Actiune in constatare

Dosar nr. 2651/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 1465/2014

Şedinţa publică de la 18 Martie 2014

Instanţa constituită din:

Pe rol fiind  soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii EGHA, E C R, în contradictoriu cu pârâtele SC OTP BSA , SC OTP BSA, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul  nominal făcut in  şedinţa publică, cu ocazia pronunţării nu au răspuns părţile.

Procedura  este legal  îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă.

Se constată că dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 03.03.2014, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, pentru a oferi părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanţa a amânat  iniţial pronunţarea la data de 10.03.2014, 17.03.2014 şi, ulterior,  având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, la data de 18.03.2014.

INSTANŢA

Deliberând constată, următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2651/288/2013 reclamanţii EGHA, E C R în contradictoriu cu pârâtele SC OTP BSA , SC OTP BSA au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate clauza abuzivă cuprinsă la art. 5 punctul 52 din convenţia de credit nr. C2204/4000/7376 din 27.02.2008 încheiată între reclamanţi şi pârâtă privind dobânda şi în consecinţa să dispuneţi anularea lor în sensul art.4 alin.l şi 2 din Legea 193/2000;să se constate clauza abuziva cuprinsă la art.. 5 punctul 5.5 din actele adiţionale la convenţia de credit nr. C2204/4000/7376 din 27.02.2008;să se dispună modificarea Convenţiei de credit nr. C2204/4000/7376 din 27.02.2008 în sensul înlăturării clauzelor cuprinse în art. 5 punctul 5.2 precum şi din actele adiţionale la art, 5

punctul 5.5 şi să insereze în

contract o formulă clară de calcul a ratei dobânzii compusă din indicatorul de referinţă LIBOR CHF 3M + marja băncii la maxim 2,91% care se va analiza trimestrial şi care să se aplice în continuare în relaţia bancă- împrumutaţi;să se dispună obligarea pârâtelor să revizuiască dobânda în sens descrescător pe toată această perioadă de la majorarea abuzivă la o dobândă calculată în funcţie de o formulă clară de calcul a ratei dobânzii compusă din indicatorul de referinţă LIBOR CHF 3M şi marja băncii care trebuie să fie de cel mult 2,91% actualizată trimestrial;să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani reprezentând comision acordare credit în cuantum de 2% fiind o clauză abuzivă conform Legii 193/2000 , plătit peste cel de analiză a dosarului şi să recalculeze ratele plătite începând cu luna restituirea sumelor de bani plătite pe clauzele abuzive inserate în contract plus cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanţii arată că la data de 27.02,2008  au încheiat convenţia de credit nr.C2204/4000/7376 cu SC OTP BSA. Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca cu nr. C2204/4000/7376 a fost încheiat pentru suma de 64 000 CHF urmând ca aceasta să fie rambursat în 300 luni.

La data perfectării convenţiei menţionate , banca prezenta o dobânda curentă de 5,7 % p.a în ceea ce priveşte convenţia de credit nr.C2204/4000/7376.

Prin contractul de credit mai sus menţionat s-a fixat o obligaţie lunară de plată în cuantum de 451,56 compusă din( rată + dobândă) potrivit prevederilor contractuale dobânda la creditul acordat fiind de 5,7% pe an, aceasta variind în conformitate cu politica Băncii şi urmând să fie modificată în mod unilateral de către aceasta luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută , fără consimţământul împrumutatului.

De asemenea, în contract se prevede că noul procent de dobândă se comunică împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau cu confirmare de primire.

 Procentul expus şi mai ales natura dobânzii, respectiv aceea de„ FIXA,, au fost motivele hotărâtoare pentru încheierea convenţiei, reclamanţii garantând banii obţinuţi de la Bancă cu toate bunurile imobile deţinute în proprietate.

Convenţia încheiată a fost una preformulată, neacordându-se posibilitatea negocierii vreunei clauze, reprezentanţii băncii invocând ca motivaţie pentru clauza cuprinsa la pct.8,1 unde se menţionează că, dobânda curentă este de 5,7%, se stabileşte în formă procentuală ca rată anuală din dobândă. Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută fără a exista consimţământul împrumutatului, iar noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat, începând cu data de aplicare stabilită de bancă. Majorarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate.

Dobânda este un element esenţial într-un contract de credit bancar. Orice clauză nelegală cu incidenţă asupra dobânzii afectează însăşi derularea normală a raporturilor contractuale.

După numai două luni de la încheierea convenţiei, Banca  notifică reclamanţii în sensul că, începând din acel moment, conform clauzei contractuale sus menţionate, dobânda curentă se modifică.

Reclamanţii mai susţin că la data încheierii contractului de credit intervenit nu li s-a dat posibilitatea de a negocia vreo clauză din contract, acesta în întregime fiind un contract cu clauze prestabilite de prestatorul de servicii financiare, pe care , consumatorul nu a avut posibilitatea să le modifice sau înlăture, ci doar să se informeze. Prin faptul că, în contract nu sunt specificate în nici un mod elementele concrete care permit modificarea unilaterală a dobânzii contractuale, lăsând la libera apreciere a băncii majorarea dobânzii, se creează un dezechilibru între prestatorul de servicii şi cel împrumutat. Simpla menţiune a indicelui LIBOR nu este suficientă , mai ales că de la data încheierii contractului şi până la încheierea procesului verbal, indicele de referinţă LIBOR a înregistrat o scădere semnificativă, fără ca prestatorul de servicii să intervină în scăderea dobânzii, din contră a procedat la majorarea unilateral a dobânzii.

Banca a invocat anumite fluctuaţii de pe piaţa monetară ce au influenţat acest fapt, argumentele aduse au fost făcute în termini echivoci, fără suport legal şi practic fără a fi prezentat un raport cu indicatori precişi, individualizaţi şi conform cu realitatea. Evoluţia pieţei monetare a fost prezentată astfel într-un mod generic , fară a le lăsa reclamanţilor posibilitatea de a verifica dacă motivaţia expusă de bancă corespunde realităţii faptice sau ţine doar de„ politica băncii,, de a transforma clauza expresă a „ dobânzii fixe,, într-una a „ dobânzii variabile,,.

Astfel, împreună cu notificarea, le-a fost trimis reclamanţilor şi noul plan de rambursare , plan pe care nu l-au semnat, deci nu şi l-au însuşit, însă, din raţiuni de temere , date fiind repercursiunile ( penalităţi, executare silită, introducerea în baza de date pentru limitarea accesului la alte credite, etc) s-au conformat şi au plătit ratele majorate.

Concret, Banca îşi rezervă dreptul de a modifica natura juridică a contractului, din bilateral în unilateral încălcând toate principiile consensualismului şi fară a oferi clienţilor posibilitatea de a negocia clauzele contractuale modificate.

Totodată, necircumstanţierea în nici un mod a condiţiilor care permit Băncii să modifice în mod unilateral dobânda şi neindicarea vreunui criteriu în acest sens , lăsând la aprecierea acesteia posibilitatea majorării dobânzii, sunt de natură să aducă clienţilor grave prejudicii materiale şi morale.

In momentul încheierii contractului, în calitate de clienţi consumatori, reclamanţii au acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu Banca. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite şi impuse de către împrumutator, fără a ni se acorda posibilitatea în calitate de cocontractanţi, de a avea un cuvânt de spus în modificarea sau înlăturarea vreuneia din aceste clauze, întregul act ne-a fost astfel impus , în forma respectivă, neputând negocia nici un aspect.

Conform art. 4 din Legea nr. 193/ 2000 , Băncii îi revine obligaţia de a dovedi că a negociat cu clienţii în mod direct, ceea ce nu s-a întâmplat, fapt ce dovedeşte clar natura abuzivă a clauzelor contractuale invocate.

Acestea contravin şi legislaţiei Comunitare, încălcând prevederile art3 şi 4 din Directiva nr. 87/102/C.E.E. a Consiliului din 22.12.1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative şi administrative ale Statelor Membre în materie de credit destinat consumului.

Reclamanţii mai solicită instanţei de judecată să aibă în vedere faptul că, dobânda este un element primordial în asumarea unui contract de credit bancar, astfel încât orice clauză abuzivă cu incidenţă asupra dobânzii, afectează însăşi normala derulare a raporturilor contractuale cu menţinerea pericolului lezării drepturilor şi intereselor consumatorilor, care dacă ar fi putut prevedea aceste majorări sau le-ar fi fost expuse de Bancă în mod explicit, nu ar mai fi contractat în atare condiţii.

De aici rezultă şi reaua credinţă a Băncii, manifestată astfel:prin maniera de punere în aplicare a acestor clauze;prin încălcarea altor clauze incluse chiar de către aceasta în contract;prin creşterea dobânzii într-un timp foarte scurt de la data contractării şi într-un cuantum semnificativ( existând în continuare pericolul de creştere);prin omisiunea expunerii riscului de creştere periodică a dobânzii către clientul consumator;prin crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;prin crearea unei disproporţii majore faţă de puterea de plată a ratelor lunare din momentul încheierii contractului şi cea din momentul modificării dobânzii.

În drept, au fost invocate disp. Legii 193/2000, art. 1092 C. civil şi art. 274 C.p.c.

Cererea este scutită de taxă de timbru potrivit Legii nr.146/1997.

În dovedire reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

La data de 29 martie 2013 pârâta SC OTP BSA a formulat şi depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei compentenţei teritoriale a Judecătoriei Rm. Vâlcea, netimbrării capătului 5 din acţiune şi lipsei de obiect a capătului 1şi parţial 3 din cerere, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia necompentenţei teritoriale a Judecătoriei Rm. Vâlcea, arată pârâta că cererea trebuia introdusă potrivit art.5 din cpc de la 1865, şi art. 16.2 din contractul semnat şi asumat de către cele doua parti: „In cazul in care o soluţie amiabila nu este posibila, litigiul se supune sore soluţionare instanţelor judecătoreşti competente din localitatea in care este înregistrat sediul social al bancii', respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Întrucât reclamanţii solicită restituirea unor sume de bani , cererea acestora este şi o cerere evaluabilă în bani, astfel încât trebuia timbrată.

Excepţia lipsei de obiect a capătului 1 si parţial a capătului 3 din cerere referitoare la constatarea presupusului caracter abuziv al clauzei prevăzute in art.5.2 din contractul de credit şi la modificarea acesteia, în sensul că acest articol a fost eliminat prin actul adiţional în conformitate cu OUG nr. 50/2010.

Pe fondul cauzei, pârâta susţine că cererea este neîntemeiată pentru faptul că în contractul de credit nu exista nici o clauză abuzivă, precum şi faptul că pârâta a respectat exigentele bunei credinţe in relaţia actuala cu reclamanţii.

 Astfel, potrivit prevederilor art.5.2 din contract rata de dobândă aplicată creditului era stabilită prin acordul părţilor, iar modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită tot prin acordul ambelor părţi contractante, ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimţământul clientului.

Se menţionează faptul că în contractul de credit semnat şi asumat de către reclamanţi nu era trecută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă.

 Începând cu data de 27.12.2008,(data intrării în vigoare a OUG nr.174/2008 prin care erau completate prevederile OG nr.21/1992 art.93), au fost inactivate prevederile contractuale care dădeau dreptul băncii să modifice unilateral prevederile contractuale, fără semnarea unui act adiţional, cu excepţia modificărilor impuse prin lege.

 De asemenea, pârâta mai arată că nici una din condiţiile prevăzute in art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită în cazul contractului încheiat cu reclamanţii.

Contractul a fost semnat prin acordul pârtilor, devenind incidente prevederile art.969 Cod civil. Reclamanţii nu au solicitat în scris modificarea sau negocierea clauzelor propuse de bancă, înainte de semnarea contractului. Astfel, la pct.17.6 din contractul de credit, semnat si asumat de către părţi, se menţionează în mod expres faptul că reclamanţii „declara ca i-au fost prezentate spre analiză, anterior semnării prezentului document, în mod integral, clauzele contractului de credit inclusiv toată documentaţia aferentă analizării şi aprobării creditului. Clientul declară ca prevederile prezentului document nu sunt abuzive în sensul Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi si consumatori, cu modificările si completările ulterioare, pe care le acceptă integral, fiind conforme intereselor sale financiare."

Prin urmare, susţine pârâta, că reclamanţii au recunoscut, în mod explicit, faptul ca au avut posibilitatea sa analizeze temeinic clauzele contractuale, înainte de semnarea contractului şi că nici o clauză din contract nu reprezintă o clauză abuzivă.

În alta ordine de idei, reclamanţii au fost informaţi în mod concret şi precis asupra condiţiilor şi caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de bancă şi în cunoştinţă de cauză au semnat contractul de credit bancar.

Cu privire la clauza referitoare la comisionul de acordare, menţionează pârâta că reclamanţii au semnat contractul de credit în care era stipulat foarte clar, fără nici un dubiu toate taxele şi comisioanele, iar comisionul de acordare de 2%, este perceput o singura dată la valoarea creditului acordat şi a produs efecte doar în ziua utilizării creditului în anul 2008.

În probatoriu pârâta a depus înscrisuri şi solicitat încuviinţarea probei cu  interogatoriu şi orice alte probe ce ar reieşi necesare din dosarul cauzei.

În drept au fost invocate disp. art.1141 -118 Cod Proc. Civila, Legea nr. 193/2000, art.969 Cod Civil, OG nr.21/1992, OUG nr.174/2008, OUG nr.50/2010.

În şedinţa publică din 17 iunie 2013, instanţa a pus în discuţie excepţiile invocate şi s-a pronunţat asupra acestora în sensul respingerii lor ca fiind neîntemeiate pentru considerentele reţinute în încheierea de la acea dată.

În vederea soluţionării cauzei au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

Analizând probatoriul administrat raportat şi la susţinerile părţilor, instanţa constată şi reţine următoarele:

La data de 27.02,2008, reclamanţii au încheiat convenţia de credit nr.C2204/4000/7376 cu S.C OTP BANK ROMÂNIA S.A Sucursala Rm. Vâlcea. Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca cu nr. C2204/4000/7376 a fost încheiat pentru suma de 64 000 CHF urmând ca aceasta să fie rambursat în 300 luni.

La data perfectării convenţiei menţionate , banca prezenta o dobânda curentă de 5,7 % p.a în ceea ce priveşte convenţia de credit nr.C2204/4000/7376.

Prin contractul de credit mai sus menţionat s-a fixat o obligaţie lunară de plată în cuantum de 451,56 compusă din( rată + dobândă) potrivit prevederilor contractuale dobânda la creditul acordat fiind de 5,7% pe an, aceasta variind în conformitate cu politica Băncii şi urmând să fie modificată în mod unilateral de către aceasta luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută , fără consimţământul împrumutatului.

De asemenea, în contract se prevede că noul procent de dobândă se comunică împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau cu confirmare de primire.

În acest sens, instanţa are în vedere şi prevederile alin. 1 lit a din Anexa la legea nr.193/2000, care prevăd că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract precum şi art.4 pct.2 : „ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractile standard, preformulate..”

De asemenea, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii defineşte practica comercială incorectă atunci când este contrară diligenţei profesionale, respectiv, competenţa şi grija aşteptate, în mod rezonabil de un consumator din partea comercianţilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi cu principiile bunei credinţe, în domeniul de activitate al acestora.

Ori, în cauză, instanţa constată că prin contract nu s-au stabilit care sunt motivele întemeiate care dau dreptul băncii să modifice dobânda, precizându-se  doar politica Băncii şi urmând să fie modificată în mod unilateral de către aceasta luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută , fără consimţământul împrumutatului.

Clauzele care dau posibilitatea băncii de a revizui rata dobânzii în funcţie de variaţiile indicelui de referinţă, dar şi de politica băncii, au fost într-adevăr comunicate consumatorului în momentul încheierii contractelor conţinând şi obligaţia băncii de a înştiinţa consumatorul asupra acestei modificări. Clauza nu este ilicită din cauză că ar fi exprimată într-un limbaj tehnic, greu accesibil consumatorului obişnuit, ci din cauză că nu conţine criterii bine individualizate care să permită consumatorului obişnuit să verifice întrunirea condiţiilor de aplicare a clauzei şi modul de aplicare efectivă a acesteia de către bancă.

Prin consacrarea dreptului băncii de a modifica condiţiile de rambursare, a fost introdus în contract un dezechilibru semnificativ al poziţiilor celor două părţi, limitele şi întinderea obligaţiilor uneia dintre părţi fiind bine delimitate, în timp ce întinderea obligaţiilor celeilalte părţi poate fi modificată de cocontractant în ipoteze conturate la libera sa apreciere, cu consecinţa creării unei stări de captivitate a consumatorului, a cărei situaţie contractată poate fi modificată oricând şi fără vreo justificare de bancă, pe toată perioada de derulare a contractului.

În plus, dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreţionar de către bancă şi nu la indici de referinţă obiectivi verificabili şi care să ofere părţii posibilitatea de a înţelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.

În speţă, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creşterea sau diminuarea indicelui LIBOR dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creşterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să menţină dobânda la nivelul dorit.

Referitor la criteriul obiectiv al pieţei financiare, respectiv indicele de referinţă LIBOR, instanţa reţine din expertiza efectuată în cauză că nici acest indice nu a fost respectat de către bancă. Astfel în timp ce indicele de referinţă LIBOR, la CHF, în perioada februarie 2008 - octombrie 2010, a scăzut, în timp ce banca a mărit dobânda, reţinându-le reclamanţilor în plus 9217,69 CHF reprezentând dobândă excedentară încasată de pârâtă.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la revizuirea dobânzii în sens descrescător şi la înserarea în contract a unei formule de calcul, instanţa consideră că nu poate interveni în contract înlocuind o clauză abuzivă cu o nouă formulă de calcul a dobânzii, întrucât s-ar substitui astfel acordului de voinţă al părţii. Stabilirea modului de calcul al dobânzii, urmare a declarării nulităţii clauzei iniţiale care prevedea acest calcul, nu este în atribuţia instanţei judecătoreşti, neputând fi decât rezultatul exclusiv al negocierii dintre părţi.

În ceea ce priveşte comisionul de acordare credit de cuantum de 2% , plătit peste cel de analiză a dosarului, instanţa consideră că pârâtele au introdus această clauză pentru a se pune la adăpost faţă de orice riscuri. Inserarea în contract a tuturor acestor clauze denotă intenţia evidentă a băncii de a se ţine la adăpost de apariţia oricărui risc care îi poate diminua câştigul prin transferarea integrală a acestuia către consumator.

De altfel, reclamanţii prin aducerea în favoarea băncii a garanţiilor ipotecare şi a  asigurărilor  conferă suficiente elemente pentru bancă de a se adăposti de apariţia vreunui risc.

În fine instanţa consideră că alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poartă asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de bancă clienţilor în baza unui model validat în prealabil de B.N.R., „libertatea de voinţă" a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este şi ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabileşte scoringul/ratingul clientului, elemente în funcţie de care banca indică clientului tipul de credit în care se încadrează conform ratingului.

În concluzie, instanţa constatând că, în cuprinsul convenţiei de credit bancar nr. C2204/4000/7376/27.02.2008 şi a actelor adiţionale la contract, au fost inserate clauze contrare, urmează ca, potrivit art. 1 alin.1 din Legea 193/2000, interpretarea să fie făcută în favoarea celor doi reclamanţi.

Pentru toate aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte cererea sub aspectul constatării caracterului abuziv al clauzelor cuprinse la art.5 pct. 5.2 şi 5.5 şi art.6 pct.6.1 lit.b) din contractul de credit nr.C2204/4000/7376/27.02.2008 şi actele adiţionale la contract, referitoare la dobândă şi la perceperea unui comision de acordare a creditului în procent de 2 %.

Ca o consecinţă a constatării caracterului abuziv, instanţa va dispune obligarea pârâtelor să modifice convenţiile de credit mai sus menţionate, în sensul  înlăturării  clauzelor constatate ca fiind abuzive din contractele respective şi să restituie reclamanţilor suma de 1280 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare a creditului şi suma de 9217,69 CHF reprezentând dobândă excedentară încasată de pârâtă.

Va respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la revizuirea dobânzii în sens descrescător şi la înserarea în contract a unei formule de calcul.

Urmează de asemenea, în temeiul art. 274. cpc din 1865, să oblige pârâtele care au căzut în pretenţii, la 2400 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi, reprezentând onorariu avocat şi expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea  formulată de EGHA, ECR, ambii domiciliaţi în  DRAGASANI, str. Podul Pescenii, nr. 8, Judeţ VÂLCEA  în contradictoriu cu pârâtele SC OTP BSA şi SC OTP BSA .

Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art.5 pct. 5.2 şi 5.5 din contractul de credit nr.C2204/4000/7376/27.02.2008 şi actele adiţionale la contract, referitoare la dobândă.

Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art.6 pct.6.1 lit.b) din contractul de credit nr.C2204/4000/7376/27.02.2008,referitoare la perceperea unui comision de acordare a creditului în procent de 2 %.

 Obligă pârâtele să modifice convenţiile de credit mai sus menţionate, în sensul  înlăturării  clauzelor constatate ca fiind abuzive din contractele respective.

 Obligă pârâtele să restituie reclamanţilor suma de 1280 CHF,încasată cu titlu de comision de acordare a creditului şi suma de 9217,69 CHF reprezentând dobândă excedentară încasată de pârâtă.

Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la revizuirea dobânzii în sens descrescător şi la înserarea în contract a unei formule de calcul.

Obligă pe pârâte la 2400 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Martie 2014 .

1

8

Domenii speta

Spete similare