Decizie de concediere emisă de angajator împotriva căruia s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Neacordarea termenului de preaviz angajatului disponibilizat. Consecinţe.

Cuprins:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. 5531/118/2014, reclamanta ... a formulat în contradictoriu cu pârâta .... prin lichidator judiciar .... contestaţie împotriva deciziei nr. 1530/17.06.2014 de încetare a contractului individual de muncă nr. 205767/19.12.1997, prin care a solicitat:

-anularea deciziei pârâtei nr. 1530/17.06.2014;

-reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior;

-plata drepturilor salariale la zi, începând cu data desfacerii contractului;

-salariul aferent lunii mai 2014 şi salariul aferent lunii iunie 2014, în cuantum de 1.487 lei;

-salariul corespunzător preavizului de 20 de zile de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada 17.06.2014-06.07.2014, în sumă de 1.300 lei;

-plata compensaţiei băneşti restantă pentru concediul de odihnă neefectuat pentru anul 2014 (10 zile lucrătoare), conform notei de lichidare din data de 24.06.2014, în sumă de 650 lei;

-plata aferentă salariilor compensatorii pentru anul 2014 – minim trei salarii medii pe economiei;

-cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a învederat că a fost angajata societăţii .... din data de 19.12.1997, în funcţia de operator calculator, conform contractului individual de muncă nr. 205767/19.12.1997 şi până la data de 17.06.2014, când s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, fiind emisă decizia nr. 1530/17.06.2014 conform art. 65 din Codul muncii.

Reclamanta a mai învederat că societatea angajatoare a intrat în faliment, conform sentinţei civile nr. 2072/16.06.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 62/118/2002.

Reclamanta a arătat că nu a beneficiat de preaviz anterior emiterii deciziei nr. 1530/17.06.2014, conform art. 75 coroborat cu art. 78 din Codul muncii.

Reclamanta susţine că decizia contestată este nelegală, întrucât este o persoană cu dizabilităţi şi cu mare greutate îşi va găsi un loc de muncă. Pe de altă parte, decizia a fost emisă înainte de a se pronunţa o hotărâre definitivă de închidere a procedurii falimentului.

Măsura concedierii trebuia să afecteze numai în ultimă instanţă salariaţii care mai au cel mult trei ani până la pensie, conform art. 139 al. 2 lit. c din contractul individual de muncă.

Decizia contestată este lovită de nulitate, deoarece nu cuprinde lista posturilor vacante, indiferent de felul concedierii, individuale sau colective.

În drept, s-au invocat prevederile Codului muncii şi ale contractului colectiv de muncă.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

Au fost anexate acţiunii, în copie, decizia contestată, carte de identitate, notă de lichidare, adeverinţă de salariat, interogatoriu.

În apărare, pârâta .... prin lichidator judiciar .... a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În fapt, pârâta a învederat că suma totală cuvenită reclamantei conform contractului individual de muncă este de 7.528 lei, sumă cu care a fost înscrisă din oficiu în tabelul de creanţe de către lichidatorul judiciar.

În drept, s-au invocat art. 205 şi urm. C. pr. civilă.

Au fost anexate întâmpinării sentinţa civilă nr. 2072/16.06.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, adresă emisă de … sub nr. 4247/27.02.2014, contract colectiv de muncă pe anii 2014-2015 înregistrat la societate sub nr. 239/28.01.2014, notă de lichidare, notă explicativă, stat de plată.

Pentru termenul de judecată din data de 10.11.2014 reclamanta a depus o cerere de renunţare la capetele de cerere cu caracter patrimonial, conform art. 406 al. 1 C. pr. civilă, insistând în soluţionarea capetelor de cerere vizând anularea deciziei de concediere şi reintegrarea în funcţia deţinută anterior.

Pârâta a anexat organigramele pentru perioadele anterioară şi ulterioară emiterii deciziei contestate, respectiv statele de funcţiuni corespunzătoare.

La termenul de judecată din data de 16.02.2015 apărătorul reclamantului a învederat că renunţă la administrarea probei cu interogatoriu.

Acţiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

Prin Decizia emisă de pârâta .... prin lichidator judiciar .... sub nr. 1530/17.06.2014, începând cu data de 17.06.2014 a încetat contractul individual de muncă al reclamantei ..., conform art. 65 din Codul muncii, ca urmare a încetării desfăşurării activităţii şi a intrării în procedura de faliment a societăţii ....

Potrivit art. 65 alin. 1 C. muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

La dosar au fost anexate înscrisuri care probează declanşarea procedurii insolvenţei reglementate de Legea nr. 85/2006, împotriva debitorului ....

Potrivit art. 86 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2006, un contract de muncă va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în procedura simplificată, precum şi în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă, de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.

 În privinţa motivării deciziei de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 76 lit. a) şi b) C. muncii, conform cărora decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului.

Reclamanta a învederat că a fost vătămată prin neacordarea termenului de preaviz, întrucât este o persoană cu dizabilităţi şi îi va fi aproape imposibil să-şi găsească un alt loc de muncă.

Într-adevăr, din cuprinsul deciziei reiese că decizia contestată a fost emisă la data de 17.06.2014 şi şi-a produs efectele în aceeaşi zi, fără acordarea unui termen de preaviz până la expirarea căruia reclamanta să-şi poată căuta un alt angajator.

Dacă împotriva societăţii comerciale debitoare s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii 85/2006, aceasta înseamnă încetarea activităţii obişnuite şi intrarea debitorului sub imperiul unei proceduri judiciare ce implică o reglementare a activităţii sale specială şi diferită de aceea care îi era aplicabilă anterior.

Din acest moment, activitatea societăţii este limitată strict la scopul procedurii, adică al stingerii creanţelor şi al maximizării averii debitorului sau conform unui plan în cadrul reorganizării şi este coordonată de administratorul judiciar numit de instanţă sau ulterior de creditori.

Astfel, administratorul judiciar/lichidatorul este îndreptăţit să ia măsurile necesare pentru maximizarea averii societăţii debitoare, legea acordându-i prerogativa desfacerii contractelor individuale de muncă ale salariaţilor societăţii comerciale aflate în insolvenţă. Aşadar, prin Legea 85/2006 s-a instituit o situaţie de sine stătătoare de denunţare a contractelor individuale de muncă din partea administratorului judiciar sau a lichidatorului, diferit de cazurile de concediere prevăzute de Codul muncii.

Cu alte cuvinte, măsurile de ordin organizatoric vizând creşterea performanţelor în activitate sunt în competenţa administratorului judiciar sau a lichidatorului, care este liber să gestioneze politica de personal în direcţiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activităţii, interesul legitim pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activităţii societăţii în insolvenţă.

Este însă obligatoriu ca prin decizia de concediere să se prevadă durata termenului de preaviz, ca o garanţie împotriva abuzurilor şi a nelegalităţilor la care poate recurge angajatorul în caz de concediere, fiind reglementat de legiuitor pentru protecţia salariatului de bună-credinţă.

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 din 24 februarie 2015 a fost publicată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din 8 decembrie 2014, prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, stabilindu-se că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din acelaşi cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere.

Decizia este obligatorie, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, iar instanţa constată că angajatorul nu acordat termenul de preaviz la care reclamanta era îndreptăţită, motiv pentru care instanţa va admite acţiunea, va anula decizia emisă de pârâtă sub nr. 1530/17.06.2014 şi va dispune reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei contestate, conform art. 80 al. 2 din Codul muncii.

Conform art. 406 al. 1 C. pr. civilă, instanţa va lua act că reclamanta renunţă la judecata capetelor de cerere cu obiect patrimonial.

Instanţa va lua act şi că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Ia act că reclamanta renunţă la judecata capetelor de cerere cu obiect patrimonial.

Admite acţiunea formulată de reclamanta ... domiciliată în …, in contradictoriu cu pârâta prin lichidator .... cu sediul in...

Anulează decizia emisă de pârâtă sub nr. 1530/17.06.2014.

Dispune reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei contestate.

Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanţa.

Pronunțată in ședință publică, azi 26 februarie 2015.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI

……

GREFIER,

…

Domenii speta

Spete similare