Contestaţie decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă

Sentinţă civilă 743 din 24.03.2014


T R I B U N A L U L

Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 8.05.2012 sub număr de dosar 5379/118/2012, reclamantul ... a formulat în contradictoriu cu pârâta ... contestaţie împotriva deciziei nr.201255/2.04.2012, solicitând modificarea acesteia prin indicarea valorii corecte a punctului de pensie, precum şi plata diferenţelor de drepturi de pensie.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost emisă în baza sentinţei civile nr. 5499/2011 prin care pârâta a fost obligată să aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 ani şi să îi acorde diferenţa de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 26.09.2008 şi data emiterii deciziei respective. Reclamantul a constat că, în cuprinsul deciziei, pârâta nu a indicat în mod neechivoc şi totalul diferenţei drepturilor de pensie la care este îndreptăţit.

În drept, cererea  a fost întemeiată pe disp. Legii nr.263/2010, ale Legii nr.19/2000, art.112 şi urm CPC.

În susţinerea cererii, au fost depuse în copie înscrisuri (filele 5-11,24-28).

Pârâta a formulat întâmpinare (filele 16,17) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În susţinerea întâmpinării, au fost depuse în copie înscrisuri (filele18-21).

Prin precizările depuse la data de 29.01.2013 (filele 30,31), reclamantul a arătat că, din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că s-a avut în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, însă drepturile pecuniare de pensie au fost micşorate prin aplicarea unei vârste standard de pensionare de 62 de ani în loc de 52 de ani. De asemene nu s-a luat în considerare sporul de vechime de care a beneficiat până în ultima zi de muncă şi nici punctajul suplimentar pentru stagiul complet de cotizare nu a fost calculat corect.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză contabilă. De asemenea din dispoziţia instanţei a fost depus dosarul administrativ al reclamantului (filele 40-78).

Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente, instanţa găseşte cererea reclamantului  neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 5499/31.10.2011 a Tribunalului Constanţa (filele 6-11), pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Prin decizia nr.201255 din 2.04.2012 (fila 40), pârâta a pus în executare această sentinţă civilă, stabilind punctajul mediu anual de 3,70925.

Reclamantul a contestat retragerea sporului de punctaj mediu anual acordat în baza OUG nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, ca urmare a punerii în executare a acestei sentinţe.

Prin OUG nr. 100/2008, modificată prin OUG nr. 209/2008, a fost introdus art. 782 din Legea nr. 19/2000, prin care a fost reglementat un spor de punctaj pentru persoanele care au desfăşurat activităţi în grupele I şi/sau II de muncă.

Potrivit art. 782 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, acest spor se aplică numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcţie de data naşterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671.

Altfel spus, sporul prevăzut de OUG nr. 100/2008 se aplică numai în cazul aplicării stagiilor complete de cotizare obişnuite, nu şi a celor reduse la 20, respectiv 25 de ani, ca urmare a desfăşurării activităţii în grupele I, respectiv II de muncă.

Această soluţie legislativă este firească, întrucât în ambele ipoteze rezultă un punctaj mediu anual majorat ca urmare a desfăşurării activităţii în grupele I, respectiv II de muncă, nefiind justificat ca pentru acelaşi motiv să opereze ambele modalităţi de sporire a punctajului.

Aşa fiind, la momentul la care nu s-a mai utilizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut cu caracter general de Legea nr. 3/1977, adică la momentul punerii în aplicare a sentinţei civile sus-menţionate, la solicitarea expresă a reclamantei, prevederile OUG nr. 100/2008 au încetat să se aplice.

De asemenea, prin art. 169 din Legea nr. 263/2010, a fost reglementat un spor de punctaj pentru persoanele care au desfăşurat activităţi în grupele I şi/sau II de muncă.

Potrivit art. 169 alin. 2, acest spor nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

Or în cazul reclamantului, prevederile legale în baza cărora, prin sentinţa sus-menţionată, a fost stabilit un stagiu complet de cotizare redus în raport cu activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, prezintă un caracter special în raport cu cele generale care reglementează stagiul complet de cotizare al beneficiarilor Legii nr. 263/2010.

Aşa fiind, la momentul la care nu s-a mai utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000, adică la momentul punerii în aplicare a sentinţei civile sus-menţionate, la solicitarea expresă a reclamantului, prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 au încetat să se aplice.

Prin urmare, reclamantul nu este îndreptăţit la emiterea unei decizii în sensul acordării punctajului suplimentar, în condiţiile în care beneficiază de un stagiu complet de cotizare redus de 20 de ani.

În consecinţă, nu există nici diferenţe între drepturile de pensie cuvenite şi cele achitate reclamantului.

În ceea ce priveşte diferenţele de drepturi pensie la care pârâta a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 5499/31.10.2011, instanţa constat că acestea au fost calculate conform buletinului de calcul (filele 104-105) şi achitate reclamantului conform imaginii de plată depuse la dosar (filele 18-21).

Pentru aceste considerente,  instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., domiciliat în ..., în contradictoriu cu pârâta ..., cu sediul în …, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 martie 2014.

Preşedinte, Asistenţi judiciari, 

Grefier,

Red.Jud.FMI/2ex/22.04.2014