Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 260/A

Şedinţa publică de la 2 iunie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : …………

JUDECĂTOR : ………….

GREFIER : ……………..

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului civil formulat de pârâta Fabrica de Lapte .... S.A. împotriva sentinţei civile nr. .... din 13 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. .......... în contradictoriu cu intimata SC M. F. SRL (fostă I. & E. SRL), având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 12 mai 2015, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru data 19 mai 2015, când având nevoie de mai mult timp pentru a delibera,  a amânat pronunţarea pentru data de 26 mai 2015 şi respectiv pentru data de astăzi, 2 iunie 2015.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. ..... din 13 noiembrie 2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a  admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamanta S.C. ......... S.R.L. (fosta S.C. ………. S.R.L.) cu sediul în ……….., în contradictoriu cu pârâta S.C. Fabrica de Lapte ... S.A. (fosta S.C. …. S.A.) cu sediul în …………, punct de lucru Hălchiu, ………., judeţul Braşov şi a obligat pârâta să plătească următoarele sume:

- 4.303,11 lei reprezentând contravaloare factură nr.19/30.04.2012;

- 4.400,27 lei fără TVA şi 71.635,5 lei reprezentând despăgubiri.

A respins celelalte pretenţii, ca neîntemeiate.

A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli parţiale de judecată, în sumă de 6.102,44 lei total, din care 3.350 lei - onorariu avocaţial şi 2.752,44 lei - taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Părţile au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 25/20.04.2012, prin care reclamanta vânzătoare - proprietar de animale şi producător de lapte, se obliga să vândă pârâtei cumpărătoare – procesator de lapte, în exclusivitate, întreaga cantitate de lapte produsă de animalele sale zilnic, respectiv, cantitatea de 2.700 litri lapte/zi, cu o variaţie de 10%.

Reclamanta avea obligaţia să vândă cumpărătoarei numai lapte de bună calitate, respectiv, acesta trebuia să îndeplinească următoarele condiţiile: grăsimea de 3,5%, proteina de 3,2%, densitate 1,029 şi aciditate de 16 T, antibiotice – absent, test mastită – negativ. Pentru produsele livrate în aceşti parametri de calitate s-a stabilit un preţ de 1,25 lei/l de lapte colectat, pe care pârâta se obliga să-l plătească reclamantei - art. 4 alin. 1 din contract; părţile stabilind totodată, în art. 5 alin. 1 din contract - în cazul în care parametrii de calitate ai laptelui descrişi la art. 3 cresc, cumpărătoarea va creşte preţul în funcţie de unitatea de grăsime (0,1%) şi proteină (0,1%), cu 0,018 lei/l pentru o unitate de grăsime în plus şi cu 0,020 lei/l pentru o unitate de proteină în plus.

De asemenea, s-a prevăzut că vânzătoarea avea dreptul „să rezilieze contractul unilateral şi fără vreo altă formalitate, în cazul în care la renegociere există neînţelegeri legate de clauzele contractuale” – art. 7 alin. 2 din contract.

Acest drept de reziliere (unilateral şi fără vreo altă formalitate) cumpărătoarea îl avea doar „în cazul în care constata falsificarea laptelui” cu solicitarea de despăgubiri potrivit art. 5 alin. 3 din contract.

Parametrii de calitate prevăzuţi în contract sunt în conformitate cu normele U.E. (Regulamentului (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 853/2004 privind regulile specifice de igienă ale alimentelor), însă părţile nu au prevăzut în contract modalitatea prin care se vor stabili şi controla aceşti parametrii tehnici de calitate – metode specifice, nu au indicat laboratorul agreat de părţi, tehnicile de recoltare a probelor de lapte şi analiză  fizico-chimică şi bacteriologică la recepţia laptelui crud şi altele relevante în stabilirea parametrilor specifici de calitate, lipsind de conţinut obligaţia asumată de pârâtă de a plăti un preţ mai mare în cazul creşterii parametrilor de calitate; vânzătorul de lapte neputând demonstra, în limitele contractului, buna sa credinţă în livrarea laptelui la parametrii contractaţi, pârâta cumpărătoare având oricând posibilitatea de a invoca critici cu privire la acestea, fapt ce o situează pe aceasta pe o poziţie dominantă în derularea contractului.

Pentru a face dovada bunei sale credinţe în executarea contractului, reclamanta a depus centralizatoarele, pe luna aprilie 2012 (până la data de 19.04.2012 inclusiv, a livrat laptele produs altei societăţi de acelaşi profil) şi luna mai 2012, care fac dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile din contract, de livrare zilnică a cantităţilor de lapte în parametrii contractaţi către pârâtă (f. 25, 16), împrejurare necontestată de altfel de pârâtă, aceasta înţelegând să obiecteze doar cu privire la  parametrii de calitate, aspect neprevăzut expres în contract şi care, practic, a generat şi neînţelegerile de la începutul derulării contractului.

Faţă de lipsa clauzei contractuale privind modalitatea în care se va face analiza parametrilor laptelui vândut şi întrucât valorile recunoscute erau altele decât cele afirmate de reclamantă ca fiind reale, aceasta a comunicat pârâtei, cu adresa nr. 60/16.05.2012, pentru a se evita pe viitor eventualele neconcordanţe, că „analiza laptelui să se facă la recepţia acestuia în fermă, cu ECOMILK (sau prin altă metodă agreată de părţi).

Pârâta a recunoscut că a agreat cele propuse de reclamantă şi, deşi nu a făcut dovada că ar fi stabilit cu reclamanta ca analizele să se facă de un „laborator partener” (nefiind depusă dovada vreunei astfel de colaborări), susţine că doar acestea puteau fi exclusiv relevante în cauză, fapt ce nu a putut fi primit de prima  instanţă, întrucât erau doar simple afirmaţii, care nu au făcut dovada bunei credinţe a pârâtei în derularea contractului, nefiind depus nici un rezultat al vreunei analize efectuate de un laborator atestat agreat de aceasta, pentru a se face dovada contrară a celor susţinute de reclamantă.

Cu privire la îndeplinirea parametrilor de calitate ai laptelui livrat, reclamanta a făcut dovada, prin buletinele de analiză depuse şi comunicate pârâtei în timpul executării obligaţiilor contractuale, respectiv, proba de lapte din 25.04.2012 – buletin de analiză nr. 969/02.05.2012 SC …..SRL – Laborator acreditar RENAR pentru controlul alimentelor şi furajelor şi proba de lapte din 10.05.2012 – buletin nr. 1068/14.05.2012, că probele de lapte au fost recoltate în prezenţa delegatului pârâtei, care efectua transportul laptelui către pârâtă, astfel cum rezultă din procesele-verbale de recoltare semnate de acesta şi depuse la dosar.

Cu toate acestea,  prin adresa nr. 1668/22.05.2012, pârâta a adus la cunoştinţa reclamantei că nu recunoaşte şi nu acceptă la plată factura AGR nr. 19/30.04.2012 pentru suma de 4.303,11 lei, inclusiv TVA, apreciind că nu este datorată, menţionând că singurele analize pentru recalcularea preţului pentru laptele livrat sunt cele care se efectuează la laboratorul partener (nu se indică care anume), iar alte analize nu prezintă relevanţă pentru aceasta şi arătând că, în cazul în care reclamanta nu este de acord să respecte dispoziţiile contractuale, constată colaborarea imposibilă şi, în temeiul art. 1321 Cod civil, informează reclamanta că denunţă unilateral contractul începând cu data de 01.06.2012.

Analizând clauzele contractului, instanţa a reţinut că pârâta avea dreptul la rezilierea contractului doar în cazul în care constata falsificarea laptelui, cu dreptul de a solicita despăgubiri, potrivit art. 5 alin. 3 din contract, alte clauze de încetare a contractului nefiind prevăzute în contract în beneficiul său.

Prin adresa de denunţare a contractului, pârâta a arătat că denunţă unilateral contractul deoarece reclamanta nu respectă clauzele contractuale, apreciind aceasta întrucât reclamanta, prin emiterea facturii nr. 19/30.04.2012, a pretins să i se plătească de către pârâtă preţul real al laptelui livrat (faţă de parametrii superiori) şi nu pentru că nu şi-ar fi respectat (îndeplinit) vreo obligaţie contractuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar acesta încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege; potrivit dispoziţiilor art. 1271, părţile sunt ţinute să execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă.

Emiterea facturii nr. 19/30.04.2012 cu suma de 4.303,11 lei de către reclamantă, pentru diferenţa de preţ dintre preţul plătit şi cel datorat faţă de parametrii de calitate superiori, s-a apreciat că nu este de natură să poată fi caracterizată excesiv de oneroasă pentru a nu fi executată de pârâtă, întrucât se fundamentează pe contractul sinalagmatic al părţilor şi buna-credinţă a reclamantei.

Judecătoria a reţinut că, în contractul încheiat de părţi pe 12 luni, denunţarea unilaterală a contractul nu a fost prevăzută, aceasta putând să intervină doar dacă părţile ar fi stabilit în contract această posibilitate, trebuind a stabili şi modul în care operează aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 1321 Cod civil, denunţarea unilaterală a contractului este o cauză de încetare a contractului, prin care părţile sunt liberate de obligaţiile asumate, însă, sunt ţinute la repararea prejudiciilor cauzate.

În contractul analizat nu s-a prevăzut de părţi această modalitate de încetare a contractului şi nici acel preaviz, pe care pârâta a înţeles să i-l acorde reclamantei pentru a-şi găsi un eventual partener contractual, preaviz ce nu a fost de natură să înlăture consecinţele nepreluării laptelui în condiţiile contractului.

Acest fapt i-a fost adus la cunoştinţă pârâtei de către reclamantă prin adresa nr. 75/01.06.2012, dar şi împrejurarea că, la data de 01.06.2012, prin refuzul de a prelua laptele contractat au fost nevoiţi să predea, la o fermă de porci, circa 4.000 litri lapte la un preţ de 0,1 lei/litru, suferind pierderi, de la acea dată practic, pârâta fiind pusă în întârziere.

În ceea ce priveşte termenul de preaviz, potrivit dispoziţiilor art. 1277 Cod civil, trebuie să fie unul rezonabil, iar în speţă, termenul fixat unilateral de pârâtă, perioada 22.05.2012 – 01.06.2012, a fost apreciat de instanţa de fond ca fiind formal, fapt ce a rezultat din imposibilitatea de valorificare a laptelui în aceleaşi condiţii, reclamanta trebuind să livreze laptele cu destinaţie - zootehnie, în lunile iunie şi iulie 2012 – potrivit facturilor emise către S.C. …….. S.R.L. - 0,1 lei/litru şi S.C. ………..S.R.L. – 0,8 lei/litru, la un preţ unitar mult sub nivelul celui contractat, fiind o perioadă de vară, în care laptele crud este mai perisabil, suferind în mod evident un prejudiciu real în sumă de 71.635,5 lei.

Dreptul de a denunţa unilateral contractul reprezintă o clauză neuzuală, potrivit art. 1203 Cod civil, ceea ce înseamnă că respectiva clauză nu va produce efecte decât în măsura în care această clauză este acceptată în mod expres, în scris, de către cealaltă parte contractantă.

Cu toate acestea, pârâta, fără a ţine seama de obligaţiile însuşite prin contract, nu le-a respectat, mai mult, a denunţat intempestiv contractul, fapt ce a relevat neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contract, cauzând un prejudiciu important în patrimoniul reclamantei – prin nepreluarea laptelui contractat şi care dă dreptul reclamantei la daune-interese, respectiv de a pretinde şi obţine de la pârâtă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, potrivit dispoziţiilor art. 1530 Cod civil.

În acest sens, reclamanta a făcut dovada prejudiciului real încercat, respectiv, prin neplata facturii AGR nr. 19/30.04.2012 în sumă de 4.303,11 lei, neacceptată la plată, în mod netemeinic de către pârâtă, (factură emisă pentru diferenţa de preţ pretinsă de reclamantă faţă de parametrii reali de calitate - dovediţi prin analizele efectuate la laboratoare de specialitate acreditate RENAR), suma de 4.400,27 lei ce reprezintă diferenţa de preţ a laptelui livrat în luna mai 2012 (diferenţă de preţ nefacturată astfel că nu se datorează TVA) - faţă de parametrii superiori calitativi ai laptelui şi suma de 71.635,5 lei reprezentând diferenţa de preţ neîncasată pentru laptele livrat cu destinaţie - zootehnie, în lunile iunie şi iulie 2012 – potrivit facturilor emise către S.C. ….. S.R.L.  - 0,1 lei/litru  şi S.C. …………. S.R.L. – 0,8 lei/litru.

Relativ la prejudiciul pretins ca fiind încercat de reclamantă, pârâta nu l-a contestat temeinic prin dovezi contrare pertinente, ci a făcut simple afirmaţii, arătând că nu recunoaşte valorile parametrilor de calitate ai laptelui livrat în luna mai 2012, iar cu privire la diferenţa de preţ neîncasată de reclamantă prin predarea laptelui în lunile iunie şi iulie 2012, imediat după nepreluarea laptelui, a arătat că pârâta a fost notificată „încă din 22.05.2012” cu privire la încetarea contractului la 01.06.2012 şi, faţă de aceasta, apreciază că acest termen era suficient pentru „identificarea de către reclamantă a unor soluţii viabile”.

Faţă de aceasta, prima instanţă a constatat că reclamanta a făcut dovada deplină a condiţiilor acordării daunelor-interese, respectiv: neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale – refuzul de a prelua laptele contractat - prin denunţarea unilaterală a contractului, pârâta a fost pusă în întârziere - prin adresa nr. 75/01.06.2012; reclamanta a suferit un prejudiciu cert, dovedit şi necontestat; prejudiciul încercat a fost consecinţa directă şi necesară a executării.

Pentru aceste considerente, prima instanţă a constatat că cererea reclamantei este întemeiată în parte şi a respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata TVA aplicată sumei de 4.400,27 lei, întrucât aceasta s-a acordat cu titlu de despăgubiri.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 453 raportat la art. 451 alin. 1 noul Cod de procedură civilă, a redus în limitele admiterii cererii şi cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli parţiale de judecată în sumă de 6.102,44 lei total, din care 3.350 lei - onorariu avocaţial şi 2.752,44 lei - taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Fabrica de Lapte …. S.A, solicitând schimbarea sentinţei în sensul neobligării sale la plata sumei de 4.303,11 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 19/30.04.2012, a sumei de 4.400,27 lei fără TVA şi 71.635,5 lei cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 6.102,44 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a solicitat obligarea intimatei S.C. …… S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată suportate în apel.

În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea primei instanţe se întemeiază pe aprecieri greşite, în sensul că în contractul dintre părţi nu există o clauză distinctă referitoare la modalitatea de realizare a recepţiei calitative a laptelui, din modalitatea de desfăşurare a relaţiilor contractuale reieşind că părţile au consimţit ca această recepţie să aibă loc la primirea laptelui la sediul Fabricii de Lapte …… S.A., din acest punct de vedere fiind de observat că, după ce laptele era preluat şi transportat la fabrica de procesare, acesta era expertizat şi în funcţie de rezultatul analizelor care se trimitea prin e-mail părţii intimate, se realiza calculul sumelor datorate de partea apelantă cu titlu de preţ.

Apelanta a susţinut că, în mod contrar celor reţinute de prima instanţă, nu a agreat niciodată realizarea de măsurători a parametrilor laptelui cu aparatul Ekomilk, iar cât priveşte buletinul de analiză nr. 1068/14.05.2012 emis de S.C. …….. S.R.L.,  proba de lapte din data de 09.05.2012 a fost prelevată în prezenţa delegatului Fabricii de Lapte …. S.A., în timp ce proba de lapte aferentă buletinului de analiză emis de S.C. …..  S.R.L cu nr. 969/02.05.2012 a fost prelevată în lipsa delegatului său, neexistând garanţia că provine din laptele livrat apelantei, astfel că această probă trebuie înlăturată, proba de lapte nefiind sigilată, fiind astfel uşor de contrafăcut sau falsificat, ceea ce o face nerelevantă în cauză.

Partea apelantă a mai arătat că numai laptele livrat în zilele de 25.04.2012 şi 09.05.2012 a făcut obiectul unor analize, aceste probe neputând fi considerate reprezentative pentru întreaga cantitate livrată Fabricii de Lapte …….. S.A. în cursul lunii aprilie şi mai 2012, referitor la obligaţia de plată aferentă facturii nr. 19/30.04.20123 învederându-se că aceasta nu are la bază măsurători ale calităţii laptelui, prin urmare, este o factură care a fost emisă fără respectarea clauzelor contractului, fiind greşit a se aprecia, aşa cum a făcut-o prima instanţă, în sensul că nefiind excesiv de oneroasă, suma de plată din factură  ar trebui executată.

Apelanta Fabrica de Lapte ….. S.A. a mai menţionat că intimata nu a dovedit că i-a fost imposibil să valorifice laptele în interiorul termenului de preaviz, în ceea ce priveşte prejudiciul, acesta încercându-se a se dovedi cu facturi care nu sunt recepţionate de societăţile destinatare, facturile puteau fi stornate sau anulate, astfel că nu există o dovadă concretă că partea intimată a încasat sume inferioare celor pe care le pretindea în temeiul contractului încheiat cu Fabrica de Lapte ….. S.A., trebuind a se avea în vedere că partea apelantă nici nu putea să prezinte un probatoriu prin care să combată pretenţia intimatei, cea de 71.635,5 lei reprezentând diferenţa de preţ neîncasată. S-a mai criticat hotărârea primei instanţe pentru că nu s-a avut în vedere că prejudiciul pretins de intimată a fost puternic contestat, fiind de observat că faţă de prevederile art. 1530, art. 1533 şi art. 1534 din noul Cod civil, debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă, Fabrica de Lapte ……. S.A. nefiind răspunzătoare pentru faptul că intimata a ales să vândă o anumită cantitate de lapte unei ferme de porci la un preţ derizoriu, trebuind să caute alternative mai avantajoase, ceea ce înseamnă că putea cu minime diligenţe să înlăture prejudiciul.

Intimata S.C. ………. S.R.L. (fosta ……… S.R.L.) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, intimata a arătat că relaţiile contractuale dintre părţi s-au deteriorat după ce între acestea au apărut discuţii referitoarea la cantitatea de lapte măsurată în tanc, comparativ cu cantitatea de lapte măsurată cu cisternele apelantei, diferenţele datorându-se lactometrului din maşinile pârâtei, volumul tancurilor neputându-se modifica de la o măsurătoare la alta, nemulţumiri ale apelantei existând şi cu privire la indicii de calitate - grăsime şi proteină, fără ca acestea să fie dovedite prin buletine de analiză, decizia Fabricii de Lapte ……… S.A. de a denunţa unilateral contractul, fără a încerca să ajungă la o înţelegere cu societatea intimată, fiind luată cu rea intenţie, drept dovadă că aceasta nu a acceptat nici medierea. Intimata a mai arătat că indicii de grăsime şi proteină calculaţi de partea apelantă nu corespund realităţii, astfel că la o medie de 4,43% grăsime şi 3,31% proteină  a rezultat un preţ mediu al laptelui de 1,4363 lei/litru  şi nu de 1,3639 lei/litru, acest din urmă preţ fiind calculat la grăsimea de 4,063% şi proteina de 3,263%, trebuind a se avea în vedere că pe fiecare aviz de expediere era notat rezultatul analizelor efectuate pe loc în prezenţa delegatului Fabricii de Lapte ……… S.A., testarea laptelui realizându-se cu aparatul Ekomilk din dotarea fermei.

Partea intimată a precizat că intenţia apelantei de a denunţa unilateral contractul de vânzare-cumpărare i-a fost comunicată în data de 22.05.2012, din cauza timpului scurt neputând fi găsit un alt cumpărător la un preţ rezonabil, astfel că laptele a fost valorificat la un preţ de 0,1 lei/litru şi 0,8 lei litru unor alte societăţi, pentru a nu se pierde toată calitatea de lapte produsă şi refuzată de partea apelantă.

Apelanta Fabrica de Lapte ……… S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat o parte din argumentele aduse în sintetizarea motivelor sale de apel, în plus arătând că suma de 4.400 lei +T.V.A., adică 5.456,33 lei reprezentând diferenţă de preţ aferentă lunii mai 2012 este rezultatul unui calcul efectuat de partea intimată pe baza unor valori inventate, pentru această sumă nu s-a emis vreo factură, prin urmare nu se poate calcula T.V.A., în ceea ce priveşte încetarea contractului trebuind a se avea în vedere că aceasta s-a comunicat în data de 22.05.2012, a început să îşi producă efectele din data de 01.06.2012, astfel că intimata putea găsi noi procesatori pentru valorificarea  laptelui, producătorii putând, în acea perioadă a anului 2012 ca şi acum, să îşi valorifice laptele cu uşurinţă, prin urmare, Fabrica de Lapte ……. S.A. nu poate fi sancţionată pentru lipsa de diligenţă a intimatei în a-şi valorifica produsele. Apelanta a mai învederat în cuprinsul răspunsului la întâmpinare că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, lipsind fapta ilicită, pentru că încetarea contractului este urmarea nerespectării obligaţiilor contractuale de către partea intimată, prejudiciul fiind inexistent pentru că laptele livrat a fost plătit, astfel că nu există nici raportul de cauzalitate dintr-o eventuală nerespectare a obligaţiilor contractuale şi presupusul prejudiciu, culpa Fabricii de Lapte …… S.A. fiind inexistentă în condiţiile în care aceasta nu şi-a dorit încetarea contractului la numai aproximativ 40 de zile de la perfectarea lui, referitor la facturile de livrare a laptelui cu preţuri inferioare, menţionându-se că nu există dovada unor astfel de livrări, a recepţionării şi plăţii laptelui la aceste preţuri inferioare, astfel că prejudiciul provenit din această diferenţă de valoare nu este dovedit.

Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă prin sentinţa atacată, tribunalul reţine că, potrivit art. 8 (3) din contractul nr. 25/20.04.2012 încheiat între părţi, cumpărătoarea Fabrica de Lapte ……… S.A. avea dreptul să rezilieze unilateral şi fără vreo formalitate contractul în cazul în care ar fi constatat o falsificare a laptelui de către vânzătoarea S.C. …….. S.R.L., respectiv atunci când laptele ar fi fost alterat cu apă sau cu orice alte substanţe care nu provin din modul natural de producere a laptelui.

În cauză, apelanta pârâta nu a susţinut şi nici nu a dovedit că partea intimată reclamantă  i-ar fi livrat lapte falsificat, ci neînţelegerile care au pricinuit ruperea relaţiilor contractuale s-au datorat calităţii laptelui, în funcţie de care se fixa preţul, în sensul că reclamanta a apreciat că a livrat reclamantei un produs cu anumiţi parametrii de calitate, care trebuie taxat din punct de vedere a preţului în acord cu art. 5 alin. 1 din contract, în timp ce reclamanta a taxat produsul conform unor alţi parametri de calitate decât cei indicaţi de reclamantă, cu toate acestea, nefiind dovedit că ferma producătoare ar fi livrat pe perioada de executare a contractului cantităţi de lapte care nu ar fi îndeplinit standardul minim de calitate prevăzut de art. 3 din contract, respectiv 3,5% grăsime şi 3,2 % proteină.

În contractul părţilor nu s-a prevăzut în mod expres care parte contractantă realizează testarea laptelui, respectiv dacă parametrii de calitate ai laptelui sunt determinaţi de vânzătoare, de cumpărătoare sau de către un terţ ales de ambele părţi, însă în cuprinsul art. 6 (7) din contract se specifică faptul că salariaţii Fabricii de Lapte …….. S.A., fosta S.C. ……. S.A., au acces pentru a recolta probe de lapte din bazinul de răcire sau direct din fermă în timpul mulsului, prin urmare, cu temei se poate interpreta că orice probe de lapte recoltate erau în final evaluate de procesator, cu alte cuvinte, chiar şi atunci când proba ar fi fost prelevată de producător, din moment ce acesta era obligat contractual să permită producătorului să îşi recolteze din bazinul de răcire sau direct din fermă propriile sale probe, este cert că evaluarea relevantă asupra calităţii laptelui livrat aparţinea procesatorului, altminteri nu se întrevede de ce anume procesatorul avea dreptul să cenzureze probele recoltate de producător, cerând acestuia să îi ofere acces în fermă pentru a preleva probele sale.

Raţionamentul de mai sus poate fi complinit şi cu regula de interpretare prevăzută de art. 1269 alin. 1 Cod civil, potrivit căreia dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute de art. 1266-1268 Cod civil contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă, prin urmare, din moment ce într-un contract de vânzare-cumpărare principala obligaţia este cea de plată a preţului, preţ care în litigiul de faţă putea creşte sau scădea în funcţie de circumstanţele referitoare la calitatea laptelui, prevăzute de art. 5 alin. 1 şi 2 din contractul părţilor, este evident că în privinţa părţii contractante căreia îi revine dreptul şi obligaţia de a realiza analiza laptelui în funcţie de care se stabileşte preţul, contractul trebuie interpretat în sensul că această parte este cumpărătoarea Fabrica de Lapte ……. S.A. Ca atare, calitatea laptelui trebuia determinată în final de către procesator, la sediul său ori la un laborator ales de acesta, în funcţie de parametrii stabiliţi pe baza analizelor procesatorului realizându-se fixarea preţului, orice determinări calitative realizate de producător nefiind relevate în privinţa modului de stabilire a preţului laptelui.

În consecinţă, acele sume pretinse de partea intimată cu titlu de diferenţe de plată pentru luna aprilie 2012 (4.303,11 lei – factura nr.19/30.04.2012) şi mai 2012 (4.400,27 lei plus T.V.A., 5.456,33 lei), diferenţe provenind din decalajul parametrilor de calitate a laptelui la analizarea sa în ferma producătorului şi la analizarea de către procesator, sunt cu totul nedatorate, neavând fundament în contractul părţilor, aşa cum acesta a fost mai sus interpretat.

În ceea ce priveşte denunţarea unilaterală a contractului, este dovedit că adresa de denunţare a fost emisă de Fabrica de Lapte …….. S.A. în data de 22.05.2012, contractul trebuind a înceta să îşi producă efectele începând cu data de 01.06.2012, în condiţiile în care, potrivit art. 12 alin. 1 din contract, acesta a fost încheiat pe o durată de 12 luni, intrând în vigoare după semnarea sa în data de 20.04.2012.

Aşa cum s-a arătat mai sus, contractul putea fi reziliat unilateral de către cumpărătoare dacă vânzătoarea i-ar fi livrat lapte falsificat, ceea ce nu s-a dovedit, nici dreptul de a denunţa unilateral contractul neputând fi exercitat, conform art. 1276 alin. 1 Cod civil, decât dacă un asemenea drept ar fi fost recunoscut uneia dintre părţi, or, din toată lectura contractului, nu reiese că partea cumpărătoare ar fi avut stipulată în favoarea sa o clauză care să îi permită să pună capăt contractului din propria sa iniţiativă şi în mod discreţionar, adică fără vreo justificare sau altă formalitate. Aşadar, cumpărătoarea putea să rezilieze unilateral contractul strict în cazul falsificării laptelui de către vânzătoare, ipoteză neinvocată în apărare şi neprobată, pentru neînţelegeri între părţi referitoare la calitatea laptelui şi taxarea acestuia în funcţie de parametrii de calitate contractul nepermiţând denunţarea unilaterală, trebuind a se avea în vedere că şi prevederile art. 1552 Cod civil stabilesc că rezoluţiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părţile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligaţia în termenul fixat prin punerea sa în întârziere.

Ca atare, trebuie concluzionat că denunţarea unilaterală a contractului sau rezilierea unilaterală a acestuia nu erau posibile, în primul rând pentru că sancţiunea denunţării intervenea numai în caz de falsificare a laptelui, iar sancţiunea rezilierii unilaterale pentru orice situaţie de neexecutare sau executare necorespunzătoare, trebuia prevăzută în contract, aşadar, trebuia să se sprijine pe o clauză convenită sub acest aspect, o asemenea clauză lipsind, prin urmare, partea cumpărătoare nu se putea extrage din mecanismul contractual prin propria sa voinţă, ci ar fi trebuit să pună capăt contractului cu executare succesivă fie pe calea unei rezilieri convenţionale, fie a unei rezilieri pe cale judecătorească.

Aşa fiind, vânzătoare are dreptul să pretindă repararea prejudiciului pe care l-a încercat prin faptul că, după data de 01.06.2012, cumpărătoarea nu a mai preluat de la ferma sa cantitatea zilnică de 2.700 litri de lapte. Prejudiciul se referă la pierdea efectivă suferită de partea vânzătoare, tribunalul socotind că de la comunicarea notificării de încetare a contractului din data de 22.05.2012 şi până la încetarea acestuia din data de 01.06.2012, a existat un interval de timp prea redus pentru ca intimată să contracteze cu un nou procesator de lapte, cele 9 zile neconstituind un termen rezonabil de preaviz, astfel cum acest termen trebuie înţeles din formularea articolului 1267 alin. 2 Cod civil, prin urmare, facturile de la filele 96-99 din dosarul de fond probează că în lunile iunie şi iulie 2012, S.C. …….. S.R.L. a livrat către S.C. …… S.R.L. cantitatea de 16.800 litri de lapte pentru preţul de 0,1 lei/litru şi către S.C. ……… S.R.L. cantităţile de 50.313 litri şi 29.930 litri la preţul de 0,8 lei/litru, preţuri evident inferioare preţului de piaţă.

La ultima livrare din luna mai 2012 către apelantă, conform facturii de la fila 40 din dosarul de apel, intimata a obţinut un preţ de 1,3639 lei pentru un litru de lapte, prin urmare, diferenţa de preţ între ceea ce s-a livrat la preţuri inferioare şi preţul care putea fi obţinut de la Fabrica de Lapte ……… S.A., trebuie calculată prin raportare la acest din urmă preţ, astfel că la laptele livrat fermei de porci intimata a avut o pierdere de 21.233,52 lei, iar la laptele livrat către ……….. S.R.L. pierderea a fost de 28.371,5 şi de 16.877,527, în total 66.482,94 lei.

Nu există nicio dovadă că aceste facturi, către S.C. …..S.R.L. şi …….. S.R.L., ar fi fost stornate ori că facturile nu au la bază livrări reale, facturile se prezumă ca fiind emise în contul unor operaţiuni comerciale care au avut loc, iar dacă contravaloarea acestor facturi a fost sau nu plătită intimatei, este lipsit de relevanţă în comensurarea prejudiciului cauzat de Fabrica de Lapte ……… S.A., neplata facturilor nefăcând decât să indice existenţa unui drept de creanţă, cert fiind că intimata nu şi-a putut vinde laptele unui procesator cu care avea contract şi care nu putea pune capăt contractului în mod unilateral, de remarcat este că intimata putea cere să fie despăgubită cu întreaga cantitate de lapte care i-a rămas neridicată din fermă, or aceasta a dovedit că în mod diligent a încercat să valorifice laptele, neputând fi acuzată că nu a reuşit o valorificare la preţuri superioare, drept pentru care a  pretins numai diferenţa de preţ între ceea ce a reuşit să valorifice şi ceea ce Fabrica de Lapte ……… S.A. trebuia să colecteze din ferma sa în temeiul contractului, adică o cantitate de 2700 litri de lapte/zi cu o variaţie de 10%.

Prejudiciul evaluat la suma de 66.842,84 lei este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei apelantei de a colecta laptele produs de S.C. …….. S.R.L., nu se poate susţine că partea creditoare ar fi contribuit la amplificarea acestui prejudiciu pentru că nu a identificat la timp un alt procesator care să îi preia laptele iniţial contractat cu Fabrica de Lapte ………. S.A. şi la un preţ similar celui pe care aceasta îl plătea, prejudiciul era previzibil pentru debitor încă din momentul încheierii contractului, în fapt fiind vorba de un caz de neexecutare culpabilă şi de un debitor aflat de drept în întârziere, în condiţiile art. 1523 alin. 2 lit. a Cod civil, în sensul că obligaţia de ridicare a laptelui din fermă trebuia executată zilnic pentru a-şi produce efectul util, termen pe care debitorul l-a lăsat să treacă.

Aşa fiind, intimată are dreptul la despăgubiri sau daune interese în sensul art. 1530 Cod civil pentru neexecutarea culpabilă de către Fabrica de Lapte ……… S.A. a obligaţiei de a ridica de la ferma intimatei situată în localitatea …, judeţ Timiş, a cantităţii zilnice de lapte de 2.700 litri, această neexecutare a cauzat un prejudiciu efectiv, evaluat la suma de 66.482,94 lei, pentru a cărui reparare sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1531-art.1534 Cod civil.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentinţa, în sensul că o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei suma de 66.482,94 lei reprezentând despăgubiri, în locul sumei de 71.635,5 lei acordate de prima instanţă, după care, corespunzător acestor pretenţii admise, în baza art. 453 Cod procedură civilă, va reajusta cheltuielile de judecată în primă instanţă la suma de 2.269,84 lei. în loc de 6.102,44 lei .

Se vor înlătura dispoziţiile sentinţei referitoare la plata sumei de 4.303,11 lei  reprezentând contravaloarea facturii nr. 19/30.04.2012 şi a sumei de 4.440,27 lei cu titlu de despăgubiri, se vor păstra dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea ca neîntemeiate a celorlalte pretenţii şi se va luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâta S.C. Fabrica de Lapte ……… S.A., cu sediul în ……….., punct de lucru Hălchiu, ……, judeţul Braşov, C.U.I. …………., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. ………. S.R.L., cu sediul în localitatea ………, judeţul Timiş, C.U.I. RO …………., împotriva sentinţei civile nr. …/13.11.2014 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 66.482,94 lei reprezentând despăgubiri (în loc de 71.635,5 lei) şi suma de 2.269,84 lei reprezentând cheltuieli parţiale de judecată în fond (în loc de 6.102,44 lei).

Înlătură dispoziţiile sentinţei referitoare la plata sumei de 4.303,11 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 19/30.04.2012, cât şi a sumei de 4.400,27 lei cu titlu de despăgubiri.

Păstrează dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea ca neîntemeiate a celorlalte pretenţii.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de astăzi, 2 iunie 2015.

Preşedinte  Judecător Grefier

Domenii speta

Spete similare