Drepturi băneşti (despăgubiri solicitate de către angajator pentru nerespectarea de către angajat a termenului de preaviz stipulat în contractul individual de muncă)

Cod operator: 11276

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU MARE

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 96/LMA/2015

Şedinţa publică de la 26 Februarie 2015

Completul compus din:

Pe rol se află soluţionarea litigiului de muncă privind pe reclamanta X SRL, cu sediul în …., în contradictoriu cu pârâta Y, domiciliată în …, având ca obiect drepturi băneşti.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de 19.02.2015, amânându-se pronunţarea pentru şedinţa de azi, când în urma deliberării.

INSTANŢA,

DELIBERÂND:

Asupra litigiului de muncă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamanta X S.R.L. Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Y, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.310 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta arată că societatea îşi are ca obiect de activitate fabricarea de articole de îmbrăcăminte prin tricotare sau croşetare. Astfel, în aproape 20 de ani de activitate, renumele societăţii a crescut prin calitate si responsabilitate, două condiţii care au stat la baza onorarii condiţiilor si termenelor contractuali cu partenerii săi externi. Arată că pentru a rămâne pe piaţă în tot acest decurs de timp, în mod evident, relaţia cu proprii angajaţi, respectarea contractelor individuale de muncă au fost o prioritate. Similar, a avut si are în continuare aceleaşi pretenţii si de la angajaţi (în număr de circa 200).

În contextul celor prezentate, reclamanta arată că pârâta Y a fost angajata societăţii în intervalul 15.11.2014-24.09.2014, dată la care contractul individual de muncă a încetat în temeiul art.61 lit.a Codul muncii (disciplinar) ca urmare a absentării nemotivate de la locul de muncă.

Reclamanta înţelege să prezinte motivul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă si al pretenţiilor societăţii faţă de pârâtă.

Astfel, arată că în data de 01.09.2014, pârâta a solicitat lichidarea la zi „din motive personale." Începând cu aceeaşi dată, aceasta nu s-a mai prezentat la locul de muncă. Menţionează faptul că, aceasta îşi desfăşura activitatea în baza contractului individual de muncă încheiat cu societatea, la punctul de lucru al X SRL din …

Învederează reclamanta faptul că, unul din obiectivele principale ale societăţii este respectarea termenelor de livrare asumate. Ori, neprezentarea unui angajat la locul de muncă de la o zi la alta, produce dereglări în procesul de producţie, aspect care poate conduce la nerealizarea comenzilor la termen sau mai grav, pierderea partenerilor. Având în vedere aceste considerente, în baza prevederilor Codului muncii si ale contractului individul de muncă încheiat cu pârâta, i-a comunicat acesteia în scris faptul că:

- nu i-a fost aprobată cererea formulată în data de 01.09.2014 privind încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 01.09.2014,

- este ţinută de respectarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, aferent demisiei;

- neprezentarea la locul de muncă pe de o parte prejudiciază societatea, iar pe de altă parte reprezintă absenţa nemotivată si constituie motiv de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă.

De asemenea, arată reclamanta faptul că i-a pus în vedere că potrivit „Informării" - anexa la contractul individual de muncă, pe care a luat-o la cunoştinţă, semnând de primire: „în cazul în care un angajat nu respectă perioadele de preaviz valabile, va fi obligat să plătească firmei despăgubiri în sumă a triplul valorii medii a ultimelor 3 salarii întregi încasate."

Învederează că în temeiul prevederilor art.251, alin.4 Codul muncii, a convocat pârâta la punctul de lucru al societăţii din … în vederea realizării integrale a preavizului, conform programului de lucru uzual. Nu în ultimul rând, i-a dat pârâtei posibilitatea de a renunţa la demisia formulată, de a reveni la locul de muncă. Cu toate acestea, pârâta deşi a fost avizată/reavizată aceasta nu a ridicat corespondenţa.

De asemenea, arată că a convocat încă o dată pârâta. Aceasta a dat curs convocatorului, iar în cadrul notei explicative a recunoscut faptul că, neprezentarea sa la locul de muncă a prejudiciat societatea reclamantă datorită contractelor existente în derulare. Urmare a cercetării disciplinare efectuate, întrucât comisia de disciplină constituită în acest sens a constatat faptul că a absentat nemotivat de la locul de muncă pe perioada preavizului, pârâta fiind în imposibilitate de a aduce contraargumente, acesteia i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă în data de 24.09.2014.

Reclamanta solicită instanţei de judecată să reţină faptul că pârâta a luat la cunoştinţă de „informarea" anexa la contractul individual de muncă si că a acceptat că, în cazul în care nu respectă termenul de preaviz prevăzut de contractul individual de muncă să plătească angajatorului X SRL „despăgubiri în suma a triplul valorii medii a ultimelor 3 salarii întregi încasate", adică suma de 3.310 lei. Această sumă este compusă din valoarea medie a salariilor încasate în lunile iunie-august înmulţită cu 3. Menţionează faptul că pârâta a avut un salariu net în luna iunie de: 1.070 lei, în luna iulie de 1.127 lei, iar în luna august 1.113 lei.

Faţă de cele arătate, reclamanta solicită obligarea pârâtei Y la plata sumei de 3.310 lei.

În drept, invocă art.266, 268, alin.1, lit.c Codul muncii.

Prin întâmpinarea formulată (filele 37-38) pârâta Y, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare pârâta arată că a fost angajata societăţii reclamante până pe data de 01.09.2014, dată la care din motive personale a solicitat societăţii reclamante desfacerea contractului de muncă, din iniţiativa ei, însă societatea refuzându-i solicitarea.

Întrucât de la data solicitării sale de desfacere a contractului de muncă, arată pârâta, după înregistrarea cererii, nu s-a mai prezentat la muncă, reclamanta a trecut la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

De asemenea, arată pârâta faptul că, întrucât nu a respectat preavizul, respectiv de a mai muncii 20 de zile după depunerea cererii de desfacere a contractului de muncă, reclamanta solicită obligarea sa la plata a trei salarii în valoare totală de 3.310 lei, motivând că ar fi fost de acord si semnat o informare, în cuprinsul căruia s-a inserat si faptul că, în caz de plecare si nerespectare a celor 20 zile de preaviz, va plăti cu titlu de prejudiciu cumulativ trei salarii, precizează faptul că acea informare nu i-a fost prelucrată, citită si nu i s-a înmânat un exemplar, pusă doar sub nas si semnată, altfel zis indusă în eroare.

Precizează pârâta faptul că plecarea de la unitatea reclamantei se datorează faptului că aceasta nu-şi respecta obligaţiile sale către angajaţi si mai mult a fost obligată de a muncii multe ore peste program fără o plată corespunzătoare, deşi prin contractul individual de muncă s-a stabilit un program de muncă de maximum 8 ore pe zi.

De asemenea, întrucât munca peste program neretribuită corespunzător si stresul în care muncea, arată pârâta, a determinat-o să plece din proprie iniţiativă, aşa cum rezultă din cererea de lichidare, existentă la dosarul cauzei.

Consideră pârâta faptul că prin plecarea fără a mai lucra încă 20 de zile, cu titlu de preaviz, pe care ulterior reclamanta oricum nu i-ar fi plătit-o, nu a prejudiciat cu nimic buna funcţionare a societăţii, în cazul de faţă nu există nicio dovadă din care să rezulte că din cauza plecării sale, fără a mai muncii 20 de zile înainte de plecare, reclamanta nu şi-a onorat contractele la care s-a angajat, producându-i astfel un prejudiciu, motiv pentru care pârâta solicită respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinare (filele 41-43), reclamanta X SRL arată că prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta face afirmaţii nefondate de natură a induce instanţei de judecată o stare de fapt în total dezacord cu realitate. În acest sens, aceasta transformă apărarea sa la cererea introductivă într-o veritabilă acţiune de victimizare.

În continuare, litigiul dedus judecăţii se circumscrie sferei dreptului muncii, astfel că, părţile din prezentul litigiu sunt de reclamant si pârât. Prin cererea de chemare în judecată societatea şi-a dorit si îşi doreşte în continuare să-şi valorifice drepturile de comun acord conferite împreună cu pârâta fără a acuza sau a face afirmaţii nesusţinute/acuzatoare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, un contract individual de muncă poate înceta de drept, de comun acord sau ca urmare a voinţei uneia dintre părţi. În cazul de faţă, iniţiativa încetării contractului individual de muncă a aparţinut pârâtei. Însă, întrucât societatea reclamantă avea la data prezentei nevoie de forţă de muncă si pentru că dispoziţiile legale prevăd o asemenea posibilitate, societatea i-a adus la cunoştinţa pârâtei în scris faptul că, nu i-a fost aprobată cererea formulată în data de 01.09.2014 privind încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 01.09.2014; este ţinută de respectarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, aferent demisiei; fapta reprezentând absenţa nemotivată si constituie motiv de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă. De asemenea, arată că i s-a pus în vedere faptul că, conform „Informării" - anexa la contractul individual de muncă, pe care a luat-o la cunoştinţă, semnând de primire: „în cazul în care un angajat nu respectă perioadele de preaviz valabile, va fi obligat să plătească firmei despăgubiri în sumă a triplul valorii medii a ultimelor 3 salarii întregi încasate."

Per a contrario, toate aceste aspecte au fost cunoscute de către pârâtă anterior încetării contractului individual de muncă. Nu în ultimul rând, reclamanta arată că pârâta are 42 de ani, vârstă până la care ar fi trebuit să cunoască faptul că este obligată să respecte prevederile contractului individual de muncă (ale termenului de preaviz), ca nerespectarea unei obligaţii prevăzută de lege atrage cele puţin o sancţiune.

Raportat la înscrisul denumit „informare", reclamanta ţine să facă unele precizări. Astfel, anumite înscrisuri cum este cel amintit si/sau contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sunt puse în permanenţă la dispoziţia angajaţilor prin existenţa unui „Panou de Informare" amplasat într-o zonă publică (vezi anexa). Apoi, pârâta-victimă, arată că în mod absurd are pretenţia ca acest înscris să-i fi fost prelucrat, (si) citit. Învederează reclamanta faptul că, nu există o asemenea obligaţie în sarcina niciunui angajator, în măsura în care angajatului căruia îi este destinat un asemenea înscris ştie să citească si să scrie. Reclamanta arată că de reţinut este faptul că, pârâta nu invocă necunoaşterea conţinutului, neluarea la cunoştinţă (prin citire) si nici nu contestă faptul că a semnat de luare la cunoştinţă acest înscris. Apoi, potrivit declaraţiei anexate, documentul nu a fost „pus doar sub nas", dimpotrivă i s-a acordat toată atenţia si nimeni nu a fost indus în eroare.

În acest sens, reclamanta depune la dosarul cauzei declaraţia numitei T.I., responsabil resurse în cadrul societăţii, înscris prin intermediul căruia se atestă faptul că pârâta a citit informarea, luând la cunoştinţă de conţinutul acesteia. Solicită reclamanta încuviinţarea acestei probe deşi este un înscris întocmit pro causa, această declaraţie nefiind luată sub presiune. Într-adevăr este ulterioară datei când pârâta a semnat informarea si chiar ulterioară promovării cererii de chemare în judecată în contra acesteia, însă, arată reclamanta, niciun moment nu s-a gândit că pârâta va contesta acest înscris prin afirmaţii precum „pusă doar sub nas", „indusă în eroare".

Mai mult, arată că pârâtei i-au fost plătite pe parcursul derulării raportului de muncă toate drepturile salariale, primele prevăzute în contractul colectiv de muncă, inclusiv ultima zi lucrată în care s-a prezentat la locul de muncă. Iar dacă s-ar fi prezentat la locul de muncă pe perioada preavizului i-ar fi fost plătite si acele zile. Reclamanta solicită a se reţine că în prezenta cauză se judecă nerespectarea preavizului de către pârâtă.

Cu privire la stresul suferit de pârâtă, reclamanta arată că toate drepturile principale si accesorii i-au fost respectate, altfel se întreabă cum este posibil ca în ultimii ani un număr mediu de cca. 200 angajaţi îşi desfăşoară activitatea în cadrul companiei si nu sunt stresaţi ...si tuturor le-au fost respectate drepturile în perioada de preaviz.

Apreciază reclamanta faptul că, nu pot fi luate în considerare afirmaţiile pârâtei potrivit cărora „nu am prejudiciat cu nimic buna funcţionare a societăţii". Dacă societatea reclamantă nu avea nevoie de forţă de muncă ar fi procedat la măsuri care vizau concedieri individuale/colective, întreruperea si/sau reducerea activităţii, întrucât pârâta nu a respectat termenul de preaviz, menit de către legiuitor ca fiind răgazul necesar de timp pentru a găsi candidaţi la angajare, societatea a fost nevoită să repartizeze volumul de muncă la ceilalţi angajaţi, pentru a putea onora contractele existente în termen.

Învederează că realitatea pentru care pârâta nu a mai venit la serviciu din momentul demisiei, este că şi-a găsit un alt loc de muncă si sfidând orice normă legală si convenţională nu a mai venit la serviciu (în acest domeniu fiind o migraţie mare de personal); lucrând în perioada de preaviz la noul angajator.

Prin concluziile scrise şi depuse la dosar, reclamanta X SRL solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 3.310 lei.

Precizează reclamanta faptul că astfel cum a arătat si probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâta şi-a dat acordul scris în sensul plăţii unei despăgubiri in cazul în care aceasta nu respectă perioadele de preaviz valabile. Apoi, prin nota explicativă dată în cadrul cercetării disciplinare prealabile efectuate, aceasta a recunoscut atât nerespectarea termenului de preaviz cât si prejudicierea societăţii ca urmare a neprezentării sale la locul de muncă.

Per a contrario, reclamanta apreciază că nu pot fi luate în considerare afirmaţiile pârâtei potrivit cărora acea informare nu i-a fost prelucrată, citită, acest înscris fiind pus la dispoziţie pârâtei pentru studiu si semnat de către aceasta în cunoştinţă de cauză. De altfel, conţinutul acestui înscris este pus la dispoziţia tuturor angajaţilor prin afişare.

De asemenea, reclamanta solicită instanţei de judecată să reţină faptul că, pârâta nu a invocat necunoaşterea conţinutului si/sau semnarea acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin acţiunea formulată, unitatea reclamantă X S.R.L., având sediul în …, a chemat în judecată pe salariata pârâtă Y, domiciliată în …, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată aceasta din urmă, la plata sumei de 3.310 lei, reprezentând despăgubiri prin nerespectarea clauzelor din Anexa la Contractul Individual de Muncă nr. …/15.11.2011 (fila 29, respectiv filele 22-23).

În motivarea acţiunii, unitatea reclamantă, arată în fapt, că în urma încheierii Anexei la Contractul Individual de Muncă nr. …/15.11.2011, între părţi s-a încheiat un Act Adiţional – sub denumirea „Informare”- potrivit căreia „ în cazul în care un angajat nu respectă perioadele de preaviz valabile, va fi obligat să plătească firmei despăgubiri în sumă a triplul valorii medii a ultimelor 3 salarii întregi încasate”.

În prezenta cauză, este de necontestat faptul că, între părţi s-a încheiat o „Informare” semnată de ambele părţi, în baza căreia salariata Y şi-a asumat obligaţia de a respecta termenul de preaviz. În caz contrar va fi obligată la plata unei despăgubiri în sumă de 3 salarii medii întregi încasate.

Prin Întâmpinarea formulată la fila 37, pârâta precizează faptul că, aceea „informare” semnată, nu a fost prelucrată de către unitatea reclamantă şi nici nu i s-a comunicat un exemplar. Pârâta menţionează faptul că, fiind dusă în eroare a semnat acea „informare”.

La fila 23 din prezentul dosar, pârâta semnează de luare la cunoştinţă a Anexei la Contractul Individual de Muncă, denumită „informare”, la data de 12.02.2014.

Ca atare, obligaţia asumată prin actul semnat nu a fost respectată de salariata Y.

Unitatea reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin Contractul Individual de Muncă, asigurându-i pârâtei un loc de muncă şi achitându-i lunar drepturile salariale negociate. Pârâta avea obligaţia de a respecta termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform Actului Adiţional la Contractul Individual de Muncă nr. …/16.11.2011 (fila 24).

Încălcarea acestei obligaţii de către pârâtă, prin înaintarea demisiei (fila 21), atrage răspunderea acesteia.

Cele 3 salarii medii reprezintă o despăgubire pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract.

Faţă de considerentele expuse, Tribunalul va admite acţiunea reclamantei X S.R.L., şi în consecinţă va obliga pe pârâta Y să plătească reclamantei suma de 3.310 lei, reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzelor din Anexa la Contractul Individual de Muncă.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare, cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie profesională în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta X S.R.L cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâta Y, domiciliată în … şi, în consecinţă:

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.310 lei reprezentând despăgubiri.

Executorie.

Cu apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Satu Mare.

Pronunţată azi, 26.02.2015, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare