Puterea de lucru judecat. Eroarea privind procesul-verbal de punere în posesie

Este extrem de important de observat, tocmai din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti al cărei efect pozitiv a fost pe larg explicat în cuprinsul hotărârii primei instanţe, că în procesul civil desfăşurat în dosarul nr. 42/2004, finalizat prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005, a participat şi Direcţia Silvică Baia Mare, ca intervenient în interes propriu, cererea sa de intervenţie fiind respinsă ca neîntemeiată.

În cererea de intervenţie Direcţia Silvică Baia Mare a susţinut imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamanţilor Teleki Samoil, Pătru Reghina şi Pîrlogea Nicolae pe vechiul amplasament prin prisma prevederilor art. 24 al. 2 din Legea 1/2000.

Direcţia Silvică Baia Mare a învederat la acel moment că terenul pretins de reclamanţi se încadrează între excepţiile de la reconstituirea pe vechiul amplasament şi, pe cale de consecinţă, reconstituirea trebuie să se realizeze pe un alt amplasament decât cel solicitat, situat în apropierea celui exceptat.

Deşi judecătoria nu a găsit întemeiate aserţiunile intervenientei şi a dispus punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, nici intervenienta  Direcţia Silvică Baia Mare şi nici cele două Comisii de fond funciar nu au atacat sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005.

Ca atare, această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, iar efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.”

” În acord cu criticile recurenţilor, Tribunalul apreciază că reclamantul TS a probat că a fost în eroare la semnarea procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006,  eroare asupra identităţii fizice a obiectului punerii în posesie, fiind încredinţat la acel moment că amplasamentul terenului ce i se atribuie corespunde întocmai sentinţei civile nr. 769/2005.

Pentru ca falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic să fie viciu de consimţământ, trebuie întrunite cumulativ două cerinţe: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor pentru încheierea actului juridic, iar partea cocontractantă să ştie că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este hotărâtor. ”

DECIZIA CIVILĂ Nr. 53/R din data de 6 februarie 2015

Prin sentinţa civilă  nr. 330 din 29.05.2014 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş şi pe cale de consecinţă s-a respins cererea precizată a reclamantului TS, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu ale intervenienţilor PRE şi PN formulate în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea precizată a reclamantului TS, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu ale intervenienţilor PRE şi PN formulate în contradictoriu cu Instituţia Prefectului Judeţului Maramureş - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuş, Ocolul Silvic Tg. Lăpuş şi Direcţia Silvică Baia Mare, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, constatarea nulităţii absolute parţiale şi modificarea Titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată, reclamantul TS a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuş, Ocolul Silvic Tg. Lăpuş, Direcţia Silvică Baia Mare, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş, să constate care din cele două procese verbale de punere în posesie trimise de Comisia Locală Tg.Lăpuş la OCPI Maramureş au fost întocmite respectând dispoziţiile legale în vigoare şi hotărârile judecătoreşti, respectiv procesul verbal de punere în posesie din 18.10.2006 trimis la OCPI Maramureş cu adresa nr.1340/23.01.2007 şi procesul verbal de punere în posesie nr.27 din 30.08.2006 trimis la OCPI Maramureş cu adresa nr.9649/10.08.2007.

A reţinut prima instanţă că prin sentinţa civilă nr. 209 din 11.04.2012, instanţa  a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare invocată de către instanţă din oficiu  şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată. Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul TS, recursul fiind admis prin Decizia Civilă nr. 739/R/31.10.2012 a Tribunalului Maramureş, sentinţa a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare. Prin îndrumar, instanţa de recurs a apreciat că se impune ca în rejudecare, instanţa de fond  să pună cu prioritate în discuţie,  necesitatea precizării temeiului de drept substanţial al acţiunii, cu  aplicarea  dispoziţiilor art. 84 şi art.129 Cod procedură civilă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 862/319/2011*, iar prin precizarea depusă la data de 11.12.2012, reclamantul TS a lăsat la aprecierea instanţei operaţiunea de calificare juridică a acţiunii sale.

La data de 07.02.2013, petentul a formulat şi înaintat prin fax, în temeiul art.132 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, o solicitare de modificare a cererii iniţiale de chemare în judecată, prin care a cerut instanţei de judecată să constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.27 din 30 august 2006, încheiat între pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuş şi reclamantul TS, nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 eliberat de pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş, cu privire la suprafaţa de 3.000 mp UP II Şatra UA 104 G, precum şi modificarea acestui titlu de proprietate în sensul includerii suprafeţei de 3.000 mp UP II Şatra UA 104 C1.

În cuprinsul cererii de modificare, reclamantul  a mai solicitat, în conformitate cu prevederile art.57 alin.3 vechiul Cod de procedură civilă, extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a coproprietarilor PRE şi PN în calitate de intervenienţi  în interes propriu,  ca urmare a faptului că aceste persoane sunt, împreună cu petentul, titularele aceluiaşi drept de reconstituire a proprietăţii, de pe urma aceluiaşi autor, toţi trei având calitatea de reclamanţi în dosarele de fond funciar înregistrate la Judecătoria Tg. Lăpuş sub nr. 42/2002 şi nr. 1342/2002, care ulterior au stat la baza emiterii în comun a titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 . (filele 37-39 din dosar)

La data de 09.09.2013, solicitarea de modificare şi lărgire a cadrului procesual a fost înaintată în original, procedându-se la comunicarea acesteia cu celelalte părţile litigante şi intervenienţii, în vederea exprimării poziţiei procesuale,  iar ulterior la admiterea în principiu. (filele 127-133 din dosar)

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, prima instanţă a apreciat că primordială în dezlegarea raportului juridic litigios dedus judecăţii este calificarea juridică a acţiunii.

Astfel, pornind de la îndrumarul Deciziei Civile nr. 739/R/31.10.2012 a Tribunalului Maramureş, prin care s-a statuat faptul că reclamantul a declanşat un proces de fond funciar,  prin aplicarea dispoziţiilor art.84 şi art.129 din vechiul Cod de procedură civilă, în raport de terminologia juridică folosită de reclamant, de cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a precizărilor de acţiune depuse atât pe parcursul primului ciclu procesual cât şi în rejudecare, de starea de fapt descrisă, de natura dreptului ce se doreşte a fi ocrotit şi scopul urmărit prin promovarea acţiunii, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului este una prin care, aşa cum s-a precizat în mod expres în cel de-al doilea ciclu procesual, se tinde la constatarea nulităţii absolute a procesului verbal  de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale, respectiv modificarea actului subsecvent reprezentat de Titlul de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826.

Prima instanţa a apreciat că acest scop rezultă şi din modul de formulare a cererii iniţiale de chemare în judecată, deoarece prin solicitarea de a se constata care din cele două procese verbale vizate au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale în domeniu şi a hotărârilor judecătoreşti invocate, reclamantul a susţinut şi argumentat în fapt motivele de nulitate ale procesului verbal nr.27/30.08.2006, întemeiate pe premisa că acesta nu respectă vechiul amplasament al suprafeţei de 10 ha teren cu vegetaţie forestieră situat în teritoriul localităţii Stoiceni,  atribuită conform sentinţelor civile nr.373/25.02.2003 şi nr.769/13.09.2005.

De asemenea, raportat la solicitarea de ,,modificare a cererii de chemare în judecată’’, înaintată de petent la data de 07.02.2013 şi reiterată  în data de 09.09.2013, după punerea în discuţie a calificării acţiunii, judecătoria a apreciat că sunt incidente prevederile art.132 alin. 2 pct. 4 vechiul Cod de procedură civilă şi anume ipoteza înlocuirii acţiunii în constatare cu o cerere în realizarea dreptului, solicitarea având natura juridică a unei precizări de acţiune ce confirmă scopul urmărit de reclamant încă de la promovarea cererii iniţiale de chemare în judecată.

Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, acţiunea prin care se solicită declararea nulităţii este o acţiune în realizare, indiferent dacă se întemeiază pe un motiv de nulitate relativă sau absolută, întrucât prin pronunţarea nulităţii actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părţi şi nicidecum o acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, adică o acţiune în confirmare.

Natura juridică a prezentei acţiuni rezultă şi din finalitatea petitelor subsecvente celui de constatare nulităţii absolute totale a procesului verbal nr.  27 din 30 august 2006.

A reţinut prima instanţă că prin nulitatea absolută parţială şi modificarea titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 se urmăreşte practic excluderea subparcelei UP II Şatra UA 104 G şi înlocuirea acesteia prin atribuirea  subparcelei UP II Şatra UA 104 C1, teren afectat de canton silvic, împrejurare de fapt ce  constituie punctul principal de divergenţă între părţile litigante şi în raport de care s-au invocat atât pretenţiile reclamantului şi ale intervenienţilor cât şi apărările pârâtelor.

Deşi în cuprinsul precizării de acţiune se menţionează faptul că motivul de nulitate al procesului verbal de punere în posesie  nr. 27 din 30 august 2006 este prevăzut la art. 34 alin.6 din HG nr.290/2005 ( ,,persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate de a se prezenta la data punerii în posesie pot împuternici prin procură specială şi autentică, cu menţiunea expresă "Pentru punere în posesie", alte persoane, care vor semna procesul-verbal de luare în primire a terenului’’), în virtutea rolului activ conferit de art.129 din vechiul Cod de procedură civilă, judecătoria a apreciat că temeiul juridic al acţiunii a fost reprezentat, încă de la momentul promovării cererii, de prevederile art. III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată.

Faţă de prevederile art. art. III din Legea nr. 169/1997, ale art.52 din Legea nr.18/1991, art.4 şi art.75 alin.1 şi 2  din H.G. nr. 890/2005, judecătoria a reţinut că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş nu are calitate procesuală pasivă, implicarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în procedura de stabilire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar realizându-se sub forma reprezentării de către conducătorul instituţiei, ca membru în cadrul Comisiei Judeţene. În condiţiile în care, în cazul acţiunilor întemeiate pe normele de drept funciar,  legiuitorul a  prevăzut posibilitatea exclusivă a celor două comisii de a fi titulare de  drepturi şi obligaţii în plan procesual,  instanţa este de părere că această prerogativă nu poate fi exercitată, în mod fragmentat, de fiecare dintre instituţiile publice ai căror reprezentanţi intră în componenţa  comisiilor.

Pe fondul cauzei, judecătoria a reţinut că prin  sentinţa civilă nr. 373/25.02.2003 a Judecătoriei Tg.Lăpuş s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10,00 ha teren cu vegetaţie forestieră în favoarea reclamantului TS şi a numiţilor PRE şi PN. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005 pronunţată de aceeaşi instanţă, Comisia Locală este obligată să îi pună efectiv în posesie pe petenţii cu teren forestier în suprafaţă de 10,00 ha potrivit sentinţei civile nr. 373 din 25.02.2003 pe vechiul amplasament şi să înainteze documentaţia necesară în vederea eliberării titlului de proprietate.

Comisia locală Tg.Lăpuş a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, însuşit de reclamant prin semnarea lui, pentru suprafaţa de 10,00 ha teren cu vegetaţie forestieră, care nu corespundea vechiului amplasament în ce priveşte suprafaţa ocupată de construcţii. S-au avut în vedere de către comisia locală prevederile Legii nr. 1/2000, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate se făcea pe alte amplasamente, în situaţia în care aceste terenuri erau ocupate de construcţii sau alte amenajări silvice. Ulterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, conform art. 31 alin. 3, s-a prevăzut că reconstituirea se face pe vechile amplasamente, chiar dacă pe acestea se află construcţii, sedii de cantoane silvice sau alte amenajări, sub condiţia prevăzută în alineatul 4 al aceluiaşi articol, ca cel care beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate să aibă o suprafaţă minimă necesară pentru constituirea unui ocol silvic. (5 ha, conform OUG nr. 839/2005)

Ulterior, reclamantul a fost nemulţumit de amplasamentul pe care s-a făcut punerea în posesie, deoarece nu cuprindea şi construcţiile ce aparţin Ocolului Silvic Tg. Lăpuş. Astfel, la insistenţele reclamantului, Comisia Locală Tg.Lăpuş a întocmit un alt proces verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 9,6683 ha, care nu a fost datat şi nici înregistrat la Ocolul Silvic Tg.Lăpuş deoarece nu a fost însuşit de această instituţie. Acest din urmă proces verbal a fost înaintat la OCPI Maramureş prin adresa nr.1430 din 23.01.2007. (fila 159 din dosar)

 Prin adresa nr. 9649 din 10.08.2007 Comisia Locală a înaintat către OCPI Maramureş şi procesul verbal înregistrat sub nr. 27/30.08.2006. (fila 28 dosar de recurs)

Deoarece la OCPI Maramureş, instituţia care întocmeşte prin scriere titlurile de proprietate pentru comisia judeţeană, au fost înregistrate două procese verbale de punere în posesie a reclamantului, prin adresa nr. 3981/2007 a OCPI Maramureş, înregistrată la Primăria oraşului Tg.Lăpuş sub nr. 9821/17.08.2007, s-a solicitat punctul de vedere al Comisia Locale, cu privire la care din cele două procese verbale de punere în posesie să se emită titlul de proprietate. (fila 163 din dosar)

Răspunsul comisiei locale a fost că procesul verbal de punere în posesie nr. 27 din 30.08.2006 este cel care întruneşte condiţiile legale. (fila 32 dosar de recurs)

 Ca urmare s-a emis de către Comisia Judeţeană Maramureş titlul de proprietate cu nr. 5770/23.08.2007, cod 106826.

Judecătoria a reţinut că prin expertiza judiciară efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, expertul topo Ing. Sălăgean Andreea Renata a concluzionat următoarele:

În urma analizării şi transpunerii în teren a datelor cuprinse în procesului verbal contestat, punerea în posesie nu s-a realizat în conformitate  cu dispozitivul Sentinţei civile nr.769/2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, pronunţată în dosarul nr.42/2004, pe vechiul amplasament aşa cum a fost identificată de către expertul numit în respectiva cauză, Ing. Kalmar Tiberiu, ca urmare a excluderii subparcelei UA 104 C1. (filele 88-95)

Conform raportului de expertiză întocmit în cauza nr.42/2004 şi a modului de folosinţă actual, terenul este împărţit în două parcele egale ca suprafaţă (Vest şi Est), respectiv 50.000 mp fiecare.

Dacă în cazul parcelei Vest, amplasamentul este conform dispozitivului hotărârii judecătoreşti amintite, sub rezerva respectării schiţei raportului de expertiză şi a trasării în teren a parcelei conform acestei schiţe, în ceea ce priveşte parcela Est, amplasamentul acesteia, în urma comparării schiţei din raportul de expertiză întocmit de expert KT cu harta amenajistică a zonei şi actul de punere în posesie,  exclude subparcela UA 104 C1 (în suprafaţă de 3.000 mp) şi o altă parcelă cu categoria de folosinţă ,,Fâneaţă’’ (în suprafaţă de 3.404 mp), evidenţiate  în Anexa 5 la raport. (fila 111 din dosar)

D-na expert Ing. SAR  a constat faptul că procesul verbal nr.27 exclude, în mod justificat suprafaţa de 3.404 mp, având categoria de folosinţă ,,Fâneaţă’’, deoarece această parcelă nu este inclusă în amenajamentul silvic ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate şi anume Tg. Lăpuş, Stoiceni UP II Şatra şi cu privire la care reclamantul şi intervenienţii nici nu au invocat pretenţii.

Prima instanţă a reţinut că suprafaţa cumulată de 6.404 mp a celor două parcele excluse a fost compensată prin atribuirea unei suprafeţe egale în partea estică a amplasamentului, situată în unităţile amenajistice 104 B şi 104 A, suprafeţele excluse şi suprafaţa în compensare fiind evidenţiate în Anexa nr. V la raport. (fila 1112 din dosar). Prin completarea nr.1 la raportul de expertiză iniţial, s-a făcut precizarea că faţă de suprafaţa scriptică din sentinţa nr.769/2005 şi ulterior înscrisă în titlul de proprietate nr.5770/2007, respectiv ,,10.000 mp’’,  există o diferenţă în minus de 3.317 mp, astfel că punerea în posesie s-a realizat în mod efectiv pe o suprafaţă de 96.683 mp. (filele 191 – 193 din dosar).

Explicaţia constă în faptul că diferenţa de 3.317 mp nu mai era liberă la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti amintite deoarece fusese anterior atribuită şi inclusă în Titlul de proprietate nr.45560/39 din 09.05.2001 emis în numele lui TS, TI (autorii reclamantului) şi PR (Anexa nr.1 la completare – fila 194 din dosar).

De menţionat este faptul că acest aspect a fost avut în vedere cu ocazia întocmirii expertizei în dosarul  nr.42/2004, expertul Ing. KT excluzând justificat suprafaţa de 3.317 mp din numerele topografice aferente parcelei de Vest, şi astfel nu se poate invoca nerespectarea vechiului amplasament, deoarece expertiza judiciară topografică ce face parte integrantă din hotărârea judecătorească invocată nici nu a inclus  această diferenţă de suprafaţă.

Prima instanţă a conchis că rămâne de lămurit doar situaţia subparcelei UA 104 C1, teren forestier în suprafaţă de 3.000 mp, pe care se află cantonul silvic şi două anexe (executate în regie proprie de către Ocolul Silvic Tg. Lăpuş în anii 1968 şi 1972 şi neîntabulate în CF), teren ce constituie obiectul principal al acţiunii şi în jurul căruia este construită întreaga argumentaţie a părţilor, atât în susţinerea pretenţiilor reclamantului şi intervenienţilor cât şi în motivarea apărării pârâtelor.

Legalitatea întocmirii procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30.08.2006  a mai făcut obiectul controlului judecătoresc în mai multe cauze civile, înregistrate pe rolul acestei instanţe, printre care şi dosarul nr. 1050/319/2008, prin care reclamantul TS a solicitat instanţei,  în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală pentru stabilirea  dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuş, obligarea acesteia să-i comunice originalul Procesului-verbal de punere în posesie înregistrat la ocolul Silvic Tg. Lăpuş sub nr. 27 din 30.08.2006, sub sancţiunea obligării la daune cominatorii în sumă de 500 lei/zi până în ziua în care va pune la dispoziţie reclamantului actul solicitat.

 În considerentele hotărârii de soluţionare a litigiului, şi anume sentinţa civilă nr.432 din 25 Martie 2009, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului formulat de acelaşi reclamant, prin Decizia Tribunalului Maramureş nr.100/R/03.02.2010, s-au constatat următoarele:

,,Trecând la judecarea cauzei pe fond, instanţa reţine că acesta este semnat de către reclamantul TS, fiind eliberat în baza Sentinţei civile nr. 373 din 25.02.2003. În baza acestui proces-verbal de punere în posesie s-a emis titlul de proprietate reclamantului.

Instanţa mai reţine că reclamantul, are pe rolul acestei instanţe mai multe acţiuni cu caracter civil şi penal legate de legalitatea punerii sale în posesie şi inclusiv de legalitatea acestui Proces-verbal de punere în posesie, el nefiind de acord cu amplasamentul pe care a fost pus în posesie, cu toate că şi-a dat acordul la această punere în posesie conform procesului-verbal înregistrat la Ocolul Silvic Tg. Lăpuş sub nr. 27 din 30.08.2006.

Instanţa reţine că procesul verbal de punere în posesie în cauză are caracterul unui act juridic civil, care are ca efect  juridic obligativitatea acestuia între părţile semnatare în sensul că el nu poate fi modificat prin voinţa uneia din părţi decât cu acordul celeilalte părţi, iar lipsirea sa de efecte juridice nu se poate face decât cu acordul tuturor părţilor semnatare, respectiv, actul juridic este guvernat şi de principiul irevocabilităţii.

Instanţa reţine că în conformitate cu HG nr. 890/2005 art. 73, procesul-verbal de punere în posesie se încheie în prezenţa proprietarului pus în posesie, care va semna acest proces-verbal de punere în posesie, primind la cererea spre informare o copie după descrierea parcelară aferentă din amenajamentul silvic sau după caz, pentru suprafeţele situate în terenurile cu destinaţie agricolă din amenajamentele silvo-pastorale. În cazul de faţă nu există o astfel de cerere.

Instanţa mai reţine că, chiar dacă procesul-verbal de punere în posesie a fost încheiat într-un singur exemplar, acest aspect nu încalcă drepturile sau interesele reclamantului atâta timp cât el a primit o copie a acestuia şi atâta timp cât a fost emis un titlu de proprietate care nu a fost contestat în termenul legal, în condiţiile art. 53 şi 54 din Legea nr. 18/1991.

Văzând că reclamantul nu justifică un interes în promovarea acestei acţiuni, instanţa urmează a o respinge ca nefondată.’’

De asemenea, în cuprinsul hotărârii de respingere a recursului reclamantului, instanţa superioară a reţinut faptul că ,,procesul – verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, fiind încheiat doar un singur exemplar în original, recurentului i s-a înaintat o copie xerox a acestui proces – verbal de punere în posesie, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 5770/2007.

Potrivit art. 34 al. 4 din HG nr. 890/2005 : „Punerea în posesie  se face prin întocmirea procesului – verbal, conform modelelor prevăzute la anexa 19 şi prin semnarea acestuia. Un exemplar al procesului – verbal se înmânează proprietarului împreună cu schiţa terenului”.

În textul de lege sus menţionat nu se stipulează că proprietarului i se înmânează procesul – verbal în original.

Recurentul – petent a primit o copie a  acestui proces – verbal de punere în posesie, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate, ceea ce face ca prezenta acţiune să fie lipsită de obiect.

Recurentul nu a fost privat de un proces echitabil întrucât dispoziţiile  legale au fost respectate (art. 34 al. 4 din HG nr. 890/2005). O expertiză judiciară nu este utilă cauzei pentru a verifica dacă procesul – verbal de punere în posesie este original sau nu, atât a timp cât  copia acestuia se află la dosarul cauzei (fila 4), iar legalitatea lui a fost verificată de către organul de urmărire penală, soluţia fiindu-i defavorabilă reclamantului – recurent.’’

Prima instanţă a reţinut că sentinţa civilă nr. 432/25.03.2009 se bucură de putere de lucru judecat, aşa încât dezlegarea dată, prin această hotărâre, problemei de drept referitoare la desfiinţarea procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30.08.2006, se impun în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, decizia nr. 3028 din 4 mai 2012)

Aşadar, spre deosebire de excepţia autorităţii de lucru judecat, puterea de lucru judecat presupune diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni.

Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.2 din vechiul Cod civil în relaţia dintre părţi prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Neexistând identitate în ceea ce priveşte obiectul acţiunii, nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat.

Însă atât prezumţia, cât şi excepţia lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituţia puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti şi care are la bază două reguli fundamentale şi anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluţia cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.

Prima instanţă a reţinut că, sub aspect formal, o parte din  motivele de nulitate a procesului verbal contestat au fost invocate şi analizate cu ocazia tranşării raportului juridic litigios dedus judecăţii în dosarul nr. 1050/319/2008, şi anume nerespectarea prevederilor H.G. nr.890/2005, iar concluziile au fost în sensul confirmării valabilităţii procesului verbal contestat.

Obţinerea unei soluţii de anulare a procesului verbal nr. 27 din 30.08.2006, a cărui legalitate a fost confirmată printr-o  hotărâre judecătorească anterioară, ar reprezenta o încălcare a efectelor puterii de lucru judecat ce poartă asupra sentinţei nr. 432/25.03.2009 (definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.100/R/03.02.2010), cu atât mai mult cu cât motivele formale invocate în  fapt şi în drept sunt aceleaşi.

Trecând mai departe la principalul argument de fond al nulităţii procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 şi a actului administrativ subsecvent - Titlul de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826, respectiv nerespectarea parţială a vechiului amplasament al suprafeţei de 10 ha, prin excluderea subparcelei UA 104 C1, în suprafaţă de 3.000 mp, prima instanţă a  reţinut că relevantă în cauză este identificarea reperului temporal în raport de care se va analiza legalitatea modalităţii de stabilire a amplasamentului celor 10 ha de teren forestier, potrivit principiului tempus regit actum. Acest principiu este conţinut şi de legile ulterioare Legii nr. 18/1991. Este vorba de Legea nr. 169/1997, care prevede la art. III alin. 1 că nulitatea actelor de constituire şi a celor de reconstituire a dreptului de proprietate operează în raport de dispoziţiile aplicabile la data încheierii actului juridic, şi de Legea nr. 1/2000, care, la art. 2 alin. 2, prevede că „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare”.

În speţă, momentul este data de 29.04.2003, data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr.373/25.02.2003, pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosarul 1324/2002, ce reprezintă hotărârea iniţială prin care s-a admis plângerea formulată de petenţii TS, PR şi PN, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Maramureş şi Comisia Locală Tg. Lăpuş, s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr.339 din 23.05.2002 şi obligarea intimatelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în natură forestier în suprafaţă de 10 ha, situat pe teritoriul localităţii Stoiceni, sentinţă ce a stat la baza demersurilor ulterioare ale reclamantului pe lângă instituţiile abilitate în vederea punerii în posesie precum şi la baza promovării acţiunii ce a făcut obiectul sentinţei nr. 769 din 13.09.2005.

Prima instanţă s-a raportat la prevederile art. 24 din Legea 1/2000 al. 2 şi 3 conform cărora se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru persoanele fizice şi juridice, următoarele terenuri forestiere:…b) terenurile pe care se află sau sunt în curs de realizare construcţii sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalaţii ori alte mijloace fixe;…(3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente.’’

Conţinutul Legii nr.1/2000 a fost modificat prin Legea nr.247/2005 în sensul că reconstituirea se putea face pe vechile amplasamente chiar dacă pe acestea se află construcţii, inclusiv cele de  corectare a torenţilor, sedii de cantoane silvice sau alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, sub condiţia prevăzută de alin. 4 al aceluiaşi articol, respectiv, ca cel care beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate să aibă o suprafaţă minimă necesară pentru constituirea unui ocol silvic. 

De asemenea, prin Decizia nr. 602/2008 , Curtea Constituţională a României  a constatat că prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 sunt neconstituţionale.

Prima instanţă a observat că prevederile Legii nr.1/2000 se completau cu dispoziţiile art.45 din Legii nr.18/1991, în forma aflată în vigoare la acelaşi moment vizat: ,,(1) Persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.(2) Dacă pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se află construcţii sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuţie sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrişate, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu respectarea aceloraşi condiţii, în imediata apropiere.’’

A concluzionat prima instanţă că pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, ar trebui ca actele de reconstituire realizate în favoarea reclamantului şi ale intervenienţilor să se fi făcut cu încălcarea dispoziţiilor legii civile aplicabilă la momentul obligării celor două Comisii în vederea punerii în posesie şi a emiterii titlului de proprietate, în cazul de faţă, al Legii nr.18/1991 şi ale Legii nr.1/2000, or nu se poate reţine că actele de reconstituire realizate în favoarea reclamanţilor sunt lovite de nulitate absolută.

Astfel, în speţa dedusă judecăţii nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute  la  art. III alin. 1 din Legea nr.169/1997 pe de o parte pentru că dispoziţiile Legii nr.18/1991 şi ale Legii nr.1/2000, în forma lor amintită mai sus, nu prevedeau reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar pe de altă parte, sunt aplicabile dispoziţiile art.24 alin.2 lit. b şi alin. 3 din Legea nr.1/2000, care prevedeau prin coroborare cu dispoziţiile înscrise în art.45 din Legea nr.18/1991, că punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, dacă pe acestea din urmă se află sau sunt în curs de realizare construcţii sau amenajări silvice.

Prima instanţă a observat că interesele reclamantului şi ale intervenienţilor nu au fost efectiv vătămate deoarece prin atribuirea în compensarea subparcelei UA 104 C1 a unui teren cu o suprafaţă egală, raţiunea, scopul şi finalitatea prevederilor legale în discuţie au fost atinse, iar excluderea parţială a unei parcele din vechiul amplasament s-e efectuat în limitele şi cu respectarea normelor de drept funciar incidente.

S-a reţinut şi atitudinea inconsecventă a reclamantului care a acceptat amplasamentul cuprins în actul de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, semnând personal procesul verbal de punere în posesie. Ulterior semnării acestui proces verbal,  nu a  mai fost de acord cu amplasamentul iniţial acordat,  solicitând un alt amplasament, sens în care a fost încheiat cel de-al doilea proces verbal de punere în posesie, înaintat la OCPI Maramureş prin adresa nr.1430 din 23.01.2007.

Ca urmare, în temeiul art. III alin.1 din Legea nr. 196/1997, art.24  din Legea nr.1/2000 şi art.45 din Legea nr.18/1991, prima instanţă a respins atât acţiunea reclamantului TS cât şi cererile de intervenţie în interes propriu ale intervenienţilor PRE şi PNe, ca neîntemeiate, reţinând că procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate contestate, sunt legal emise.

Recurenţii TS şi PR au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, iar e fond, admiterea cererii aşa cum a fost precizată.

Recurenţii au susţinut că sentinţa pronunţată de judecătorie e vădit nelegală întrucât în motivarea hotărârii prima instanţă s-a lansat în descrierea şi dezbaterea unor aspecte doctrinare, unele chiar scoase din context , care nu numai că nu lămuresc complexul de împrejurări care a determinat starea litigioasă dintre părţi, dar chiar au complicat voit dezlegarea pricinii.

În acest context, întregul expozeu legat de calificarea acţiunii cu trimiteri la lucrări de referinţă este total inutil în condiţiile în care cererea fusese precizată, indicându-se obiectul cererii: acela de constatare a nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie şi a nulităţii absolute a Titlului de proprietate emis în baza acestuia.

Abordarea acestor aspecte legate de calificarea cererii reclamanţilor a avut ca scop, în cele din urmă, calificarea acesteia într-o acţiune în realizare care s-ar întemeia, în opinia instanţei, pe dispoziţiile art. III din Legea nr.169/1997. Această argumentaţie, aparent profund documentată nu urmăreşte decât ca finalitate  respingerea pretenţiilor lor, ignorând faptul că motivele de nulitate absolută invocate sunt cele reglementate de legea generală, adică de Codul civil 1864  încă în vigoare la acea dată, respectiv lipsa consimţământului datorată unei erori obstacol şi a încălcării unei norme imperative sau a ordinii sociale, recte a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Recurenţii au solicitat instanţei  de recurs să constate că întreaga stare litigioasă se datorează nerespectării de către intimate a dispozitivului Sentinţei civile nr. 769/13.09.2005, pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosarul nr. 42/2004, definitivă şi irevocabilă care statuează următoarele" Obligă Comisia Locală Târgu Lăpuş să pună efectiv în posesie petenţii cu terenul forestier în suprafaţă de 10 ha potrivit sentinţei civile nr. 373 din 25.02.2003 pe vechiul amplasament identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer KT şi să înainteze documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate către Comisia Judeţeană Maramureş pe care o obligă la emiterea titlului de proprietate în favoarea petenţilor asupra terenului mai sus  identificat”.

Încheierea unui act juridic în dezacordul total al unei hotărâri judecătoreşti irevocabile nu reprezintă o cauză de nulitate absolută pentru instanţa de fond care preferă să inventeze argumente care, din punctul de vedere al recurenţilor, pun în evidenţă mai degrabă o greşită şi vădit nelegală abordare.

Mai mult, o asemenea abordare este extrem de periculoasă, deoarece lasă să se înţeleagă că respectarea şi punerea în aplicare a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti este facultativă şi la latitudinea unor interese obscure care nu fac altceva decât să protejeze interesele Ocolului Silvic Târgu Lăpuş şi Direcţiei Silvice Maramureş în legătură cu păstrarea cu orice preţ în patrimonial acestora a unei construcţii cu o valoare derizorie, edificată fără autorizaţie, pe un teren care cunoşteau că nu le aparţine.

b )Tot în acest context, reţinerea din motivarea hotărârii criticate cum că legalitatea întocmirii procesului-verbal de punere în posesie ar fi făcut obiectul controlului judecătoresc în mai multe cauze civile înregistrate pe rolul acestei instanţe (dos. Nr.1050/319/2008, având ca obiect obligaţia de a face şi daune cominatorii) este lipsită de suport real, iar întreaga argumentaţie legată de instituţiile juridice ale autorităţii lucrului judecat şi puterii lucrului judecat, cu viguroase trimiteri la practica judiciară şi doctrină nu vine decât să demonstreze odată în plus că instanţa de fond s-a chinuit să inventeze o motivare a unei soluţii nedrepte.

Recurenţii au susţinut că, din punctul lor de vedere, cauzele de nulitate absolută sunt atât de evidente încât motivarea soluţiei criticată aici putea fi tăcută în mod corect prin aplicarea legii generale, respectiv ale codului civil şi nu pe presupuneri şi pretinse abordări pseudoştiinţifico.

c) Pe fond, reclamanţii recurenţi au reiterat complexul de împrejurări care a determinat starea litigioasă dintre părţi, accentuând cauzele de nulitate absolută ale actelor juridice a căror anulare au solicitat-o.

Recurenţii au arătat că după demersuri îndelungate şi extrem de costisitoare, intimatele, prin Sentinţa civilă nr.373/25.02.2003 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în Dosarul nr. 1324/2002, au fost obligate să le reconstituie în natură dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafaţă de 10 ha, situate pe teritoriul localităţii Stoiceni, jud. Maramureş. Dat fiind faptul că intimatele au refuzat constant să le reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, au fost nevoiţi să solicite instanţei de judecată competente, respectiv Judecătoriei Târgu Lăpuş, să dispună obligarea acestora la punerea în posesia efectivii asupra terenului în cauză şi la eliberarea titlului de proprietate. Cu această ocazie, instanţa de judecată a încuviinţat efectuarea unei expertize, prin care să se identifice amplasamentul terenului revendicat.

Judecătoria Târgu Lăpuş, prin Sentinţa civilă nr. 769/13.09.2005, pronunţată în Dosarul nr. 42/2004 a statuat în sensul celor arătate anterior, stabilind amplasamentul terenului de restituit. Tot ca urmare a insistenţelor lor au fost convocaţi de către reprezentanţii intimatei Comisia Locală Târgu Lăpuş pentru punerea efectivă în posesie. Din partea proprietarilor a participat recurentul TS, care, după ce a primit toate asigurările cum că punerea în posesie s-a realizat pe amplasamentul stabilit prin hotărârea judecătorească menţionată mai sus şi neavând posibilitatea studierii planului cadastral şi identificarea fiecărei parcele care compunea terenul în cauză, a semnat procesul-verbal de punere în posesie care a fost înregistrat la Ocolul silvic Târgu Lăpuş sub nr. 27/30.08.2006.

Ulterior, au constatat că au fost induşi în eroare, din procesul verbal de punere în posesie lipsind o suprafaţă de 3000 mp, situată în subparccla UA I 04 CI pe care se afla edificată o construcţie fără autorizaţie, care avea destinaţia de canton silvic, fiind compensată cu o altă parcelă în echivalent.

Faţă de această situaţie de fapt, a solicitat Comisiei locale o nouă punere în posesie care s-a realizat în prezenţa mandatarului lor, recurentul PN, care de această respecta amplasamentul cuprins în dispozitivul Sentinţei civile nr. 769/2005. Acest document, anexat în copie certificată, nu a fost însuşit însă de reprezentanţii Ocolului Silvic Tg. Lăpuş şi ai Direcţiei Silvice Maramureş, care au refuzat cu obstinaţie semnarea lui în vederea înaintării documentaţiei la OCPI Maramureş pentru întocmirea titlului de proprietate.

Cu toate că reprezentanţii Comisiei Locale Târgu Lăpuş au efectuat mai multe demersuri pentru semnarea de către reprezentanţii Direcţiei Silvice a procesului-verbal în cauză, aceştia au refuzat, mai mult chiar la un moment dat, ca urmare a implicării directe a directorului OCPI Maramureş, Comisia Locală a hotărât să ignore noul document de punere în posesie şi să treacă la întocmirea titlului de proprietate în baza primului proces-verbal de punere în posesie, adică a celui a cărui constatare a nulităţii  absolute se solicită.

Recurenţii au susţinut că argumentele de jure invocate pentru constatarea nulităţii absolute nu sunt cele ale art.III din Legea nr. 169/2007 cum în mod greşit şi tendenţios a reţinut instanţa de fond pentru a-şi argumenta o soluţie profund nedreaptă, ci sunt mult mai simple, respectiv lipsa consimţământului datorată unei erori obstacol, distructivă de voinţă (semnarea procesului verbal fiind încredinţat că acesta respectă amplasamentele stabilite de expertul KT) şi încălcarea unei norme imperative sau a ordinii sociale.

 Comentând această din urmă cauză de nulitate absolută, recurenţii au solicitat tribunalului să constate că amplasamentul pe care urmau să fie puşi în posesie fusese identificat anterior prin expertiza efectuată în dosarul nr. 42/2004, obligativitatea intimatelor de a se conforma fiind cuprinsă în însuşi dispozitivul sentinţei civile 769/2005. În această situaţie, punerea în posesie pe un alt amplasament a încălcat flagrant normele imperative care reglementează obligativitatea respectării întocmai a hotărârilor judecătoreşti. Acest aspect nu a fost sesizat de instanţa de fond, cu toate că era evidentă nerespectarea dispozitivului hotărârii invocate.

Acceptarea unei asemenea stări de fapt încalcă grav normele de convieţuire socială, acreditându-se ideea că respectarea hotărârilor judecătoreşti este facultativă şi nu obligatorie.

Recurenţii au solicitat a se avea în vedere faptul că  pentru soluţionarea pricinii de fată, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice, care a fost efectuată de expertul topograf SA. Prin raportul de expertiză efectuat, în funcţie de înscrierile din cartea funciară, s-a ajuns la aceleaşi concluzii ca şi cele ale expertului KT, în sensul că terenul cu vegetaţie forestieră asupra căruia urmau să fie puşi în posesie, conform hotărârii judecătoreşti citate, înglobează şi suprafaţa de 3000 mp situată în subparcela UA 104 CI.

Cu toate acestea, în mod inexplicabil, instanţa de fond a trecut peste concluziile expertizei efectuată în cauză şi în contra adevărurilor evidente a dispus respingerea cererii formulate. 

Recurentul PN a solicitat,  în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, admiterea recursului şi în temeiul art. 312 C.pr.civ. casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare învederând că judecătorul fondului prin sentinţa civilă nr. 330/29.05.2014 pronunţată în dos. civ. nr. 862/319/2011 * a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 769 din 13.09.2006, irevocabilă, pronunţată în dosarul 42/2004 de Judecătoria Tg-Lăpuş.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezentul dosar concluzionează că punerea în posesie a reclamantului prin procesul verbal nr. 27/30.08.2006 nu s-a realizat in conformitate cu dispozitivul sentinţei civile nr. 769/2005 a Judecătoriei Tg Lăpuş pronunţată în dosarul cu nr. 42/2004, pe vechiul amplasament, aşa cum a fost identificat de expert KT din cauza excluderii subparcetel UA 104 C1" . "Pe acest amplasament se găsesc construite un Canton silvic şi doua anexe edificate de Ocolul Silvic Tg-Lăpuş. Nefiind înscrieri în cartea funciară în baza legilor proprietăţii după anul 1991 şi pentru că nu au fost identificate alte puneri în posesia pentru această suprafaţă subparcela UA 104 C1 ), terenul este liber pentru a fi retrocedat''

Judecătorul fondului învestit să se pronunţe asupra nulităţii absolute a procesului-verbal nr. 27/30.08.2006 întocmit de Comisia locală Tg. Lăpuş - întrucât punerea în posesie nu s-a realizat în conformitate cu dispozitivul sentinţei civile nr. 769/2005 a Judecătoriei Tg-Lăpuş, pe vechiul amplasament aşa cum a fost identificat de expert KT, din cauza excluderii subparcelei UA 104 C1 a încălcat autoritatea de lucru judecat,  apreciind că această stare de fapt este conformă ordinii de drept tempus regit actum reţinută în considerentele hotărârii recurate, fapt pentru care a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a procesului verbal nr. 27/30.08.2006 întocmit de Comisia locală Tg-Lăpuş.

Recurentul a mai învederat că intimata Comisia locală Tg. Lăpuş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a încheiat cu reclamantul TS procesul-verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 20061 fără ca acesta din urmă să-i reprezinte şi fără să deţină un mandat special -act juridic solemn, din partea lui PRE şi PN.

Potrivit art. 34 alin. (4) şi (5} din HG nr. 890/2005, în vederea punerii în posesie autorităţile oraşului Târgu Lăpuş ar fi trebuit să-i încunoştinţeze pe intervenienţi, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, asupra datei punerii în posesie, lucru care nu a avut loc. Intervenienţii nu au fost încunoştinţaţi asupra datei punerii în posesie şi nu au fost reprezentaţi la punerea în posesie, procesului verbal de punere în posesie lipsindu-i un element esenţial pentru încheierea sa valabilă, semnătura lui PRE şi PN.

În prealabil analizei criticilor recurenţilor, Tribunalul reţine că recurenţii PRE şi PN au fost introduşi în proces la data de 07.02.2013  prin cererea modificată a reclamantului Teleki Samoil, în baza art. 57 al. 3 Cod procedură civilă, respectiv ca terţe persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca reclamantul.

 Recursurile sunt întemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. 373/25.02.2003 a Judecătoriei Tg.Lăpuş, irevocabilă, s-a admis plângerea formulată de petenţii TS, PRE şi PN împotriva intimatelor Comisia Judeţeană de Fond Funciar Maramureş şi Comisia Locală de Fond Funciar Tg. Lăpuş, s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 339/23.05.2002 emisă de Comisia Judeţeană şi reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenţilor pentru suprafaţa de 10,00 ha teren în natură forestier.

 Prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005 pronunţată de aceeaşi instanţă  în dosar nr. 42/2004, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Comisia Locală Târgu Lăpuş a fost obligată să-i pună efectiv în posesie pe petenţii cu terenul forestier în suprafaţă de 10,00 ha potrivit sentinţei civile nr. 373 din 25.02.2003 pe vechiul amplasament identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer KT şi să înainteze documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate către Comisia Judeţeană Maramureş, pe care a obligat-o la emiterea titlului de proprietate în favoarea petenţilor asupra terenului astfel identificat.

Este extrem de important de observat, tocmai din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti al cărei efect pozitiv a fost pe larg explicat în cuprinsul hotărârii primei instanţe, că în procesul civil desfăşurat în dosarul nr. 42/2004, finalizat prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005, a participat şi Direcţia Silvică Baia Mare, ca intervenient în interes propriu, cererea sa de intervenţie fiind respinsă ca neîntemeiată.

În cererea de intervenţie Direcţia Silvică Baia Mare a susţinut imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamanţilor pe vechiul amplasament prin prisma prevederilor art. 24 al. 2 din Legea 1/2000.

Direcţia Silvică Baia Mare a învederat la acel moment că terenul pretins de reclamanţi se încadrează între excepţiile de la reconstituirea pe vechiul amplasament şi, pe cale de consecinţă, reconstituirea trebuie să se realizeze pe un alt amplasament decât cel solicitat, situat în apropierea celui exceptat.

Deşi judecătoria nu a găsit întemeiate aserţiunile intervenientei şi a dispus punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, nici intervenienta  Direcţia Silvică Baia Mare şi nici cele două Comisii de fond funciar nu au atacat sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005.

Ca atare, această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, iar efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Aspectul litigios dezlegat prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005 este reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor recurenţi pe vechiul amplasament,  inclusiv asupra suprafeţei de 3000 mp pe care se află cantonul silvic şi două anexe executate de către Ocolul Silvic Tg. Lăpuş, iar ceea ce s-a tranşat jurisdicţional se opune între părţi cu valoare absolută, intimatele pârâte Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuş şi Direcţia Silvică Baia Mare fiind părţi în dosarul nr. 42/2004, iar Ocolului Silvic Tg. Lăpuş fiindu-i opozabilă în aceeaşi măsură, ca unitate fără personalitate juridică subordonată Direcţiei Silvice Baia Mare.

Analizând pretenţiile reclamanţilor sub aspectul incidenţei prevederilor art.24 alin.2 lit. b şi alin. 3 din Legea nr.1/2000 şi conchizând că sunt  aplicabile în speţă dispoziţiile art.24 alin.2 lit. b şi alin. 3 din Legea nr.1/2000, care prevedeau prin coroborare cu dispoziţiile înscrise în art.45 din Legea nr.18/1991, că punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, dacă pe acestea din urmă se află sau sunt în curs de realizare construcţii sau amenajări silvice, prima instanţă a nesocotit ea însăşi puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 769/2005 care a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor recurenţi pe vechiul amplasament, pe care l-a şi identificat corespunzător raportului de expertiză întocmit de KT.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar Tribunalul reţine că, ulterior stabilirii prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005 a amplasamentului terenurilor ce urmau a le fi retrocedate, reclamanţii au făcut multiple demersuri pentru executarea acesteia.

La data de 30.08.2006 Comisia locală Tg. Lăpuş a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 27 însuşit de reclamantul recurent TS prin semnătură(f. 6 dosar nr. 862/319/2011) potrivit căruia acesta a fost pus în posesie asupra unei suprafeţe totale de 10,00 ha teren cu vegetaţie forestieră, în U.P. II Şatra U.A.101E; U.A.101F%; U.A.101G%; U.A.101A%; U.A. 104 G, U.A.104B, U.A.104A1 şi U.A.104A%.

Procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006  a fost transmis Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş pentru întocmirea titlului de proprietate prin adresa nr. 9649/10.08.2007.

Recurenţii au susţinut că, ulterior emiterii procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, constatând că punerea în posesie nu a respectat dispoziţiile sentinţei civile nr. 769 din 13.09.2005, au solicitat comisiei locale efectuarea unei noi operaţiuni de punere în posesie asupra terenului identificat în raportul de expertiză întocmit de inginer KT.

Comisia locală a întocmit un nou proces verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 9,6683 ha, care include suprafaţa de 3000 mp teren pe care se află cantonul silvic şi două anexe situat în U.P.II Şatra U.A. C1 şi pe care l-a înaintat la OCPI Maramureş prin adresa nr.1430 din 23.01.2007 (filele 8 şi9 din dosar).

Prin adresa nr. 3981/15.08.2007, OCPI Maramureş a restituit ambele procese verbale de punere în posesie Comisiei Locale Tg.Lăpuş solicitându-i să întocmească un singur proces verbal de punere în posesie cu respectarea H.G. 890/2005 şi a sentinţelor  judecătoreşti.

Urmare acestui demers, prin adresa nr. 9821/17.08.2007 Comisia locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuş  a recomunicat OCPI Maramureş procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, apreciind că acesta a fost întocmit conform dispoziţiilor legale.

Astfel, pe baza procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 s-a întocmit  Titlul de proprietate nr. 5770/23.08.2007 cod 106826.

Prin cererea modificată la data de 13.02.2007 reclamantul TS a solicitat constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, constatarea nulităţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 pentru suprafaţa de 3000 mp din U.P. II , u.a. 104G şi  modificarea acestuia în sensul includerii suprafeţei de 3.000 mp UP II Şatra UA 104 C1.

În cuprinsul concluziilor scrise reclamantul şi-a susţinut capetele de cererea astfel:  constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 5770/23.08.2007 cod 106826 şi modificarea titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826  în sensul includerii suprafeţei de 3.000 mp UP II Şatra UA 104 C1.

Motivele de nulitate absolută ale procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 au fost detaliate de reclamant în precizările depuse la fila 49 dosar, la pct. 11 invocând eroarea obstacol, ca viciu de consimţământ, susţinând că la punerea în posesie a fost asigurat de inginer PI că terenul atribuit corespunde amplasamentului stabilit prin sentinţa civilă nr. 769/2005.

Prima instanţă nu a reţinut existenţa acestui motiv de nulitate, apreciind că reclamantul a avut o atitudine inconsecventă, iniţial acceptând amplasamentul cuprins în actul de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 pe care l-a semnat şi ulterior nemaifiind de acord cu amplasamentul acordat.

În acord cu criticile recurenţilor, Tribunalul apreciază că reclamantul TS a probat că a fost în eroare la semnarea procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006,  eroare asupra identităţii fizice a obiectului punerii în posesie, fiind încredinţat la acel moment că amplasamentul terenului ce i se atribuie corespunde întocmai sentinţei civile nr. 769/2005.

Pentru ca falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic să fie viciu de consimţământ, trebuie întrunite cumulativ două cerinţe: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor pentru încheierea actului juridic, iar partea cocontractantă să ştie că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este hotărâtor.

 Aceste două condiţii sunt îndeplinite. 

Prin adresa nr. 1670/15.05.2006 Ocolul Silvic Târgu Lăpuş comunica intimatei Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuş că îi pune la dispoziţie, în baza sentinţei civile nr. 373/25.02.2003 suprafaţa de 10 ha teren cu vegetaţie forestieră cuprins în amenajamentul Ocolului Silvic Târgu Lăpuş, după cum urmează: în U.P. II Şatra U.A.101E-2,2 ha, U.A.101F%-0.3 ha, U.A.101G%-0,4 ha, U.A.101A%-2,1ha; U.A. 104 G-0,7 ha,  U.A.104B-0,6 ha, U.A.104A1-0,2 ha şi U.A.104A%-3,5 ha (f.45).

Adresa purta viza olografă a ing. DD din cadrul Direcţiei Silvice Baia Mare şi a fost direcţionată „d-lui PI”.

Recurentul reclamant a susţinut că i s-a propus punerea în posesie pe amplasamentul menţionat în adresa nr. 1670/15.05.2006, dar a refuzat să-l accepte deoarece nu avea certitudinea că acest amplasament corespunde celui stabilit prin sentinţa civilă nr. 769/2005, cât timp adresa nu cuprindea nici o referire la aceasta. Ulterior i s-a prezentat aceeaşi adresă nr. 1670/15.05.2006, dar completată de ing. PI cu menţiunea că amplasamentul respectiv, pus la dispoziţia comisiei de Ocolul Silvic Târgu Lăpuş, corespunde sentinţei civile nr. 769/2005. Menţiunea adăugată a fost semnată de autorul ei, specialistul în măsurători topografice al comisiei locale şi ştampilată cu ştampila Primăriei Târgu Lăpuş, motiv pentru care, susţine recurentul, a fost convins că terenul pe care urma a fi pus în posesie este cel din sentinţa judecătoriei. În aceste condiţii a semnat procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006. 

Aceste susţineri ale reclamantului recurent nu au fost contestate de pârâţi şi se coroborează cu cele două înscrisuri depuse la filele 45 şi 48 dosar.

Refuzul reclamantului recurent de a semna procesul verbal de punere în posesie fără a primi confirmarea din partea comisiei locale că terenul pus la dispoziţie de  Ocolul Silvic Târgu Lăpuş corespunde amplasamentului stabilit prin sentinţa civilă nr. 769/2005, refuz dovedit prin completarea ulterioară a adresei nr. 1670/15.05.2006 cu o menţiune în acest sens purtând  ştampila Primăriei Târgu Lăpuş, denotă faptul că identitatea fizică a terenului atribuit era hotărâtoare pentru încheierea procesului verbal de punere în posesie.

Pârâta intimată Comisia locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuş ştia că identitatea fizică a terenului este determinantă pentru încheierea procesului verbal, o dovadă în acest sens fiind, în opinia tribunalului,  tocmai faptul  ca aceasta a înţeles să adauge menţiunea corespondenţei amplasamentului din adresa nr. 1670/15.05.2006 cu cel din sentinţa civilă nr. 769/2005 pentru a obţine consimţământul proprietarului TS.

Faptul că reclamantul recurent a fost indus în eroare cu privire la identitatea terenului asupra căruia a fost pus în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 rezultă şi din împrejurarea că, deşi acesta semnase deja procesul verbal, la data de 29.09.2006 a fost invitat de Comisia locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuş  la o punerea în posesie „conform sentinţelor civile nr. 373/2003 şi nr. 769/2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuş” (f. 53), iar prin procesul verbal încheiat în urma acestei convocări, recurenţii au fost puşi în posesie asupra unui amplasament în parte diferit de cel din procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 (f.55).

La această a doua punere în posesie realizată de acelaşi specialist în măsurători al comisiei locale, PI, reclamantul recurent a fost reprezentat de recurentul PN, împuternicit prin procură specială şi autentică cu menţiunea expresă "Pentru punere în posesie".

Faţă de considerentele ce preced, Tribunalul reţine că în mod greşit a apreciat prima instanţă că procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 este legal şi valabil, în condiţiile în care la încheierea acestuia reclamantul recurent TS se afla în eroare cu privire la terenul asupra căruia a fost pus în posesie. 

Întrucât eroarea obstacol echivalează cu lipsa consimţământului, sancţiunea care intervine în cazul erorii obstacol este nulitatea absolută a actului juridic, sancţiune ce se aplică procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006.

Tribunalul apreciază că nelegalitatea procesului verbal de punere în posesie este determinată şi de încălcarea prevederilor Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, astfel cum a fost susţinută de recurenţii TS, PRE şi PN, constând în semnarea procesului verbal de punere în posesie de către unul dintre proprietari, în lipsa unei împuterniciri acordate de ceilalţi doi proprietari prin procură specială şi autentică cu menţiunea expresă "Pentru punere în posesie".

În această privinţă prima instanţă a reţinut că, sub aspect formal, o parte din  motivele de nulitate a procesului verbal contestat au fost invocate şi analizate cu ocazia tranşării raportului juridic litigios dedus judecăţii în dosarul nr. 1050/319/2008,  iar concluziile au fost în sensul confirmării valabilităţii procesului verbal contestat. A apreciat că obţinerea unei soluţii de anulare a procesului verbal nr. 27 din 30.08.2006, a cărui legalitate a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, ar reprezenta o încălcare a efectelor puterii de lucru judecat ce poartă asupra sentinţei nr. 432/25.03.2009 (definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.100/R/03.02.2010), cu atât mai mult cu cât motivele formale invocate în  fapt şi în drept sunt aceleaşi.

Tribunalul constată însă că în dosarul nr. 1050/319/2008  judecătoria a fost învestită de reclamantul TS cu o cerere având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuş a-i comunica procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 în original, sub sancţiunea unor daune cominatorii.

Judecătoria a respins acţiunea reclamantului reţinând prin sentinţa civilă nr. 432/25.03.2009 (definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.100/R/03.02.2010) că procesul verbal de punere în posesie s-a încheiat în prezenţa reclamantului pus în posesie care a semnat şi că întocmirea actului într-un singur exemplar original nu a fost în măsură să-i încalce reclamantului drepturile sau interesele.

Din cuprinsul sentinţei civile nr. 432/25.03.2009 şi a deciziei civile  nr.100/R/03.02.2010) reiese cu claritate că diferendul ce a constituit obiectul procesului din dosarul nr. 1050/319/2008 a vizat exclusiv întocmirea procesului verbal într-un singur exemplar original, reclamantul pretinzând că astfel cu fost încălcate dispoziţiile art. 34 al. 4 din H.G. 890/2005. În aceste limite a fost verificată legalitatea procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, iar recurenţii PR şi PN nu au fost părţi în procesul desfăşurat sub nr. dosar 1050/319/2008.

Conform art. 73 din H.G. 890/2005 aplicabile în privinţa retrocedării terenurilor forestiere, comisiile locale încunoştinţează în scris, cu confirmare de primire, persoanele cărora li s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie, iar persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate să se prezinte la data stabilită pentru punerea în posesie pot împuternici, prin procură specială şi autentică, cu menţiunea "Pentru punerea în posesie", alte persoane care vor semna procesul-verbal de punere în posesie. Dacă cel îndreptăţit nu se prezintă personal sau prin împuternicit în vederea preluării efective a terenului forestier, acesta rămâne temporar în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

Recurenţii PR şi PN au lipsit la punerea în posesie realizată conform procesului verbal nr. 27/30.08.2006 şi nici nu l-au împuternicit  pe recurentul TS să-i reprezinte la această operaţiune corespunzător dispoziţiilor art. 73 al. 2 H.G. 890/2005, procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 fiind nelegal şi din perspectiva nerespectării prevederilor legale menţionate.

Faţă de considerentele expuse, Tribunalul va admite recursul recurenţilor în temeiul art. 304 ¹ Cod procedură civilă şi, în baza art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, va modifica hotărârea atacată în sensul constatării nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006. 

Ca efect al nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 şi raportat la prevederile art. 75 al. 1 din H.G. 890/2005 cu mod. ulterioare, Tribunalul va constată nulitatea parţială a titlului de proprietate nr.5770 din 23.08.2007, cod 106826 sub aspectul amplasamentului suprafeţei primite în proprietate.

Apoi, în privinţa solicitării de modificare a titlului de proprietate, Tribunalul reţine că amplasamentul terenului care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al recurenţilor a fost identificat în dispozitivul sentinţei civile nr. 769 din 13.09.2005 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş, ce se impune cu puterea lucrului  judecat, ca fiind cel din raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer KT în dosarul nr. 42/2004.

Prin raportul de expertiză judiciară efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, expertul top. ing. SAR a concluzionat  că terenul de 10 ha identificat de ing. KT este împărţit în două parcele, una la vest de drumul comunal, iar alta la est de acest drum, ambele de 50.000 mp.

În anexa II a lucrării de expertiză din 23.05.2013 (f. 88-112 dosar rejudecare), expertul tehnic  SAR a evidenţiat parcela de vest atribuită recurenţilor prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005 şi a stabilit că din punct de vedere cadastral aceasta face parte din U.P. II Şatra astfel:

•2 ha 2000 mp amplasament cadastral forestier U.P.II  Şatra U.A.101E;

•  3000mp amplasament cadastral forestier U.P.II  Şatra U.A.101F%;

• 4000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Şatra U.A.101G%;

•2 ha 1000mp amplasament cadastral forestier U.P.II  Şatra U.A.101A%.

În privinţa celeilalte parcele de 50.000 mp, expertul judiciar Sălăgean Andreea Renata  a concluzionat, în urma suprapunerii parcelei Est conform schiţei din raportul de expertiză întocmit de exp. KT în dosarul nr. 42/2004 peste harta amenajistică, că pentru a respecta întocmai dispozitivul sentinţei civile nr. 769/2005 punerea în posesie a recurenţilor trebuie să se facă astfel:

•  7000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Şatra U.A.104G;

•  4250mp amplasament cadastral forestier U.P.II Şatra U.A.104B%;

•  2000mp amplasament cadastral forestier U.P.II  Şatra U.A.104A1;

•  3000mp amplasament cadastral forestier U.P.II  Şatra U.A.104 C1;

•3ha 3750mp amplasament cadastral forestier U.P.II  Şatra U.A.104A%

(f.94, anexa VI- f. 112, pag. 2 completarea de exepertiză f.192, anexaII*  f. 197).

Tribunalul reţine că obiecţiunile intimaţilor Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Târgu Lăpuş, Direcţia Silvică Maramureş-Ocolul Silvic Târgu Lăpuş faţă de raportul de expertiză au vizat doar aspectul exceptării de la retrocedare a suprafeţei de 3000 mp din U.A.104 C1 pe care se află Cantonul Silvic Stoiceni şi două anexe ale acestuia. Însă, atâta timp cât problema exceptării  terenului de 3000 mp pe care se află Cantonul Silvic Stoiceni de la restituirea pe vechiul amplasament a făcut deja obiect de dezbateri şi a primit o rezolvare jurisdicţională prin sentinţa civilă nr. 769 din 13.09.2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, pe care nici Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Târgu Lăpuş şi nici Direcţia Silvică Maramureş nu au atacat-o cu recurs, deşi au fost părţi în proces, această chestiune nu mai poate fi reiterată.

 Ca urmare, însuşindu-şi concluziile raportului de expertiză, Tribunalul va dispune modificarea  titlului de proprietate nr.5770 din 23.08.2007, cod 106826 sub aspectul amplasamentului suprafeţei primite în proprietate, astfel cum a fost evidenţiat în planurile de încadrare anexele II  şi VI ale raportului de expertiză întocmit de ing. SAR în mai 2013, ce vor face parte integrantă din decizie

Domenii speta

Spete similare