Răspunderea civilă delictuală. dovedirea condiţiilor de existenţă

Hotărâre 6 din 15.09.2015


RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ. DOVEDIREA CONDIŢIILOR DE EXISTENŢĂ

Prin cererea inregistrata cu nr. … din 30.04.2014, reclamanta Omniasig Vienna Insurance Group SA a solicitat obligarea paratelor Consiliul Local Buzau si Municipiul Buzau la plata sumei de 3808,17 lei reprezentand contravaloarea despagubirilor acordate asiguratului in temeiul asigurarii CASCO si a sumei de 516,98 lei reprezentand dobanda legala, precum si plata dobanzii legale in continuare de la 15.04.2014 pana la plata integrala a debitului. In motivarea cererii a aratat ca, la 07.02.2011, un autovehicul proprietatea Lucsor Impex SRL a fost avariat datorita unei gropi nesemnalizate aflate in carosabil. La data producerii evenimentului, persoana pagubita beneficia de polita de asigurare facultativa CASCO emisa de BCR Asigurari Vienna Insurance Group SA, in baza careia a fost deschis un dosar de dauna, platindu-se despagubirea cuvenita de 3808,17 lei. Astfel, prin plata despagubirilor, s-a nascut dreptul de regres al reclamantei impotriva paratelor ca persoane raspunzatoare de producerea pagubei, artera stradala in cauza aflandu-se in paza juridica a acestora. Reclamanta a mai aratat ca, potrivit OUG nr. 195/2002, in prezenta cauza raspunderea apartine administratorului drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor.

In drept, reclamanta a invocat art. 194 cod proc. civ., legea nr. 136/1995, codul civil, OUG nr. 195/2002, OG nr. 43/1997, legea nr. 215/2001, OG nr. 9/2000 si OG nr. 13/2011. In dovedirea cererii a atasat inscrisuri.

Parata Municipiul Buzau a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. A aratat ca in cauza nu a fost dovedita identitatea intre parati si persoana tinuta sa raspunda in raportul juridic obligational dedus judecatii. Parata a mai aratat ca reclamanta nu dovedeste in nici un fel locul in care s-a produs incidentul pretins, cum nu dovedeste nici legatura de cauzalitate intre paratul indicat in actiune si prejudiciul pretins suferit de asigurat. A mentionat ca reclamanta s-a substituit conducatorului vehiculului asigurat si, din punct de vedere legal, reclamanta si asiguratul sunt una si aceeasi persoana, reclamanta incercand sa dovedeasca legatura de cauzalitate doar prin propria-i declaratie.

Reclamanta a formulat raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiei invocate, iar pe fond a aratat ca exista prezumtia ca autovehiculul a fost avariat din cauza starii necorespunzatoare a carosabilului. Considera ca obligatia de intretinere si reparare a drumului este una de rezultat, astfel incat in caz de neindeplinire culpa se prezuma.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parate, instanta va avea in vedere ca, potrivit art. 245 cod pr. civ., excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Or, identitatea intre parata si persoana tinuta sa raspunda in raportul juridic obligational dedus judecatii, invocata de parata in sustinerea exceptiei, nu constituie o neregularitate procedurala sau un element privind dreptul la actiune, ci pune in discutie fondul dreptului, intrucat constituie una din conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile. Cu alte cuvinte, dovedirea de catre reclamanta a persoanei obligata la repararea prejudiciului face parte din probarea temeiniciei actiunii reglementata de lege, adica probarea fondului dreptului.

Din alt punct de vedere, potrivit art. 36 al. 6 lit. a) pct. 13 din legea nr. 215/2001, in exercitarea atribuţiilor privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni, consiliul local asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind podurile şi drumurile publice. De asemenea, potrivit art. 20 din aceeasi lege, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale, iar art. 21 prevede ca unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum si titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

Prin urmare, daca actiunea reclamantei ar fi intemeiata, chiar si numai in aprecierea reclamantei, instanta considera ca cele doua parate ar fi chemate sa raspunda pentru prejudiciile reclamantei.

Pentru motivele aratate, instanta constata ca exceptia invocata de parate constituie o aparare privind fondul cauzei si, in consecinta, va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

Referitor la fondul cauzei, observand ca izvorul pretentiilor reclamantei este raspunderea civila delictuala, legea aplicabila litigiului este Codul civil din 1864, in conformitate cu dispozitiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, data producerii accidentului, 05.08.2010, fiind anterioara datei intrarii in vigoare a noului Cod civil (01.10.2011).

Potrivit dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 (forma in vigoare la data producerii incidentului, 07.02.2011) in limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Astfel, prin achitarea despagubirii, reclamanta s-a subrogat in drepturile asiguratului sau, chemand in judecata persoanele apreciate ca responsabile de producerea prejudiciului.

Instanta urmeaza a cerceta in continuare daca sunt indeplinite conditiile cumulativ prevazute de lege pentru ca raspunderea civila delictuala a paratelor sa poata fi angajata: existenta unei fapte ilicite care sa fie imputabila paratilor, existenta unui prejudiciu cert, a legaturii de cauzalitate dintre acestea si a vinovatiei.

Instanta retine ca, la data de 07.02.2011 a avut loc un incident in care a fost implicat autoturismul Audi A6 cu numar de inmatriculare …., proprietatea Lucsor Impex SRL (fila 12 la dosar).

Potrivit procesului-verbal de constatare incheiat de societatea reclamanta (fila 31) autoturismul a suferit urmatoarele avarii: anvelopa stanga fata si janta stanga fata.

Astfel cum rezulta din polita … nr. … (fila 35), la data producerii accidentului, autoturismul in cauza beneficia de asigurare facultativa la societatea reclamanta.

In ceea ce priveste fapta ilicita, reclamanta a sustinut ca aceasta consta intr-un fapt omisiv, acela de a nu semnaliza corespunzator existenta unei gropi in carosabil.

Potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997 administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepţie sectoarele de drumuri judeţene, situate în intravilanul localităţilor urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.

In consecinta obligatia administrarii drumurilor din interiorul mun. Buzau incumba paratelor din prezenta cauza.

Potrivit art. 33 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 semnalizarea şi amenajările rutiere necesare pe drumurile publice se asigură de către administratorul drumului respectiv şi se efectuează numai cu avizul poliţiei rutiere.

Potrivit art. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2007 administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia, iar in scopul desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, administratorul drumului public trebuie să realizeze amenajări rutiere pentru a determina participanţii la trafic să respecte semnificaţia semnalizării rutiere.

Totodata, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.

In consecinta instanta retine ca paratelor le incumba obligatia semnalizarii existentei unei gropi in carosabil.

Din probele administrate in cauza nu rezulta insa neindeplinirea acestei obligatii.

Singura proba in acest sens este declaratia asiguratului reclamantei, conducatorul auto …. Petrisor, care prin ea insasi, data fiind calitatea de reprezentant al asiguratului, nu poate fi retinuta atat timp cat nu se coroboreaza cu alte probe.

Mai mult, instanta constata ca in cauza nu s-a facut dovada locului in care s-ar fi produs incidentul, cum nu s-a facut nici dovada legaturii intre groapa fotografiata si avariile suferite la autoturism.

De asemenea, in cauza dedusa judecatii, reclamanta s-a substituit proprietarului autoturismului asigurat, acestia avand acelasi interes, iar probele depuse la dosarul cauzei emana doar de la asigurator si asigurat.

Pentru toate aceste motive, instanta a apreciat ca fiind inutila si lipsita de relevanta proba cu expertiza tehnica auto, aceasta proba putand releva, cel mult, faptul ca autoturismul a fost avariat datorita starii necorespunzatoare a drumului, si nu faptul ca avaria s-a datorat unei anumite gropi din municipiul Buzau.

In consecinta, instanta nu poate retine existenta unei fapte ilicite si, fara a analiza celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale (dat fiind caracterul cumulativ al acestora) va respinge ca neintemeiata actiunea.