Procedura insolvenţei. Cheltuieli de procedură şi cheltuieli de judecată - regimuri juridice distincte. Închidere procedură.

 Prin sentinţa nr. 342 din 8 aprilie 2015, Tribunalul Suceava – secţia  civilă, a  închis  procedura insolvenţei debitoarei SC „L” SRL, făcând aplicarea art.136  şi art.135 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenţei.

Totodată, în  temeiul art.453 C.pr.civ., raportat la art.4 alin.1 din Legea 85/2006,  a  aprobat onorariul cuvenit administratorului judiciar P I IPURL, în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu administrator judiciar si în sumă de 1223,54 lei, cu titlu de cheltuieli de procedură si  a obligat creditoarea D.G.R.F.P. – A.J.F.P. Suceava la plata acestor sume în favoarea administratorului judiciar.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel Creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor publice Suceava, criticând  sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de  apel,  creditoarea a  arătat că în mod  nelegal s-a  dispus obligarea creditoarei DGFP Iaşi - AJFP Suceava la plata către administratorul judiciar a  sumelor de 1.500 lei reprezentând onorariu şi 1.223,54 lei cu titlu de cheltuieli de procedură, arătând că, conform prevederilor art.149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile prezentei legi se  completează, în măsura compatibilităţii lor, cu  cele ale  Codului de procedură civilă, Codului Civil, Codului Comercial şi ale  Regulamentului 1346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene  nr. L 160  din 30 iunie 2000.

Dispoziţiile  art. 453 Cod pr. Civilă, sunt incompatibile cu prevederile Legii nr. 85/2006 în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor aferente procedurii (onorariu  administrator judiciar, cheltuieli de procedură)

Astfel, în virtutea atribuţiilor stabilite de lege,  administratorul judiciar întreprinde  diverse acte şi operaţiuni juridice, cheltuielile  aferente normalei desfăşurări  a procedurii fiind  suportate din averea  debitorului, în  conformitate cu  disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 4 alin. (4) din acelaşi act normativ, în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare.

În  condiţiile  în care norma  specială reglementează modul de  suportare a cheltuielilor aferente procedurii  (din averea  debitoarei/ din fondul de lichidare),  consideră că în mod nelegal  s-a  dispus obligarea creditorului la plata  acestora.

Pe de altă parte, cheltuielile cu titlu de onorariu  administrator judiciar şi cheltuieli de procedură nu se  încadrează în  noţiunea generică de ”cheltuieli de judecată”, întrucât  acestea  vizează exclusiv raportul litigios dintre părţi.

Ori în cadrul procedurii insolvenţei,  administratorul judiciar nu este parte în proces, ci organ care aplică procedura, cu rol şi atribuţii  determinate de lege. Acesta nu acţionează în interes personal, ci în  interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri.

Apelanta a mai criticat  sentinţa şi cu privire la  soluţia de închidere a  procedurii şi de  aprobare a  onorariului  administratorului judiciar  şi a  cheltuielilor de procedură.

Astfel,  prin Decizia nr. 91/20.02.2015 pronunţată de Curtea de  Apel Suceava în dosarul nr. 2527/86/2014/a1, definitivă, a fost  admis apelul declarat de  debitoarea SC L SRL, s-a  dispus schimbarea în totalitate a  sentinţei Tribunalului Suceava nr 1209/14.10.2014 prin care  fusese  deschisă procedura generală de insolvenţă şi, în rejudecare, a  fost  respinsă cererea introductivă, ca nefondată.

Ca  atare, faţă de  disp. art.  33 al. 5 din Legea nr. 85/2006, în  condiţiile în care în mod  definitiv prin decizia Curţii de Apel Suceava sus menţionată  s-a  respins cererea introductivă, rezultă că judecătorul sindic nu mai putea pronunţa o  hotărâre de închidere a procedurii insolvenţei, ci de închidere a dosarului şi ca atare, apreciază că aprobarea cuantumului onorariului administratorului şi a  cheltuielilor de procedură excedea  atribuţiilor judecătorului sindic, raportat la  stadiul procesual al  dosarului  şi la data pronunţării  sentinţei apelate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor  dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele  considerente:

Referitor la primul motiv de  apel invocat de  către creditoarea DGRFP  Iaşi - Administraţia Finanţelor Publice Suceava, privind  nelegala obligare a sa la plata,  către  administratorul judiciar a  sumelor de 1.500 lei reprezentând onorariu şi 1223,54 lei cu titlu de  cheltuieli de procedură, Curtea  constată că este întemeiat.

Astfel disp. art. 4 al. 1 din Legea 85/2006 prevăd expres: ”Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului”.

De asemenea,  art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 prevede expres: ” În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţilor practicienilor în insolvenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat”.

Totodată, art. 453 NCPC reglementează modul de  suportare a cheltuielilor de judecată care  sunt explicitate prin  art. 451 NCPC, după cum urmează: ” Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului”.

Ori onorariul lichidatorului  judiciar, precum şi cheltuielile ocazionate prin derularea procedurii insolvenţei nu  constituie cheltuieli de judecată în accepţiunea  art. 451 Cod pr. civilă şi în  consecinţă,  nu pot avea regimul juridic instituit prin  art. 453 NCPC.

Ori art. 149 din Legea  nr. 85/2006 prevede  că dispoziţiile acestei legi se  completează doar în măsura  compatibilităţii lor  cu  cele ale  Codului de procedură civilă.

În cauza lesne se poate constata că  atâta timp cât  regimul juridic al  cheltuielilor ocazionate prin derularea procedurii insolvenţei (inclusiv onorariul administratorului/lichidatorului judiciar) sunt reglementate prin legea specială -  art. 4 din Legea insolvenţei, devin inaplicabile dispoziţiile  dreptului comun,  respectiv ale  Codului de procedură civilă.

Trebuie remarcat ca fiind justă susţinerea apelantei conform căreia în cadrul procedurii insolvenţei,  administratorul judiciar are o poziţie şi o situaţie deosebită faţă de  toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, el nefiind  parte în proces, ci organ care aplică procedura, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Acesta nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului  acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia  să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ. Prin urmare, nu poate  fi vorba despre un tratament juridic  egal, având în vedere situaţiile obiectiv diferite în care  se găsesc lichidatorul judiciar, pe de o parte  şi părţile în cadrul procedurii, pe de  altă parte.

Aşadar,  cheltuielile aferente procedurii insolvenţei pe de o parte şi cheltuielile de judecată pe de  altă parte,  au  regimuri juridice distincte, fiind  reglementate diferit, aşa încât, judecătorul sindic a procedat greşit, ignorând  disp. art. 4 din Legea 85/2006 şi dând  eficienţă  disp. art.  453 NCPC.

Ca urmare, apelul declarat de  creditoare pentru  primul motiv  sus-menţionat urmează a  fi admis, sentinţa schimbată în parte, în sensul înlăturării dispoziţiei privind obligarea creditoarei apelante la plata sumei de  1500 lei reprezentând onorariul administratorului judiciar şi a  sumei de  1223,54 lei reprezentând cheltuieli de procedură în favoarea administratorului judiciar, fiind menţinute  restul  dispoziţiilor ce nu sunt  contrare prezentei decizii.

Celelalte critici ale apelantei vizând soluţia greşită a judecătorului  sindic de ”închidere a procedurii” în loc de ”închidere a dosarului” precum şi greşita aprobare a onorariului  administratorului judiciar şi a cheltuielilor de procedură, întrucât exced  atribuţiilor judecătorului sindic raportat la  stadiul procesual al  dosarului, nu sunt întemeiate, întrucât pe de o parte soluţia invocată  de  apelantă privind ”închiderea  dosarului” nu este prevăzută prin Legea 85/2006 în timp ce  soluţia ”închiderii procedurii” apare ca fiind logică în raport de soluţia de ”deschidere a procedurii”, găsindu-şi de altfel şi reglementarea legală, prin noua lege a  insolvenţei Lg. 85/2014, într-o întreagă secţiune - a 9-a  prin  art.  177, 178,  179,  180,  181 şi 182.

Luând în  considerare cele învederate mai sus, în temeiul  art. 480 NCPC, apelul creditoarei  urmează a  fi admis în sensul  sus-menţionat.

Domenii speta

Spete similare