelantul inculpatul [...] sunt nefondate.

Prin sentinţa penală nr. 1243/18.11.2014 a Judecătoriei Constanţa s-a dispus

condamnarea inculpatului [...] sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă,

prev. de rt. 178 alin 1 şi 2 C.penal cu aplicarea art. 5 C.penal şi art 375 C.penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului [...] faptul că, la data de 07.09.2011, în jurul

orelor 19,55, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare [...] pe bulevardul Aurel

Vlaicu din Municipiul Constanţa şi ajungând în dreptul blocului [...], a surprins şi a

accidentat pe trecerea de pietoni pe numita [...], care a decedat ulterior, aşa cum rezultă

din raportul medico-legal de necropsie nr. 562/A3/201129.09.2011 emis de SJML

Constanţa.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea apelată prin prisma faptului

că instanţa de fond nu a dispus obligarea solidară a părţii responsabile civilmente la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, deşi a dispus obligarea, în solidar cu

inculpatul [...], la repararea pagubei.

În acest sens, s-a învederat faptul că noile norme de procedură extind răspunderea

părţii responsabile civilmente şi pe tărâm contractual astfel că asiguratorul are calitatea

de parte responsabilă civilmente în procesul penal iar obligaţia de a suporta cheltuielile

judiciare avansate de stat trebuie stabilită şi în sarcina acestuia, în solidar cu inculpatul.

Curtea constată că ultimele modificări aduse art. 54 din Legea nr. 136/1995 prin

Legea nr. 304/2007 nu sunt de natură să modifice calitatea asiguratorului în cadrul

procesului penal, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii

cauzate prin accidente de autovehicule, astfel încât, efectele Deciziei nr. I din 28 martie

2005 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art 54 alin 4 şi ale art 57 din Legea nr 136/1995

privind asigurările şi reasigurările în România referitoare la calitatea în care participă în

procesul penal societatea de asigurare, se menţin în continuare.

În acest sens, dispoziţiile legale care au format obiectul deciziei I/2005 a ICCSJ

(art 54 alin 4 din Legea nr 136/1995: Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii

pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane păgubite şi asigurători se dă: a) de către

proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul

acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit

prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi

63

să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de

constatare a pagubelor întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie şi avizare

de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă; b) de către persoana fizică sau de

reprezentantul legal al persoanei juridice păgubite, după caz, pe procesul-verbal de

constatare a pagubelor întocmit de asigurător în dublu exemplar; art. 57 din Legea nr

136/2005: Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule

se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot

exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei

acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de

producerea pagubei. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de

autovehiculele deţinute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva

asigurătorului prin Biroul asigurătorilor de autovehicule din România, dacă sunt

îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2) se regăsesc în art. 54 alin. 1 din Legea

nr. 136/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 304/2007.

Astfel, potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/2005 : „Despăgubirea se stabileşte

şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre

judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule

aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva

asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul

capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea

accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

 Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de

vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva

asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de

Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.

48 alin. 2.”

Aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. I/2005, dispoziţiile legale

anterior menţionate sunt instituite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor

accidentelor de circulaţie, ceea ce impune obligativitatea încheierii si menţinerii

valabilităţii contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice si juridice de

riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au in

proprietate.

 În aceste limite s-a prevăzut, prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 (actualul

54 alin. 1 din Legea nr. 136/2005), ca drepturile persoanelor păgubite prin producerea

accidentelor de autovehicule se pot exercita ?i direct împotriva asiguratorului de

răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui

răspunzător de producerea pagubei.

 Se constată că prin dispoziţiile legale ce reglementează asigurările si reasigurările

în România s-a urmărit a limita poziţia procesuala a societăţii de asigurare la calitatea sa

de asigurator, care îi oferă suficiente garanţii de apărare atât in nume propriu, cat si prin

subrogare în drepturile asiguratului.

64

De asemenea, caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de

societatea de asigurare exclude asimilarea poziţiei sale, cu calitatea de parte responsabilă

civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de

interpretare

Pe cale de consecinţă, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca

urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare

obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, fundamentată pe

art. 1357 din Codul civil, cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe

contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Constatând că ultimele modificări aduse art. 54 din Legea nr. 136/1995 prin Legea

nr. 304/2007 nu au introdus dispoziţii care să modifice calitatea asiguratorului în cadrul

procesului penal în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii

cauzate prin accidente de autovehicule, efectele Deciziei nr. I din 28 martie 2005 cu

privire la aplicarea dispoziţiilor art 54 alin 4 şi ale art 57 din Legea nr 136/1995 privind

asigurările şi reasigurările în România referitoare la calitatea în care participă în

procesul penal societatea de asigurare se menţin în continuare.

Având în vedere aceste considerente, va fi respins apelul Ministerului Public

privind obligarea asiguratorului SC [...] SA în solidar cu apelantul inculpatul [...] la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat întrucât nu are calitatea de parte responsabilă

civilmente, conform art. 274 alin. 3 C.proc.penală.

În ceea ce priveşte critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate apelantului inculpat [...], potrivit art. 72 C. pen., individualizarea judiciară a

pedepseise va realiza în raport cu dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de

persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Criteriile menţionate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret

pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului şi funcţiilor pedepsei.

Stabilirea circumstanţelor de comitere a faptelor şi a urmărilor produse, precum şi a

datelor personale ale inculpatului trebuie identificate şi analizate judicios, pentru a se

stabili în ce măsură se justifică reţinerea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante

judiciare.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului [...] se are

în vedere natura infracţiunii comise şi valoarea socială fundamentală încălcată prin

comiterea infracţiunii (dreptul la viaţă), faptul că în dinamica producerii accidentului

rutier culpa aparţine în exclusivitate inculpatului [...] care nu a redus viteza de deplasare

la întâlnirea indicatorului de presemnalizare pentru trecere de pietoni şi nu a acordat

prioritate de trecere pietonului, consecinţele infracţiunii comise, victima [...] fiind

transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru acordarea de

îngrijiri medicale, însă a decedat în aceeaşi zi.

65

Se are în vedere şi faptul că inculpatul [...] este necunoscut cu antecedente penale

şi a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse principale

de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 81 C.penal este de natură să realizeze scopul

preventiv şi educativ al pedepsei, nefiind identificate elemente de circumstanţă de natură

să micşoreze cuantumul pedepsei principale.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, potrivit art. 19 C.proc.penal, acţiunea

civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă

delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin

comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Părţile civile [...], [...] şi [...] au solicitat acordarea de 1.000.000 euro în

echivalentul în lei la cursul oficial al BNR reprezentând daune morale şi câte 10000

euro, în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR reprezentând daune morale.

Prin Încheierea de autentificare nr. 649/03.09.2011 a BNP [...], părţile civile [...],

[...] şi [...] au declarat faptul că au primit de la [...], la data autentificării prezentei

declaraţii, suma de 11000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului

de maşină soldat cu decesul numitei [...].

De asemenea, părţile civile [...], [...] şi [...] au menţionat că nu se vor constitui

părţi civile în procesul penal şi nu vor avea alte pretenţii cu privire la fapta anterior

menţionată şi nu doresc tragerea la răspundere penală a numitului [...].

Cu toate că au fost date aceste declaraţii autentificate, părţile civile [...], [...] şi [...]

s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.

Prima instanţă a acordat despăgubiri către aceste părţi civile fără a face nici un fel

de referire la existenţa declaraţiilor notariale prin care numiţii [...], [...] şi [...] declarau

că nu mai au pretenţii, de nici o natură, de la inculpatul [...].

 Declaraţiile autentificate date de părţile civile au caracterul unor acte juridice

unilaterale, supuse regulilor prevăzute de Noul Codul Civil, în vigoare la data formulării

declaraţiilor.

În art. 1325 Cod civil se prevede că dispoziţiile legale privitoare la contracte se

aplică în mod corespunzător actelor unilaterale, dacă prin lege nu se prevede altfel. În

art. 1167 Cod civil se prevede că toate contractele se supun regulilor generale din

prezentul capitol, iar regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute

în prezentul cod sau în legi speciale.

Părţile civile [...], [...] şi [...] îndeplineau condiţiile pentru a putea încheia în nume

propriu un contract, conform art. 1179 Cod civil, deci şi pentru un act juridic unilateral.

În condiţiile în care părţile civile [...], [...] şi [...] au declarat în mod valabil că au

fost despăgubite integral, în raport de prejudiciile produse prin decesul numitei [...],

prima instanţa trebuia să ia în considerare manifestarea de voinţă valabilă a acestor trei

părţi civile, să constate că prejudiciul a fost acoperit, astfel că nu mai putea să acorde

despăgubiri civile pentru prejudicii integral acoperite.

66

Este lipsit de consecinţe juridice eventuala manifestare de voinţă a inculpatului

[...] în cadrul procesului penal de a despăgubi părţile civile, având în vedere, pe de o

parte, Încheierea de autentificare nr. 649/03.09.2011 a BNP [...], din care rezultă că

părţile civile [...], [...] şi [...] au declarat faptul că au primit de la [...] suma de 11000 lei,

cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului de maşină soldat cu decesul

numitei [...] şi au menţionat că nu vor avea alte pretenţii cu privire la fapta anterior

menţionată iar, pe de altă parte, eventualele despăgubiri putând fi acordate de inculpat în

afara procesului penal.

Părţile civile prin apărător, au solicitat obligarea asiguratorului SC [...] SA la

despăgubiri, menţionând că nu este relevantă de poziţia exprimată de acesta şi chiar dacă

nu a fost parte în contract.

Alături de considerentele anterior menţionate, vor fi înlăturate apărările formulate,

având în vedere principiul relativităţii efectelor contractului, în sensul că acesta produce

efecte numai între părţile contractului, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, Curtea constată că acordul de voinţă al părţilor cu intenţia de a

produce efecte juridice este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi

obligaţiilor născute din contract. În schimb, terţii se pot prevala de efectele contractului,

însă fără a cere executarea acestuia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, în baza art.421 pct.l lit. b Cod procedură penală va

respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, împotriva

sentinţei penale nr. 1243/18.11.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul

penal nr. 14415/212/2014, ca nefondat.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de

către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

In baza art.421 pct.l lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de

către apelanţii părţi civile [...], [...] Şi [...] şi apelantului inculpat [...], împotriva sentinţei

penale nr. 1243/18.11.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, ca nefondate.

In baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe apelanţii părţi vătămate şi

apelantul inculpat la plata sumei de câte 300 lei, fiecare cheltuieli judiciare către stat.

In baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelantul

asigurător SC [...] SA, împotriva sentinţei penale nr. 1243/18.11.2014 pronunţată de

Judecătoria Constanţa.

Va desfiinţa în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 25 alin.l Cod procedură penală rap. la art.22 alin.l cod procedură penală va

respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de părţile civile [...], [...] şi [...].

Va înlătura din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare prezentei decizii şi menţine

celelalte dispoziţii.

Domenii speta

Spete similare