Actiune pauliana

Dosar nr. 1081/288/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 4246

SENTINŢA CIVILA NR. 3726

Şedinţa publică din data de  27 Mai 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE V.F

Grefier G. T

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta SC FIL. , în contradictoriu cu pârâţii E. C. şi D.C.,  având ca obiect acţiune pauliană.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 13 mai 2015 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când a fost amânată pronunţarea cauzei pentru data de 20 mai 2015, apoi pentru astăzi, 27.05.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei constată următoarele:

La data de  05.02.2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm.Vâlcea, sub nr. dosar 1081/288/2015 cererea formulată de reclamanta  S.C. FIL., în contradictoriu cu  pârâţii E.C. şi D.C. prin care solicită să fie declarat  inopozabil faţă de aceasta Contractul de vânzare autentificat sub nr. ........ la BNP ..........., având ca obiect imobilul apartament situat în ..........., înscris în CF ............,  având  nr. cod ........ prin care pârâtul E.C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de mai sus.

Solicită obligarea pârâţilor în solidar la plata tuturor cheltuielilor de

judecată.

În motivarea plângerii reclamanta arată că deţine un titlu executoriu, respectiv sentinţa  civilă nr. 5625/11.06.2013 pronunţată în dosarul nr.5213/288/2011*de către Judecătoria Rm. Vâlcea, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1326/23.09.2013, prin care pârâta S.C. BC. a fost obligată să-i achite suma de 25167,76 lei cu titlu de debit iniţial si suma de 9060,76 lei cu titlul de dobândă legală, calculată de la dată scadenţei debitului până în decembrie 2013. La aceste sume se adaugă cheltuielile de judecată din ambele cicluri procesuale şi cheltuielile de executare calculate de executor. 

Susţine reclamanta că după pronunţarea sentinţei civile, pârâta S.C. BC. a vândut administratorului E.C  prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr....... de Notar Public ............, apartamentul situat în ............., înscris în CF ........., cu număr cadastral ............, care era singurul bun aparţinând debitoarei, care putea fi urmărit silit în vederea recuperării creanţei.

La solicitarea executorului judecătoresc,  la data de 21.02.2014,s-a comunicat de către Direcţia Economico - Financiară  din cadrul Primăriei Rm.Vâlcea, că SC BC  este proprietarul apartamentului de mai sus, ca ulterior OCPI să comunice că imobilul respectiv nu mai aparţine societăţii debitoare, ci administratorului acesteia, E.C.

Menţionează reclamanta că acest contract a fost încheiat în vederea fraudării sale, cu complicitatea administratorului şi fiind singurul bun al debitoarei sale i s-a creat un prejudiciu întrucât nu-şi poate recupera debitul.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1.562, alin. 1 Cod civil.

Pârâtul E.C., a formulat întâmpinare în care solicită respingerea ca nefondată a acţiunii revocatorii promovată de reclamantă.

Menţionează că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii revocatorii,iar în ceea ce-l priveşte nu se poate reţine starea sa de insolvabilitate , sau de  existenţa unei creanţe certe lichide şi exigibile caractere ce rezultă fără echivoc din titlul executoriu prezentat de reclamantă.

Susţine că, în ce priveşte cumpărătorul D.C, acesta nu avea cunoştinţă de litigiul ce face obiectul dosarului nr. 7312/288/2014 iar la momentul vânzării nu era pronunţată o hotărâre în cauza respectivă.

Şi pârâtul D.C. a depus întâmpinare la data de 9 martie 2015, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii revocatorii, cu cheltuieli de judecată.

Arată pârâtul că, nu are cunoştinţă şi nu este probat în cauză că E.C. prin vânzarea imobilul apartament către acesta, a devenit insolvabil sau şi-a mărit starea de insolvabilitate. Menţionează că  preţul vânzării  de 16 900 euro, preţ ce a fost efectiv achitat, este un preţ real şi serios astfel că prin acest act nici nu s-a creat şi nici nu s-a mărit o stare de insolvabilitate, iar circumstanţele personale ale vânzătorului nu i-au fost cunoscute şi nici nu le putea cunoaşte prin diligenţe specifice, în cartea funciară nu erai înscrise sarcini.

Prin Răspunsul la întâmpinare depus la dosar de către SC FIL, se solicită îndepărtarea apărărilor pârâtului şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Având în vedere situaţia de fapt descrisă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, şi înscrisurile depuse la dosar, consideră că încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. ........., prin care imobilul apartament a fost înstrăinat de către administratorul debitoarei SC B.C, în patrimoniul pârâtului D.C., s-a realizat în vederea fraudării drepturilor reclamantei, izvorâte din titlurile executorii puse în executare.

La dosar s-au depus înscrisuri.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa constată şi reţine în fapt următoarele:

Între SC BC şi reclamanta SC FIL., s-au derulat raporturi juridice între profesionişti, în care pârâta avea obligaţia achitării contravalorii anumitor lucrări efectuate de societatea reclamantă.

Cum aceasta din urmă, nu a achitat în întregime sumele datorate, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, obţinând în acest sens titlu executoriu menţionat în cerere.

Astfel, prin sentinţa  civilă nr. 5625/11.06.2013 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. 5213/288/2011* rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1326/23.09.2013 a Tribunalului Vâlcea, pârâta S.C. BC. a fost obligată să-i achite reclamantei suma de 25167,76 lei cu titlu de debit iniţial si suma de 9060,76 lei cu titlul de dobândă legală, calculată de la dată scadenţei debitului până în decembrie 2013.  La aceste sume se adaugă cheltuielile de judecată din ambele cicluri procesuale şi cheltuielile de executare, calculate de către  executorul judecătoresc.

După pronunţarea sentinţei civile, pârâta S.C. B.C a vândut administratorului E.C.  prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea ......... de Notar Public ............., apartamentul situat în ............. înscris în ............, având număr cadastral ............., care era singurul bun care putea fi urmărit silit în vederea recuperării creanţei.

 După rămânerea irevocabilă a sentinţei, având în federe faptul că SC BC nu a achitat de bunăvoie debitul din titlul executoriu, reclamanta a formulat cerere de executare silită, în cadrul căreia executorul judecătoresc a procedat la identificarea bunurilor urmăribile,  constatând că imobilul-apartament situat în .............., înscris în ..............,  având  nr. cod ..............  este singurul bun aparţinând debitoarei.

La cererea executorului judecătoresc, prin adresa nr. 207264/21.02.2014, Direcţia Economico - Financiară din cadrul Primăriei Mun. Rm.Vâlcea a comunicat că debitoarea SC  BC, este proprietarul apartamentului mai sus menţionat.

Ulterior acestei  constatări, executorul judecătoresc a solicitat O.C.P.I. Vâlcea notarea urmăririi imobiliare, cerere care a fost respinsă cu motivarea că acest imobil nu mai aparţine S.C. B.C  ci administratorului acesteia, E. C.

Reclamanta a formulat acţiune pauliană, solicitând inopozabilitatea faţă de aceasta a contractului de vânzare cumpărare, iar prin sentinţa civilă nr. 137/2015 pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea acţiunea a fost admisă, rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 1326/23.09.2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5213/288/2011*.

Solicitând OCPI Vâlcea, notarea soluţiei pronunţate în baza certificatului emis de Judecătoria Rm.Vâlcea, în Cartea Funciară a imobilului, cu această ocazie reclamanta a luat cunoştinţă că pârâtul E. C. a vândut apartamentul în speţă, la data de 03.10.2014, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub  nr...... înainte de primul termen de judecată al dosarului nr. 7312/288/2014, după comunicarea acţiunii şi a actelor ataşate în vederea formulării întâmpinării.

Având în vedere situaţia premisă descrisă mai sus, instanţa reţine că, este evident că încheierea Contractului de vânzare-cumpărare ........., prin care dreptul de proprietate asupra imobilului-apartament în speţă ( transferat  iniţial de către debitoare în patrimoniul administratorului acesteia, E.C), a fost transferat de către pârâtul E. C, în patrimoniul pârâtului D.C., s-a realizat exclusiv în vederea fraudării drepturilor reclamantei - creditoare, izvorâte din titlurile executorii, puse în executare.

Conform art.1.562 NCC, ,,(1) Dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terţul contractant ori cel care a primit plata cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.”

 Creanţa trebuie să fie certă la data introducerii acţiunii conform dispoziţiilor art. 1563 NCC.

Acţiunea pauliană este acea acţiune prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale cum ar fi cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate, fiind astfel un instrument juridic prevăzut de lege pentru apărarea intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului.

Condiţiile acţiunii pauliene sunt: creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă; actul încheiat de debitor cu terţul să fi cauzal un prejudiciu

creditorului; frauda debitorului; complicitatea terţului dobânditor la frauda debitorului.

In speţa de faţă, potrivit probatoriului administrat, instanţa va constata că aceste cerinţe sunt îndeplinite, creanţa reprezentând o sumă de bani indicată precis, fiind constatată printr-o hotărâre judecătorească, pe care debitoarea trebuia să o execute de bunăvoie şi pentru care nu a realizat această executare, astfel că, în conformitate cu prevederile legale, societatea creditoare a procedat la punerea acesteia în executare prin intermediul executorului judecătoresc.

Ceea ce interesează în cauză nu este seriozitatea sau neseriozitatea preţului, ci faptul că societatea debitoare, în timpul soluţionării dosarului nr. 5213/288/2011*, anticipând probabil hotărârea Tribunalului Vâlcea, a scos voluntar din patrimoniul propriu imobilul în speţă, înstrăinându-1 către administrator.

Această operaţiune juridică a fost realizată exclusiv pentru a frauda drepturile şi intereselor reclamantei creditoare în ceea ce priveşte executarea debitului stabilit prin titlul executoriu.

Actele juridice care se circumscriu sferei acţiunii pauliene sunt orice fel de acte încheiate de către debitor: acte cu titlu oneros, acte cu titlu gratuit; acte unilaterale sau contracte; contracte sinalagmatice sau unilaterale; acte abdicative sau extinctive de drepturi şi acte translative sau constitutive de drepturi; acte individuale şi acte colective; acte creatoare de obligaţii şi acte de înstrăinare de drepturi existente ş.a.

Creanţa creditorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă şi, de regulă, anterioară actului atacat.

 Art. 1563 noul Cod Civil se rezumă să prevadă că dreptul de creanţă al creditorului trebuie să fie cert la momentul introducerii acţiunii. Aceasta nu înseamnă că exigibilitatea şi lichiditatea creanţei sunt indiferente pentru admisibilitatea acţiunii pauliene, ci doar că aceste cerinţe trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de declarare pe cale pauliană a inopozabilităţii actului atacat şi nu la data introducerii acţiunii.

Necesitatea unei creanţe certe, lichide şi exigibile este justificată de cel puţin următoarele raţiuni: acţiunea pauliană, chiar dacă nu este o măsură de executare, pregăteşte valorificarea silită a bunului ce constituie obiectul actului atacat, iar executarea silită presupune existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Acţiunea pauliană nu poate fi primită decât dacă prin actul atacat se cauzează creditorului un prejudiciu. Nu poate fi vorba de un prejudiciu decât atunci când creditorul deşi deţine o creanţă care are vocaţia de fi realizată, deci este certă, lichidă şi exigibilă, se află în imposibilitatea de a şi-o valorifica datorită, de regulă, stării de insolvabilitate provocate debitorului prin actul atacat.

Unul dintre efectele admiterii acţiunii pauliene îl reprezintă indisponibilizarea bunului dobândit de către terţ prin actul atacat până la finalizarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat admiterea acţiunii pauliene.

In aceste condiţii, este greu de acceptat că o măsură cu semnificative consecinţe asupra circuitului civil al bunului ce face obiectul actului atacat, precum indisponibilizarea sa temporară, ar putea avea loc pentru o creanţă care nu este în acelaşi timp certă, lichidă şi exigibilă.

Creanţa creditorului trebuie să fie, de regulă, anterioară încheierii de către debitor a actului a cărui inopozabilitate se solicită. Existenţa acestei cerinţe este  dată de faptul că doar creditorii anteriori pot fi prejudiciaţi prin actele frauduloase ulterioare ale debitorului. Totuşi, creditorul posterior va putea introduce acţiunea pauliană în două situaţii: atunci când creanţa sa există în principiu la data încheierii actului fraudulos, cum ar fi înstrăinările făcute de autorul unui accident înainte de a fi obligat prin hotărâre judecătorească să plătească despăgubiri victimei; dacă la momentul perfectării actului fraudulos exista perspectiva certă de a intra într-un raport juridic cu debitorul.

Dovada anteriorităţii creanţei cade în sarcina creditorului care promovează acţiunea pauliană, iar, în speţă, această probă a fost făcută.

Admisibilitatea acţiunii pauliene nu depinde de existenţa unui titlu executoriu. Legat de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dreptul de creanţă al creditorului, se pune întrebarea dacă el trebuie sau nu să fie încorporat într-un titlu executoriu. În perimetrul vechiului Cod civil, s-a susţinut că acţiunea pauliană nu este o măsură de executare silită, astfel că pentru exercitarea ei nu este necesar să se facă dovada unui titlu executoriu de către creditor.

Instanţa apreciază că titlul executoriu nu este o condiţie necesară pentru admisibilitatea acţiunii pauliene. În primul rând, prejudiciul creditorului nu decurge întotdeauna din provocarea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului. În aceste cazuri în care starea patrimonială a debitorului este indiferentă pentru admiterea acţiunii pauliene, declanşarea în prealabil a executării silite pentru a se constat starea de insolvabilitate a debitorului nu mai este necesară. Urmează că nu se mai impune nici invocarea unui titlu executoriu, ca o condiţie pentru declanşarea urmăririi silite.

Titlul executoriu nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii pauliene nici atunci când prejudiciul creditorului decurge din agravarea sau provocarea unei stări de insolvabilitate a debitorului. Chiar dacă procesul-verbal întocmit de către executorul judecătoresc prin care se constată inexistenţa unor bunuri urmăribile în patrimoniul acestuia reprezintă dovada de necontestat a stării sale de insolvabilitate, proba ei nu este indisolubil legată de declanşarea în prealabil a urmăririi silite de către creditor. Sub acest aspect, este de reţinut că, potrivit art. 1147 alin. (2) noul Cod Civil: starea de insolvabilitate „(...) se constată de instanţă, care, în acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea",

Cu alte cuvinte, proba insolvabilităţii poate fi făcută prin orice mijloace de probă, inclusiv prezumţiile simple, ceea ce s-a realizat în cauză. Invocarea achitării altor datorii de către pârâtă nu poate conduce la ideea solvabilităţii acesteia, atât timp cât creanţa faţă de reclamantă nu este acoperită.

Creditorul poate solicita constatarea inopozabilităţii actelor juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale, numai dacă face dovada unui prejudiciu [art. 1562 alin. (1) noul Cod Civil]. De regulă, prejudiciul creditorului constă în faptul că debitorul şi-a provocat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate existentă prin încheierea actului atacat [art. 1562 alin. (1) noul Cod Civil], aşa cum s-a probat în cauză.

Nu doar actele prin care debitorul îşi provoacă sau îşi accentuează o stare de insolvabilitate pot fi atacate pe cale pauliană. Art. 1562 alin. (1) noul Cod Civil se referă la aceste acte doar cu titlu exemplificativ.

Rezultă că pot fi atacate pe cale pauliană şi alte acte încheiate de către debitor, sub condiţia ca ele să fi cauzat un prejudiciu creditorului.

Pentru a cauza un prejudiciu creditorului, constând în crearea sau accentuarea unei stări de insolvabilitate, actul atacat trebuie, mai întâi, să provoace o diminuare a patrimoniului debitorului. Sunt, în mod neîndoielnic, astfel de acte cele care au ca efect ieşirea unei valori active din patrimoniul debitorului, fără ca în locul acesteia el să primească ceva în schimb. Exemplul tipic este donaţia directă sau indirectă.

În cazul Contractului în speţă, nu există nici o dovadă a plăţii preţului de către cumpărător, iar menţiunea din cuprinsul actului atacat, că preţul s-ar fi achitat anterior încheierii şi autentificării contractului, este de natură să conducă la concluzia că, în realitate preţul nu s-a achitat, urmărindu-se doar o zădărnicire a executării silite.

Sunt astfel de acte  şi cele cu titlu oneros în care valoarea prestaţiilor este dezechilibrată, cum ar fi vânzarea unui bun al debitorului la un preţ lezionar ori închirierea unui asemenea bun pe o perioadă îndelungată în schimbul unei chirii derizorii.

De asemenea, sunt astfel de acte şi acelea în care prestaţiile părţilor sunt echilibrate, dacă s-au încheiat pentru a salva un bun al debitorului de la urmărirea iminentă a creditorului său şi, în acest scop, a primit în schimb bunuri care sunt uşor de ascuns, cum sunt sumele de bani sau titlurile la purtător, aşa cum este cazul în speţă.

Potrivit doctrinei, frauda reprezintă simpla cunoaştere de către debitor a faptului că, prin perfectarea actului în cauză, s-a creat un prejudiciu creditorului, acesta fiind în imposibilitate de a se îndestula cu suma prevăzută în titlu executoriu.

Astfel, într-o opinie, restrictivă, prin fraudă se înţelege intenţia (dolul) debitorului de a cauza un prejudiciu creditorului prin încheierea actului atacat. Într-o altă opinie, extensivă, frauda desemnează simpla cunoaştere de către debitor a faptului că prin perfectarea actului contestat pe cale pauliană îi cauzează creditorului un prejudiciu.

În cazul în speţă, instanţa opinează în sensul ce oferă fraudei o interpretare extensivă. Adoptarea acestui punct de vedere nu trebuie să conducă la concluzia că între noţiunea de fraudă şi intenţie sau dol există incompatibilitate. Este posibil ca, în anumite situaţii, frauda debitorului să îmbrace forma intenţiei sau dolului.

Prin încheierea Contractului de către societate cu administratorul acesteia Eftimie Cristian, prin sentinţa civilă nr. 137/14.01.2015, s-a statuat că,este mai mult decât evidentă frauda debitoarei.

Cu atât mai mult, actul încheiat de debitor cu terţul, a cauzat un prejudiciu reclamantei creditoare.

De altfel, nu doar actele prin care debitorul îşi provoacă sau îşi accentuează o stare de insolvabilitate pot fi atacate pe cale pauliană.

În conformitate cu prevederile art. 1562 alin( 1) Cod civil, rezultă că pot fi atacate pe cale pauliană şi alte acte încheiate de către debitor, sub condiţia ca ele să fi cauzat un prejudiciu creditorului.

Este evident că debitoarea, SC B.C , prin administrator E.C. pârât în cauză, a cunoscut faptul că trebuie să achite suma de bani stabilită prin titlurile executorii, şi a încercat, prin încheierea Contractului în speţă, să evite această plată, cauzându-şi o situaţie de insolvabilitate, pentru că aceasta nu mai are bunuri sau venituri care să poată fi supuse executării silite.

Pe această cale, debitorul a încercat să paralizeze dreptul de creanţă specializat al creditorului, care are ca obiect un anumit bun al său, prejudiciul constând şi în imposibilitatea creditoarei de a-şi realiza dreptul său de opţiune în sensul cumpărării bunului.

În ceea ce priveşte complicitatea terţului, aceasta există atunci când el a cunoscut că prin actul atacat se cauzează un prejudiciu creditorului. Art. 1562 alin. (2) noul Cod Civil se referă explicit la  această condiţie de admisibilitate a acţiunii pauliene, atunci când stabileşte că declararea inopozabilităţii actului atacat pe cale pauliană nu poate avea loc decât dacă terţul cunoaşte faptul că prin încheierea actului contestat pe cale pauliană se cauzează sau se măreşte starea de insolvabilitate a debitorului.

Complicitatea terţului nu este cerută decât atunci când acţiunea pauliană este îndreptată împotriva unui contract cu titlu oneros sau o plată efectuată în temeiul unui atare act juridic [art. 1562 alin. (2) noul Cod Civil]. Este situaţia de faţă, unde se pretinde că s-a achitat o sumă de bani pentru bunul vândut ( de altfel, derizorie), şi despre care nu se poate afirma că  s-a înmânat vânzătorului în mod absolut, atât timp cât în cuprinsul Contractului în speţă existând doar menţiunea că preţul s-ar fi achitat anterior încheierii şi autentificării acestui contract, fără a fi indicată o chitanţă de primire a sumei, ori un alt înscris care să ateste primirea acesteia de către vânzător.

Tot ceea ce priveşte Contractul în speţă reprezintă materializarea efectivă a intenţiei de fraudare a drepturilor şi intereselor reclamantei, în calitate de creditor, cu încălcarea dispoziţiilor legale edictate în această materie, scopul vânzării fiind numai sustragerea de la executarea silită a imobilului „înstrăinat".

Din probatoriul administrat şi succesiunea actelor întocmite, este evident că terţul dobânditor, pârâtul  D.C, a cunoscut cauza încheierii actului în cauză. Este la fel de evident că încheierea acestui contract nu reprezintă  altceva decât încercarea SC B.C., de a împiedica executarea silită, printr-o cale ilegală.

Având în vedere conţinutul  art. 1562 alin 2 Cod civil, coroborat cu situaţia pârâtului E.C., de administrator al societăţii debitoare, este dovedit că acest act a fost unul cu titlu gratuit, complicitatea terţului dobânditor, pârât în cauză, fiind , de asemenea, evidentă.

Faţă de considerentele arătate, în baza probatoriului administrat, instanţa va admite  ca întemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC FIL. în contradictoriu cu pârâţii E.C. şi D.C., sub aspectul tuturor capetelor de cerere.

Se va declara, astfel, inopozabil faţă de reclamantă Contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr............. de Notar Public ........., având ca obiect apartamentul situat în ....... înscris în CF ........, având număr cadastral ............

În baza dispoziţiilor art.453 cod pr. civ, instanţa va obliga pârâţii în solidar, la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate în cauză, către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta SC FIL,, în contradictoriu cu pârâţii E.C.,  şi D.C.,

Declară inopozabil faţă de reclamantă Contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. ........... la BNP .........., având ca obiect imobilul apartament situat în .................., înscris în CF ..........., având nr. cadastral ..........

Obligă  pe pârâţi, în solidar, la cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei, către reclamantă.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Vâlcea, ce se va depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2015.

Preşedinte,

V.F.

Grefier,

G.T

Domenii speta

Spete similare