Anulare act administrativ-fiscal, respectiv decizie de impunere şi decizie de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere, cerere admisă, în considerarea excepţiei instituite de legiuitor, respectiv aceea că beneficiarii care achiz

Cod operator: 11276

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU MARE

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.2162/CA

Şedinţa publică din 18 septembrie 2014

Pe rol fiind pronunţarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal privind pe

reclamanta X, cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâta Y,  cu sediul în …, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi, nu au răspuns părţile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în şedinţa publică din 11 septembrie 2014, când, concluziile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, amânându-se pronunţarea asupra hotărârii pentru data de azi, când în urma deliberării avute;

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în prezentul dosar la data de 03.04.2014, reclamanta X, prin avocat, în contradictoriu cu pârâta Y, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:

- anularea Deciziei nr. …/30.12.2013 de soluţionare (respingere) a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. …/17.06.2013, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală înregistrat la … sub nr. …/17.06.2013, ca fiind nelegală şi neîntemeiată;

- înlăturarea bazei impozabile suplimentare şi a obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar prin decizia de impunere contestată;

- exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor fiscale suplimentare, în cuantum de 50.402 Iei, reprezentând:

• 16.360 lei - impozit pe profit suplimentar;

• 1.233 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;

• 26.064 lei - TVA nedeductibil;

• 2.835 lei - majorări de întârziere aferente TVA nedeductibil;

• 3.910 lei - penalităţi de întârziere aferente TVA nedeductibil.

- cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în fapt, se arată că în baza controlului fiscal efectuat la X, s-a întocmit de către Y, Raportul de inspecţie fiscală nr. …/17.06.2013 - înregistrat la … Satu Mare sub nr. …/ 17.06.2013 (în continuare R.I.F) şi Decizia de Impunere nr. …/17.06.2013 (în continuare Decizia de Impunere), prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei totale de 50.402 lei, stabilindu-se în sarcina sa impozite şi taxe suplimentare, precum şi majorări de întârziere, care în fapt nu sunt datorate de societate.

Împotriva actelor administrativ fiscale sus-menţionate, reclamanta a formulat, în faţa organelor fiscale competente, contestaţia înregistrată sub nr. …/09.07.2013, prin care a solicitat anularea actelor administrative fiscale, ca fiind nelegale şi netemeinice.

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. …/30.12.2013, organul fiscal competent a constatat depunerea în termen a contestaţiei, îndeplinirea tuturor condiţiilor procedurale, şi, soluţionând contestaţia pe fond, a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Având în vedere faptul că, în considerentele Deciziei de soluţionare a contestaţiei organul fiscal reiterează practic motivele de fapt şi de drept din R.I.F., analiza legalităţii şi temeiniciei acestora poate fi făcută în comun.

Reclamanta consideră că organul de control a stabilit în sarcina sa obligaţiile suplimentare sus-menţionate procedând la aplicarea şi interpretarea greşită a textelor legale incidente în cauză, sens în care apreciază că actele administrativ fiscale atacate sunt atât nelegale, cât şi netemeinice, deoarece:

Inspecţia fiscală a vizat impozitul pe profit datorat de persoane juridice pentru perioada 01.01.2010 - 31.03.2013 şi taxa pe valoare adăugată pentru perioada 01.04.2010 - 30.04.2013.

Astfel, perioada efectiv supusă verificării de către organele de inspecţie fiscală a fost de peste 3 (trei) ani fiscali, iar singura nelegalitate constatată de către inspectorii fiscali (şi care a condus la această impunere suplimentară), a constat în deducerea fără drept a cheltuielilor şi a taxei pe valoare adăugată, aferente achiziţiei de bunuri şi servicii de la SC  Z SRL, societate care a fost declarată inactivă încă din data de 26.03.2012. Reclamanta apreciază că această constatare este în contradicţie cu starea de fapt şi se întemeiază pe o interpretare eronată a dispoziţiilor legale în materie. În concret, se arată în actele administrativ fiscale faptul că, în luna iulie 2012 şi ianuarie 2013 reclamanta a achiziţionat bunuri şi servicii de la SC Z SRL, societate declarată inactivă. Ulterior, a revândut aceste bunuri, înregistrând în contul 607 - cheltuieli privind costul mărfurilor, respectiv deducând taxa pe valoare adăugată. Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 1 indice 2 din Legea 571/2003: „beneficiarii care achiziţionează bunuri şi servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi ..., nu beneficiază de drept de deducerea cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată pe valoarea adăugată, aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor efectuate în cadrul procedurii de executare silită”. În consecinţă, a fost considerată nedeductibilă TVA în cuantumul indicat mai sus, respectiv a fost stabilit impozit pe profit suplimentar, prin mărirea bazei de impozitare.

Reclamanta susţine că nu a avut niciodată vreo relaţie comercială cu SC Z SRL. Astfel, reclamanta a participat la mai multe licitaţii organizate de practicianul în insolvenţă L SPRL, în calitate de lichidator al SC Z SRL - societate în faliment, în dosarul de insolvenţă nr. …/83/2011, licitaţiile fiind organizate sub controlul judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare. În urma adjudecării licitaţiilor, prin cele 4 procese verbale de licitaţie, reclamanta a dobândit bunurile licitate, acestea fiind facturate de către lichidator după efectuarea plăţilor. Această stare de fapt este perfect oglindită de evidenţa contabilă a societăţii reclamante, toate documentele fiind prezentate organelor de control.

Din această stare de fapt, dovedită fără putinţă de tăgadă, rezultă următoarele:

- Raportul juridic dintre cele două entităţi este calificat în mod eronat de către organele de control ca fiind „o achiziţie de bunuri şi servicii", deoarece, stricto sensu, acest concept presupune o tranzacţie comercială, economică, realizată pe piaţa liberă, în condiţiile posibilităţii de informare privind starea contribuabilului partener de afaceri; or, reclamanta a dobândit bunurile menţionate în raport, în calitate de adjudecatar al licitaţiilor publice organizate de către organele abilitate ale puterii judecătoreşti tocmai în vederea recuperării sumelor datorate de către societatea falită bugetului de stat, respectiv în cadrul unei vânzări silite, iar nu al unei tranzacţii comerciale liber consimţite.

- Dobândirea bunurilor de către reclamantă s-a realizat în cadrul licitaţiilor organizate în procedura lichidării activului SC Z SRL - societate în faliment, procedură perfect asimilabilă unei executări silite; bunăoară, potrivit art. 149, dispoziţiile Legii nr. 85/2006 se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, iar lichidarea patrimoniului falitei se realizează în conformitate cu prevederile legale în materia executării silite - licitaţie, adjudecare etc. Toate actele juridice încheiate, respectiv publicaţia de licitaţie, procesul-verbal de adjudecare, etc., sunt proprii procedurii de executare silită. În acest sens, reclamanta apreciază faptul că, excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 11 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 571/2003 este perfect aplicabilă în cauză. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, „de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept, ..., măsurile de executare silită ... asupra debitorului". Deci, în cadrul procedurii insolvenţei, nu există o procedură de executare silită per se, mijlocul procedural de îndestulare a creditorilor fiind lichidarea activului şi distribuirea sumelor obţinute.

Însă, din punct de vedere procedural, lichidatorul judiciar nu are posibilitatea de a factura bunurile, nefăcând parte din categoria organelor de executare silită - enumerate în mod restrictiv prin dispoziţiile legale. Avem de a face cu o interpretare a legii în stricta literă a legii, iar nu în spiritul ei, reclamanta  fiind penalizată fără a avea nici o culpă în derularea întregii proceduri.

Faţă de toate cele mai sus arătate, reclamanta apreciază că cele constatate de către organul de control nu sunt întemeiate nici sub aspectul stării de fapt reţinute, nici sub cel al temeiurilor de drept aplicabile, motiv pentru care susţine caracterul netemeinic şi nelegal al actului fiscal aici atacat, referitor la impozitul pe profit suplimentar şi la TVA, precum şi la accesoriile acestora.

În drept, nu invocă text de lege.

În probaţiune depune în copie: Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. …/2013; Contestaţia nr. …/2013; Decizia de impunere nr. …/17.06.2013; Raportul de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. …/17.06.2013; Procesele verbale de licitaţie încheiate la 31.05.2012 şi 17.01.2013; facturile aferente; dovada achitării taxei judiciare de timbru (filele 5-63 de la dosar).

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.06.2014, Y prin … prin reprezentanţii săi legali solicită respingerea acţiunii în contencios administrativ fiscal ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Pârâta arată că în motivarea acţiunii, reclamanta nu a invocat elemente noi faţă de cele susţinute pe calea recursului graţios, motivul principal pentru care apreciază că actele administrativ-fiscale contestate, respectiv sumele suplimentare stabilite în sarcina sa sunt neîntemeiate, constituindu-l împrejurarea că furnizorul S.C. Z S.R.L se afla în stare de faliment. Acţiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată.

Temeiul de drept pe care pârâta înţelege să îl invoce încă o dată în susţinerea legalităţii şi temeiniciei actelor administrativ-fiscale contestate îl constituie dispoziţiile pct. 45 alin. 4 din HG nr. 44/2004 coroborate cu pct. 75 din HG nr. 44/2004, art. 372 din Codul de procedură civilă, art. 155 alin. 5 din Codul Fiscal, totalitatea prevederilor legale în materie fiscală invocate în motivarea de drept atât a Raportului de Inspecţie Fiscală, cât şi a Deciziei nr. …/30.12.2013 privind soluţionarea contestaţiei, pe care le invocă în probaţiune în integralitatea lor.

Pârâta susţine că în mod corect şi legal nu au fost luate în calcul tranzacţiile efectuate de reclamanta petentă cu S.C. Z S.R.L, contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Faţă de cele arătate mai sus, pârâta solicită instanţei să constate că actele administrative întocmite în sarcina contribuabilei sunt temeinice şi legale şi să fie respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

În drept, invocă art. 205 şi urm. C.proc.civ, Legea nr. 554/2004, dispoziţiile legale la care a făcut referire în întâmpinare, art. 10 şi art. 11 alin. 3 din HG nr. 520/2013, cât şi dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1500/01.08.2013.

Verificând actele şi lucrările  dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. …/17.06.2013 emisă de pârâtă în baza Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. …/17.06.2013 au fost stabilite în sarcina societăţii reclamante X obligaţii suplimentare de plată în suma de 50.402 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată (26.064 lei), majorări şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată (2.835 lei, respectiv 3.910 lei), impozit pe profit suplimentar (16.360 lei) şi majorări de întârziere aferente impozitului pe profit (1.233 lei), ca urmare a deducerii fără drept a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată, aferente achiziţiei de bunuri şi servicii de la SC Z SRL, societate care a fost declarată inactivă încă din data de 26.03.2012. Perioada supusă verificării este 01.01.2010 - 30.03.2013.

Prin Decizia nr. …/30.12.2013 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contestaţia cu nr. înreg. …/09.07.2013.

Problema juridică dedusă judecăţii este aceea de a se stabili dacă organul de inspecţie fiscală a apreciat în mod corect ca fiind nedeductibilă suma de 108.600 lei  aferentă achiziţiilor de la SC … SRL (declarata societate inactivă din data de 26.03.2012 prin Decizia de declarare în inactivitate nr. …/12.03.2012 emisă de AFP … şi înscrisă în Registrul contribuabililor inactivi, publicată pe pagina de internet MFP), respectiv dacă reclamanta a dedus în mod legal taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor fiscale emise de SC Z SRL, în condiţiile în care această societate a fost declarată inactivă.

Este adevărat că potrivit art. 3 alin.  1 şi 2 din OPANAF nr. 575/2006 privind stabilirea condiţiilor şi declararea contribuabililor inactivi, „de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special”, respectiv „documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicţiei prevăzute la alin. 1 nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal”.

În fapt, însă, reclamanta a cumpărat aceste bunuri ca urmare a adjudecării licitaţiilor organizate de practicianul în insolvenţă L SPRL, în calitate de lichidator al SC Z SRL, sub controlul judecătorului sindic în dosarul de insolvenţă nr. …/83/2011 al Tribunalului Satu-Mare - procesele verbale de licitaţie de la filele nr. 43-58 din dosar

Or, potrivit dispoz. art. 11 alin. 1 ind. 2 şi ale alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi … nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.”, respectiv „beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA … şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulata nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.”

Din lecturarea textelor de lege de mai sus rezultă că legiuitorul a înţeles să acorde dreptul de deducere al TVA doar pentru bunurile supuse executării silite, în condiţiile stabilite de norme.

În acest context, dispoz. pct. 75 (1) din HG nr. 44/2004 reglementează: „… în cazul bunurilor supuse executării silite care sunt livrate prin organele de executare silita, factura se va întocmi de către organele de executare silită pe numele şi în contul debitorului executat silit. În factură se face o menţiune cu privire la faptul că facturarea este realizată de organul de executare silită către care se fac şi plăţile de către cumpărător. Prin organe de executare silita se înţeleg persoanele abilitate prin lege să efectueze procedura de executare silită.”

Or, din conţinutul facturilor fiscale în legătură cu care reclamanta şi-a exercitat dreptul de deducere al TVA  (filele nr. 59-63 de la dosar) rezultă că acestea respectă întru totul prevederile  legale şi anume prevăd expres  atât debitorul, cât şi organul de executare silită (în speţa de faţă, practicianul în insolvenţă L SPRL  prin care s-a realizat livrarea bunurilor la licitaţia organizată în cadrul procedurii de executare silită). 

Coroborând starea de fapt dedusă în speţă cu textele de lege incidente, Tribunalul reţine că organul fiscal a dat o interpretare eronată dispoziţiilor legale în materie, atunci când a reţinut că reclamanta  a dedus fără drept  cheltuielile şi  taxa pe valoarea adăugată, aferente achiziţiei de bunuri şi servicii de la SC Z SRL. Sub acest aspect, Tribunalul apreciază că organul fiscal era dator să aplice situaţia de excepţie legală în care se găsea reclamanta vis-a vis de achiziţia de bunuri efectuată în cadrul procedurii de executare silită.

Ca atare, se impune anularea deciziei de impunere în ceea ce priveşte stabilirea impozitului pe profit suplimentar în sumă de 16.360 lei şi a TVA–ului nedeductibil în sumă de 26.064 lei achitat de societatea reclamantă.

Este un principiu de drept consacrat că accesoriul urmează soarta principalului şi astfel ori de cate ori nu există o datorie, nu există nici accesoriile (majorări, penalități, dobânzi) acestui capital.

Conform art. 47 din OG nr. 92/2003 „anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea ori modificarea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate ori desfiinţate."

În lumina celor de mai sus, instanţa va admite acţiunea în contencios administrativ şi va dispune anularea atât a Deciziei nr. …/30.12.2013 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamanta, cat şi a Deciziei de impunere nr. …/17.06.2013.

În baza art. 453 Noul Cod pr. civ, va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 1.960 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru şi onorariu avocaţial justificat cu chitanţa nr. 27/30.03.2014, având în vedere că prima a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y, şi în consecinţă:

Anulează atât Decizia nr. …/30.12.2013 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă, cât şi Decizia de impunere nr. …/17.06.2013 emisă de pârâtă în baza Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. …/17.06.2013.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1.960 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18.09.2014.

Domenii speta

Spete similare