Anulare decizie de concediere

Sentinţă civilă 298 din 02.04.2015


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2014 sub nr. 2508/104/2014 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul B.D.a chemat în judecată pe pârâta  SC S. E.  O. SA şi SC S. E.  O. SA - PRIN A. J. M.& A. R. & I. S.L, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei de concediere colectivă nr. 296 emisă de angajator la data de 17.06.2014, repunerea în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior încetării contractului individul de muncă , respectiv în funcţia de inginer în cadrul Serviciului Comercial Achiziţii;obligarea pârâtei la plata de despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti prevăzute în contractul individual de muncă şi contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Dolj sub nr. 100/23.04.2012 de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

În fapt arată că prin înştiinţarea de preaviz nr. 1969/ 03.03.2014 i-a fost comunicat faptul că, în urma hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 1/21.02.2014 prin zare s-a aprobat Planul de Reorganizare, locul său de muncă se desfiinţează , în baza aprobării noii structurii organizatorice. Prin urmare, în baza prevederilor art. 65 - 67 din Codul Muncii, contractul individual de muncă încheiat urmează să înceteze, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

La data de 17.06.2014 Directorul General al societăţii a emis decizia contestată prin care a decis, în temeiul art. 65 şi următoarele din Codul Muncii, precum şi dispoziţiile art. 4.90 alin. 3 lit. B. pct. a din Contractul Colectiv de Muncă, încetarea contractului individual de muncă.

Arată reclamantul că potrivit prevederilor art. 78 din Codul Muncii „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lega este lovită de nulitate absolută.

Astfel angajatorul nu a respectat dispoziţiile art. 72 din actul normativ invocat potrivit cărora ,, în situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Ori din preambulul deciziei contestate nu rezultă îndeplinire de către angajator a acestei dispoziţii legale şi nici respectarea termenului legal de cel puţin 30 de zile în care trebuia îndeplinită obligaţia.

Angajatorul a emis decizia de concediere în aceeaşi zi în care a primit răspunsul sindicatului cu privire la notificarea adresată sindicatului cu privire la intenţia de concediere, respectiv la data de 03.03.2014, dată la care a primit şi adresa de răspuns a sindicatului cu nr. 20. De asemenea nu rezultă că, angajatorul ar fi comunicat notificarea cu nr. 1652/25.02.2014 prevăzută la art. 69 alin. 2 din Codul Muncii şi inspectoratului teritorial de muncă si agenţiei de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului, conform art. 70 din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 4.91 din Actul adiţional nr. 4 la contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Dolj sub nr. 100/23.04.2012 ,,în cazul în care la nivelul societăţii, angajatorul este în situaţia de a opera reduceri de personal prin concedieri colective, ca urmare a proceselor de restructurare, reorganizare , se va proceda cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Angajatorul va anunţa în scris organizaţia sindicală reprezentativă cu privire la numărul şi structura posturilor pe care intenţionează să le reducă, asupra motivelor ce stau la baza reducerii numărului de salariaţi, precum şi a eventualelor posibilităţi de redistribuire a acestora.

Anunţul de face astfel: cu 120 zile calendaristice înainte, în cazul lichidării; cu 60-90 zile calendaristice înainte, dacă reducerea se datorează

reorganizării activităţii integrale a societăţii, închiderii operaţionale parţiale

sau reorganizării societăţii, în funcţie de mărimea şi amploarea acţiunii.

Angajatorul are obligaţia ca în interiorul perioadelor prevăzute mai sus, cu maxim 30 de zile calendaristice anterior emiterii deciziilor de concediere, să înainteze organizaţiei sindicale reprezentative, toate informaţiile privitoare la : numărul total şi categoriile de salariaţi, motivele care determină concedierea preconizată, numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor, masurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce

urmează a fi acordate salariaţilor concediaţi conform dispoziţiilor legale şi/sau

Contractului Colectiv de Muncă aplicabil, data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile, termenul înlăuntrul căruia sindicatul sau după caz reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.

Din decizia contestată reiese ca angajatorul nu a respectat această obligaţie în ceea ce priveşte termenul de notificare din moment ce notificarea a fost transmisă sindicatului la data de 25.02.2014 iar deciziile de concediere au fost emise la data de 03.03.2014, deci după numai 6 zile de la comunicarea notificări.

De asemenea, în decizia contestată nu este menţionat care a fost criteriul din ordinea de prioritate care i-a fost aplicabil, dintre cele stabilite prin prevederile art. 4.95 din Contractul Colectiv de Muncă şi Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului (concedierea colectivă) aprobată de parteneri sociali prin procesul verbal înregistrat sub numărul 1514/19.02.2014.

Menţionează că nu se încadra în nici unul din criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi la concedierea colectivă având în vedere vârsta pe care o are şi faptul că nu a făcut concurenţă neloială societăţii.

Pe de altă parte, potrivit art. 69 alin. 3 din Codul Muncii,, criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d ) se aplică numai pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă,,. Ori, deşi era obligatorie, angajatorul nu a efectuat evaluarea realizării obiectivelor de performanţă în cadrul concedierii, nu a fost făcută o evaluare anuală,  pe categorii şi grade profesionale conform procedurii de evaluare stabilita prin Metodologia privind concediereapotrivit căreia - „selecţia ce post va fi realizată de către o comisie numită prin decizie, din care va face parte şi un membru al sindicatului reprezentativ din zona în care se află postul vizat,,.

Art. 69 alin. 4 din Codul Muncii prevede în mod expres că ,, obligaţiile prevăzute a alin. 1 şi 2 se menţin indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luata de către angajator sau de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului,,.

În drept invocă dispoziţiile Legii 53/2003, CCM la nivel de societate.

Au fost depuse la dosar: Hotărârea consiliului de administraţie nr. 1/2014,organigrama, stat de funcţii, CCM la nivel de unitate, plan de reorganizare.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată.

Se arată că la nivelul societăţii a avut loc o concediere colectivă.

Arată pârâta că a respectat dispoziţiile legale în ceea ce priveşte concedierea colectivă, respectiv art. 69-71 Codul Muncii, şi a notificat în scris Inspectoratul Teritorial de Munca şi Agenţia Teritorială de Ocupare a Forţei de Muncă cu cel puţin 30 zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, dar si sindicatului, la aceeaşi dată.

De asemenea au fost iniţiate şi realizate consultări cu sindicatul reprezentativ privind concedierea.

Locul de munca deţinut de contestatoar a fost suprimat din structura angajatorului, fapt impus de dificultăţi reale de menţinere a postului din punct de vedere economic.

Au fost respectate prevederile art. 65 CM la nivelul societăţii, desfiinţarea locului de muncă fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

In drept sunt invocate dispoziţiile art. 205 si următoarele din  Noul Cod de Procedura Civila, art. 36 din Legea 85/2006.

Au fost depuse la dosar actele de la baza deciziei contestate.

Pârâta a solicitat şi suspendarea judecăţii cauzei, avândîn vedere deschidera procedurii generale a insolvenţei împotriva SC Servicii Energetice Oltenia SA.

Instanţa, analizând această solicitare reţine că prin sentinţa Tribunalului Dolj din 14.05.2014 – dosar 2570/63/2014, în temeiulart. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschidera procedurii generale a insolvenţei împotriva SC S. E. O. SA.

Potrivit art. 36 - De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.

Raportat la capetele de cerere ale prezentei acţiuni numai cererea privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri băneşti, reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate tinde să realizeze o creanţă astfel că instanţa va  dispune disjungerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri băneşti, reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate, menţinând spre soluţionare restul pretenţiilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei SC S. E. O. SA în funcţia de inginer la S. C. A. în cadrul D. A. E. in baza contractului individual de munca înregistrat sub nr. 15000618/30.01.2012.

 Raporturile de munca au încetat la data de 20.06.2014 prin decizia nr. 296 din 19.06.2014.

Temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă este reprezentat de art.65 si următoarele din Codul muncii şi art. 4.90 alin.3, lit. B pct. a) din CCM la nivel de unitate, având loc o concediere colectivă.

Codul Muncii reglementează concedierea colectivă la art. 68-74.

Astfel potrivit art. 69 - (1) În cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:

a) metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;

b) atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.

(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligaţia să le furnizeze toate informaţiile relevante şi să le notifice, în scris, următoarele:

a) numărul total şi categoriile de salariaţi;

b) motivele care determină concedierea preconizată;

c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;

d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;

e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;

f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;

g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;

h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.

Art. 70 - Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.

Art. 71 - (1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.

Pârâta a respectat aceste dispoziţii legale în ceea ce priveşte concedierea colectivă, respectiv art. 69-71 Codul Muncii, şi a notificat în scris I. Teritorial de M. şi A. T.de O. a F. de M.cu cel puţin 30 zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, şi de asemenea a notificat si sindicatul.

Astfel se regăsesc la dosar notificările 1654/25.02.2014 (către ITM Dolj) şi 1658/25.02.2014 (către AJOFM Olt).

 Şi prin adresa nr. 1652 din 25.02.2014, pârâta a notificat intenţia de concediere colectiva a unui număr de 180 salariaţi către I.T.M. Dolj, A.J.O.F.M. Olt şi sindicatul reprezentativ prin adresa 1652/25.02.2014 S.L.E.O..

Ulterior acestei notificări, Sindicatul Lucrătorilor din Electricitate "Oltenia", prin adresele nr. 15/28.02.2014 şi nr. 20/03.03.2014 (aflate la dosar) a comunicat conducerii ca organigrama a fost discutată şi analizată în cadrul Comisiei mixte Administraţie - Sindicat, iar lista cu propuneri s-a efectuat pe baza unei metodologii elaborate de comun acord, fiind efectuate consultări cu Sindicatul, care şi-a exprimat acordul cu privire la derularea programului reorganizare.

Din actele depuse la dosar se poate observa ca pârâta a urmat si procedura ulterioară acestor consultări, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. muncii.

Ulterior consultării cu sindicatul reprezentativ, au fost transmise notificările privind concedierea colectiva a unui nr. de 180 salariaţi către ITM Dolj si AJOFM Olt, totodată, aceasta fiind comunicata si sindicatului.

Pârâta a respectat obligaţiile impuse prin dispoziţiile legale mai sus invocate.

Art. 65 si următoarele din  Codul muncii a reprezentat temeiul de drept al

concedierii reclamantului.

Astfel: art. 65 - (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Art. 66 - Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.

Caracterul efectiv si serios al desfiinţării locului de munca ocupat de salariată rezulta din programul de reorganizare al societăţii, Metodologia de concediere (aflată la dosar), organigramele si statele de funcţii anterioare şi ulterioare concedierii.

La nivelul angajatorului, Consiliul de Administraţie al SC S. E. O. SA a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 21.02.2014, demararea procesului de reorganizare, fiind aprobat programul de reorganizare, Organigrama după concediere şi Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Măsura reorganizării a fost impusa de rezultatele negative obţinute de pârâtă, care la sfârşitul anului 2013 conform Bilanţului contabil aferent 2013, a înregistrat o pierdere in suma neta de 7.773 mii lei ceea ce a impus reorganizarea pentru eficientizarea activităţii societăţii.

In cadrul Programului de reorganizare s-a stabilit desfiinţarea unui număr de 180 posturi.

Din cuprinsul organigramei anterioare concedierii şi statelor de funcţii, rezulta ca locul de munca a1 reclamantului era la Serviciul Comercial Achiziţii, la nivelul căreia existau un număr de 14 salariaţi, dintre care 2 ingineri, reclamantul regăsindu-se la poziţia 87 din Statul personalului TESA şi indirect productiv.

Odată cu aprobarea noii structuri organizatorice, la nivelul Serviciul Comercial Achiziţii au fost desfiinţate un număr de 7 posturi, astfel: 3 posturi magaziner principal cu loc de munca la Tg. - Jiu, Severin si Slatina, 1 post tehnician cu loc de munca Vâlcea, 1 post de inginer principal cu loc de munca Alexandria, 1 post inginer cu loc de munca Slatina si 1 post economist cu loc de munca Tg. – Jiu.

 În noua structura organizatorica au rămas 7 posturi.

Observând statul de funcţii ulterior concedierii se poate vedea că postul de inginer in cadrul Serviciul Comercial Achiziţii, deţinut de reclamant a fost desfiinţat aşa cum reiese din Statul personalului tesa şi indirect productiv valabil după disponibilizare unde la poziţiile de la nr. 56 la nr. 62 nu se mai regăseşte poziţia ocupata de reclamant.

Aspectele invocate de reclamant; privind criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi nu vizează restructurarea postului deţinut de acesta, aceste criterii aplicându-se în situaţia în care existau mai multe posturi de aceeaşi natura, ori în acest caz s-au desfiinţat ambele posturi de inginer, unde in afara de reclamant îsi mai desfăşura activitatea si un alt inginer principal (loc de munca Alexandria), al cărui post a fost desfiinţat de asemenea tot în cadrul Programului de restructurare.

Desfiinţarea locului de muncă are aşadar o cauza reala, şi se întemeiază pe împrejurări obiective, dificultăţi economice si reorganizarea activităţii pârâtei.

Postul reclamantului a fost desfiinţat astfel corect în conformitate Programul de reorganizare si restrângere de activităţi precum si de necesităţile actuale ale societăţii.

Pentru aceste considerente urmează a fi respinsă acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este în conformitate cu hotărârea pronunţată şi considerentele.

Data publicarii pe portal: 13 iulie 2015